381 matches
-
Armatei, pentru că unul din părinți era militar, tatăl lui Bogdan M. Iar la Palat [...] nu mai știu ce "pilă" a avut învățătoarea" (A.G.). Spre sfârșitul "Epocii de Aur", rutina glorificării simultane a școlii și a regimului începea să se destructureze. Degringolada era greu de ascuns, chiar și în fața copiilor: "pionier am fost făcută de două ori. O dată la școală și o dată [de formă], pentru că venise nu știu cine de pe la armată"; fiindcă în oraș era o unitate militară, "acolo ne-au dus ca să ne
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
pomeni și alte venituri de la biserică. Acum, dascălii iau doar șuturi din toate părțile, de la autorități, de la elevi, de la părinți, de la presă și de la viața asta câinoasă care ia blestemat să ajungă în această meserie. În aiuritoarea și nenorocita degringoladă post- decembristă, statutul dascălului în general și al celui din mediul preuniversitar în special, a căzut într-un adânc derizoriu. Ceea ce este mai crud, e că poate cea mai importantă meserie pentru evoluția ulterioară a unei națiuni - aceea de dascăl
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
spre absolut, dar cunoașterea indică o pierdere; unitatea Eului în derivă întârzie. Repliat asupră-și, meditativul își vorbește singur împresurat de Singurătatea colectivă, aceasta tot mai atroce; tezele existențialiștilor par să fi accentuat mai vechile dezolări ținând de spectacolul lumii. Degringolada din Ruinele poemului, ireversibilă, continuă sub aripa morții. "La rădăcinile mele stau claie peste grămadă șobolanii / iubirii, cu limbile mușcate, scârțâind / portița pe unde ieșiți voi / excitate: din / infern" (Uitați în interiorul piramidei). Privirea spre cosmic dezamăgește: "Toate formele de viață
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
empatia și dragostea față de copii etc. Așadar, educația în școala normală trebuie să se supună unor comandamente sociale, culturale și etice, altele decât în celelalte școli. Ceea ce se petrece în vremurile tulburi ale tranziției pe tărâmul educației, adică indisciplina și degringolada care s-au instalat și domnesc slobode, nu pot fi acceptate în școala normală, care pregătește viitori educatori. Preocuparea pentru acuratețe în formarea personalității învățătorilor s-a manifestat în școlile normale de-a lungul existenței lor. Am în față Decalogul
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
Adepții globalzării spun că ea "e rănită, dar fericită" (Pierre-Antoine Delhommais, în "Le Monde" din 9 august, 2007). Orice s-ar spune, piața financiară se află actualmente într-o avansată stare de ebrietate. S-au acumulat multe toxine în sistem. Degringolada pieței a lovit băncile, deci afectează creditele, deci scad investițiile, scade consumul, sunt afectate creșterea și locurile de muncă. Hyman Minsky vorbește despre o adevărată "orbire în fața dezastrului" (în Stabilizing an Unstable Economy, Yale University Press). E ca în vremea
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
comentatori, printre care și de subsemnatul, încă din 2004, se poate spune că abia după respingerea de către Congresul american a planului de intervenție propus de președintele Bush ea s-a dezlănțuit cu adevărat. Vor urma falimente spectaculoase, căderi bursiere masive, degringoladă a cursurilor, inflație, șomaj etc. Înțeleg că se dorește curățarea siste-mului de "baronii escroci" și lacomi. Dar viciul e sistemic, astfel încît plecarea unora nu-i schimbă natura: vor rămîne în continuare destui speculatori, care o vor lua de la capăt
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
n-am văzut mare lucru. Bag seama că se dorește perpetuarea sistemului actual, deși aces-ta e falimentar. Iarăși, o prelungire a agoniei. Nu mai suntem în lumea lui Bretton Woods, ce se așteaptă? O adîncire a crizei economice? Șomaj, inflație, degringolada cursurilor...? Vă dați seama ce amploare vor căpăta mișcările de stînga. În Franța, ele deja au trecut la acțiune. Formată din oameni tineri, intelectuali, lipsiți de Dumnezeu și de orice șef recunoscut aici pe pămînt, noua stîngă franceză a început
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
o fac răspunzătoare de toate slăbiciunile și de toate eșecurile mele” (III, 329). Numai că, așa cum știm, orice defect se transformă în opusul său. Continuă Cioran: „Ea m-a ajutat să nu mă realizez, mi-a favorizat cusururile, e cauza degringoladei mele” (idem). Dacă la mijloc nu e decât o invenție, o scuză oarecare?! Cioran însuși recunoaște: „Greșesc fără îndoială gândind așa. Dar acest fel de a gândi îl datorez tot țării mele...” (idem). Așa încât, nu-i rămâne lui Cioran decât
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
o construcție a priori cu privire la întreg, filozofiei îi mai revenea acum doar rolul modest în raport cu prestigiul de odinioară de a investiga problema limitelor și a valorii cunoașterii. Însuși faptul că acești discipoli sunt dispersați în felurile școli și orientări certifică degringolada metafizicii tradiționale în general și a clasicismului în special, care cel puțin în arte (mai cu seamă în cele plastice) se vede copleșit de o sumedenie de -isme moderne (impresionismul, expresionismul, simbolismul), pe-atunci de avangardă. Un Otto Liebmann dădea
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
noroc, Ghiță acționează la întâmplare, setea de înavuțire îl domină, umanitatea din el dispare treptat. Protagonistul e un om slab, lipsit de voință, care parcurge drumul de la cizmarul cinstit la cârciumarul terorizat de bani. Obsedat de avere, Ghiță intră în degringoladă morală odată cu sosirea lui Lică Sămădăul, la hanul Moara cu noroc. Având o fire demonică, acesta din urmă îl obligă la complicitate pe cârciumar și-i pregătește treptat finalul tragic. Dar fondul său pozitiv nu dispăruse complet și avea uneori
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
să încheie un ciclu, la definirea căruia istoricii erau chemați a-și spune cuvântul, alături de politologi, sociologi, antropologi. Analize remarcabile pe această temă s-au produs în serie, antrenând reacții și controverse. Eseul subscris de Fukuyama anul trecut, în plină degringoladă a ideologiilor totalitare, a atras cel mult atenția, relansând interogativ problema unui sfârșit al istoriei (The End of History?), sfârșit pe care autorul îl plasează în ordinea imanentă, chiar dacă pe sema unor concepte de sursă hegeliană. Ideea autorului e că
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
mult ca să fie demascata frivolitatea și zâmbetele prefăcute ale vremurilor în care trăim"4. Să ne întoarcem la anii 1900, ca să-i înțelegem, să le aflăm speranțele și, mai ales, neliniștile, care sunt cele ale intelectualului epocii lor. Războiul, ocupația, degringolada intelectuală a vremilor, războiul în România, dictatură în Argentina și în România, pierderea drepturilor esențial umane, democratice, angajarea politică concretă sau fugă de evenimente, neputințele în fața stărilor de lucruri ce păreau fără soluție sau indiferență, poate simulata, cu priviri de
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
este cerută de fantomă în nume personal, ci ca argument al restabilirii echilibrului moral în piramida medievală, echilibru dispărut prin eliminarea nenaturală a regelui de drept de la vîrful ei!). E mult pentru un adolescent. Din această clipă, Hamlet intră în degringolada tragică, uimind prin inconsecvența comportamentală, caracterul ezitant și filozofia sterilă pe care le propagă. În fond, el rămîne captiv între cultura ideală (pe care a visat-o ca tînăr) și cea reală (pe care o trăiește ca adult). Între ele
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
cît a mai rămas din el sîntem informați că mulți dintre oameni au pierit în furtună) și-au pierdut prestanța marinărească, uniformele atîrnîndu-le pe trupurile vlăguite, murdare și rupte. Sclavii negri mișună pretutindeni într-o lipsă de disciplină vecină cu degringolada. Unul dintre aceștia, Babo, îl însoțește pe Căpitanul Cereno în permanență, asemenea unui cîine credincios. Delano nu-și poate reprima gîndul că nimic nu distruge mai mult ordinea firească a lucrurilor decît mizeria. El rămîne un filozof descins din vechiul
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
națională a expresiei. Valorile poetice ale exprimărilor vechi au fost repuse în circulație și altfel decât prin intermediul marii poezii, maiestatea evocărilor tocind acum, prin mediocritatea dominantă, vorbe exaltate romantic. Rularea lor dinspre poezie spre istorie și înapoi a produs adesea degringoladă estetică, însă a pavat temeinic, lexem cu lexem, piatră peste piatră metaforică stufos-romantică, drumul expresiv al limbajului artistic. În mod cert acum, și în aceste proze cu o medie valorică scăzută, s-a pus în lumină forța evocator-istorică a limbii
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
cu tendințe desacralizante în care va exista mereu o luptă în fiecare dintre locutori, imaginea, în general, oferind un plus în imaginarul religios subiectiv, un minus în imaginarul colectiv (abundența de imagini cu tentă sexuală). Toate acestea se petrec în degringolada secularizării, considerată prima caracteristică a modernității. "Ca parte a modernității occidentale, secularizarea are în vedere trei aspecte. Mai întâi, presupunem că instituțiile statului sunt autonome în raport cu cele religioase, puterea politică este despărțită de puterea religioasă, discursul dominant în sfera publică
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
Au făcut-o alții înaintea noastră. Ceea ce căutăm e un răspuns cu caracter exclusiv simptomatologic, lămuritor pentru criticul care așază într-o parte capodoperele și în alta maculatura, dar privește opera în ansamblu ca pe un organism viu. De când începe degringolada estetică? Ce a declanșat-o? În primii douăzeci de ani ai carierei sale scriitoricești, Slavici scrie puțin. O nuvelă pe an, alteori una la trei ani fără a exista presiunea unei activități publicistice sau extraliterare solicitante. Între 1874 și 1884
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
și figuri În cap... N-am dreptate? Sandu Șpriț se uită la cei doi, cuprins de o mare mirare. Aproape că dă senzația unuia picat tocmai atunci din lună și așezat la masă, cu o Tămâioasă În față, spre deplină degringoladă de gradul III. Gicule, Gore, ce-i mă cu voi? Aveți copii care au picat examenul? Nu, ai mei au terminat de multă vreme, au luat numa` note mari, atunci se-nvăța, era brânca pe carte, nu ca acu`, anu
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
de a publica în ediții bilingve este senzațional. Paul von Melle, Belgia Am gustat mult « pilulele de înțelepciune » ale lui V. Ghica. În doze homeopatice, aceste « statui de gând » (...) sunt tonice și reconfortante, modelând cu abilitate anodinul și dramaticul în degringolada etică a vremurilor. Traducerile sunt excelente, ca tot ce iese de sub pana măiastră a scriitorului C. Frosin. Nicolas Catanoy, Germania Vasile Ghica dovedește un acut simț al nuanțelor cuvintelor și o capacitate surprinzătoare de a le reconverti la noi valori
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
programul. Priveam ore în șir, fără să mă pot desprinde de ecran. Sper să fiu și eu la fel pentru tine. Fascinant. Oprește-te puțin. Ce te-a făcut să continui? Ești și tu singur și te regăsești puțin în degringolada mea sau vrei să vezi până unde pot bate cîmpii? Sau, pur și simplu, nu te poți desprinde și nu îți vine să crezi că încă mai citești. Dar să știi că, dacă ai rămas cu mine, sigur nu o să
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
din fața noastră, fără de care n-ai fi urcat niciodată la mine în mașină", am zis eu sau cred că am zis. Eram ca o echipă de fotbal, ușor speriată de adversar și care nu marcase în primul minut, intrând în degringoladă totală. Ce să vorbești cu niște coapse de competiție, cu doi sâni fără silicon (era și greu pe vremea aia, prin '84), cu niște ochi umezi de căprioară care clipeau des? Putea să fie și studentă la Filozofie și masterandă
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
Pot să spun că nici un om pe care l-am cunoscut vreodată nu m-a impresionat mai mult. De asemenea, a avut o voință calmă de a-și trăi destinul de "mare poet". în ultimii săi ani a cunoscut o degringoladă morală asemănătoare într-un fel celei a lui Eminescu, și afirmațiile lui stupefiante - ca aceea că poemul românesc cel mai frumos este Constituția R.S.R. sau că scriitorii ar trebui să meargă la strung ca să învețe să scrie poeme - nu ar
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
o scurtă incursiune În biografia eului auctorial al lui Lucian Blaga. Lam adus aici pentru că, pe linia altor cîteva Încercări, mi se pare semnificativ pentru apropierea de anumite opțiuni existențiale la care ar consimți și cei care scriu haiku. În degringolada Începută cu În marea trecere și continuată În volumele de pînă la Nebănuitele trepte, unde Întreaga lume e Într-o perpetuă destrămare, iar eul autorului, tăgăduindu-și dreptul și vocația existențială, nu ostenește să se dezică de o viață nedemnă
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
boșoroagă") nu mai contează, aceasta devenind simplu pretext pentru evadarea într-un imaginar al violenței corporalizate. Prin comparație, agresivitatea eminesciană se găsește la polul opus. La Eminescu, revolta e de natură principială, ea traduce patosul cu care scriitorul-gazetar se opune degringoladei valorice a lumii concrete, și nicidecum o atitudine lirică. La Arghezi, în pamfletul polemic strategia de fictivizare (parțială sau integrală) a obiectului vizează, în esență, latura emoțională a lectorului, stârnindu-i imaginația, lăsându-l perplex, invitându-l la meditație, angajându
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
ci mai degrabă putem vorbi, la Caragiale, de un joc gratuit de atitudine, generat de gândul unei critici binevoitoare. Ironia sa nu e sarcastică și nici șfichiuitoare, ea nu exprimă tragismul unei lumi în derivă, ci o atitudine ludic-intelectuală în fața degringoladei valorice. Un articol întreg 253 reprezintă, de pildă, o ironică descriere a "intelectualilor". E o combinație savuroasă între modul parodic, prin analogia cu geneza și evoluția sectelor religioase, și cel ironic, anunțat încă din incipitul retoric: "Intelectualii! Iată un soi
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]