346 matches
-
să mă cunoască. Îmi aduceau supe, ceaiuri, carne fiartă. O căutam din ochi pe doamna de Flers. Am întrebat-o pe una dintre ele dacă mai era acolo. Infirmiera îmi zâmbi, fără să-mi dea un răspuns. Credea probabil că delirez. Când se consideră că puteam pleca, primii vizita primarului. Îmi strânse mâna. Îmi spuse că avusesem febră. Că își făcuse griji. Apoi scotoci în buzunare și scoase un pachet de bomboane lipicioase pe care le cumpărase special. Le așeză pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
lovindu-se de pereții săi argintii, peste puțin timp veți avea destul loc gol în casă. Capitolul cincitc "Capitolul cinci" Toată noaptea am ținut-o în brațe în patul acela mare, am dormit foarte puțin, chinuite, ațipeam și ne trezeam delirând ca după febră, visele urâte ne plesneau peste față și între ele aveam scurte momente de entuziasm, iată că se întâmplă ceva, în sfârșit se întâmplă ceva în viața aceasta în care credeam că nu se va mai schimba nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
eram treaz, Ruxandra dormea, iar eu am stat treaz la ore neobișnuite... la 4 dimineașa, delirul trăiește în orice caz, peste tot. Am scris niște poezii pe marginea poeziei și vorbeam chiar despre diferența de orar și despre cum am delirat împreună. R.C.: Uneori, ca să facem legăturile, punțile între partiturile noastre de poezie, eu stăteam până la miezul nopții, ca să pot să-l mai prind pe Andrei, să-l găsesc pe mail, pentru că, evident, nu stătea tot timpul pe Internet, iar lui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
gândit la vreo pasăre străină, la vreo zburătoare neasemuită, dar nu am găsit nicicum care putea fi identitatea străinei ce își lăsase urma astfel (sau fusese silită să și-o lase). Poate de aceea am început brusc să fantazez, să delirez, să îmi închipui însă nu o zburătoare uriașă, căci pana era mică, ci una firească, de mărime obișnuită. M-am gândit chiar că putea fi o pasăre normală, dar cu o singură pană atipică, atât de aiurea colorată, care singură
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
meseriei de chitarist, pe care-o face cum puțini reușesc. Și nu cred că asta îl preocupă într-un fel sau altul când înregistrează o piesă, un spectacol. Eric nu se numără printre muzicienii care, amăgiți de succes, încep să delireze cum că ei merg pe ape, ca Iisus! Aș fi vrut de sărbători să vă recomand un disc al lui Clapton, poate nu pică rău alături de bunătățile sezonului. Dar pe care? Dintr-o carieră ce durează de peste patru decenii, fără
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
-l preocupe pe Basarab Cantacuzino. De ce avea nevoie ofițerimea aceea tobă de carte, dar tot atît de folositoare cît un apendice al unui om sănătos? Dacă nu-i inflamat nu-l observi. Dacă se infectează te poate omorî. Faci temperatură, delirezi și dacă nu-l tai, dacă nu-l arunci, te poate lichida în cîteva ore. Era mulțumit de comparație. În ea găsise și explicația de care avea nevoie. Basarab Cantacuzino nu voia ca statul să fie lichidat, ci doar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
și dacă nu-l tai, dacă nu-l arunci, te poate lichida în cîteva ore. Era mulțumit de comparație. În ea găsise și explicația de care avea nevoie. Basarab Cantacuzino nu voia ca statul să fie lichidat, ci doar să delireze. Într-un asemenea moment poți să-l iei în stăpînire foarte ușor pentru că ești singurul care știi de ce delirează, cine i-a provocat suferința. Este foarte important să cunoști cauza bolii, înseamnă că deții secretul ei. Iar cine deține secretul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
În ea găsise și explicația de care avea nevoie. Basarab Cantacuzino nu voia ca statul să fie lichidat, ci doar să delireze. Într-un asemenea moment poți să-l iei în stăpînire foarte ușor pentru că ești singurul care știi de ce delirează, cine i-a provocat suferința. Este foarte important să cunoști cauza bolii, înseamnă că deții secretul ei. Iar cine deține secretul este puternic. El o știa prea bine și mai știa că este cel mai puternic om din țară, deoarece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Formidabil! Am ajuns să stau de vorbă și cu fantomele. Evident că am auzit și am citit de și despre poetul Mărgărit Panaitescu, dar știam că...” “...Evident, m-am retras cam de multișor în lumea umbrelor. Nu te alarma, nu delirezi și nimic altceva nu ți s-a întâmplat. Nu pune și nu-ți pune prea multe întrebări, altfel totul se destramă. Nu mai putem sta de vorbă și zău că am atâtea să îți spun. Mi-e teamă că nu
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
Își curăță nisipul din pantofi. — E-n regulă, Jim? Războiul trebuie să se termine, domnule Maxted. — O să se termine, Jim. Domnul Maxted se Învioră. În noaptea asta, ne Întoarcem la Shanghai. — La Shanghai? Jim nu era sigur dacă domnul Maxted delira despre Shanghai, așa cum deținuții muribunzi din spitalul lagărului bolboroseau despre Întoarcerea În Anglia. Nu cumva ne duc În altă parte? — Nu acum... Domnul Maxted arătă prin Întuneric spre vasul carbonifer care ardea dincolo de dig. Jim urmări fumul care se ridica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
E un chip pe care se citește oroarea nelegiuirii făptuite - asasinarea mamei sale - oroare asociată delirului, nebuniei iscate de vedeniile nopții: trei fecioare semănând cu noaptea, ale căror nume sacre trebuie trecute sub tăcere. La vederea lor, Oreste începe să delireze (baccheuein), iar cauza acestei tulburări a minții este obsesia terorizantă a matricidului său. Delirul lui e o adevărată boală (noseis). Prin experiența tenebrelor, în care moartea se împletește cu nebunia, trece și Heracles, eroul tragic coborât de viu în împărăția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
fel de fantomă rătăcitoare, pornită pe urmele altei fantome? Ca și cum am avea de-a face aici cu un dublu raport al nebuniei și al delirului cu fantoma: nebunia, ea însăși populată de năluciri, de vedenii, îl face pe cel ce delirează să devină, la rândul lui, un soi de vedenie. O nebunie însemnând rătăcire, călătorie spre moarte. Experiența nebuniei ca experiență a unei viziuni delirante însoțește în teatrul no orice despărțire. În acest sens, ne-am putea gândi mai ales la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
e nimic de făcut. Amory s-a repezit În casă și ceilalți l-au urmat purtând masa inertă, pe care o așezară pe canapeaua din sărăcăciosul salon de la intrare. Sloane, cu o gaură În umăr, stătea Întins pe altă canapea. Delira pe jumătate și-i striga Întruna cuiva că are un curs de chimie la opt și zece. — Nu-mi dau seama ce s-a Întâmplat, a zis Ferrenby, cu Încordare În voce. Dick conducea și refuza să plece de la volan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
ca a valurilor care ling docul. Și-a prins fața În palme, acoperindu-și cât a putut de bine ochii și urechile. În tot acest timp nici nu i-a trecut prin cap că ar putea fi beat, că poate delirează. Avea o percepție vie a realității, pe care obiectele materiale nu i-ar fi putut-o inspira. Conținutul său intelectual părea că se supune necondiționat acestui simț, care se potrivea ca o mănușă cu tot ce i se Întâmplase până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
el, prins în povestea mea, negă), și atunci i-am zis de copilul căruia i se umfla limba din cauza secretului, în sfârșit - poate că politic am fost imatur. Vali încercă să pună mâna pe fruntea mea, să controleze dacă nu delirez - gest fără ironie, de seriozitatea unui băiețel care nu îndrăznește să-i spună amicului său că-i tâmpit și lovit în cap; i-am îndepărtat palma și i-am vorbit mai clar: trebuie să mă înțeleagă, 12 ani de zile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
termeni-cheie: primește, chin și speranță. Martirul primește hrana ce-i este hărăzită (altfel spus, chinul), având mereu în suflet speranța mântuirii. Cu totul alt sens are „bâlbâiala” din TM. Deschizând Biblia românească, cititorul se va întreba mirat: despre ce anume „delirează” Origen în Exortație la martiriu? - Alt caz de notorietate: în Geneza 14,13, Biblia românească, urmând TM, îl numește pe Avraam „evreul”, acolo unde LXX folosește termenul perates („emigrant”), un deverbativ de la perao („a trece”, mai abstract, „a depăși o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
ducem lipsă. Ne vedem mai târziu. BURNLEY SE OPRI LA UȘĂ CA O ULTIMĂ DOVADĂ A REFUZULUI DE A PLECA. FOLOSIȚI? \ PENTRU ÎNCEPUT, RĂSPUNSE MARIN, ÎL CONDAMNĂM LA MOARTE CU TOATE FORMALITĂȚILE. 15 LA PUȚIN TIMP DUPĂ ÎNDOCTRINAREA FORȚATĂ, CONDAMNATUL DELIRA. LUI MARIN, CARE STĂTEA ÎN CEALALTĂ PARTE A CAMEREI, ÎI ERA APROAPE IMPOSIBIL SĂ SURPRINDĂ O CONTINUITATE ÎN FRAZELE LUI. DAR FELUL ÎN CARE ERAU PRONUNȚATE DOVEDEAU MÂNIE ȘI VIOLENȚĂ. APOI FURIA SCĂZU BRUSC. ÎNALT, CU OCHII LIPSIȚI DE VIAȚĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
unei boli. De ce Întrebi? Ce fel de boală? —Arată-mi unde te doare. Adu-mi termometrul. Am să-ți chem un doctor. Nu pe mine, spuse Fima. Pe Winston. — Cine e Winston? Fima era convins că băiatul avea febră și delira. Spre surprinderea sa, gândul acesta Îl liniști puțin. Unde să găsească un medic la ora asta? O să-i telefoneze Tamarei și o să-i ceară sfatul. Bineînțeles, nu unul din doctorii noștri. Nici soțul Annettei. Chiar, ce era un edem? —Winston
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
mai simțea nevoia să se pună în mișcare, să continue drumul, nu mai credea c-avea să fie găsită de-un avion sau de vreo echipă de salvare. Și totuși, elanul a rămas lângă ea, iar Jina a început să delireze. Avea impresia c-auzea o muzică. Nu era o melodie ușurică, ceva potrivit la un foc de tabără, nu era un cântec cum îl văzuse la televizor pe Elvis cântând - Elvisul acela umflat și bătut cu pietre nestemate din Las
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
sfârșit, aerul îi umple iar plămânii. Mai târziu, toți s-au urcat în barcă; Drew a dezlegat frânghia de la țărm. Noi rămânem aici până veniți cu FBI-ul, a spus ghidul. Dar vă avertizez că se poate să ne găsiți delirând de fericire. N-o să mai aibă nici un sens să ne interogați. Drew și Mary au rămas pe mal, în timp ce Mike a vâslit către mijlocul râului. Idioții, a comentat Irene, dar în voce i se citea admirația. Jina n-a scos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
decât ultima lui noapte. Luase decizia cu o săptămână Înainte, când Își dăduse seama de două lucruri. Primul, că torturile Îl vor aduce În starea de infirm absolut, chiar dacă va scăpa cândva cu viață. Al doilea, că există pericolul ca, delirând de febră și de durere, să scape vreo informație. Hotărâse că rezistența nu mai are rost. Trecuse mult timp, săptămâni sau chiar luni, de când se afla În mâna acestor asasini. Nimeni nu ajunsese la el. Nici o operațiune de salvare nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
perioada dificilă, au un soi de grație bolnăvicioasă, o sexualitate exaltată, vecină cu isteria dulce a iubitelor nefutute cu anii... de cavalerii lor plecați în cruciade absurde... mai și înjugându-le pizdanca în centuri ruginite de castitate... oh! Să nu delirez... Jurnalul pentru Stella (sunt scrisori de fapt, aproape zilnice) e o mină de aur... cu filoane încă nedescoperite, necercetate la pepită... E acolo o gângureală secretă la șase mâni (și trei guri!), două (mâni!) ale lui Swift, patru ale celor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
e foame de nemurire ca ulcerosului de fazan împănat. La prima înghițitură, incompatibilitatea noastră cu condiția zeului ne provoacă greață și dureri de stomac. Sclav, înapoi! Înapoi la micuța noastră viață călîie care cam pute dar, în care se poate delira încă liniștit. Cum să visezi nemurirea cînd spaima morții îți acoperă gîndurile ca, peste mări, o pată de țiței? Necunoscuta. Zăpăciții din jur se prefac a o ignora dar e atît de prezentă... E însuși omul în care ea răsună
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
Și totuși, din când În cînd, câte unul Îi apărea În față. Oare umbra care-l Însoțea În drum spre casă, ajutându-l să urce scările, nu semăna cumva cu domnitorul Cuza? La Corso sau În Piața Unirii puteai să delirezi cât vrei, nu Însă și acasă... Pe parcurs, ideile de acolo prindeau contur aici. Și frazele rostite aiurea Începeau să se frământe În aer, Încercând să se materialize Într-o anumită formă. Desigur, nu toate ajungeau la coerență, ci se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de dinți fosforescenți. Tartrul și tartorul, combinându-se Între ele, dădeau naștere unor viziuni și gânduri greu de stăpânit. „Și euforice șoapte, foșniri șușotite, năluciri de cuvinte mi se năzăriră, mătăsuri ușoare cu șerpi de ispite și buzele, frunzele care deliră... Dar dinții, dar dinții, gândeam eu, există, năluciri sunt cuvintele, visuri deșarte privirea naivă și dulce și tristă, dar dinții, oh dinții, rămân după moarte..” De ce mereu Îi reveneau În minte lui Noimann aceste versuri ale unui poet trecut dincolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]