846 matches
-
de emisiuni propriu-zise, 10 ore fiind de promo și publicitate. La nivel conceptual, s-a lucrat cu definiția violenței în varianta propusă de B. Kriegel, după care violența este acea „forță dereglată care, într-o dorință de dominare și de deconstrucție, vizează să aducă atingere umanității omului” (Kriegel, 2003, p. 11). Ca o primă tipologie folosită în cadrul acestor studii, s-a împărțit între violența reală (cea din știri, reportaje, anchete, talk-show-uri etc.) și violența ficțională (cea din filme artistice, seriale, telenovele
[Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
formă a idealului. Dacă încercăm să explicăm natura operei de artă ca întreg putem cădea în astfel de pericole. De aceea o stratificare a operei de artă este o condiție ontologică în analiza artei. Existența artei trebuie explicată prin intermediul unei deconstrucții care ne duce la tropii esențiali. În acest sens, Hartmann observă două straturi esențiale: primul strat este prim-planul operei care oferă baza operei (materia operei), iar al doilea este stratul decorativ care e desăvârșit prin experiența perceptuală. Prin intermediul stratificării
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
mai vizibil, adâncindu-l în perspectiva nevăzutului, a nemaivăzutului posibil. Prin reducția datelor sale obiectiv-sensibile, vizibilul e străluminat de invizibil, vederea se topește în prevedere, se lasă străvăzută, vede în lumina unei alte vederi. Vederea e acum retragere, în chiar deconstrucția semnelor vizibile, acces regresiv la începutul care o face cu putință, așa cum pleoapele se deschid sub pleoapele altui cer, așa cum prin petalele desfășurate transpare lumina pe care ele o înfășoară: "în suflet/ petală cu petală/ cum se coboară-ncet/ ceruri
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
să fie cerberul care stă la intrarea în cuvînt, de el avem nevoie drept călăuză în labirintul Minotaurului Puterii. Individualitatea și cuvîntul, acestea sînt universurile pe care Puterea le poate manipula în fel și chip. Însă intelectualii pot continua acea deconstrucție a subiectului, a acelui producător de sens, a celui supus puterilor anonime ale discursului sau violenței simbolice. După cum tot intelectualul poate demonta discursul Puterii cu precizia unui ceasornicar de lux și să ne arate nenumăratele capcane, inclusiv să ne învețe
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
3. Reîntemeierea rațională a curriculumului 357 15.4.3.1. În secolul sintezei 357 15.4.3.2. Trei concepții despre lume și idealurile ei 358 15.4.3.3. Genunea culturală și nașterea postmodernismului 361 15.4.3.4. „Deconstrucția” modelelor de design instrucțional 362 15.4.3.5. Postmodernismul și constructivismul 364 15.4.3.6. Ghidul proiectării pedagogice postmoderne 365 Note și referințe bibliografice 371 În loc de încheiere. Gânduri despre designul curricular ultramodern și teoria generală a curriculumului 397
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
dincolo de” (limitele gândirii moderne, prejudecăți, căi bătătorite, convergențe, obișnuințe etc.). Marii inspiratori ai gândirii curriculare poststructuraliste au fost gânditori europeni în vogă în anii ’60-’70: J. Lacan (teoria subiectului decentrat), Michel Foucault (teoria destructurării, teoria discursului), Jacques Derrida (teoria deconstrucției). Asupra postmodernismului propriu-zis au stăruit Baudrillard, Lyotard, Jameson, Vattimo și De Bord. Alți teoreticieni și filosofi au incitat gândirea curriculară postmodernă și pedagogia poststructuralistă: Deleuze, Guattari, Kristeva, Rorty, Descombes ș.a. Exegeții postmodernismului, poststructuralismului și destructuralismului revendică operele lui Nietzsche și
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
lui Nietzsche și Heidegger ca rădăcini ale acestui nou mod de a filosofa; se pot găsi, într-adevăr, „semințe” ale gândirii curriculare postmoderne în aceste opere. Dar temele postmodernismului pedagogic se circumscriu obsedant problematicii educaționale de profunzime: construirea identității personale; deconstrucția unității în feminism, masculinism și homosexualism; dorința de „a fi” la educator și la elev; sinuciderea și omorul; terorismul și nihilismul; dorința de putere și autoritate; statutul enigmatic și statutul provocator în educație; scandalul etic și limbajul scandalos; critica naționalismului
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
la elev; sinuciderea și omorul; terorismul și nihilismul; dorința de putere și autoritate; statutul enigmatic și statutul provocator în educație; scandalul etic și limbajul scandalos; critica naționalismului și eficientismului curricular; deconstructivismul curricular; ritmul și mișcarea ca fundamente ale experienței umane; deconstrucția autobiografiei; arhitectura sinelui; articularea postmodernă a curriculumului; megaparadigmele postmoderniste ale curriculumului (premodernismul, modernismul și postmodernismul); spațiul educațional postmarxist; autocunoașterea feminină și feministă; confruntările modernismului cu postmodernismul; denaturalizarea lumii; gândirea postformală și curriculumul; dezintegrarea culturală postmodernă și curriculumul; confuzia dintre realitate
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
construirii curriculumului. Care ar putea fi norma ideală? Cherryholmes crede că norma nu poate fi în nici un caz consensul, stabilitatea sau agreement-ul - dimpotrivă, norma ar trebui să fie „conflictul, instabilitatea, disagreement-ul, pentru că procesul este unul de construcție urmată de deconstrucție prin construcție”. Expresia „deconstrucție prin construcție” (deconstruction by construction) este vădit inspirată de deconstructivismului lui Derrida. Dar ce are în vedere Cherryholmes? El prezice că, dacă domeniul curriculumului va evolua spre o atitudine poststructuralistă, atunci practicienii vor trebui să abandoneze
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
putea fi norma ideală? Cherryholmes crede că norma nu poate fi în nici un caz consensul, stabilitatea sau agreement-ul - dimpotrivă, norma ar trebui să fie „conflictul, instabilitatea, disagreement-ul, pentru că procesul este unul de construcție urmată de deconstrucție prin construcție”. Expresia „deconstrucție prin construcție” (deconstruction by construction) este vădit inspirată de deconstructivismului lui Derrida. Dar ce are în vedere Cherryholmes? El prezice că, dacă domeniul curriculumului va evolua spre o atitudine poststructuralistă, atunci practicienii vor trebui să abandoneze speranța în certitudine și
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
cele trei lucrări se poziționează, programatic, „anti-tehnologia educațională”, B.G. Wilson le-a convertit în surse și temeiuri pentru postmodernizarea designului instrucțional și curricular. În acest sens, el a alcătuit o ingenioasă sinteză a gândirii postmoderne, a analizat un exemplu de „deconstrucție postmodernă” a unui model modern de design instrucțional și curricular și, în fine, a schițat un model de design instrucțional fundamentat pe principii postmoderne. Redăm acest demers, realmente constructiv, pe scurt, accentuând și schimbând ceea ce trebuie accentuat și schimbat. 15
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
și instrucțional, se află în această situație. După el, există punți epistemice și tehnice între gândirea modernă și gândirea postmodernă, între univocitate și plurivocitate, între „structurare” și „destructurare”, între convergență și divergență pe teritoriul proiectării pedagogice. 15.4.3.4. „Deconstrucția” modelelor de design instrucționaltc " 15.4.3.4. „Deconstrucția” modelelor de design instrucțional" Wilson (1994) s-a folosit de un exemplu de „deconstrucție” postmodernă a unui model modern de design instrucțional pentru a identifica aceste utile legături de continuitate. A
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
există punți epistemice și tehnice între gândirea modernă și gândirea postmodernă, între univocitate și plurivocitate, între „structurare” și „destructurare”, între convergență și divergență pe teritoriul proiectării pedagogice. 15.4.3.4. „Deconstrucția” modelelor de design instrucționaltc " 15.4.3.4. „Deconstrucția” modelelor de design instrucțional" Wilson (1994) s-a folosit de un exemplu de „deconstrucție” postmodernă a unui model modern de design instrucțional pentru a identifica aceste utile legături de continuitate. A ales paradigma de proiectare pedagogică propusă în anii ’60-
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
plurivocitate, între „structurare” și „destructurare”, între convergență și divergență pe teritoriul proiectării pedagogice. 15.4.3.4. „Deconstrucția” modelelor de design instrucționaltc " 15.4.3.4. „Deconstrucția” modelelor de design instrucțional" Wilson (1994) s-a folosit de un exemplu de „deconstrucție” postmodernă a unui model modern de design instrucțional pentru a identifica aceste utile legături de continuitate. A ales paradigma de proiectare pedagogică propusă în anii ’60-’70 ai secolului trecut de către Robert M. Gagné: condițiile învățării. Noi am prezentat-o
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
fenomenologia) și Martin Heidegger (hermeneutica fenomenologică). Promotorii, ca mari personalități ale postmodernismului, sunt considerați: Jean-François Lyotard (cu teoria „crizei marilor povestiri”); Michel Foucault (Istoria nebuniei în epoca clasică); Gilles Deleuze (Știința logicii, Anti-Oedip. Capitalism și schizofrenie); Jacques Derrida (Gramatologia; teoria „deconstrucției”, teoria „diferenței și diferanței” ș.a.); Jean Baudrillard (teoria „hiperrealității”); Gianni Vatimo („sfârșitul modernității”; „sfârșitul istoriei”); A. Turaine („societatea postindustrială”); Daniel Bell (The Coming of Post-Industrial Society); Ihab Hassan (The Dismemberment of Orpheus: Toward a Postmodern Literature); M. Benamore și C.
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
nietzscheeni); „sfârșitul Adevărului” (Hassan); „moartea artei” (Vattimo) etc. La acestea se adaugă tot soiul de „îmbătrâniri”, „crize” și „evoluții post-festum”: „amurgul zeilor” (Nietzsche); „postistoria” (Gehlen); „societatea postindustrială” (Bell); „apusul Rațiunii” (Gadamer); „îmbătrânirea filosofiei” (Rorty); „moartea Obiectivității” (Leich); poststructuralismul (Lacan, Foucault); deconstrucția (Derrida) ș.a. 6. Există totuși încercări „disperate” de a defini postmodernismul în termenii teoriei aristotelice a definiției. Găsim, de exemplu, în Wikipedia o caracterizare rezonabilă, dar incompletă: „Postmodernism se referă, în general, la criticismul adevărurilor absolute, identităților și al «marilor
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
diferență mi se părea lipsită de fundal istoric, de o justificare rațională, adică era ca un fel de afirmare a unei alternative de tip avangardist, genial, cum, într-o anumită măsură, mi se pare că este încă discursul lui Derrida; deconstrucția nu se justifică, pentru că, dacă s-ar justifica, ar fi prea compromisă prin gândirea metafizică. Atunci gândirea slabă pornea de la ideea unei pierderi de greutate a gândirii filosofice, dar nu prin a se declara sceptică. ș...ț Eu credeam, mai
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
exercitare a prerogativelor puterii, generând reacții din cele mai diverse. Raționalismul revoluționar manifestat în cadrul Revoluției Franceze era menit să înlăture orice formă de comunitarism. Forțele economice și raționalismul instrumental asociate ideii dreptului natural au conlucrat la ceea ce se poate numi "deconstrucția Evului Mediu". Astfel s-a petrecut ruptura comunității de societate. Această ruptură servește de temelie predicțiilor ciclului 1830-1920. Dezunirea aceasta dintre masa (societatea) politică și comunitatea morală și religioasă, ca formă specifică a rupturii dintre comunitate și societate istorică este
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
noua scenă a romanului. Explorarea eului, cu accente obsesive, recluziunea în turnul de fildeș și în defavoarea arenei, sau, mai exact, a situării în agora, iată coordonatele pe care se construiește personajul romanului "celibatar". Ca formă, textul se ilustrează prin voința deconstrucției, prin "hibridarea" stilistică și permisivitatea accentuată a discursului, care merge spre înglobarea unor tipuri nespecifice. Temele nou apărute sugerează de la sine felul în care s-au despărțit de marile motive ale scriiturii realiste, aparținînd partiturii balzaciene și "primului modernism", reflectat
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
și ocrotiți. Sentimentul de securitate în Occidentul de altădată (vol. I) 106. Plutarh - Despre oracolele delfice 107. Paul Cernat, Ion Manolescu, Angelo Mitchievici, Ioan Stanomir - Explorări în comunismul românesc (vol. I) 108. Seneca - Dialoguri (II) 109. Ruxandra Cesereanu - Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții 110. Plinius - Naturalis historia. Enciclopedia cunoștințelor din Antichitate (vol. VI) 111. * * * - Întotdeauna Orientul : corespondență Mircea Eliade - Stig Wikander (1948-1977) 112. Monica Broșteanu - Numele lui Dumnezeu în Coran și în Biblie 113. Ruxandra Cesereanu - Gulagul în conștiința românească. Memorialistica
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
Marta Petreu - Diavolul și ucenicul său: Nae Ionescu - Mihail Sebastian 155. Umberto Eco - De la arbore spre labirint. Studii istorice despre semn și interpretare 156. Mircea Mihăieș - Despre doliu. Un an din viața lui Leon W. 157. Ruxandra Cesereanu - Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții (ediția a II-a) 158. Mihail Neamțu - Povara libertății. Antiteze, paradigme și biografii moderne 159. Aristotel - Despre generare și nimicire 160. Umberto Eco - Kant și ornitorincul (ediția a II- a) 161. Anca Vasiliu - Despre diafan. Imagine, mediu, lumină
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
și protectoarea nașterilor, așa cum, mai târziu, ea va deveni sprijinul „femeilor pierdute”. Sindromul Maria Magdalena: victima unei „teologii phalocrate” Pentru a Înțelege mai profund „fenomenul Da Vinci Code” e necesară o incursiune În contextul teologic și cultural contemporan. Simultan cu deconstrucția cultului tradițional consacrat Mariei Magdalena, Dan Brown propune o adevărată remitologizare a personajului. Intenția sa nu mi se pare deloc străină de ideologia postmodernității și a „teologiei feministe”. Nu Întâmplător nume ca Esther de Boer, Ann Graham Brock, Jane Schaberg
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
Istoriei, a fost cândva numită sarcastic de Cioran (deloc străin el însuși de autoscopia națională și de de excesele ei) "teoria României". Pentru a o depăși, pentru a putea trece vreodată de la autocritică la construcție, nu există decât o posibilitate: deconstrucția critică a teoriei pe baza analizei istorice și rigorii conceptuale, în comparație cu alte culturi, vecine (și de regulă ignorate) ori depărtate (și de regulă imitate). Așa cum vorbim noi de românitate, alții vorbesc de germanitate, hispanitate, iudaitate etc., atribuind unui macrogrup etno-național-lingvistic-confesional
[Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
Cartea de față se leagă însă de o tradiție ceva mai veche, inaugurată tot în epoca de mari schimbări ideologice, culturale, politice și societale, precum și de căutări spirituale neo-holiste a anilor hippie - având deci aceleași rădăcini ca toate iconoclasmele și deconstrucțiile anilor 1960-1980, dar reușind să iasă din logica acelora și să propună ceva cu adevărat nou fără a nega tot ce se știa până atunci, cuprinzător fără a fi totalizant, riguros fără a fi dogmatic. Această direcție este ilustrată în
[Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
românesc. Era, după cum bine se vede, o „adaptare a dezadaptării” pe mai multe planuri, iar romanul meu Îngerul de gips, publicat după prima mea Întoarcere din exil În ’73, nu are altă temă decât aceasta. Azi, unii filosofi o numesc „deconstrucție”, eu am numit-o „adaptare prin dezadaptare” și acesta e „secretul temei” acestui roman. Minda, eroul „enigmatic” al cărții, trăiește o „declasare”, o „dezarticulare socială”, nu din pricina „atracției vulgarității”, ci de teama, abisală, a abrutizării, chiar și În forme „pozitive
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]