22,191 matches
-
antropomorfismul cu austeritatea hieroglifei și regimul nocturn al sensibilității venusiene cu voluntarismul falic al unei aspirații solare. Și, mai mult sau mai puțin evident, oricare dintre cei șase sculptori ar putea fi supuși unei lecturi similare, din care se va deduce că raportul dintre consecvența de program și abaterile controlate reprezintă tocmai gradul de specificitate al Simpozionului de la Bogați. Fenomen cu totul neobișnuit în peisajul nostru artistic, inițiat într-un mediu virgin, așa cum este, din punctul de vedere al realțiilor cu
Pe Argeș în sus (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15876_a_17201]
-
de nervii bolnavi, acești sfătuitori chinuiți ai crimei sau ai disperării, acastă stare minunată, zic, nu are simptome prevestitoare. Este tot atît de imprevizibilă ca o fantomă. Este un fel de bîntuire, dar o bîntuire intermitentă, din care trbuie să deducem, dacă avem curajul, certitudinea unei existențe mai bune și speranța de a o atinge prin exercițiul zilnic al voinței. Această acuitate a gîndului, acest entuziasm al simțurilor și al spiritului probabil că i s-a părut omului a fi, în
Mitul unei vieți by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15839_a_17164]
-
de multe ori cu aceea din La țigănci, apoi migrează spre Cezara lui Eminescu - un vertij de locuri comune din manualele de literatură de liceu. Trebuie spus că stereotipia (înțeleasă negativ, în acest caz) este omniprezentă - din text nu am dedus asumarea acestui amalgam din partea autoarei. În cele două proze reușite, ea reușește să scape de tirania acestor reminescențe, reușește să fie originală. Tematica urbană aduce o perspectivă aparte, o privire atentă a realităților anilor '90. Numai că �subiectul" nu poate
Debut ratat interesant by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15854_a_17179]
-
Cunosc cel mai bine exemplul Aradului, unde ajung destul de des, chemat de interese, familie sau prieteni. Pe-un panou uriaș, vertical, solid ancorat într-un postament construit în piatră, te întâmpină următoarea inscripție: "Municipiul Arad. Oraș-martir". Contradictorie informație! Ce să deduci de aici: că ai de-a face cu două localități, una municipiu, cealaltă oraș? Și că doar orașul e martir, municipiul neavând această onoare? Bine-bine, dar care e partea martirică? Unde începe orașul și unde se sfârșește municipiul? Sau invers
Grațiere și greață by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15930_a_17255]
-
de irepresibila dorință a afirmării urgente a generației, au publicat la revista "Saeculum" scoasă de Blaga în anii 1943-1944. Deci, înapoi la Blaga, dar, cum vom vedea, eseurile lor nu dau nici un semn de abdicare de la linia programatică, adânc motivată, dedusă din scrisoarea către Lovinescu. Erau generos acceptați, chiar subînțeles aprobator, după ce se făcuseră cunoscuți printr-o declarație de principii, luminat argumentată, fără teribilismul superficial, negator cu orice preț, întâlnit în unele manifeste de avangardă. Dimpotrivă, era o declarație de continuitate
Blaga și cerchiștii by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/15938_a_17263]
-
cu textul în față, este greu să decizi dacă demersul său este doar desuet, o perpetuare artificială a esopismului, sau deschiderea reală către o ficționalitate servită în supradoză unui cititor alienat. Oricum, chiar credința lui Alexandru Ecovoiu (pe care o deducem, în lipsă de altceva) că textul poate vorbi singur este depășită. Alexandru Ecovoiu, Cei trei copii-Mozart, Editura Cogitum, 2001, 176 p., f.p.
Nu interpreta! by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15948_a_17273]
-
de azi face elogiul a tot ce e impersonal, anonim, anistoric în sufletul românesc". Evident, Blaga se situează într-un orizont filosofic european, apropiind, ca filosof al culturii, apriorismul kantian, pe care l-a înavuțit cu o sumă de categorii deduse dintr-o matcă a stilului, de filosofia culturii, ilustrată de un Frobenius, de un Riegl, de un Spengler. Dar "primul elan valabil" al său a fost "recunoașterea caldă a culturii minore românești". "Eternitatea" dictează stilul creației autohtone, înscrise, prin modelare
Oscilațiile lui Constantin Noica (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15981_a_17306]
-
și un grupaj de zile mari în Observator. A fost și o controversă provocată de niște contestări, una în suplimentul literar al Adevărului și alta în nu știu ce alt ziar. Pe prima n-am reușit s-o citesc (dar i-am dedus ideile din comentariile altora), iar a doua e o ciudățenie despre care-aș vrea să spun cîte ceva, pentru că e singura recenzie care m-a mirat, m-a tulburat și m-a rănit cu adevărat. Autorul ei mi-a fost
Mircea Cărtărescu - Oamenii civilizați, oamenii necivilizați by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15591_a_16916]
-
că într-o seară se îmbătase în barul Uniunii și îi spusese lui Kingsley că ambiția lui era să scrie un scenariu cu o bătaie în timp de cincizeci de ani. Din această discuție lapidară și îngreunată de alcool Kingsley dedusese că Terry era un fel de vizionar și din clipa aceea insistase să-i spună "scriitorul" de fiecare dată cînd i se pomenea numele. într-un tîrziu reieșise că din același motiv îl rugase să vină să stea de vorbă
Jonathan Coe - Casa somnului by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/15650_a_16975]
-
dorită și iubită, deși nu i se declarase niciodată amor. Femeia aceasta este singura care descoperă mecanismul ascuns al răzbunării, explicându-i bărbatului ei legitim, cauza. Interesant e că, deși cel dintâi nu făcuse nici o declarație de dragoste, femeia iubită deduce, după atâția ani, sentimentul puternic al bărbatului, al individului răzbunător, călăuzindu-se și după niște întâmplări care, la vremea dată, i se păruseră nesemnificative. Ura făcând să rodească târziu un fruct absurd și abominabil. * * * Vrabia-pui cu un fir de iarbă
Pîine cu î din i by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15787_a_17112]
-
spun aceleași replici, Ion Creangă este perfect receptat de coreeni, discursul parlamentar este reductibil la... "izotopia autoreferențială", bunica lui Creangă plânge în fața știrilor de la Tv, noutățile lexicale sunt un fidel barometru de ierarhizare a urgențelor comunicării prin care se poate deduce cu exactitate "încotro se îndreaptă lumea", Scufița Roșie abia mai face față noii realități... postmoderne, actualitatea "fantastică" a străzii Mântuleasa și câte și mai câte. Un fragment din excelentul eseu "Despre modă": "A fost, într-o vreme, moda oțetului de
Honeste legere by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/16250_a_17575]
-
și supraveghează ca tipografia să-l scoată în această formă". Și își reia ipoteza pornind de la un fragment din scrisoarea marelui critic către sora sa, Emilia Humpel. Iat-o: "Poeziile așa cum sînt ordonate, sînt cele mai strălucite". Și autorul nostru deduce de aici: Se referă la orînduirea poeziilor, la arhitectura volumului. Dacă nu-și ia în nici un fel răspunderea îndreptărilor filologice - cum și-ar lua-o el pe aceea a schimbării (întocmirii) ordinii?" poeziilor în sumar. Dreptate a avut, aici, regretatul
Edițiile Eminescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16299_a_17624]
-
pulp-fiction îi este tributară și chelnerița din povestirea Fanfaronul, "victimă" a literaturii de consum, pe care o trăiește cu aceeași înfrigurare cu care ascultătorii argentinieni din Mătușa Julia și condeierul, "trăiau" radio-novelele. Din cele spuse pînă acum s-ar putea deduce că Bohumil Hrabal își construiește propriul univers prozastic, abstras, autonom și relativ indiferent față de realitatea curentă, și că, în consecință nimic nu ar fi mai străin acestei cărți decît o lectură contextuală. În realitate lucrurile nu stau însă chiar așa
Hrabal, Baltisberger, bestialul doctor Quartz și a treia Europă by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16350_a_17675]
-
prezentat mai sus și o continuare intitulată Despre stil alcătuiesc partea teoretică a volumului; urmează o secțiune dedicată literaturii, una despre dramaturgie, despre cinematograf, și, ultima parte, după mine cea mai importantă, dedicată unei "noi sensibilități". Din secțiunea literară putem deduce tradiția, curentul, în care autoarea se autosituează discret. Autori precum Jean Genet sau Michel Leiris sînt văzuți ca eroi ai rezistenței și, în același timp, ca rezultate previzibile ale culturii contemporane: "Bigoții, istericii, cei care distrug sinele - aceștia sînt scriitorii
O carte veche, o nouă sensibilitate by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16371_a_17696]
-
nu, vom fi culpabilizați mereu, cu efecte îngrozitoare". Cronicarul citește și recitește pasajul de la p. 56 a cărții d-lui Deaconescu: să fie acesta stilul lui Cioran? Lipsit de nuanțe, primitiv, cu unele repetări nefericite... Din scrisoarea d-lui Deaconescu deducem că Cioran a revăzut cu creionul în mînă interviul. Dovadă că, pe pagina încredințată d-nei Petreu spre edificare, Cioran a tăiat cuvinte și rînduri întregi, adăugînd chiar deasupra cîte ceva (Nu e totuși limpede de ce în pagina de carte unele
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16400_a_17725]
-
Ion Buzași Din scurta postfață de pe coperta a IV-a semnată de Ion Topolog Popescu nu aflăm date biobibliografice despre Grigore Cojan, autorul acestei cărți de "amintiri cu scriitorii brașoveni". Deducem din lectura unor capitole că a fost coleg cu unii dintre aceștia care sunt astăzi octogenari. "Amintirile..." au fost publicate mai întâi sub formă de serial în "Foaie pentru minte, inimă și literatură" - suplimentul literar al "Gazetei de Transilvania" (Brașov
Album sentimental by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/16429_a_17754]
-
este misiune ușoară să scrii despre țăranul român după Galaction, Marin Preda, N. Velea, Ștefan Bănulescu, și mai ales despre condiția lui materială și spirituală desfigurată ireversibil de tăvălugul comunist. După unele detalii (cozi la alimente, CAP-uri, valoarea banilor) deducem că unele povestiri sunt scrise înainte de 1990, ceea ce nu știrbește cu nimic echilibrul și mesajul adesea dramatic al autorului. Ioan Neșu știe că epicul firesc, fluent cucerește încă și nu pregetă să-l profeseze în limitele celor câteva strategii ale
Povestiri din zona gri by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16428_a_17753]
-
cu SS-iștii?), amenințat în orice clipă cu arestarea. Și el știa ce înseamnă arestul la securitate: izolarea totală într-un ocean al tăcerii, asemănătoare cu aceea din noaptea masacrului de la Rîbnița. "Din cele relatate de mulți a trebuit să deduc, scrie el, fie că undeva, probabil "sus", fusese preluată toată experiența stalinistă și hitleristă, fie că dispuneam noi înșine de propriii noștri monștri, maeștri și genii în materie de tortură [...]. Căci n-a existat nici un arestat, un anchetat, căruia să
Eclipsa by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/16431_a_17756]
-
dator sînt să le înregistrez, asemenea, de pildă, cu aceea a adaptabilității propusă de M. Ralea. Sînt, toate, contribuții. Să adaug că Noica propunea întregitor trăsătura armoniei și integrare în spiritul cosmic relevate de Pârvan, la care s-ar putea deduce și anumite sensuri ale filosofiei lui C. Rădulescu-Motru. Rămâne, totuși, deschisă dacă nu chiar îndoielnică opinia lui Noica potrivit căreia "cugetul românesc nu are, pe linia lui firească, vocația filosofiei". Așa să fie? Admitem, cu adevărat, această încheiere a totuși
Formula sufletească a românului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16508_a_17833]
-
verbale vor păli treptat, constrînse de rigorile mediului de comunicare, pînă cînd vom fi reduși la schimburi de banalități, iar lipsa de nuanță a limbajului își va afla echivalentul în lipsa de nuanță a percepțiilor și gîndirii noastre. E lesne de dedus că Bikert nu e un entuziast al Internetului. Nu știu cît de multă dreptate are, în analiza sa, dar cert este că volumul lui, fără îndoială extrem de interesant, poate fi citit pe Internet... Le las cititorilor plăcerea de-al găsi
Spre mileniul electronic by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16545_a_17870]
-
fond, de încercarea obstinată a scriitorului de a se împotrivi uitării de sine și pulverizării eu-lui, tocmai prin resuscitarea unui șir de identități pierdute, regăsite, pentru o clipă, în spațiul nespațial, misterios și securizant al amintirii. Nu trebuie, totuși să deducem de aici că Valea Issei ar fi o scriere idilică, agrementată cu ingrediente elegiac-paseiste, și nimic mai mult decît atît; desigur, atmosfera este, de multe ori impregnată de idilism, iar curgerea meandrată a narațiunii se mulează perfect fluxului capricios al
Memoria ca formă de supraviețuire by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16573_a_17898]
-
între ele, fiecare are soluții tehnice diferite, problemele ei proprii tematice și formale. Din pleiada de adjective propusă, recunosc că sunt "ironic" (cum aș putea s-o neg?). Aș preciza însă că se face în mod obișnuit greșeala de a deduce automat că ironia duce la compasiune. Ei bine, nici poveste. Vezi cazul lui Flaubert. L.V.: Câmpul dvs. de bătaie este viața afectivă a personajelor. Ați vrea s-o ocrotiți (s-o păstrați tainică) dar o sfărâmați în replici puse pe
Julian Barnes - Desperado sau nu? by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16564_a_17889]
-
dar îmbătrânirea este. La fel a fost pentru Yeats. Exact în sensul pe care i-l atribui tu: o confruntare curajoasă cu inevitabilul. Ai scris despre copii, dar nu despre propria ta tinerețe. Nu pari s-o regreți. De aici deduc că vârsta are răsplata ei. Vreau să spun prin aceasta că ești o poetă echilibrată. E un echilibru care a venit de la sine ori l-ai cultivat? E.F. Am descoperit echilibrul odată cu vârsta... Eram agitată în tinerețe. Îmbătrânind, am descoperit
Elaine Feinstein "Îmi descopăr vocea pe măsură ce scriu" by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/11847_a_13172]
-
Primul comentează că filmul pune pe primul plan relația dintre Ted Hughes și Sylvia Plath, în detrimentul statutului lor ca poeți. Ceea ce încuie lungmetrajul într-o impostură, pentru că, fără poemele lor, nu i-ar păsa nimănui de soarta lor. De aici deduce că filmul și poezia sunt două arte incompatibile, singura excepție fiind Casa e neagră a lui Farrokhzad. Deși îi dau dreptate în principiu, mi-a plăcut Sylvia, cel puțin din punctul de vedere al metodologiei. În primul rând, povestea poetesei
Poezia ca materie de consum pentru filme by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11867_a_13192]
-
o serie de analogii. Thracismul acesta ne revine integral prin tradiția Romei". Blaga este acuzat de îndatorare față de străini în formularea teoriei sale, ca "agent al freudismului în România". E apoi acuzat, în virtutea aceleiași tirade patriotice, de imposibilitatea de a "deduce primatul poporului român printre vecini", de perspectiva inacceptabilă despre ieșirea din istorie într-o "viață vegetativă, etnografică, pasiv-organică", de analogiile exotice și nepotrivite cu cultura africană și - culmea! - de "un dispreț doctoral pentru țărani" pentru că a calificat umorul său involuntar
Lucian Blaga provocat la duel de Dan Botta by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11906_a_13231]