290 matches
-
doar 1,50 m, este înconjurat mereu de femei necăjite și nu te-ar lăsa niciodată în drum. M-am simțit în siguranță de cum l-am văzut. A venit la gară, și, înainte să ne cunoaștem, am văzut de departe deferența cu care era salutat de toți. Un omuleț iubit și respectat. Îmi încredințam viața în mâinile lui. Scrisoarea 67 Poveștile mele nu au un curs al evenimentelor. Răsar în func ție de cum mă simt și de amintiri. Acum mă simt
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
distrată; se vede bine că nu este expresia nici unei stări interioare, ci doar o afectare, pentru a fi mai emoționantă, mai impozantă etc. Ora când se gătește, când mănâncă, ora vizitelor sale, totul poartă pecetea bizareriei și a capriciului, fără deferență față de cei care îi sunt superiori, fără considerație sau politețe pentru egalii săi, fără blândețe sau omenie pentru servitori. E temută și urâtă de toți cei siliți să trăiască în preajma sa. Nu același lucru se întâmplă cu cei care n-
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
roman care practicau creștinismul arimin și nu a prididit să-i afurisească pentru vecie fiind convins că nimeni nu-i va descoperi ticăloșia lui și a celorlalți. De atunci minciuna lui este revelație în fața căreia nu poți decît să arăți deferență și respect. Ei uite că mie mi s-a zbîrtit moțul de mioritic înnăscut și am pus mîna pe ciomag să scot minciuna, viclenia și ticăloșia criminală din sufletele noastre! Dacă cei care cinsteau aceste iconițe i-au supărat rău
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
expresia lui Clarendon, iar Anglia să sprijine „uniformitatea fără unire”. înțelegerea la care s-a ajuns în ziua de 9 august 1857 nu a luat forma unui document scris. Cu o anumită doză de ipocrizie, Clarendon explica aceasta astfel: „din deferență față de dorința împăratului Franței și pentru a se ajunge mai sigur la rezultatele pe care guvernul Maiestății Sale dorește a le vedea realizate, s-a hotărât de către cele două guverne ca pactul pomenit în această depeșă să fie privit ca
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
structură de susținere existențială, în jurul căreia urma să debuteze consolidarea mai frământatului teren aferent. Podul respectă violența elementară a vâltorii de dedesubtul lui, lăsând-o să treacă netulburată; numai astfel primește, la rându-i, drept de trecere pe deasupra ei. Dar deferența nu inhibă sfidarea, ci doar o ghidează razant cu ofensa: saltul construcției le redefinește domeniile, scindându-le. Un punct de sprijin vizavi e abia de găsit prin tatonări, așa cum marile viituri țin să-i reamintească periodic cu jocul lor catastrofic
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
în ușă. Am strigat în rusă (limbă detestată, dar vorbită de mongoli) "Intră!" și în cadrul ușii viu colorate s-a ivit un mongol înalt, frumos, îmbrăcat european, la trei ace, care ni s-a adresat cu o voce plină de deferență: Săru' mîna, Doamnă. Bună seara, Domnule. Am crezut că visez, dar omul a continuat imperturbabil, în aceeași limbă română impecabilă, elegantă și fără nici o urmă de accent străin: Am venit să vă prezint scuzele mele. Eu sunt cauza disconfortului Dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
fiii lui George Golescu se așezară, unii în trăsura mea, alții călări, și-mi făcură curtenia de a mă însoți astfel până la Cotroceni. Era de crezut că, cu cât eram mai aspru cu partidul lor, cu atât afectau mai multă deferență pentru mine. Acea nemărginită câmpie oferea o frumoasă priveliște, acoperită cum era de valurile agitate ale unei populațiuni în așteptarea destinului ei, și îngrădită la orizont de un brâu de trupe otomane în acea atitudine impasibilă pe care Orientul pare
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
noiembrie 1886, București D.I.C. Brătianu, președintele Consiliului de Miniștri: Sesiunea anului 1886-1887 este deschisă. După citirea Mesagiului, M.S. Regele părăsește sala Adunării. D. președinte, general D. Lecca (ocupând fotoliul prezidențial): D-lor deputați, sesiunea s-a deschis; însă, ca o deferență pentru mulți din colegii noștri cari sunt absenți, astăzi nu putem începe lucrările noastre. Le vom începe doar de luni și vom pune la ordinea zilei alegerea biuroului. Mulți din colegii noștri au arătat dorința de a face un act
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
că e destul s-o iubesc cît pot și cum pot. Nu mă mai întreb de ce-s mereu îndrăgostit și de ce nu sfîrșesc nimic. Tot ceea ce se sfîrșește într-un fel sau altul se dogmatizează; un semn cere recunoaștere și deferență în orice condiții. Radu (Florescu n. red.) a fost două zile pe acasă și apariția lui e întotdeauna ca un balsam! Semn că mă simt tare rău în solitudinea aceasta nemărginită de prieteni. Ducerea mea la P. Neamț m-ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
numele Carol n.n.) brodat cu fir sub buzunarul din partea stângă a vestonului. Ne adresam elevului regal cu apelativul <Măria Ta>. Funcționa între noi un acord tacit, ca acest apelativ să nu răsune rigid și solemn, și pe cât cu putință cu deferență spontană și prietenoasă”. De Voievodul Mihai aveau grijă la școală: D. Dămăceanu, M. Tomescu și Stoian. Căpitanul Mircea Tomescu, ofițer de ordonanță al Marelui Voievod Mihai, „avea în sarcina lui să coordoneze activitatea clasei, implicit și alte activități, interesând instrucția
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
e să pășești în noua eră sub îndemnul unor Chișinevschi sau A. Toma și alta sub chezășia "luminoasă" a unor Sadoveanu, Călinescu sau Arghezi. Tratînd această fractură esențială drept un fapt divers, exegeții lor, fără diferență (față de situație) și fără deferență (față de o țară captivă), lasă impresia că și totalitarismul comunist a fost un fapt divers". În cadrul aceleiași anchete sînt supuse unui amplu rechizitoriu apelurile la așa-zisele "apolitisme" și "autonomia estetică" practicate de cei interesați abuziv și cu aplomb: ""Apoliticii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
avem de-a face cu două cariere publice, expuse acestui „risc”, și pentru că eu Însumi, de-a lungul carierei mele, În țară și În străinătate, am fost „expus” unor analize asemănătoare: multe dintre ele fără acea prudență În expresie și deferență reală care separă omul civilizat de un calomniator de ocazie, aflat În slujba propriei sale frustrări sau mediocrități agresive sau În slujba vreunui grup ori chiar stat, polițist sau nu. 11 Libertatea - acest țel, acest „ideal” aproape intangibil sub dictatură
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
reprezentantul Ministerului Comerțului Exterior, era foarte reținut, își măsura cu grijă fiecare vorbă și se pronunța numai când era întrebat sau se abordau probleme din aria lui de preocupări, "sepatristul", cum era botezat lucrătorul de la cifru, se purta cu toată deferența față de "familia domnitoare", dar profita copios de prostia "piticului" așa îl porecliseră pe micul administrator pentru a-l pune în încurcătură, mai ales după ce băuse suficient ca să vorbească gura fără el. Femeia de serviciu îi ținea companie "tovarășei" și executa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
un loc atopic, drept pentru care se poate spune, cu Mihai Ursachi, că el nu există. Ei bine, dragă Adriene, îmi asum universitaritatea și inexistența literatoare... Căci în afara câtorva strigături (împănate în textura cărților mele cu pietate filială, ca o deferență pentru performanțele jucăușe ale tătânelui meu cajvanian, dar și pentru a-l cinsti pe Ion Creangă: ori menipeea "umplută" a Antichității tardive?), Domnia Mea comite, cu neregularitate, eseu în toate sensurile cuvântului eseu și ale vocabulului sens. Eseu... în accepție
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
îl suplinea pe Roger la secretariatul de redacție. Când la un capăt al firului tuna și fulgera Geor ge Ivașcu, dincoace, la celălalt capăt, masivul, imperturbabilul Mi hai Pascu putea fi auzit rostind, la rare intervale și cu o molatică deferență, câte un: — Da, domnule director. După un timp, contrariat, G. Ivașcu diminua tonalitatea emi siei și întreba: — Pascule, mai ești la telefon? — Sunt, domnule director. — Păi dacă ești, de ce taci? — Ca să vă aud, domnule director. Iarăși contrariere. — Poftim, ca să mă
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
a pădurilor și a Întreg peisajului de primpre jur, de un farmec necunoscut nouă, celor câțiva, a căror peregri nare pe aceste locuri, fără să ne Întrebe cine, cum și pentru ce, era privită cu rezervă și discreție, uneori cu deferență de către negustori, În considerarea celor câțiva gologani distribuiți zilnic cu ușurința cunos cută a papugiului de bucureștean, reputat prin virtutea galantonomiei și a bacșișurilor, ignorată În lumea reținută și socotită a Ardealului din acea vreme. Toate astea făcuseră din Sighișoara
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
desena tor, și cu bunul, priceputul la grătar (Dumnezeu să-l odihneas că!) stimatul patron al cârciumii noastre, Niculae Gherondache. Vă rog să credeți că a fost plină de tact și de cuviință, cum și de o amabilă și rezervată deferență Înaintea curiozității noastre ingrate. Era ca moartă pentru noi toți masculii; trăia numai cu taina ei, de va fi avut-o. Ne am dus apoi, Petre Grant și cu mine, În odaia ei sordidă din hotelul Dacia, fostul han al
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
și dispare. Cameniță a ridicat privirea nedumerit. Directorul liceului, temându-se că, dacă nu semnalează la vreme, e posibil să i se pună mai târziu lui în cârcă totul și și-ar pierde funcția directorială, a intervenit, explicând cu afișată deferență: -Am observat și eu, tovarășe prim-secretar. Parcă făptura (intenționat nu a zis „îngerul“, ar fi putut fi acuzat că manifestă un retrograd spirit religios...) a intrat într-un proces de descompunere, într-un accelerat proces de descompunere. Tovarășul Cameniță
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
versuri patriotice și de slavă li se ziceau, oarecum codificat, „plachete“. Criticii, care primeau ordin să le consemneze, procedau la o discretă dezaprobare, numindu-le altcumva decât „cărți“. În lumea scriitorilor, poetul care scria „numai din alea“ era tratat cu deferența ipocrită cu care societatea îi accepta pe vidanjori: cineva era sortit s-o facă. Într-un fel, poetul care scria la comandă, dar și de bunăvoie ode și omagii „din alea“ se bucura de statutul celui care, din motive doar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
să stea lângă mine! a zis. La zeci de ani după aceea, într-o zi cu soare, am întâlnit-o pe una din străzile frumoase ale Bucureștiului. Îmbătrânise mult, dar am recunoscut-o imediat și am salutat-o cu multă deferență. M-a privit uimită și mi-a răspuns la salut. Ne-am zâmbit și am trecut mai departe, fiecare pe drumul său... și tot în cursul inferior al liceului l-am avut pe profesorul de istorie Ion Totoiu: sclipitor de
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
în mână și la volanul tractorului. L-am urmărit suind pe schele și coborând în adâncul minei. L-am văzut sub soarele dogorâtor al verii și sub rafalele de ploaie. A stat de vorbă cu aceeași simplitate și cu aceeași deferență cu muncitorul, țăranul, economistul, arhitectul, inginerul, scriitorul, artistul plastic, savantul. Afost mereu prezent și a ascultat omul oarecare, anonimul care i s a adresat cu inima deschisă, știind că ceea ce îi va spune - de la cuvântul de mulțumire la dorința ca
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
banal și n-ar fi fost adevărat, de ce s-ar fi atins de el cenzura?). Neplăcerea asta mi se întâmplă rar, foarte rar; nu pentru c-aș pune mare grijă s-o evit; nici pentru c-aș avea prea multă deferență pentru preocupările, adeseori comice și întotdeauna misterioase, ale Oficialităței. Dar pentru că scrisul meu e, prin el însuși și de la sine, întrucâtva ferit de riscul acesta. Dar când mi se-ntâmplă să vin în conflict cu cenzura, destul de rar cum am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
pe decembrie; deci prin 15 noie[mb]rie să vi-l trimit??? Și acum, dragă Călin, te rog să mă ierți și cu teama că vor fi poate iarăși luni, cînd nu voi putea scrie la voi, îți mulțumesc pentru deferența cu care priviți numele meu. Salut pe tov[arășul] Bălăiță și pe tov[arășul] Cârneci, și în speranța unei revederi pe curînd, vă strîng cu drag mîinile anticipat. Cu cele mi bune urări de succes, Al D-voastre coleg, Al.
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
de care nu numai că nu face caz și cu care nu-i trece prin minte să se laude sau să epateze pe cineva, nu e nici o clipă în defect, ba e perpetuu pătrunzătoare, în perpetuă atenție, și, solicitat cu deferență, dar fără cruțare și insistent de Mircea Ciobanu, emite nenumărate precepte, observații, intuiții, ipoteze, sentințe, în formulări memorabile, de o frumusețe pe măsura sincerității sale absolute. Ciobanu îi pune întrebări dificile, indiscrete (respectuoase, dar indiscrete, mai mult decât îndrăznețe) și
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
și adulației, regim neprielnic unui artist oricât de mare. Poetul mi-a făcut onoarea de a nu se arăta nici supărat, nici indiferent, mărturisindu mi cu simplitate și grație, cu o aristocratică politețe, ba chiar, aș putea spune, cu o deferență ce se adresa desigur mai puțin persoanei mele și mai mult opiniei critice ca atare, cât de mult l-au afectat acele cuvinte. (Mi-a mai spus, ceea ce firește n-am prea crezut, că în ultim resort rezervele mele i-
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]