488 matches
-
aceste condiții, evaluarea periodică (eco și/sau RMN) ar fi utilă, iar o depășire a diametrului aortei peste 55-60 mm ar impune o acțiune chirurgicală. B) CONSIDERAȚII PATOGENICE Leziunile histopatologice constatate atât la nivel valvular (degenerescența mixomatoasă), cât și vascular (degenerescența chistică a mediei), prezența constantă a rupturilor fibrelor de colagen au determinat studierea aprofundată a componentelor țesutului conjunctiv, constatându-se mai ales alterări ale proporției și modului de dispunere a componentelor matriciale extracelulare: colagen tip IV, proteoglicani, undulină, fibronectină, tenascină
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
piper, boia, muștar, ardei roșu, usturoi), exces de sare, cafea, cacao, ciocolată, Înghețate, tutun, băuturi alcoolice tari și unele băuturi răcoritoare (coca-cola, pepsi-cola, bere). Trebuie subliniat că grăsimile prăjite imbibă alimentele care rămân prea mult În stomac, mărind riscul unei degenerescențe grase a ficatului sau provocând dureri abdominale acute și constipații. Consumul de pâine se reduce Întrucât amidonul hidrolizează rapid În glucoză iar aceasta poate fi metabolizată În lipide, stocabile În ficat. Fructele și legumele vor fi bine spălate iar mâinile
Tratat de medicină naturistă/volumul I: Bolile aparatului digestiv by Constantin Milică, Camelia Nicoleta Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91766_a_92300]
-
protein-kinaza A, fosfolamban) afectează homeostazia ionului Ca2+ în atriu, mecanism potențial de inducere a FA. Remodelarea electrică atrială este dublată de disfuncție mitocondrială indusă de stresul oxidativ, urmată de remodelare structurală. Creșterea depozitelor de colagen, amiloid, atrofia și degenerarea miocitului, degenerescența fibro-adipoasă sunt modificări comune vârstnicului. Dilatarea atrială și a venelor pulmonare la vârstnici poate constitui de asemenea substratul menținerii FA prin feedback mecano-electric (29). 29.3. Particularități clinico-evolutive Fibrilația atrială la vârstnici are o serie de caracteristici care pot fi
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91946_a_92441]
-
continuă și se concretizează în procreație. După cum avertizează de altminteri medicii și clericii, refuzând să procreeze, cei care practică flirtul nu numai că refuză să asigure reînnoirea generațiilor, dar se și condamnă pe ei înșiși la pierzanie. Se condamnă la degenerescență morală și fizică. Ca și onanismul, flirtul duce mai devreme sau mai târziu la o "dragoste bolnăvicioasă". Este aproape de prisos să reamintim că onanismul face în la Belle Époque obiectul unui oprobriu unanim în lumea științifică și în cea medicală
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
la fel ca onanismul, provoacă o plăcere gratuită și sterilă. Cultivat pentru el însuși, reluat fără încetare, acest joc, scrie doctorul Forel, nu produce decât "o excitație artificială" a simțurilor, care creează haos, moleșește, slăbește. El constituie un simptom al degenerescenței, dă naștere unei societăți "de neputincioși, de dereglați și de corupți de toate soiurile", unor "creaturi de ambele sexe incapabile de o acțiune viguroasă și utilă". După părerea altor moraliști, atunci când nu slăbește simțurile și simțămintele, când nu ucide printr-
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
celălalt îndepărtându-se nepăsător, mulțumit de a fi învins, fără să-i pese de roadele victoriei". Cu siguranță, avem a face aici cu o metaforă. Pe cât erau moraliștii de siguri că flirtul reprezenta o boală morală și fizică, aducătoare de degenerescență, pe atât se îndoiau că el poate să provoace într-adevăr o moarte violentă. Se temeau în schimb că unul dintre cei doi protagoniști se putea lăsa prins în jocul seducției, sfârșind prin a fi "rănit de moarte" în sentimentele
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
și LÜCKING C. N., 2002). Pe lângă demielinizare, în ultimul deceniu sunt descrise în SM și leziuni și pierderi axonale, chiar din faza de debut a bolii. Acestea sunt evidențiate histologic ca transsecțiuni axonale, corpi sferoidali axonali, reducerea diametrului axonal și degenerescența waleriană. În fazele de cronicizare ale bolii sunt evidente pierderi axonale chiar în spațiile extracelulare, perilezional. Leziunile axonale se realizează prin două mecanisme: prima prin agresiune directă a citochinelor, complementului, neuroproteazelor, radicalilor liberi, oxidul nitric și gelatinazelor. Prin această acțiune
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
citochinelor, complementului, neuroproteazelor, radicalilor liberi, oxidul nitric și gelatinazelor. Prin această acțiune se produce separarea axonului de corpul neuronal, cu pierderea suportului metabolic. Deasemenea se produce un influx de calciu la locul leziunii, care degradează neurofilamentele axonului, ceea ce duce la degenerescența waleriană. Al doilea mecanism lezional este apoptoza. Aceste mecanisme au fost descrise de BUCKMASTER și colab., 1995. Demielinizarea alterează transmiterea impulsurilor nervoase de-a lungul axonilor. Demielinizării i se adaugă și inhibiția funcțiilor axonale, prin acțiunea citochinelor. Se pot produce
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
spasmodică familială a lui STRÜMPELL-LORRAIN se caracterizează prin prezența paraplegiei cu mare contractură, absența semnelor cerebelo-vestibulare și desigur, prin caracterul familial. Formele de SM cu predominanța ataxiei și a semnelor cerebeloase trebuie cu grijă diferențiate de boala lui FRIEDREICH și degenerescențele spino-cerebeloase, pe baza elementelor caracteristice acestor boli: caracterul familial, evoluție mai lungă, modificări trofice (picior scobit, cifoscolioză), reflexele osteotendinoase abolite în boala lui FRIEDREICH, etc. SM cu tulburări de sensibilitate profundă trebuie uneori diferențiată de tabes și de sindromul de
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
dură, stalinistă, dogmatică, a fost pînă la urmă copleșită și Învinsă; deoarece „ei” și corifeii lor politici din țară sau de la Răsărit ar fi vrut - și, poate, au visat! - o literatură a clasei muncitoare, care să reflecte lupta de clasă, degenerescența burgheziei și a țărănimii demne, avute, și „victoria noii societăți”! Or, cum o spuneam și cum se știe, deja la finalul primului meu roman Francisca, care a primit premiul Academiei Române și s-a bucurat de o aproape unanimă critică pozitivă
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
apoi din tineri În maturi și așa mai departe; iar carnea, arterele și nervii noștri - și psihicul, memoria și imaginația, sensibilitatea și ambițiile noastre! - rezistă acestui Timp care ne este dușman și prieten totodată. Și el ne dăruie bolile și degenerescența, dar și ceea ce numeam „perspectiva dublă”, cea dinafară și cea dinlăuntru, bucuria „Înălțimii” și dreptul, puterea de a „vedea Întregul”, suma atâtor trăiri, atâtor „vieți” trăite Într-una și... sensul! Sensul ei real sau părelnic, cel pe care unele religii
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
vexant pentru amorul propriu, dar trebuie vai! să luăm act de faptul că, între omnivorul prădalnic din savanele anilor 1200 și omul numeric din anul + 2000, aceeași carcasă, același encefal și aceeași dentiție, cablajul neuronal nu s-a schimbat. Nici degenerescență, nici regenerare. Nimic nou în natura lucrurilor, în dendrite și în hormoni. Fiecare val, în Mediterana ca și în alte părți ale lumii, e o surpriză și-i ca marea mereu luată de la început. Arta modestă a refrenului, a șansonetei
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
tablou tipic de p.g.p. atât de clasic prin complexitatea simptomelor, încât suntem îndreptățiți să ne întrebăm dacă este posibilă o astfel de refacere după atâția ani, fără deformări. În spital, Eminescu figura cu diagnoza de p.g.p., iar în alt document: degenerescență superioară. Acest document al dr. Vineș este important, însă prin precizările asupra cauzei morții poetului. Se știe, în general, că Eminescu ar fi murit din cauza unui traumatism cranian. Această versiune a fost difuzată pe baza unei scrisori de-a Henrietei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
care, totuși, nu a disociat-o de clinică. A descoperit, împreună cu un colectiv al Spitalului "Socola", condus de L. Ballif, Sindromul de nevroză latentă postpelagroasă, contribuție esențială pentru patologia anilor 1930-1950; împreună cu L. Ballif, a descris latirismul, o intoxicație cu degenerescență neurologică, observat la evreii deportați în Transnistria, afecțiune și ea necunoscută. A stabilit (în cadrul unei secții clinice pe care a organizat-o la Spitalul de Boli Contagioase), aspectele preclinice ale pelagrei; a ameliorat unele tehnici de investigație în domeniul pelagrei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
atât hereditatea cât și rezistența la mediu. Trecând în revistă starea fiecărui membru al acestei familii numeroase, cu atâtea sinucideri și maladii obscure, dr. C. Vlad constată că "nu întâlnim în familia lui Eminescu nici un singur debil mintal și nici degenerescență fizică", așa încât ereditatea "e o cantitate necunoscută și nu are atâta importanță din punct de vedere psihologic". Factorii externi sunt însă determinanți. În acest sens este analizată relația cu tatăl său, Gheorghe Eminovici, un om "autoritar, brutal, îndărătnic și grandoman
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
prin antologii: Baudelaire și Edgar Poe, Verlaine și Rimbaud, Mallarmé și Laforgue, Heredia și Samain, Villiers de l’IsleAdam și Barbey d’Aurevilly, Rollinat, Moréas, Verhaeren, Zola, Maupassant și Flaubert; apoi Max Nordau, cu ale sale mult discutate de noi Degenerescența și Minciunile convenționale, pentru care ne luam unii cu alții de păr, dar pe care nu le mai citește azi ni meni; Jules Lemaître, criticul impresionist, alături de Ferdi nand Brunetișre, criticul raționalist și dogmatic evoluționist; criticul danez Georg Brandes și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
aci, exces de oboseală, uzură mai repede a ener- giei : omul de astăzi se trăiește în cincizeci de ani cât se trăia omul de pe vremuri într-o sută - viață mai scurtă, dar poate mai plină. Apoi... mașinismul, capitalismul, alcoolismul etc. Degenerescența ! strigă alții. Omenirea slăbește pe zi ce merge. Armonia anatomică și fiziologică a omului se preschimbă mereu : unele organe menite să cheltuiască energie capătă putere covârșitoare asupra altora menite să strângă energia și s-o iconomisească : un caz analog ca
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
și reale armonii, efectul este unul de bruiaj, de cacofonie. Printre aceste vulgate științifice putem recunoaște teo- riile malthusiene ale dezvoltării progresive a populației în detrimentul resurselor, școala alienistă a lui Bénédict Augustin Morel, degeneraționismul lui Max Nordau a cărui carte, Degenerescență, era deja tradusă în românește în 1894, autorul fiind destul de popular la noi ca pretutindeni în Europa fin de siècle, dar și școala de criminologie ita- liană cu Lombroso, Sighele și Ferrero, precum și ceva darwinism reluat în discuțiile pe marginea
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
un cabinet de curiozități. Dacă citim în paralel fragmentul discuției docte dintre studentul la filozofie și cel la medicină din nuvela O făclie de Paște, sesizăm tonul comun, aerul de familie al discursului. „Apoi ... mașinismul, capita lis- mul, alcoolismul etc. Degenerescența ! strigă alții.” Iată ce spune medicinistul din O făclie de Paște, într-un elocvent rapel epistemic : „Atavismul... Alcoolismul cu urmările-i patologice... Vițiul de concepție... Deformarea... Palu dis- mul... Apoi nevroza ! - Atâtea și atâtea cuceriri ale științei moderne... Dar cazul
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
cuceriri ale științei moderne... Dar cazul de reversie ! Darwin... Haeckel... Lom- broso..”. Aceeași lapidară listare a noxelor modernității, a acutelor progresului, cuvinte- cheie dintr-o dezbatere de interes larg în epocă. Toate aceste noxe pot fi capitalizate într-una singură : degenerescența. Toate țin de o serie de tensiuni care aduc modificări nu numai în plan social, ci și antropologic. Ele reprezintă acele fenomene care gene- rează deformări, iar expresia radicală, chintesențializată a acestor deformări o constituie „degeneraționismul”. Fenomenul trebuie raportat la
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
privită ca o constantă a unei noi sensibilități la finele secolului, una ce-i drept de conotație patologică. Este vorba aici de extin- derea până la absurd a unei viziuni alieniste, a unei medica- lizări a corpului social pus sub semnul degenerescenței, medicalizare care sfârșește prin a-i declara pe toți subiecții unei societăți drept degenerați. Viziunea deformatoare nu îi aparținea doar lui Caragiale, perspectiva era vehiculată în distopiile de uz științific, medicale, sociologizante ale epocii începând cu Malthus și terminând cu
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
medico-forensic study (1886), când e vorba de formele patologice ale vieții sexuale se face o distincție între paranoia persecutoria și paranoia religiosa, cea din urmă delirantă (IV: 494-497) - aceasta, ca și celelalte forme de paranoia, apărând pe fondul deficitar al degenerescenței. Abia într-o prelegere despre "paranoia secundară", susținută la Societatea de psihiatrie din Berlin în 1883 (publicată apoi în Archiv für Psychiatrie, 1884), Emanuel Mendel readuce în atenția cercurilor științifice termenul de "paranoia" vorbind de "paranoia periodică", diferită de "paranoia
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
période ambitieuse) și, în final, demențială (dementia). Ceea ce reține atenția savantului francez sunt dereglările foarte bine structurate: "avem aici o specie patologică bine definită, cu o evoluție extrem de sistemică (magistralement systématique), distingându-se atât prin absența sau prezența unei predispoziții (degenerescență ereditară) cât și prin evoluția ei "ciclică" regulată, persecutorul devenind în timp megaloman, cel posedat de demon ajungând Dumnezeu (p. 218). Contribuția cea mai importantă la definirea paranoiei - atât de substanțială încât istoria paranoiei s-ar putea despărți, după unii
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
nu se vindecă niciodată (pp. 131-142). Diferitele forme ale delirului de interpretare sunt subiectul unor elaborate subclasificări - nu mai puțin de nouă clase sunt identificate și descrise (pp. 154-212) - pe baza obiectului delirului. În ceea ce privește cauzele fundamentale ale bolii, autorii invocă degenerescența, ereditatea, constituția paranoică, anomaliile intelectuale și afective; iar printre cauzele determinante, șocurile emoționale ori conflictele sociale (pp. 231-240). Interesant și în același timp semnificativ ni se pare faptul că, într-o anexă a studiului, cei doi psihiatri consacră câteva pagini
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
din viață, adică delirul și debilitatea facultăților intelectuale, precum și perversiunea facultăților instinctive, pe de altă parte lipsa turburărilor grave ale motilității (contracturi, convulsiuni epileptiforme și monoplagii) și lipsa tulburărilor sensoriale, ilusiuni și halucinațiuni sensoriale. Din partea cordului s-a constata o degenerescență grasă a pereților cordului, deveniți galbeni și friabili, și prezența unor plăci intense și proeminente atât la baza valvulelor aortice, cât și pe /partea?/ internă a aortei ascendente. în fine din partea ficatului și a rinichilor s-a observat asemenea o
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]