303 matches
-
demnitate, am refuzat să primesc vreodată primă, spunând la orice loc de muncă, de fiecare dată, când am fost Înscris pe o asemenea listă, că nu vreau să fiu tratat În același mod cu haimanalele, cu hoții, chiulangiii și cu delatorii. Mi-ar trebui mii de pagini ca să-ți Înșir toate pățaniile, Însă nu mă pot abține, bunăoară, de la evocarea, În fugă, a faptului, că am fost lovit premeditat de un jeep milițienesc, la 2 Februarie 1986 (de ziua Întâmpinării Domnului
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
Oamenii ăștia au mâncat cândva o pâine bună în sistem și în loc să le fim recunoscători că acum după revoluție ne mai lasă și nouă niște firmituri... Putea fi privit adică de pe o anume poziție care să facă din mine un delator al autorilor de omagii ceaușiste. Cred că asta s-a și întâmplat, ceea ce înseamnă că romanul și-a atins scopul. Oricum, una dintre ideile centrale era să arate ce înseamnă să fii scriitor în România ante și postdecembristă. Ediția a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
Îmi era rușine ca atunci când un actor recită prost, joacă prost și eu sufăr de rușine în sală și transpir de rușinea lui. În urmă cu câțiva ani, cu ocazia conferinței unui heideggeriolog german în fața unui amfiteatru plin de studenți, delatorul de pe vremuri, care, micuț și estropiat, își purta pe culoarele vaste ale facultății, alături de secretul prost păzit, pantalonii veșnic prea scurți, lăsând să se vadă elasticul sleit al unor șosete intrate pe jumătate în pantofi, m-a lăudat ca pe
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
să bagatelizeze acordarea cetățeniei romane. Cine să fie? își mușcă intrigat buzele, scărpinându-și dubitativ bărbia. — Nu pretind să plecăm urechea la tot felul de minciuni și să luăm drept bune, cu o totală lipsă de răspundere, tot ce pretind delatorii... care se jură că au văzut cu ochii lor și au auzit cu urechile lor tocmai ce n-au văzut și n-au auzit, mânați de ură, mituiți de dușmanii celor pe care-i acuză sau, dimpotrivă, pentru că nu li
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
brațul lui, rugătoare: — Magia este opusul protecției divine pe care se întemeiază puterea ta. Nu poți închide ochii. Chiar îi închide pentru o clipă, suspinând ostenit. Murmură apoi în surdină: — Acuza asta revine aproape întotdeauna în procesele inten tate de delatori. Își degajează mâna din strânsoarea ei și începe din nou să se pre umble prin cameră. — Turnătorii sunt cancerul care distruge justiția noastră. Nu se mai mărginesc să transmită că anumiți cetățeni săvârșesc lucruri reprobabile... Arcuiește o sprânceană, batjocoritor. — ...ori
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
experiența vieții, pe când Narcissus refuză să priceapă că Plautii o să-și dea fata după el când o face plopul pere și răchita micșunele. Tot ce poate face e să le stârnească invidia și uite câte pătimește sărmanul Libo pentru că un delator pizmaș ca Trio Fulcinius a pus ochii pe grădina lui. Tresare speriat. A uitat să-l înștiințeze pe împărat că Trio așteaptă în anticameră. Își îndreaptă privirea către principe. Îl vede pământiu la chip, privind țintă în față. — Trio Fulcinius
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
putere aer în piept. Acum e acum: Este un complot pus la cale de... — Mai repede, mai repede..., îl întrerupe principele. Vede că-l zăpăcește și se bucură. Are de gând să-l țină sub tensiune de acum încolo pe delatorul ăsta nenorocit. Bate cu putere în tăblia de lemn: — Nu mă mai face să-mi pierd vremea! Tactica începe să-și arate roadele. Amenințat și constant hăr țuit, Trio lasă să-i scape numele înainte de a fi pregătit îndeajuns terenul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
responsabilitatea... Ultimele cuvinte le trece sub tăcere. Mai ales când această persoană este propria mea soție, pe care o cunosc atât de bine, suspină în gând. Insistă: — Te-ai înțeles cu Flaccus Vascularius, nu? Adaugă amenințător: — V-ați adunat doi delatori... Trio neagă vehement din cap. Principele se încruntă. — Vreți să vă împărțiți între voi averea lui Libo... Fără să vrea, strâmbă ușor din colțul gurii. — Mă rog..., ce-o mai fi rămas din ea... Lui Fulcinius vorbele par să i
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
portabilă cu două locuri, târându-l pe bătrân după ea. Pe drum, continuă să vocifereze în gura mare: — Bărbații se căsătoresc nu ca să aibă moștenitori, ci pentru a nu-și pierde moștenirile, femeile se înjosesc ca să nu cadă pe mâna delatorilor. Cu ce au schimbat legile tale moravurile? Flaminul tace chitic. Își îndeamnă soția să urce. Înainte să se așeze pe scaun, Marcia Medullina mai aruncă peste umăr: — Din pricina ta, Roma și Italia au ajuns pe treapta cea mai de jos
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mai repet. Jocul ticăloaselor cărți a fost făcut, hârjoana diavolilor s-a încheiat deasupra mormântului său. În zilele noastre, „problema V. Voiculescu” stă în aceea ca itinerarul lui tragic să și-l asume cei ce i l-au creat, adică delatorii și torționarii comuniști care încă sunt în viață, recompensați pentru ceea ce au făcut, și rămășițele de sistem care mai persistă. Tragedia lui se cuvine să primească valoare de pildă pentru generațiile tinere. Credința ortodoxă i-a fost validată de jertfa
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
pînă atunci trebuia să treacă neobservat, să nu se remarce prin vreun gest, vreo vorbă, prin ținută Între sutele și miile de marinari care debarcaseră În acea zi. Ieșise pe „strada păpușilor“ laolaltă cu camarazii săi abțiguiți - dar și cu delatorii treji la minte care făceau pe marinarii beți - să se uite la ferestrele joase ale odăițelor rozalii, discret luminate. O lampă așezată lateral mascată de un abajur purpuriu punea În lumină portretul Doamnei, ca-n maeștrii flamanzi, În ambianța unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
s-au estompat, inevitabil. Nu mai eram singuraticul, boemul, răzvrătitul de altădată. De aici și mici neînțelegeri cu prietenii mei. "Burlăcăria" mea de tip junimist luase sfârșit, deși mă obișnuiam greu cu noul statut. În plus, parcă se înmulțise numărul delatorilor, eram mereu amenințat că postul meu de muzeograf va fi "restructurat" (eu fiind între ultimii angajați ai muzeului) și astfel voi rămâne fără slujbă (încă nu eram membru de partid, tergiversam cât puteam solicitările repetate de a mă înscrie). Până la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
până atunci trebuia să treacă neobservat, să nu se remarce prin vreun gest, vreo vorbă, prin ținută Între sutele și miile de marinari care debarcaseră În acea zi. Ieșise pe „strada păpușilor“ laolaltă cu camarazii săi abțiguiți - dar și cu delatorii treji la minte care făceau pe marinarii beți - să se uite la ferestrele joase ale odăițelor rozalii, discret luminate. O lampă așezată lateral mascată de un abajur purpuriu punea În lumină portretul Doamnei, ca‑n maeștrii flamanzi, În ambianța unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
să se întrețină relații sexuale, depinde ce gânduri avea cu tine. Am scăpat, din fericire trecusem pe la neuropsihiatrie infantilă, unde am învățat deja multe despre viitor, despre relații între băieți, între fete, violuri, toate nenorocirile. Știam noțiunea de viol și delator, toate astea, și m-am ferit. Eram persoana care au căutat nod în papură, care au văzut că mă abțin să cer ceva, să le dau posibilitatea să mă persecute, să le dau în schimbul a ce-mi dă. Căuta prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Camera se pacifică, parcă. Semiîntunericul moderase bezna dinăuntru și lumina din afară, într-un soi de complicitate acceptabilă. Cândva, când oare, se furișase prin ușă umbra fumurie. — Sunt Toma, ne cunoaștem. Sper că nu deranjez. Vocea cunoscută: dresată, politicoasă. Vocea delatorului, vocea nopții. — Citiți? Ce citeați? A, revista aceea. Povestea cu bătrâna, pisicile, incendiul. Vă interesează? Zău, vă interesează? Urma să ne vedem, poate vă amintiți. Mi-am îngăduit, acum, doar așa, câteva minute, n-aș vrea să vă răpesc timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Dingo, Holocaustul uitat: marele roman al lui Norman Manea despre România... În timp ce est-germanii înconjoară cu înghețată frustrare arhiva poliției lor secrete, aici (în Plicul negru), o de-a dreptul mitică fantezie iluminează teroarea Securității în vârtejurile istoriei. Nici o cinstire pentru delator, ca figură a secolului. Tema lui Manea înseamnă mai mult: este vorba de chinul victimei devenind ea însăși culpabilă, ca individ, pe ascuțita muchie care traversează, între fascism și fanatismul statului-națiune, secolul nostru. Printre arabescurile luxuriante ale visurilor cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
mult: este vorba de chinul victimei devenind ea însăși culpabilă, ca individ, pe ascuțita muchie care traversează, între fascism și fanatismul statului-națiune, secolul nostru. Printre arabescurile luxuriante ale visurilor cu ochii închiși, prin simbolurile ororii - stigmatul lui Cain de la sprânceana delatorilor, câinele cu privirea asasinului - Manea trasează sigur și trainic portretul narativ istoric al retorului cinic al purgatoriului, un «realist al conștiinței» prin grația Puterii. Evident, clocotul de la marginea estică a Europei nu s-a încheiat în 1945, ci a continuat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
intrase în mine, dar 1948 a fost pentru România un moment crucial, de schimbări teribile, malefice, schimbări care veneau după instalarea rușilor aici, românii s-au vândut unul pe altul, parcă atunci s-a născut un tip special de vânzător, delatorul pentru mămăligă, îi zicea mama, au apărut trădătorii lui ’48, Justiția, Securitatea, Învățământul, Cultele, toate erau după model rusesc, la 11 iunie s-a decretat naționalizarea, pe urmă, țăranii au fost împărțiți în săraci, mijlocași și chiaburi, acuma mama era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
cărții, o legătură făcută de prezența feminină, În ambele cazuri. Respingând, Ștefan Își ratează destinul, Rică evoluează, se Împlinește... Romanul depășește, Însă, spațiul și timpul narate. În stare de victimă a nevinovăției este omul dintotdeauna; În nefericitul siaj al nefericiților delatori, antieroi, asupritori sunt ceilalți; În situația de asumare În singurătate a experiențelor de viață, suntem toți. Cum calea de mijloc nu a Împăcat, Încă pe nimeni, toată povestea „va urma”... cu singura șansă a „Învierii pământene”. Închei aceste câteva note
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
în pătrățica ta și vorba marelui om de afaceri din Ferentari, Sile Pietroi: mucles. După Revoluția ceea, sau ce dracu o fi fost în 1989, am fost tot timpul educați să tăcem și să nu reclamăm nimic fiindcă devenim turnători, delatori, foști securiști, sau ce mama dracului le-o mai fi trecut prin cap celor de la CIA, ca să adoarmă complet în român spiritul civic. Dacă în Austria sau Germania un vecin s-ar apuca să violeze o trecătoare pe stradă, fiți
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
pe telefon și ar chema poliția, după care ar interveni ei înșiși pentru a opri infracțiunea respectivă. La ei aceasta se cheamă spirit civic. Dacă austriecii sau nemții respectivi ar face asta la noi, s- ar chema că sunt turnători, delatori, foști securiști, etc... Dacă în SUA, țara libertăților instituționalizate, în curtea de peste drum ar pune țiganii difuzoarele să urle manele la ora 2 noaptea, vecinii ar pune mâna pe telefon și ar chema poliția. La ei asta se cheamă spirit
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
ar pune țiganii difuzoarele să urle manele la ora 2 noaptea, vecinii ar pune mâna pe telefon și ar chema poliția. La ei asta se cheamă spirit civic. La noi cei care dau telefon ar fi catalogați imediat drept turnători, delatori, foști securiști. Dacă în țările cu evaziune fiscală ținută sub control sever ai vedea că vecinul tău, polițist sau angajat la stat, își face o vilă de 3 milioane de euro și își cumpără un Lamboghini, ai suna la fisc
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
face o vilă de 3 milioane de euro și își cumpără un Lamboghini, ai suna la fisc și ai semnala prompt cazul. Acolo s-ar chema că ai spirit civic, în timp ce în România se cheamă că faci parte dintre turnători, delatori, foști securiști. La noi ca să nu fii suspectat că faci parte dintre turnători, delatori, foști securiști ai voie să suni numai pompierii sau salvarea. Și aia vine de multe ori după ce ai dat ortu’. Totuși s-a observat că și
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
suna la fisc și ai semnala prompt cazul. Acolo s-ar chema că ai spirit civic, în timp ce în România se cheamă că faci parte dintre turnători, delatori, foști securiști. La noi ca să nu fii suspectat că faci parte dintre turnători, delatori, foști securiști ai voie să suni numai pompierii sau salvarea. Și aia vine de multe ori după ce ai dat ortu’. Totuși s-a observat că și în țara noastră la sunetul telefonului se pun imediat în mișcare toate organele abilitate
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
noastră la sunetul telefonului se pun imediat în mișcare toate organele abilitate, Poliția, Direcția Generală Anticorupție, Fiscul, dar se pun în mișcare numai când dă telefon doar un anumit om care la timpul său a făcut efectiv parte dintre turnători, delatori, securiști, însă la ora aceasta nu se mai cunoaște nimic fiindcă s-a tratat la timp de dosarită, boală care pe unii i-a răpus din punct de vedere politic (a se vedea cazul Mona Muscă). Cred că v-ați
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]