407 matches
-
pregătire și de viață ale pytagoreicilor 29. Acestui catehism excepțional conceput s-a datorat lunga - deși dificila - istorie a școlii. Sciziunea dintre akusmatoi și mathematikoi din secolul al V-lea î.Hr. era provocată mai ales de cei dintâi; a fost defăimat însă un mathematikos, celebrul Hippasos, care a fost acuzat că a divulgat taina dodecaedrului în sferă și a fost pedepsit cu înecarea. În realitate, funcționa dorința acusmaticilor de a deveni politikoi și, pe baza unei „constituții pitagoreice”, să realizeze o
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
puteai cântă și dansa ceva cu specific bucovinean, decat spunând și ceva de colectivă sau că s-a aprins un bec în sat. Pentru a prezenta ceva din lumea „vestică” trebuia să găsești „argumente”, ca să se creadă că de fapt defăimezi respectivă societate. Pe vremea ,,tătucului” Stalin, nu se putea face un spectacol fie și de revista decât cu un tablou cu cântece sovietice și evident nelipsitul cazacioc, care se transformă de fapt din dans într-o reprezentare sportivă de forță
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93340]
-
schimbat. A fost ultima întâlnire cu Cezar Baltag, după care au început să curgă despre el vești tot mai rele. Până la ultima, cea mai rea. Am citit articolul și am văzut că nu dădea în el numele celui care-l defăimase. Nefăcând-o, textul lua altitudine, se ridica, altfel zicând, la idee, reușea să fie mai mult decât o replică la un act vexa tor. Denunța un fenomen, un sindrom cu antecedențe în „ideologia bătăliei de clasă“, acum resuscitat, realimentat de
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
să se întoarcă în România și a răspuns: — A, nu, nici nu mă gândesc! Acolo am suferit de foame și e mai rău decât în pușcărie! — Da, dar aici ai fost jignit, umilit, imaginea ta de om corect a fost defăimată! Nu te deranjează? — Nu! a răspuns el. Nu am nici un resentiment față de Italia. Prefer să fiu umilit aici decât să sufăr în țara mea. Fără cuvinte! Scrisoarea 170 Fiecare dintre noi este singur. Suntem individualități rătăcite unii de alții. Adormim
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
trebuie să regreți doar ceea ce nu faci nu și ceea ce ai făcut. De exemplu, unii oameni se căsătoresc să-și petreacă viața alături de soție, după care se răzgândesc și regretă ceea ce au făcut. De multe ori bărbații și femeile își defăimează partenerii și se descotorosesc de ei ca de o pereche de pantofi uzați. Diferența este că femeile rabdă și tac, suferind mai mult decât bărbații. Alin nu trecuse prin așa ceva, dar era victima iluziilor. Ambiția mușcase cu putere din inima
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
ajutat pe lehi în lupta împotriva cavalerilor teutoni și... Știu! îl întrerupe Ștefan, brusc indispus. Agapie, zici? mormăie el. Să mă fi înșelat eu asupra lui? I-ai spus moșneagului că de face dovada, e vai de pârcălab, dar de defăimează pe pârcălab, e vai de moș?! întreabă sever. Spus! Și? Moșu', șovăie câteva clipe Tăutu, a spus că "singur își pune capu' pe butuc, da'... da' nu se teme de săcurea nepotului ce s-o știrbi în pecetea bunicului". Nerușinat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
instituțională și politică trebuie să tragă după sine o schimbare radicală a valorilor acceptate. Că „e nevoie de Schimbare!”, În sensul că „totul trebuie luat de la Început” sau, oricum, că „operele lăudate Înainte, ca și personajele culturale celebre trebuiesc Înlăturate, defăimate”, operându-se, În primă instanță, un amalgam, eficient În ochii multora, Între operele și autorii demagogi și oportuniști, fără o valoare notabilă și acei creatori care produseseră lucruri de valoare unică. La acest al doilea punct, se Înscriu, cu o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și cu cei puternici ai ei! E greu s-o apăr, să mă așez de „partea ei”, să-i găsesc rațiuni și virtuți În vuietul enorm al văicărelii aproape generale și nu rareori a blestemelor care o acoperă și o defăimează pentru fiecare Înainte chiar de a ajunge să-„i” treacă pragul, Încât orice tânăr, dar și fiecare copil, aproape, e „avertizat” că viața se termină cu o traversare neagră și tristă, Încărcată de boli și de neputințe, supusă unor umilințe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
vârsta a treia ni se surpă din rafturi peste bietele noastre argumente care vor să-i găsească, totuși, un rezon; o „Împăcare” cu ea, dacă nu o glorificare a ei, cum se găsește „ea”, această a treia vârstă, atacată și defăimată din aproape toate părțile, Încât, cum spunea odată cineva, „ți-e și rușine să fii bătrân!”... Și cu atât mai greu Îmi va fi mie s-o apăr, senectutea, afundat fiind În „ea”, părând a o apăra pro domo. Necum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
a stat în aceeași rezervă de spital, om cu nervi slabi, zicea: „s-a mutat pe lumea cealaltă”. *La o nouă lectură (nici nu mai știu a cîta) mă surprinde folosirea de către Ion Neculce, în predoslovia letopisețului său, a cuvîntului defăima, despre care aveam impresia că e mai recent: „Numai aceștie (un Simion dascălul și un Misail călugărul), poate-fi, au fost oameni neînvățați, de n-au citit bine la istorii, că au defăimat pre moldoveni, scriind că sînt din tălhari”. A
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Ion Neculce, în predoslovia letopisețului său, a cuvîntului defăima, despre care aveam impresia că e mai recent: „Numai aceștie (un Simion dascălul și un Misail călugărul), poate-fi, au fost oameni neînvățați, de n-au citit bine la istorii, că au defăimat pre moldoveni, scriind că sînt din tălhari”. A defăima, cu înțelesul cunoscut de „a vorbi de rău”, provine din latinescul diffamiare. Interesant de remarcat e că, referindu-se la scrierile celor doi nefericiți interpolatori, Miron Costin, om de cultură latină
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
despre care aveam impresia că e mai recent: „Numai aceștie (un Simion dascălul și un Misail călugărul), poate-fi, au fost oameni neînvățați, de n-au citit bine la istorii, că au defăimat pre moldoveni, scriind că sînt din tălhari”. A defăima, cu înțelesul cunoscut de „a vorbi de rău”, provine din latinescul diffamiare. Interesant de remarcat e că, referindu-se la scrierile celor doi nefericiți interpolatori, Miron Costin, om de cultură latină, spune, în prefața la De neamul moldovenilor, că „nu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
un slavonism: okaru, „mustrare”. Neculce îl folosește și pe acesta, zicînd despre înaintașul său: „Bine face (Costin) că-i ocărăște (pe Simion dascălul și Misail călugărul) și dzice că (afirmațiile lor denigratoare) sînt basne”. Ajuns aci, îmi amintesc că pe defăima l-am mai întîlnit și în Psaltirea în versuri (1673) a lui Dosoftei. Unul din semnele de carte mă ajută să găsesc cu ușurință locul: „Că ruga de mișel (adică a celui umil) nu defaimă, / Ce-l priimește cu drag
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
aci, îmi amintesc că pe defăima l-am mai întîlnit și în Psaltirea în versuri (1673) a lui Dosoftei. Unul din semnele de carte mă ajută să găsesc cu ușurință locul: „Că ruga de mișel (adică a celui umil) nu defaimă, / Ce-l priimește cu drag fără samă” (Ps. 21). E foarte posibil ca termenul să existe în texte și mai vechi decît acesta, ceea ce arată continuitatea respectivei „îndeletniciri” moștenite de la romani. * Deși e foarte mîndru de ele, „intrigile” lui Genoiu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
se menține într-o atitudine, atît față de sistem, cît și față de persoane. Scurtele sale momente de auten ticitate, lirice, dispar în fața primei sugestii de a se revizui. Lucru mai grav, și pentru mine de neînțeles, îl cuprinde un zel invers: defaimă ceea ce a lăudat, laudă ceea ce a criticat. Totuși, în ciuda unor atari contradicții, trebuie să remarc că e singurul de aci la care reflecția politică, filosofică, estetică atinge, în momente precum cel amintit, pragul dramatismului. *Ședință pentru caracterizarea celor doi șefi
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Astăzi, mai curând, este mult mai răspândit un nihilism banal, practic: trăirea realității acestei vieți ca și cum nimic nu ar conta, ca și cum anything goes astfel încât viața este o distracție. O știință veselă sau un stil de viață superficial. A discredita sau defăima persoana altora sunt gesturi foarte îndepărtate modului meu de a fi. Dar nu este necesar să fim moraliști aroganți pentru a prefera să rămânem la distanță de reprezentanții unui astfel de comportament, în special când aceștia se consideră cinici (în
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
i-a mărturisit însă și lui Popa că îi era groază ca acesta să nu-și fi perforat intestinul cu unghiile în momentul introducerii la loc. În timpul autodenunțării, victimelor li se cerea să profereze injurii cât mai grave, pentru a defăima și a se autodefăima atât de mult, încât să nu mai fie posibilă revenirea sufletească. D.B. a inventat că în libertate făcea sex în fiecare seară cu nevasta lui și că înainte de asta 'îi trăgeam o limbă. Ca să nu-mi
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
roagă pe cititor să ierte greșelile, tipograful vorbește despre cadența tensionată a muncii, despre lucrul noaptea, despre corecturi făcute în pripă („graba citirii la prube”) etc. Iertare își cere și traducătorul G.: „De ar și cunoaște niscare greșală, să nu defaime, că cu greu iaste a tălmăci neștine singur, ales despre limba elinească spre cea rumânească”, mai cu seamă că există „cuvinte elinești și vorbe despre locuri carele unele nici la lexicoane nu se află, altele, de să și află și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
felul acesta, chiar dacă blestemul nu poate fi raportat la baza antică traco-latină, constituirea acestei forme s-a făcut pe baza continuității străvechi a materialului lingvistic în spațiul euro-afro asiatic. A se vedea și a cleveti, a blești, a bleotocări, a defăima. Drum este cuvânt autohton prefixat (d-rum), ca și rs. doroga, vceh. draha, slbis. draga „râpă, vâlcea”; comp. alb. rrugë „drum”, fr. rue „stradă, uliță, afară”, lat. ruga „rid”, germ. Raum „spațiu, loc”, engl. road „drum, cale”, let. rùimas „cavitate
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
104 cramă, 46 a crăpa, 56 croat, 52 a culege, 127 culme, 69 cumani, 193 a cure, 102 curat, 102 a cura, 102 a curge, 102 a curma, 46 cutare, 195 cuțovlahi, 109 Dalmația, 53 Dardanele, 109 deal, 55 a defăima, 100 delniță, 56 derdeluș, 56 a derege, 56 des, 132 a desface, 222 domeniu, 44 a domina, 44 domn, 44 a domni, 44 drag, 102 a drege, 56 drum, 100 dulău, 110 duleb, 52 dur, 109 Elada, 46 a eleva
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
provoacă suferință și îi mutilează pe oameni. A împovăra un pantof cu o asemenea poveste nu înseamnă rafinarea esteticului, ci subminarea lui prin brutalitate. Dimensiunea și liniștea încremenită a acestor afișe publicitare reprezintă un program cotidian oferit ochiului. Afișele își defăimează produsul în intenția de a-l supraevalua. Liniștea încremenită și dimensiunea lor ți se încuibează în creier. Așteptând autobuzul, împingând un cărucior de copil, ducând o sacoșă cu cumpărături - zi de zi se coboară tot mai mult pragul atât de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
bun pe care numai capitalismul de consum a reușit să le difuzeze pe scară mare16. Dacă noua radicalitate e fiica timpului său, aceasta se întâmplă pentru că ea s-a aliniat la normele de hiperconsum pe care nu încetează să le defăimeze. Despre limitele comercializăriitc "Despre limitele comercializării" Stadiul III înseamnă momentul în care sfera comercială devine hegemonică, în care piața invadează cvasitotalitatea aspectelor existenței umane. Putem întelege, în aceste condiții, urgența cunoașterii tipului de ființe umane și de viață socială pe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
de istoricii lor. Păcat că acum, la noi în țară, nu mai interesează pe nimeni, inclusiv intelectualitatea, decât ocuparea scaunelor mari, hoțiile în masă și în văzul lumii, oameni care nu mai au grijă unul de altul decât să se defăimeze fără rușine în fața țării, indivizi care fac nunți și logodne de grandomanie, ca apoi să se judece cum să împartă ceea ce au primit. Unde mai vezi iubirea sinceră de care se vorbește în cartea Alexandru Mânăstireanu. Corespondență, carte care îți
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
remarcat un episod nerevendicat, netrâmbițat dar care a salvat Statul român de la prăbușire. Oameni providențiali ai pământului românesc au dejucat un anumit ajutor și țara a rămas Întreagă. În acele Împrejurări opera o masă de manevră care renega totul, distrugerea, defăima, dispusă pentru orice gest demolator comandat de cercuri antinaționale și susținute de o presă aservită grupurilor străine de interese. Ei refuzau orice dialog strigând „jos” la orice demers alternând Între procesiuni religioase și acte de vandalism. Asalturilor destabilizatorii din acea
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
cărțile sale: Aromânii, văzuți de călători francezi(1994), Aromânii văzuți de călători englezi(1998). Pentru prima dată sunt dezvăluite documente inedite nu doar pentru a Îmbogăți un patrimoniu ci și pentru a furniza materialul documentar În susținerea cauzei unui popor defăimat de prea multă vreme și menținut Într-o ignoranță vinovată. Născut În comuna Băiasa (Grecia) unde a urmat școala primară, continuă gimnaziu din Janina liceul Comercial din Salonic și deține licențe de la Academia de Înalte studii comerciale și industriale din
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]