280 matches
-
liber și nu unuia marcat strâns; 7) după pasă jucătorul va înota cu toată viteza spre poarta adversă sau spre suprafețele libere de teren, pentru a crea situații de gol; 8) pentru a primi mingea, jucătorii sunt obligați să se demarce; 9) înainte de a pasa jucătorul va atrage adversarul asupra lui, creând posibilitatea unui coechipier să devină liber sau demarcându-se în vederea reprimirii mingii; 10) se va evita driblingul și se va pasa imediat coechipierului liber; 11) când jocul este aglomerat
Polo pe apă by Silviu Şalgău () [Corola-publishinghouse/Science/91527_a_92972]
-
spre suprafețele libere de teren, pentru a crea situații de gol; 8) pentru a primi mingea, jucătorii sunt obligați să se demarce; 9) înainte de a pasa jucătorul va atrage adversarul asupra lui, creând posibilitatea unui coechipier să devină liber sau demarcându-se în vederea reprimirii mingii; 10) se va evita driblingul și se va pasa imediat coechipierului liber; 11) când jocul este aglomerat pe suprafețe reduse de teren, prin pase lungi și transversale se poate deschide valorificând superioritatea fizico-tehnică a echipei. 3
Polo pe apă by Silviu Şalgău () [Corola-publishinghouse/Science/91527_a_92972]
-
aceste acțiuni nu deplasările succesive separate ale jucătorilor care încearcă să fugă de adversarii ce îi marchează au importanță, ci acțiunile simulate de grupuri de 2, 3, 4 și chiar mai mulți jucători. Cu cât un număr mai mare se demarcă în același timp, cu atât șansele realizării unui atac reușit cresc. Posesorul mingii are posibilitatea de a-si alege partenerul căruia să-i paseze, dar îi revine totodată o mare răspundere legată de precizia pasei, căci interceptarea ei de către adversar
Polo pe apă by Silviu Şalgău () [Corola-publishinghouse/Science/91527_a_92972]
-
sarcina portarului obligat să se deplaseze în funcție de minge pentru a închide unghiul de aruncare. Cei din linia întâi se vor mișca în evantai, astfel încât să creeze culoare de aruncare celor din linia a doua si, în același timp, să se demarce de adversarii direcți, căutând poziții favorabile de a marca. Dacă superioritatea numerică este absolută și după aruncarea la poartă mingea revine echipei inferioare sub aspect numeric, toate eforturile celor șase înaintași vor fi îndreptate spre marcarea celor mai apropiați adversari
Polo pe apă by Silviu Şalgău () [Corola-publishinghouse/Science/91527_a_92972]
-
2 m si va primi mingea de la coechipierii aflați lateral de poartă sau în fața lui. Pentru a-i asigura o zonă liberă de aruncare, coechipierii vor evita aglomerarea spațiului porții. Pasa îi va trimisă imediat după încercarea de a se demarca de apărătorul său direct. Aflat în posesia mingii, el va pleca din fața porții numai atunci când un alt coechipier încearcă să efectueze o pătrundere (fig. 9). Apărarea. În cazul pătrunderilor spre poartă a unui jucător rapid, dacă echipa în apărare nu
Polo pe apă by Silviu Şalgău () [Corola-publishinghouse/Science/91527_a_92972]
-
lui apropiere. Bineînțeles că acest lucru nu este suficient si că o mare importanță are ajutorul coechipierilor, care marcându-și la rândul lor strict pe adversarii direcți, împiedică trimiterea precisă a mingii centrului atacant, când acesta a reușit să se demarce. 4.3.9 Combinații de atac cu doi jucători În funcție de poziția pe teren, acțiunile cu doi jucători pot fi inițiate din zona de apărare sau de pregătire a atacurilor; o altă variantă o constituie atacurile care se efectuează prin plasarea
Polo pe apă by Silviu Şalgău () [Corola-publishinghouse/Science/91527_a_92972]
-
deodată; apoi împreună continuă deplasarea spre poarta adversă, având între ei pe apărători, obligându-i să se apropie si să se incomodeze reciproc, pentru a-și scădea viteza de deplasare și a permite unuia sau chiar ambilor atacanți să se demarce.[5] Dacă nu reușesc acest lucru înainte de a ajunge la linia de 4 m, atingând-o vor efectua brusc o schimbare de direcție, fiecare înspre bara din partea sa, după care unul dintre ei primind mingea din spate sau din lateral
Polo pe apă by Silviu Şalgău () [Corola-publishinghouse/Science/91527_a_92972]
-
-se de mai multe discipline care existau și înainte, mai ales de dreptul internațional, de filosofie și de istoria mondială. Fără îndoială că pacea și războiul rămîn principalele trăsături ale disciplinei și astăzi. Dar ele nu sînt suficiente pentru a demarca relațiile internaționale de alte științe sociale. Explicarea războiului sau evitarea conflictului sînt probleme tratate și de alte discipline, cum ar fi psihologia socială, sociologia și filosofia. Pe de altă parte, așa cum arată imensul număr de tratate despre război (de exemplu
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
presiunile inflaționiste din SUA, a fost vorba de o decizie internă, luată în vederea unui scop intern, dar repercusiunile sale au fost resimțite oriunde exista o legătură cu structura financiară internațională. Sînt din ce în ce mai puține sfere unde politica internă poate fi net demarcată de cea externă și internațională. Nu e de mirare că definițiile cuprinse în manualele de relații internaționale au devenit din ce în ce mai confuze. John Burton (1986) consideră conflictul ca fiind tema de bază a relațiilor internaționale. Marcel Merle (1982: 90), în lipsa altui
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
dau pe rând. Dacă înțelegem discursul ca fiind un ansamblu de enunțuri care se referă la o temă anume, el poate coincide fie cu un text (cazul comunicării scrise), fie cu un ansamblu de texte (cazul comunicării verbale)260. Dacă demarcăm conceptele, discursul devine "o secvență de enunțuri lingvistice guvernată de reguli transfrastice de concatenare. Activitatea discursivă este producerea al cărei produs este textul"261 (s. a.), în care accepțiune textul ar reprezenta un "înscris" al unui discurs, partea sa "materială", fixată
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
analizei rămâne următorul: nu consumăm niciodată obiectul în sine (în valoarea lui de întrebuințare) întotdeauna manipulăm obiectele (în cel mai larg sens) ca semne care ne disting fie marcându-ne apartenența la grupul pe care îl considerăm referința ideală, fie demarcându-ne de propriul nostru grup prin referirea la un grup cu statut superior" (Jean Baudrillard, Societatea de consum, p. 76). 355 "Trebuie să distingem între risipa individuală sau colectivă ca act simbolic de cheltuială, ca ritual de sărbătoare și formă
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Apare apoi, la începutul secolului al XI-lea, "armistițiul lui Dumnezeu", care interzice orice acțiune războinică în anumite zile și în anumite perioade, în funcție de calendarul liturgic. Așa se face că, puțin cîte puțin, lumea "celor care se roagă" s-a demarcat în raport cu lumea "celor care se luptă". Se născuse o nouă stare de spirit. Aceasta duce, de data aceasta la Roma, la *reforma gregoriană după numele papei Grigore al VII-lea (1073-1085) care reușește să le ridice laicilor controlul numirilor ecleziastice
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
articol pe care l? a publicat Iorga �n 1899 �n �L�Ind�pendance Roumaine� a constituit un adev? raț pas hoț? r�tor3. Odat? cu acest articol, Iorga �? i p? r? șea turnul de filde?. Articolul acesta l? a dus dincolo de linia de demarca? ie care separă un istoric respectat, intangibil ? i demn de respect chiar ? i din partea celor care �l urau4, de un politician combativ care, odat? �nfr�nt, �n partea aceasta a lumii (mult mai adesea dec�ț �n alte p? r? i), era la cheremul
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
a scris circa dou? zeci de mii de articole, mai ales despre literatur? ? i istorie. Ne vom transfera acum aten? ia de la activit?? ile profesionale la jurnalistică să politic? (de? i, �n cazul lui, este dificil s? tras? m o linie de demarca? ie �ntre aceste dou? domenii). Lupt? torul ? i animatorul Iorga ? i?a dus �lupta� prin jurnalistică politic?. Consideră c? opera istoric? ? i critică literar? constituie aspectul strategic al luptei sale. Aspectul tactic era constituit de jurnalistică să politic? de zi cu zi. �n purt
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
ile ei ? i mai ales fă?? de na? ionalitatea rom�n?. Rom�nii preferau unirea cu cona? ionalii lor. La mijlocul lui martie 1919, colonelul Vyx i? a �nm�nat o not? lui K�rolyi, prin care �l anun? a c? liniile de demarca? ie care trasau �naintarea trupelor cehe, rom�ne ? i iugoslave (trasate �n multe cazuri peste zone locuite incontestabil de unguri) urmau s? fie considerate drept grani? e provizorii. �n acest moment disperat, singura posibilitate r? mas? era apelarea la solidaritatea internă? ional
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
zboi. Mai multe variante de grani? e au fost prezentate delegă? iei rom�ne la Versailles. Cea francez? ? i cea englez? erau cele mai favorabile revendic? rilor rom�nilor, grani? ele propuse de americani erau mai pu? în favorabile, iar demarca? ia propus? de italieni era cea mai defavorabil? 22. Dar, toate grani? ele trasate de toate Marile Puteri prevedeau că �ntreaga Transilvanie (inclusiv Clujul ? i zona secuiasc?) s? apar? în? Rom�niei. Diferendele care s? au ivit se refereau la
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
pu? în? aten? ie realit?? ilor economice. Mare p? cat, pentru c? Depresiunea avea s? fie cea care va afecta �n cea mai mare m? sur? viitorul premierat al lui Iorga. Declan? area Depresiunii poate fi considerat? drept o linie de demarca? ie �n perioadă interbelic?. Prima jum? țațe a �armisti? iului de dou? zeci de ani� se �ncheiase. Atunci c�nd criză economic? s?a extins din Wall Street �n Main Street ? i tot mai departe, implică? iile pentru lumea �ntreag? ? i pentru Rom�nia
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
tre barbari�95. Odat? cu declan? area celui de al Doilea R? zboi Mondial, Iorga ? i?a reluat ideile referitor la rolul na? iunilor mici ? i la pericolele care le p�ndeau pe acestea. El a trasat o linie ferm? de demarca? ie �ntre conceptul s? u de na? ionalism �n contrast cu teoriile legate de Spa? iul vital ? i de rasism. Dac? a fost vreodat? trasat? vreo linie de demarca? ie �ntre na? ionalismul lui Iorga ? i �Noul na? ionalism� al nazi
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
le p�ndeau pe acestea. El a trasat o linie ferm? de demarca? ie �ntre conceptul s? u de na? ionalism �n contrast cu teoriile legate de Spa? iul vital ? i de rasism. Dac? a fost vreodat? trasat? vreo linie de demarca? ie �ntre na? ionalismul lui Iorga ? i �Noul na? ionalism� al nazi? tilor ? i fasci? tilor, atunci el este cel care a f? cut acest lucru. El scotea �n eviden?? faptul c? �s�ntem o na? iune mic? � ? i s? a ridicat
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
ia intereselor europene ? i gra? ie existen? ei sale, �nici Fran? a, nici Germania nu se afl? acolo�. Iorga a? tepta ner? bd? tor �nf? ptuirea solidarit?? îi �na? iunilor mici� �n cadrul atacului iminent 97. Iorga a trasat linia de demarca? ie dintre na? ionalismul s? u ? i un na? ionalism pe care el �l consideră incompatibil cu omenirea, extremismul na? ionalist reprezentat de Hitler ? i de Legiune. El sublinia c? spiritul lor este incompatibil cu spiritul ? i mentalitatea ?? ranului rom�n. Chiar
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
recuno? țin? ei fă?? de un prieten de o via?? al Italiei. �De? i asasinarea ar putea fi ilegal? , ea poate fi justificat? pe baza drept?? îi ? i a trecutului�53, comenta ziarul. Aceste crime legionare constituiau o linie de demarca? ie �n istoria Statului Na? ional Legionar. Paralel cu radicalizarea permanent? a revolu? iei sociale sus? inut? de Legiune, ele au oferit solu? ia inamicilor Legiunii. Legionarii pl? nuiau nelegiuiri ? i mai mari, mai ales cu ocazia Anului Nou, �n care Statul Na
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
a spune acest lucru nu este necesar s] spui c] viețile și experiențele femeilor nu pot oferi o surs] pentru critică sferei publice dominate de b]rbați. Experiențele și perspectivele care sunt diferențiate de gen nu pot fi foarte bine demarcate de cele care se diferențiaz] pe baza altor dimensiuni, cum ar fi rasă sau clasa social]; și, în mod clar, nu exist] un acord între femei cu privire la modul în care ar putea fi dezvoltat] o critic] a priorit]ților vieții
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
totalitar și de formațiunile autentic democrate ale opoziției. În asentimentul unei mari părți a populației, cea care dorește desprinderea totală a României de regimul noilor Cațavenci, școliți la Lomonosov. Era în firea lucrurilor ca, de aceeași parte a liniei ce demarcă cele două Românii profunde, România reziduurilor comuniste și România revenirii la civilizație, să se situeze, după 1989, marele segment al opoziției, împreună cu milioanele ei de susținători. Cum ar fi putut Emil Constantinescu, aflat în descendeța României nobil legitime. să se
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
reda (face vizibile) în cadrul practicii spirituale raporturile dintre uman și divin. Aproape contemporană cu isihasmul bizantin (coincidență istorică ce m-a determinat să-l urmez pentru moment pe comentator, Wolfgang Wackernagel, care l-a ales pe acest autor pentru a demarca în gândirea medievală o etapă de maturitate deplină a teologiei imaginii), teoria lui Eckhart integrează surse primitive ale gândirii creștine (Dionisie Areopagitul), dar și neoplatoniciene (din nou, o coincidență cu isihasmul). Eckhart se remarcă și prin faptul că tinde prin
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
această cauză, nu orice manifestare a conștiinței sociale este simptomatică pentru tendințele evolutive ale societății, ci doar conștiința claselor și a grupurilor sociale care sunt legate obiectiv de dezvoltarea societății. Conceptul de „mase populare” este folosit de către marxism pentru a demarca în cadrul fiecărei colectivități totalitatea claselor și a grupurilor sociale interesate în procesul societății. Într-un fel, aici principiul majorității este fundat într-o manieră mai clară. Se poate considera că, în linii generale (și există unele excepții importante), majoritatea populației
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]