297 matches
-
mai mult un pic. „Iată, toate câte are sunt în puterea ta! Numai asupra lui mâna să nu ți-o întinzi", i-a spus prietenește Dumnezeu lui Satan, bineînțeles pre limba dumnezeiască, singura oficială prin zona ceea, bătându-l cu deferență pe umăr. Ce idilic descrie aici Biblia peisajul și personajele! Satan hoinărește prin ceruri, de-a valma cu îngerii cei buni, ca la el acasă, probabil mai face câte o tablă, sau câte un guleai la un pahar de ambrozie
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
mele cu "unchiul George" au fost, din capul locului, proaste. Când l-am cunoscut mai bine eram, deja, mărișor. Cred că aveam patru sau cinci ani. Auzisem, însă, des, vorbindu-se despre el în casă și totdeauna cu o anumită deferență, mai accentuată la mama, care îi zicea, ca toate surorile lui, "domnul", cu toate că era mai mare decât el cu doi ani. Numai că această deferență, în loc să-mi impună, m-a determinat să-l privesc aproape ca pe un străin, când
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
ani. Auzisem, însă, des, vorbindu-se despre el în casă și totdeauna cu o anumită deferență, mai accentuată la mama, care îi zicea, ca toate surorile lui, "domnul", cu toate că era mai mare decât el cu doi ani. Numai că această deferență, în loc să-mi impună, m-a determinat să-l privesc aproape ca pe un străin, când ne făcea cinstea, vara, să treacă pe la noi. Răceala lui binevoitoare stârnea în mine reflexe retractile, cu atât mai mult cu cât o trata și
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
observai cu mirare că mobila nu fusese schimbată cu alta care ar fi trebuit să aparțină noii proprietărese, cum credeam că se Întîmplase Între timp. Dar ea nu voise să facă nici o schimbare În timpul acesta de patruzeci de zile. O deferență pioasă față de cei care trăiseră În odăile acestei case, dar cum mobila nu fusese Înlocuită, nici un amănunt al așezării, pînă și tișlaifurile de pe noptiere și de pe cele două bufete, cel mare și cel mic, precum și fața de masă plușată În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
În clinică... Când a ajuns la Maternitate, simțea cum sudoarea Îi șiroiește pe șira spinării. De această dată nu a mai Întâmpinat nici o opreliște pe traseul până la salonul unde se aflau cele două suflete dragi. Ba era și salutat cu deferență! Doctorul Suiedeal tocmai ieșea din salon: ― Sunteți așteptat, domnule doctor. Totul este În ordine - l-a Întâmpinat medicul. ― Mulțumesc pentru grija deosebită pe care o aveți... ― Dacă Între colegi nu ne vom respecta, atunci ce să așteptăm de la alții? Știți
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
frecării cu aerul dens, se aprinde... Tu Însă ai urcat sufletul dragului meu profesor Zenit acolo sus - la mii de ani lumină - hărăzindu-i o stea... Îți mulțumesc! Medicii și surorile sau infirmierele care treceau pe lângă ei Îi salutau cu deferență, dar se Întrebau În sinea lor: „Ce or fi discutând de sunt atât de prinși de moment? Numai că ceva plăcut, fiindcă Își zâmbesc reciproc”. ― Eu cred că În seara asta e bine să gândim și să ne sfătuim cu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
din șifon? În ce fel se presupunea că noi vom putea prezice ce anume ar putea să o mulțumească? Tocmai eram pe punctul de a afla. Emily a cărat coșul de răchită În biroul Mirandei și l-a pus, cu deferență și mare grijă, pe covorul gros, lângă mine. S-a așezat și a Început să scoată fustele una câte una și să le rânduiaască Într-un cerc În jurul nostru. Erau acolo o fustă croșetată de un fuscia strident de la Celine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
la mine. — Buletinul e la zi? a Întrebat Miranda, fără a se adresa cuiva anume, În timp ce intra În biroul ei, Îndreptându-se, spre satisfacția mea, drept spre măsuța unde Îi aranjasem ziarele. — Da, Miranda. Poftim, a zis Emily cu mare deferență, a năvălit În urma ei și i-a Înmânat carnetul În care notam toate mesajele pentru Miranda, pe măsură ce veneau. Am rămas acolo tăcută și am urmărit-o din priviri pe Miranda, care pășea agale prin biroul ei, dacă mă uitam la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ah? Arăta superb, Într‑o rochie scurtă, Încrețită, din catifea. — Da, doamnă Priestly, a intervenit Monsieur Renaud și ne‑a condus pe lângă un grup care părea format din editori americani, veniți tot pentru prezentările de modă. O tăcere Încărcată de deferență s‑a lăsat peste grupul super‑șic de über‑tocători când am trecut pe lângă el, cu Miranda la doi pași Înaintea mea, cu silueta ei zveltă și elegantă și cu o expresie foarte, foarte nefericită pe chip. Aproape că a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
și ea, ne născusem, trăisem indiferenți și indiferent, frecându-ne privirile de obiecte indiferente și de alte priviri indiferente, fără să luăm act de trecerea timpului, de faptul că ne rostogoleam printr-o existență indiferentă, care ne trata cu o deferență indiferentă și, deodată, brusc, ne-am trezit Încleștați În structura dură a clipei; descopăr fulgurant că ea este un alter-ego al meu și poate și ea descoperă același lucru, căci altfel nu m-ar fi văzut, nu mi-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
să dovedească șefului că a fost bine inspirat când a făcut apel la Baloleanu. Convocă imediat pe primul-procuror, pe căpitanul de jandarmi și pe comandantul trupelor din regiunea Pitești, precum și pe președintele tribunalului, mai mult, însă, ca un gest de deferență pentru justiție. Până la sosirea lor, studie dosarul cu rapoartele și harta județului. ― Domnilor, în maximum trei zile vreau să avem ordine, liniște și pace în județ! declară dânsul grav și solemn către cei patru șefi de autorități, în cabinetul său
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și spiritele se încing. Odată a avut loc un incident în care un ministru a murit de infarct în toiul unei dispute. Cel convocat trebuie să rămână tăcut până în momentul când este întrebat: atunci poate să răspundă, însă întotdeauna cu deferență și rezervat. După ce se ajunge la o concluzie, împăratul Hsien Feng este gata să emită decretul pe care un învățat al Curții de cel mai înalt rang îl redactează atît în chineză, cât și în manciuriană. Apoi este chemat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
rezervat istoriografiei popoarelor mici și mijlocii descoperă, în cele din urmă, căderile în extremă ale meditației relative la rolul și locul unui eveniment sau al unei personalități proprii în desfășurările istorice universale. Ne întâmpină o asemuire cu ceea ce am numi deferență ori „sfială” față de „marii diriguitori ai lumii”, ca și atitudinea contrară. Se înțelege de la sine că nu lipsesc cei ce urmează „calea împărătească”, care pentru noi înseamnă cea a dreptei judecăți și nu cea a împăciuirii inadvertențelor. Popoare mari prin
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
de accidente neprevăzute când nu era în putința părților de a face înscrisuri. Practica judiciară a asimilat acestor cazuri de imposibilitate materială și imposibilitatea 472 de a preconstitui înscrisul rezultând din raporturile dintre soți, rude apropiate, relații de prietenie, de deferență a inferiorului față de superior. Interpretând într-un sens larg dispozițiile articolului 1198, fostul Tribunal Suprem 473 a statuat că "noțiunea de imposibilitate de procurare a unui înscris nu se limitează numai la anumite condiții materiale, imposibilitatea putând fi și de
Actul juridic civil by Elena Iftime [Corola-publishinghouse/Science/907_a_2415]
-
aș fi simțit cum ne-acoperă plânsul" ( Intrarea în miracol din Plimbarea prin flăcări, Cartea Românească, București, 1988). La fel ca aici, lirica de început a lui Daniel Corbu se zbate între poli atitudinali bine definiți: pe de o parte, deferența, da-ul hotărât spus marilor valori poetice (curente și nume reprezentative, teme universale și alte utopii culturale) "inima mea credincioasă tuturor utopiilor" , pe de altă parte, refuzul, nu-ul aruncat, la fel de decis, oricărei forme de autoritate coercitivă. Dintre cele două
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
atunci când pare a se revendica de la tradiția poeziei erotice autohtone sau europene care își are rădăcinile în galanteriile specifice concetismului, poetul camuflează în texte mărci ale potențialului sacramental al iubirii. De altfel, nici primilor noștri cântăreți ai erosului interpelat cu deferență drept "Amorul" și văzut ca despot absolut, de sub a cărui tutelă un Costachi Conachi, bunăoară, nici nu și-a propus să iasă vreodată ("Am iubit! Și cunosc gustul dragostei fără măsură./ Ascultați că vă grăește amorul prin a mea gură
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
furia, iar rîsul însoțește la chinezi și africani actele care amenință fața interlocutorului (face threatening activities). Experimentele "interculturale" de "traducere" a gesturilor au identificat frecvente cazuri în care același semnificat gestual are semnificanți diametrali opuși în culturi diferite: * marcarea respectului, deferenței se realizează prin acoperirea capului în lumea arabă și ridicarea pălăriei în Occident; * pentru a-și manifesta plictiseala un italian își va ¨mîngîia¨ o barbă imaginară, în timp ce francezul se va rade; * pentru a se autodesemna, japonezul își va atinge vîrful
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
încărcătura iconică, indicială și simbolică. Mai iconic decît limbajul verbal, limbajul proxemic traduce o constantă, o categorie universală și anume afectivitatea în scara (± simpatie, prin semnificantul apropiere/depărtare. Proximitatea semnifică interacțiuni frecvente, intense, intime, iar distanțarea exprimă indiferență, antipatie sau deferență, după cum amplasarea în față/vs/în spate traduce opoziția socială superior/vs/ inferior sau respectul datorat vîrstei sau sexului. Aceste amplasări spațiale sînt legate deci de afinități și statute ca universalii psihosociologice. Or, aceste distanțe stabilizate prin convențiile (normele) comunității
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
roman care practicau creștinismul arimin și nu a prididit să-i afurisească pentru vecie fiind convins că nimeni nu-i va descoperi ticăloșia lui și a celorlalți. De atunci minciuna lui este revelație în fața căreia nu poți decît să arăți deferență și respect. Ei uite că mie mi s-a zbîrtit moțul de mioritic înnăscut și am pus mîna pe ciomag să scot minciuna, viclenia și ticăloșia criminală din sufletele noastre! Dacă cei care cinsteau aceste iconițe i-au supărat rău
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
modelul patern, fapt pentru care s-au căutat explicațiile cele mai subtile: o opinie singulară, neconvingătoare și neargumentată susține Perpessicius în prefața la ediția Crai-lor din 1965, proiecînd o imagine de fiu model care a păstrat pentru părintele său "o deferență și o pietate izvorîte, mai cu seamă, din exemplul trudei literare"; Ovidiu Cotruș fixează antinomia Ion Luca-Mateiu pe coordonate ale psihologiei individuale: Între tată și fiu s-a iscat de timpuriu conflictul dintre un om cu simțul realității și un
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
nuanță de autoironie și aptitudini de travestire (Zoil, Farsor); Eminescu și Delavrancea refereau la Caragiale printr-un apelativ de distanțare (grecul, grecule) însă pentru mai tînărul Zarifopol, cel care ar fi dorit să fie numit Moș Virgulă era gratulat cu deferență nemțească prin sintagma protocolar-aulică Herr Direktor; Caragiale mai semna Autorul anonim, Un mare anonim, Caradzalis. La naștere, numelui fiului fusese Matei Maria Constantinescu devenit apoi Mateiu Constantinescu Cargiale; Șerban Cioculescu, un specialist în caragealeologie, crede că numele corect este Mateiu
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
et la philosophie, PUF, Paris, 1988. DESCARTES, Meditații despre filosofia primă, în vol. Două tratate filosofice, traducere de Constantin Noica, Editura Humanitas, București, 1992. DIMA, Teodor, Explicație și înțelegere, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1980. DIMA, Teodor, Privind înapoi cu deferență. Eseuri despre gânditori români, Editura Academiei Române, București, 2006. DOMENACH, J. M., Emmanuel Mounier, Éditions du Seuil, Paris, 1972. DUMITRIU, Anton, Valoarea metafizică a rațiunii, Cartea Românească, București, 1933. DUMITRIU, Anton, Homo universalis, Editura Eminescu, București, 1990. ELIADE, Mircea, Profetism românesc
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
de dificilă: era certitudinilor absolute a trecut, gândirea ne e provocată în fiecare moment, nevoită să caute soluții și în culturi pe care Occidentul le-a neglijat, ignorat, tratat condescendent, stigmatizat până mai ieri, iar acum le întâmpină cu o deferență prea frumoasă pentru a fi adevărată. E nevoie, ne spune Mihai Spăriosu într-o carte recentă, de o „inteligență globală”, de o „ecologie interculturală a științei”, de examenul critic al teoriilor și practicilor globalizării, de regândirea întregului sistem al producerii
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
prin decret providențial) divizată în națiuni -, își găsește în această formulă a lui Urechia expresia cea mai directă. Mai mult decât atât, fiind produsul grației divine, de Dumnezeu făcut, statul-națiune român devine pe cale de consecință o realitatea sacră ce reclamă deferența și cultul subiecților săi constitutivi. Proiectul de unificare națională este moștenit și continuat de fiul natural al lui Ștefan, Petru Rareș, considerat de A.T. Puiu a fi un "apostol al Românismului" datorită faptului că "a luptat [...] spre a uni
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
nevoi" (p. 154). Dragostea nu poate fi separată de respect. Ea este incompatibilă cu umilirea. Respectul nu se impune ca o datorie morală, ci se conturează ca o mișcare interioară spontană care însoțește iubirea. Acesta aduce cu sine stima, considerația, deferența. Ca mod de comportament, respectul implică "reținere, suspendarea actului insolent sau blasfemitoriu, violent sau destructiv într-un mod subtil" (Autard, 2003, p. 13). De asemenea, respectul este "capacitatea de a vedea persoana așa cum este ca om, de a fi conștient
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]