1,623 matches
-
pe lume margine cuminte / Cu numărătoarea anilor lui Crist" (Venirea pe lume). Nedispus totuși a se închide în formule pasive, tînjitoare, Gheorghe Pârja se arată în alte locuri alert, imaginativ, aducînd în scenă un fabulos stenic. Călător prin Serbia, se dedă la asociații cutezătoare ce exhibă o energie de-acasă: Omul era nebun, nebun de oraș / Pentru a-l stăpîni i-a dat foc / Așa se simțea bine împăratul / În puful cenușii, în prăpădul memoriei // Era singur împăratul / Suita murise cu
Poeți maramureșeni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6643_a_7968]
-
protagonistul cărții trebuia plasat într-o ecuație familială diferită. De când a abandonat ficțiunea pură cu valențe alegorice din romanele de dinainte de Nobel, J.M. Coetzee (care a și explicat într-un interviu că, pentru el, autobiografia este autre-biografie, biografia altuia), se dedă la jocuri tot mai alambicate bazate pe permutări ale propriei sale persoane ficționalizate. In Vara, nimic nu este sigur. Unele interviuri sunt pătimaș subiective și, pe deasupra, ajung la cititor distorsionate de „Vincent" care își ia mari libertăți de interpretare, ajungând
Uite Coetzee, nu e Coetzee by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6505_a_7830]
-
ideală - adică una de week-end - încep cu cartea despre care vreau să scriu sau care îmi folosește la construcția propriilor scrieri. După prânz, citesc sau recitesc cărțile despre care trebuie să le vorbesc studenților, iar seara, până noaptea târziu, mă dedau lecturilor de plăcere. Care, la rândul lor, sunt fie cărțile unor prieteni sau cunoscuți, fie sunt legate de subiectele care mă interesează, fiind și nefiind, în același timp, parte a "bibliografiei obligatorii." Ca să dau un singur exemplu privind categoria din
Ce-am citit în 2009 by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6588_a_7913]
-
aproximare a unei identități. În acest context golul nu e antitetic materiei, n-o neagă, ci o confirmă așa cum excepția confirmă regula. Un gol împărtășit ar înscrie o depășire a stihiei materiale, o transcendență care aici lipsește. Drept care autoarea se dedă unor exerciții pe trama palpabilului, a realității proxime, consemnate cu o frenezie rece, cu paradoxalul elan al dezabuzării: „deci să începem /prin zăpada care nu se-așază / printre resturi de petarde ambalaje / cioburi de sticlă și frînturi din ceilalți ani
Nostalgia concretului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6376_a_7701]
-
ține de existența cotidiană și care este partea coșmarului. Dar oare coșmarurile acelea sunt doar închipuiri sumbre sau experiențe supranatural, infernale? Există, totuși, o cheie, măcar pentru ușa de intrare. Cheia o deținem noi, cei din această parte a lumii, dedați cu situațiile concrete, condițiile de viață, constrângerile, nedreptățile, privațiunile de natură să genereze, la limită, astfel de gânduri negre și de halucinații terifiante. Prin încercări de felul celor descrise în Răzbunare pot trece numai două femei obligate să conviețuiască într-
Și despre noi sunt poveștile de groază by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6348_a_7673]
-
pielea sufleurului, va bate țara timp de doi ani, fără a mai da pe acasă și fără a simți vreo remușcare pentru ingratitudinea filială. O coincidență tulbure face ca peste trei ani la aceeași escapadă sub coviltir actoricesc să se dedea un tînăr cu porniri poetice, care semna cu numele de Eminescu și în a cărui minte plicticoșenia uceniciei școlărești putea fi părăsită în favoarea deliciilor gustate în mijlocul mimilor. În cazul lui Conta, o parte din hotărîrea de a fi histrion ambulant
Plectrul fatalității by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4782_a_6107]
-
orice intimitate are rang literar, ci numai cea care poate culmina într-o expresie cu efect asupra cititorului. Și chiar acesta e Livius Ciocârlie: un literat rafinat privind bătrînețea cu ochi estetic, tot alaiul de cruzimi descriptive la care se dedă nefiind decît tachinări autoreferențiale, în care autorul se răsfață rîzîndu-și singur de inevitabilele surprize pe care i le iscă vîrsta. Tachinările acestea sunt pași intermediari într-un protocol de punere în scenă grație căruia autorul iese în față sub pretext
Algor senectae by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4800_a_6125]
-
alții. În vremurile bune, când era domnișoară, de bucătărie se ocupa o bucătăreasă, sub supravegherea și cu ajutorul bunicii mele, Frida. Aceasta alcătuia meniurile zilnice după ce se consulta cu soțul și stăpânul ei, Efraim, zis Mache, director de bancă și gourmet, dedat la rafinamente culinare din timpul studiilor la Paris.” Despre „mâncărurile mizeriei” din primii ani ai comunismului povestește Gabriel Liiceanu: „La prânz. Se alternau două feluri de mâncare: într-o zi felii de pâine neagră prăjită în untură, (eventual unse cu
Povești cu savoare by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/4704_a_6029]
-
orologii care își bat fiecare ora proprie, într-o vecinătate nelitigioasă, pe canavaua prozatorului. Până și peisajul hanseatic pe care se sprijină panoplia temporală sugerează reuniuni neașteptate, din lumi felurite. Dar mai sugerează și lipsa de măsură a unui gurmand dedat la tot soiul de bucate, cu spiritul critic pus, câteodată, între paranteze de imaginația poftind nesfârșite sindrofii verbale.
Scrisul, cu bucuria lui intrinsecă by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4418_a_5743]
-
scriitorilor care, în comunism, frecventau Casa de la Neptun, fie ale copiilor acestora, ajunși, unii, ei înșiși scriitori. O adevărată pagină de literatură creează, în evocarea sa sintetică, Eugen Negrici: „Aveai ocazia să-i vezi dezbrăcați, binedispuși, chefuind aiuritor, copilărindu-se, dedându-se unui soi de haimanalâc fermecător pe nu puțini dintre cei ale căror chipuri figurau în manuale. Era, într-un fel, un prilej de demitizare și reumanizare a zeilor Olimpului. Nu aș putea spune că am păstrat mult timp postura
Marea nostalgiilor by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/4430_a_5755]
-
care uneori i se năzare a fi o veritabilă anticameră a Domnului. Bardul „se strecoară se furișează/ păduche de aur/ între penele Îngerului ascuns/ și adăpostit/ la umbra aripilor Lui!” (relativ la Real). Ajuns la interfața dintre Carte și Real, se dedă unui devergondaj de asociații meșteșugite, în care se amestecă severitatea șirurilor nesfîrșite de cotoare de cărți și semnalele delicate ori trufașe ale splendorilor naturale: „mă perind/ pe aleea cu incunabule/ în parfumul fraged de liliac/ petale de trandafir// și foi
Într-o interfață by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4675_a_6000]
-
altceva și decât lenea din viziunea țăranilor, și decât lenea atât de prețuită de boieri. Lenea artiștilor este o pauză, în activitatea lor, consacrată meditației. Are, așadar, un scop creator, nicidecum recreativ. Deși pare a nu face nimic, artistul se dedă lenei ca formă de meditație asupra operei pe care o are în minte. Stăteam zilele trecute cu ochii în tavan, în timp ce seara cobora și camera se întuneca. Fetița mea s-a alarmat, constatând că nu fac nimic de o oră
Povestea unui om leneș by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4378_a_5703]
-
pe președintele Ahmadinejad în fruntea Iranului. Primăvara Arabă a lăsat puțini lideri cu autoritate populară care să acționeze ca demagogi tradiționali. Regimul comunist cubanez rămâne intact, dar sub mandatul fratelui lui Fidel Castro Raul - un personaj maleabil care nu se dedă unei retorici inflamatoare și care a anunțat că se retrage în 2018. America Latină mai are destui lideri capabili să provocare interesele SUA - bolivianul Evo Morales sau ecuadorianul Rafael Correa. Dar niciunul nu afișează pantomima flamboaiantă a lui Chavez, care i-
Hugo Chavez, ultimul anti-american? by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/56683_a_58008]
-
cu teribil angajament existențial. Până una alta, nereușind să exprime „acel sunet fantastic de tăios ce se naște/ când numele se izbește deasupra lucrului pe care îl denumește” (un fel de teroare a identității dintre semnificat și semnificant), poetul se dedă cu folos tuturor sciziunilor ce-i ies în cale, uitându-i pe Saussure și pe ceilalți semiologi, oferindu-și comedii de anvergură, furios pe toate abstracțiunile cărora, uneori, le atârnă câte un substantiv cât toate zilele, așa, să le facă
Un satyr convertit la orfism sau un Orfeu satyric by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/5697_a_7022]
-
foarte teatralului cu foarte firescul. La urma urmelor, fuga (cu năbădăi) după o locuință cu chirie e fuga după un statut. Nicăieri moftul nu trăiește la Caragiale mai intens, parcă, decât în vânătoarea de cusururi ale caselor la care se dedau clienți fără parale, dar cu pretenții. Fred și Ladima gustă mondenități complementare: moda, sau Capșa, societatea gazetelor, sau a cluburilor exclusiviste. Moftul, într-un fel sau altul, pare să-i definească. Și să-i distrugă. Dorința lor de statut se
Sf. Gheorghe și Sf. Dumitru by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5577_a_6902]
-
ar fi putut să renunțe. În al doilea rînd, pradă pletorei verbale care îi caracterizează romanele-fluviu, Breban nu-și poate înfrîna patosul unor asociații de idei care nu au nici o legătură cu temele atinse. De aici impresia că autorul se dedă unor digresiuni inutile care acoperă spațiul degeaba. Prea multă zgură menită a umple cadrul unui eseu istoric. În fine, amintirile personale denotă irepresibila pornire ca, vorbind despre alții, să ajungi pînă la urmă să vorbești despre tine, plagă pe care
Hybrisul românesc by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5634_a_6959]
-
N-au ce căuta în cadențe:/ Că poezia ține de esențe./ Eu însă, elev fiind, ca toți năucii,/ Îmi pierdusem - pe coridoare ori în săli - papucii/ Și-i căutam, deși era ora de fizică,/ Deși acuzat eram că nu mă dedau la metafizică/ De către ceilalți versificatori din urbe,/ Ci că tot umblam prin scaieți, prin grohotișuri și turbe” ș.a.m.d. (Poemul esențelor). Este foarte bine că avem, în sfârșit, o ediție de ținută a tuturor volumelor antume dimoviene. Ea va
Ultimul Dimov by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4490_a_5815]
-
de a inova receptarea eminesciană prin chestionarea pasajelor autoreflexive. Alte fragmente sunt pur și simplu trufandale de istorie literară, scoase la iveală de spiritul nonconformist (ușor cinic...) al criticului. Derogat de la misia înaltă a istoricului literar, Eugen Negrici se poate deda voluptății de a spune ce crede cu adevărat despre începuturile literaturii române. Nu fără tandrețe stilistică sunt luate, astfel, peste picior încercările boierilor stihuitori de secol XIX: „Dramatismul spovedaniei e sabotat de senzația de miorlăială de primăvară pe care o
Un critic în vacanță by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4505_a_5830]
-
care țin foarte mult. Am investit foarte multă încredere în ea și mă bucură faptul că nu a votat moțiunea", scrie Elena Udrea pe Facebook. Udrea continuă și spune despre Ponta că "nu e decât un trist politruc care se dedă la intoxicări dintre cele mai grosolane".
Udrea neagă că ar fi amenițat-o pe Plăcintă () [Corola-journal/Journalistic/45205_a_46530]
-
și cu noul cult al sentimentului care-și are punctul de plecare în Rousseau. Kant este mișcat interior de toate aceste tendințe spirituale. Așa cum educația primită în copilărie stă sub semnul pietismului, în perioada tinereții și a maturității, el se dedă analizei psihologice, pentru a descoperi în ea un nou fundament al metafizicii; iar Rousseau este pentru el un Newton al lumii morale, care a descoperit cele mai ascunse legi și impulsuri ale acesteia. Cu toate astea, însă, mărturisirile pe care
Ernst Cassirer Kant – viața și opera by Adriana Cînța () [Corola-journal/Journalistic/3676_a_5001]
-
oi pe care le poseda, le prefera incontestabil pe cele din urmă. Epoca având un climat rece, Shakespeare stoca grijuliu recolta din anii buni și o vindea la suprapreț în anii de foamete. După 15 ani în care s-a dedat la acest tip de speculă, s-a văzut urmărit în justiție. La moartea lui în 1616, i se înalță un monument funerar în curtea bisericii de pe domeniul lui, în care e prezentat purtând pe umeri un sac cu cereale. Așa
Shakespeare, sacul cu cereale și pana de scris () [Corola-journal/Journalistic/3589_a_4914]
-
cea a contopirii totale, în care cuplul se regăsește întregindu-se paradisiac: „Ne vom întâlni din nou/ în lac/ tu fiind apa/ eu o floare de lotus// Tu mă vei ține-n brațe/ eu te voi bea// Suntem unul altuia/dedați/ în ochii orișicui// Chiar și stelele/sunt mirate/iată două ființe/ trăind din nou/ aleși de-un vis” ( Ne vom întâlni). Unde împlinirea este reciprocă: „steaua mea atârnă/de un cordon ombilical/beau laptele ei// dacă m-aș naște/ după
Rose Ausländer în „grădina visului fără somn“ by Horațiu Stamatin () [Corola-journal/Journalistic/3817_a_5142]
-
complicitatea secretului amoros. Nu întîmplător, numindu-și prietenii, Sirin îi numește warme Brüder (literal „frați calzi“, eufemism pentru uzualul schwul, prin care nemții înțeleg persoana gay). Sirin traduce toată săptămîna într-un ritm sisific, ca apoi două nopți să se dedea unei escapade erotice culese din barurile bucureștene. Un mediu în care fornicația cărnurilor face casă bună cu înălțimea spiritului, într-un amestec cu tente sublimabjecte. Toți sînt spirite superioare, robite de o înclinație în fața căreia nici rațiunea și nici voința
Warme Brüder by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3183_a_4508]
-
de uriaș încît semnificația tezei e cu totul umbrită. De exemplu, cînd scri un text de desime sisifică, pentru a explica cum trupul lui Hristos, după moartea pe cruce, a păstrat ceva din elementele primordiale ale naturii divine, cînd te dedai unei asemenea gimnastici conceptuale, impresia pe care o lași e de energumen a cărui rațiune vrea musai să-i joace feste credinței. Sunt teme pe care, dacă le atingi cu rațiunea, sfîrșești în disperare speculativă și, probabil, că Luther avea
Magistrul turingian by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3137_a_4462]
-
paisprezece ani, dar din care azi nu mi-a mai plăcut nimic. Nici măcar (sau cu atât mai puțin!) acel capitol postmodernist, al VIII-lea, „Dialog între cititor și autor”, în care Mérimée abandonează firul narativ (oricum cam debil) și se dedă unui „divan” lipsit de haz pe tema misiunii romanului istoric... Destul, așadar, cu lecturile de plăcere (care au fost mai degrabă relecturi, ceea ce mă pune pe gânduri...) și iată titlurile „obligatorii”. Două: reluarea unei părți din Anatomy of Influence. Literature
Cărți de vacanță by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3343_a_4668]