449 matches
-
umanist. NOI OPȚIUNI PEDAGOGICE ÎN PERIOADA RENAȘTERII ȘI REFORMEI Odată cu debutul secolului XVI, spiritualitatea apuseană se concentrează tot mai mult asupra redescoperirii omului și a naturii umane, proces care atrăgea după sine reafirmarea omului ca subiect al libertății, ca entitate demiurgică mereu perfectibilă. Fondarea și cristalizarea unui nou ideal de umanitate impunea, într-o primă etapă, reîntoarcerea la cultura și spiritualitatea greco-romană, cea care cu multe secole înainte ilustrase tipologia omului universal. Secolele XIV-XVI au rămas în istoria culturii și civilizației
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
pedagogia existenței devenea o pedagogie a luptei pentru viață.” Prin intermediul opțiunii pedagogice inspirată din filosofia bergsoniană a evoluției, ne găsim în fața unei opțiuni despre viață privită ca un ,,elan vital”, o concepție despre dezvoltare care consideră creația drept un act demiurgic lăuntric, ce izvorăște din înseși străfundurile vieții. O astfel de viziune evoluționistă de tip creaționist vitalist se împotrivea nu numai tuturor concepțiilor statice despre țelurile educației, oricărui ideal educațional impus, ci și oricărei voințe de a preciza metodele de acțiune
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
timp să stăruim în direcția îmbunătățirii nivelului calitativ al cântecului nostru de mase.“ (Muzica, martie 1973) „Consacrând adevărul că valorile materiale și spirituale se confirmă nu în afara vieții și activității creatoare a maselor, ci dimpotrivă, în contact nemijlocit cu geniul demiurgic al poporului, cu cerințele concrete specifice ale societății, Programul Partidului Comunist Român, dezbătut și aprobat de Congresul al XI lea, ne-a deschis și nouă, muzicienilor, orizonturi noi de investigație, așezând la temelia orientării noastre cunoașterea profundă a înfăptuirilor și
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
fruntea ta În fruntea țării Fiul cel mai drag.“ („În fruntea țării“, Muzica, iulie 1975). STRIHAN Andrei „A răspunde comenzii sociale este una din formele prin care artistul, ca membru activ al cetății, își exprimă libertatea de creație, puterea lui demiurgică, pentru că poziția lucidă, opțiunea lui conștientă, vibrează în consonanță cu Idealul, Timpul și Spațiul demnității noastre socialiste contemporane.“ (Contemporanul, 17 septembrie 1971) STURZU Corneliu „Am avut fericirea să vă ascult și să vă privesc la noi, la Iași, acum câteva
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
află cu toții în eternitate, în jalea ei infinită 304, lucru care-i unește și-i singularizează pe vecie, iar peste toate există obsesia primordialului, a elementarului, obsesie care înseamnă în bună parte dorul de haos, de somnul originar, de plânsul demiurgic 305. Corolarul sublimărilor eminesciene este, neîndoielnic, insula lui Euthanasius. Izolată prin definiție de lume, ea este metafora sublimată a visului poetic și, în esență, reprezintă locul pietrei din centrul cercurilor concentice ale apei. Dacă se face o comparație între starea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
de haina deșertăciunei 319. Integrarea celor doi îndrăgostiți în natura edenică a insulei, prin gestul simbolic al dezbrăcării, oferă prilejul unei contemplații estetice de netăgăduit și al unei comuniuni în Eros. În felul acesta, natura încorporează în ea o vocație demiurgică 320. Insula are darul suprem de a aboli realitatea, timpul și spațiul, consacrând ieșirea în afara acestora. Dacă, în Luceafărul, Cătălina ar fi acceptat să părăsească viața pământeană și să își asume lumea spațiilor siderale ale lui Hyperion, situațiile ar fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
putem aduna mere cu pere, dar nici merele Între ele nu sunt destul de asemănătoare pentru a fi organizate Într-o categorie aparte. Chiar narațiunea istorică și biografia sunt construcții În ultimă instanță arbitrară. Autorul este suveran, creația este un act demiurgic, liber de orice constrângere (retorică, metafizică, morală etc.). În contextul unor polemici În jurul reprezentării Holocaustului (și, prin extensie, al reprezentării altor traume sau „rupturi de civilizație”), Hayden White a fost presat de mai mulți autori, În frunte cu Saul Friedländer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
a haosului ("atractorul haotic"), cît și prin propria voința a creației (libertatea ei îi permite alegerea distrugerii, a haoticului, în detrimentul creativității și ordinii). 132 (V, 76) El GOLGONOOZA o zidi: Moment decisiv în istoria mitică descrisă de Blake: începe activitatea demiurgica a Imaginației romantice, care va reclădi cosmosul mental de la punctul zero (i.e. de la/pe Udan Adan, un fel de reprezentare pentru vidul de materie/spirit, pentru "gaură neagră" că producător exemplar al gravitației, care atrage spre sine tot spațiul și
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
variațiuni pe aceeași temă: cuvântul. Investit cu puteri magice, acesta poate metamorfoza („iată scriu și oasele mâinii mele se lungesc și se / subțiază se golesc de măduvă se umplu cu aer / iată mâna mea se preschimbă în aripă”), are har demiurgic („singur cuvântul le leagă / cu o funie străvezie le leagă / dacă l-aș rosti n-aș mai putea opri apele / vânturile și gurile oamenilor “) sau permite coborârea la origini („dacă zborul e prăbușirea păsării-n sine / atunci cuvântul e prăbușirea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289984_a_291313]
-
vechiului sau conținut, care a continuat și a evoluat, astfel, în două direcții de cunoaștere, prin mijloace și sub forme diferite: filosofia și poezia. III. NOTE FINALE Dincolo de cuvânt ...Și ce a descoperit sau ce a realizat artistul prin această demiurgica lucrare? Creația poetica, așa cum este ea schițata în opera filosofului german ca produs al celor patru facultăți subiective (imaginația, intelectul, spiritul și gustul) -, apare că un particular exercițiu de cunoaștere care, în esență, substituie conceptul prin imaginea simbolică. În actul
by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
-l "preschimba" într-un gentleman autentic. Acțiunea nu ar fi avut cum să fie dusă la îndeplinire decît prin Jaggers care funcționează, simultan, si ca administrator legal al averii lui Provis (de altfel, Jaggers arată, în final, atribute de personaj demiurgic știe secretele tuturor, de la Miss Havisham și Magwitch, pînă la Pip și Estella, fără ca alții să știe ceva despre el). În fața noutății, Pip rămîne blocat. Fuge la "omniscientul" și "omniprezentul" Jaggers pentru a primi confirmarea sumbrei realități. Jaggers o face
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
domestique. Pentru el nu există sentimente personale (își înăbușă dragostea față de Miss Kenton sau durerea pricinuită de moartea tatălui, printr-un masochism neverosimil, similar transpersonalizărilor din filozofia lui Emerson), urmărind numai servirea ireproșabilă a stăpînului care capătă, ca atare, valențe demiurgice. Faptul că majordomul lui Ishiguro refuză să-și elibereze eul din "chingile" supra-conștiinței i-a făcut pe mulți comentatori să vadă la el o "orbire" ontologică, o "alienare" insurmontabilă, un "defect" tragic ori o "abulie" existențială. Cu toate că, parțial, fiecare dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
pulsat-o în ierarhia statelor dezvoltate. Mesajul orwellian derivă totuși din altă parte. Stricto sensu, romanul lui Murakami este "povestea" simbolică a facerii și desfacerii literaturii, unde rolul atotputernicului Big Brother îi revine scriitorului însuși (la rîndul său, un construct demiurgic în raport cu lumea pe care o creează). De fapt, chiar mai mult decît atît, în 19Q4, Murakami se ocupă, bineînțeles, cu instrumentarul estetic, de fuziunea inevitabilă a realității cu ficțiunea și de întregul set de transformări și mutații ce rezultă de
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
mai bine spus, o neagă. Genul romanesc se află de mai bine de două secole în continuă evoluție, trecând de la modelul scientist de cunoaștere a lumii ficționale la un model subiectiv al inadecvării, iar naratorul recent nu mai are rol demiurgic. "Era postmodernă se va despărți de poetica imitației; pentru romancier nu există nicio semnificație pe care sistemele limbii să o preia ca atare și să o comunice: romanul nu emerge pe fondul unei prezențe a sensului, ci tocmai pe fondul
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
ai „noii generații țărăniste", scrie Paul Iulis Negoiță. Ion Diaconescu, un simbol " Deși inactiv politic în ultimii ani, trecerea la cele veșnice a fostului președinte de onoare al PNCȚD este o pierdere a societății în ansamblu. Fără a avea „imaginea demiurgică" a unui lider charismatic și pe deplin eficient în „managementul politic" postrevoluționar - care presupune reușită indiferent de context - Ion Diaconescu, cel care era ultimul supraviețuitor al închisorii de la Râmnicu Sărat, rămâne un simbol, tocmai prin acest simț al măsurii. Contrastantă
Paul Negoiță, mărturisiri despre Ion Diaconescu: Momentul a fost sesizat cu discreție by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/79117_a_80442]
-
a limbajului se produce în timpul călătoriei „prin lumea morților”, pînă „în fundul prăpastiei”, cu consecința imediată în anularea acelei „forțe evocatoare” a cuvintelor, atît de importantă pentru hermeneutica filozofică, și, aparent paradoxal, într-o eliberare fără seamăn a semnificațiilor. Poetul procedează demiurgic, „dînd nume” și, printr-o îndrăzneață topire a semnificanților și semnificaților, creînd și codînd un nou „limbaj în limbaj” sau „un limbaj ca limbaj”. Nu-i de mirare pentru Bollack că Celan a crezut că-și poate rosti adevărul propriu
Marfă de contrabandă by Andrei Cornea () [Corola-journal/Journalistic/13579_a_14904]
-
cu o credință autentică și cu o enormă energie morală, necesitatea unei Arte înalte, pornită din infinitul originar și limitată, dacă se poate spune așa, de infinitul năzuinței spirituale. Acest tip de proiecție artistică protejează, în continuare, statutul romantic și demiurgic al artistului și asigură o viguroasă consecvență în gîndirea formei, în opoziție vădită și declarată cu statutul artificial pe care artistul l-a dobîndit în Occident și cu efemeritatea, inconsecvența și derizoriul expresiei coborîte în stradă. Revenit în țară după
Bata Marianov, între materie și cuvînt by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9458_a_10783]
-
un penel în mînă. La prima vedere chiar așa pare să fie. Numai că dincolo de această observație cuminte și previzibilă, faptele sînt puțin mai altfel. Șerban Foarță nu s-a lăsat sedus de pictură, de materia cromatică și de visul demiurgic al construcției tangibile din nimic, numai datorită faptului că prin cuvinte vibrau de multe ori tonuri și că literele se organizau subtil în coloane, contraforți și arhitrave, ci pentru că ordinea lui mentală și natura sensibilității sale sînt disponibile în aceeași
Eu, despre pictorul Șerban Foarță by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13460_a_14785]
-
un aspect de basorelief: „Coif în os omenesc - abandonat/ de cine? unde și în care luptă? -/ în poala unei tinere, un craniu/ schițează un surîs spart” (La candelă). Poetul cultivă conștiința unui proteism solemn, reflex al eterogeniei universale, cu sursă demiurgică: „Din infinit, poate de sus,/ o mînă mă crea/ și mă greșea,/ sau mă-ntocmea în multe chipuri” (Din infinit, poate). Nu fără ispita unei stabiliri în materia dură ce ar asigura perenitatea: „Și mineral să sune vegetații/ în univers
Aidoma unui submarin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2435_a_3760]
-
fascinante - aceea care, în bună măsură, l-a și transformat într-un poet idolatrizat de un public crescut artificial - a fost capacitatea de a improviză versuri că în tranșă, cu aerul unui iluminat. Adam Puslojic glosează pe marginea acestui talent "demiurgic" prin care, la Struga, în 1962, tînărul poet Nichita Stănescu (plecat împreună cu Cezar Baltag) a reușit să îl eclipseze chiar și pe Evtusenko - apariție redutabila în orice recital de poezie, personaj "tribunard" și cu o seducătoare morgă maiakovskiană. Cît despre
Poeti prieteni by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17891_a_19216]
-
că pândește-un dușman?", din Despre război), la candoarea și puritatea iubirii ideale, cu rezonanțe de Cântarea Cântărilor ("Frumoasă ești iubita mea/ Mâinile tale caută-n părul nopții..."), ajungând la "lumina dintîi a izvorului" (Frumoasă ești), ca metaforă a revelației demiurgice. Poeziile Ninei Cassian (mai ales ultima, Obârșii, de coloratură blagiană), constituie poarta de intrare în transcendență - prin cunoaștere și iubire -, a celui de-al doilea și ultimul ciclu pe versuri de Alexandru Miran - Incandescențe. Poetul zboară "până-n slava oceanului de
Pascal Bentoiu, căutător al esențelor poetice în lied by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/17284_a_18609]
-
denumi, cu riscul unei anumite prețiozități, Umanizare a Sacrului - constituie una dintre coordonatele "poeticii" sale. "Eul creator" nu mai disociază raportul autor-operă, implicarea auctorială fiind acum totală. A nu se crea însă confuzia că autorul se substituie, își arogă prerogative demiurgice, dimpotrivă, el subliniază un tip de relație mult mai subtilă, în descendență platonică, aceea în care arta este doar reflexul la scară universală a adevărului divin, iar sticla se dovedește a fi un material foarte potrivit pentru astfel de reflecții
Sticla în muzeu by Cătălin Davi () [Corola-journal/Journalistic/14071_a_15396]
-
extremă, în această materie deșertică, artistul găsește nenumărate surse pentru voluptăți rafinate. Gestul sumar dinainte devine acum axiomatic, un adevărat ritual de întemeiere, după cum raportarea la gol, la această metaforă a neantului, poate alimenta subtil o dorință secretă de posesiune demiurgică. Dacă umilința sau vanitatea se situează aici în primul plan, este greu de spus, dar în mod sigur ele se îngînă permanent și sînt inseparabile în absolut.
Tineri artiști în actualitate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13477_a_14802]
-
e colosală, rezultatul e lamentabil: vor să smulgă harul divin din măruntaiele materiei, pentru ca apoi să-l folosească după bunul plac, dar se mărginesc să facă experimente de laborator și să scrie texte confuze. Viziunea lor e rebelă și deopotrivă demiurgică: rebelă, deoarece cultivă iluzia că Dumnezeu a fost pînă într-atît de naiv încăt să lase la îndemîna omului rețeta lumii; demiurgică, fiindcă prin ea omul ajunge să se substituie creatorului, uzurpîndu-i virtuțile zămislitoare. În locul pietrei magice, alchimistul ne pune pe
Simboluri în firidă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5793_a_7118]
-
dar se mărginesc să facă experimente de laborator și să scrie texte confuze. Viziunea lor e rebelă și deopotrivă demiurgică: rebelă, deoarece cultivă iluzia că Dumnezeu a fost pînă într-atît de naiv încăt să lase la îndemîna omului rețeta lumii; demiurgică, fiindcă prin ea omul ajunge să se substituie creatorului, uzurpîndu-i virtuțile zămislitoare. În locul pietrei magice, alchimistul ne pune pe tipsie o îngăimare silnică de formule în doi peri, pe care le rostește apoi cu un ton arcanic, de tenebre cețoase
Simboluri în firidă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5793_a_7118]