9,435 matches
-
Barbu Brezianu. Și Grid Modorcea mai scoate ceva de la Antonovici, dar de data aceasta foarte bine articulat: o permanentă și explicită atitudine antisemită, un mod de gîndire marcat de schematisme inacceptabile în ceea ce privește legăturile dintre oameni, în virtutea căruia falsurile Brâncuși sînt denunțate ca atare nu din banala pricină că ele, în orice țară normală, ar fi socotite obiecte ale unei infracțiuni și subiecte penale, ci datorită faptului că interese oculte, conspirații mondiale și alte asemenea enormități ar acționa, cu maximă eficiență, atît
Ce se mai întîmplă cu Brâncuși by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16757_a_18082]
-
ia cunoștință de opinia din 1970 a lui Emil Cioran, fost și el, timp de opt ani, simpatizant al acestei mișcări legionare: "Garda de Fier? Demonii de dreapta, adepți ai ortodoxiei aflați ideologic la antipodul celor pe care i-a denunțat Dostoievski, dar psihologic foarte asemănători. Fenomen neromânesc. Așa se face că șeful G. de F. era slav. Un soi de Hatman" (Emil Cioran, Caiete, III, Humanitas, 1999). Răzvan Codrescu, De la Eminescu la Petre Țuțea. Pentru un model paideic al dreptei
Un doctrinar legionar de azi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16768_a_18093]
-
era opresiunii comuniste, cînd erau așternute pe hîrtie (cazul Gheorghe Ursu e relevant). Nici o urmă de conformism, nici o notă de teamă în aprecierile "pe viu" ale poetului redactor, care se delimitează tranșant de mascarada ideologică, obligațiile sale de serviciu fiind denunțate ca o penibilă corvoadă: "40 de ani de regim socialist. Revistele au fost bine "dăscălite" să "oglindească" mărețele realizări ale ultimilor ani, îndeosebi, cei numiți "epoca Ceaușescu". Și, bineînțeles, toate sînt pline de "materiale" festive, ultraelogioase. Și totuși, zilele acestea
Jurnalul lui Victor Felea (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16799_a_18124]
-
să plătești scump o rătăcire de tinerețe; vei fi cruțat, mai tîrziu, de o mulțime de decepții". Și în septembrie același an: "Garda de Fier? Demonii de dreapta, adepți ai ortodoxiei aflați ideologic la antipodul celor pe care i-a denunțat Dostoievski, dar psihologic foarte asemănători. Fenomen neromânesc. Așa se face că șeful G. de F. era slav. Un fel de Hatman." Trăia ca un marginal, își cunoștea bine contradicțiile sale, inactivitatea sa îl exaspera dar se complăcea în ea, vorbea
Un jurnal al lui Cioran by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16786_a_18111]
-
în afară de aceasta, Z. Ornea a dat dovadă mai târziu și de un stângism sincer, prezentându-l cu o simpatie vizibilă pe C. Dobrogeanu Gherea, ca pe un critic de direcție comparabil ca valoare cu Titu Maiorescu (ceea ce nu era) sau denunțând (pe bună dreptate, dar asimetric) extrema dreaptă românească din deceniul patru și influența ei nefastă asupra unor intelectuali români, fără să denunțe și manifestările la fel de regretabile ale extremei stângi. (Tot Z. Ornea este însă cel care a sancționat inițiativa rabinului
Z. Ornea la 70 de ani by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16818_a_18143]
-
Dobrogeanu Gherea, ca pe un critic de direcție comparabil ca valoare cu Titu Maiorescu (ceea ce nu era) sau denunțând (pe bună dreptate, dar asimetric) extrema dreaptă românească din deceniul patru și influența ei nefastă asupra unor intelectuali români, fără să denunțe și manifestările la fel de regretabile ale extremei stângi. (Tot Z. Ornea este însă cel care a sancționat inițiativa rabinului Moses Rosen de a cere interzicerea tipăririi publicisticii "antisemite" a lui Mihai Eminescu și aceasta nu oricând, ci în timpul regimului Ceaușescu, care
Z. Ornea la 70 de ani by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16818_a_18143]
-
de-o anume vîrstă. Dacă în răstimpul formației noastre am fost mai toți înrîuriți de scriitura călinesciană, fascinantă fugă asociativă pe claviatura neologismelor, prodigios-metaforică descriere a operelor, Virgil Ierunca ne-a deschis orizonturi de conștiință eliberatoare, încercînd mai întîi să denunțe impostura, apoi "să umilească uitarea". Să rostească adevărul cel făcător de dreptate prin sine, în sfera creației, chiar dacă ratificarea legală a dreptății e tergiversată. Rivarol definea adevărul drept "un fond ce nu aduce dobînzi decît în mîinile talentului". Autorul volumului
Glose la Virgil Ierunca (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16838_a_18163]
-
rînd propriii lor morți și să încerce prin toate mijloacele să le perpetueze memoria, să-i apere de uitare și de obnubilarea conștiințelor. Dar și mai de admirat sînt aceia care, precum Vassili Grossman, după ce au luptat împotriva nazismului au denunțat cu aceeași înverșunare opresiunea comunistă. Sau cei care, după ce au ieșit din lagărele morții naziste, au simțit nevoia să militeze împotriva tuturor lagărelor concentraționare. Cei pentru care, cum frumos scria Virgil Duda într-un apendice la romanul său A trăi
Ce morți trebuie plânși? by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/16889_a_18214]
-
hrănit și hrănesc încă naționalismul extremist românesc și de dreapta și de stînga, că spiritul reacționar a găsit în el o autoritate mereu invocată și mereu fals actualizată. Nu e vina poetului, desigur. Dar a amenda, a renunța sau a denunța formula de "poet național" mi se pare o necesitate. Căci valoarea lui Eminescu nu e reductibilă la clișeele pe care am încercat a le demonta mai sus. E poate timpul să dăm la o parte coroanele de formule putrede ce
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16885_a_18210]
-
reclasarea unor atitudini față de real. Expresioniștii noștri (li se adaugă Aron Cotruș, Adrian Maniu, mai recent Ștefan Aug. Doinaș, Petre Stoica, Marin Sorescu, Ioana Crăciunescu și alții) sensibilizează ceea ce exponenți de limbă germană ai tendinței numite ridiculizează cînd vor să denunțe eșecul civilizației de consum. Schimbarea de accent relevă cît de personali putem să fim în curentul unei reprezentative polifonii de soluții artistice. Dar mai spune ceva. Anume că refuzăm excesele, că viața spirituală românească se rostește în buna lumină a
Mutații în interpretarea modernismului by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/16914_a_18239]
-
ora tainică se apropie, își descopăr genunchii sau coatele, dar niciodată concomitent căci rănile sînt uneori incandescente, amenințînd să incendieze piramidele din apropiere clădite din pantofi albi" (Pantofii albi). Uneori eliberarea are loc printr-un sarcasm ce, utilizînd exuberanța expresivă, denunță înrobirea existențială, "proza", monotonia și, nu în ultimul rînd, absurdul viețuirii noastre: " Am în pat toate zgomotele zilei, utile/ în cuib mai sîngeră doar tricoul ciclistului tată/ dorința perversă de a trece neapărat prin plămîni/ pumnii mici ai lui George
Feeria libertății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16963_a_18288]
-
de gîngănii morale dincolo de mode și timp. Arghezi e un mizantrop sarcastic. Tabletele alcătuiesc un molitvenic sui-generis, voind parcă a scoate (la iveală!) tot răul din lume. Merită să citez cîteva astfel de molitve expresive și actuale. Despre un parvenit denunțat public că a lipsit statul de cîteva milioane: "Era să fie doborît din copacul în care se suise porcul lui sufletesc, de prăjina unui eveniment...". Cum să nu te gîndești la scroafele urcate în copacii numiți Caritas, Safi, FNI, BIR
Inutile silogisme de morală practică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17032_a_18357]
-
a adunat recent pe cele din prima categorie într-un volum masiv, Amurgul idolilor, astfel încât mesajul său nu mai este bruiat în nici un fel și, în plus, devine evidentă anvergura întreprinderii. După cum arată și titlul, aproape toate intervențiile sunt negative, denunțând lipsa de valoare sau valoarea modestă a operei unor autori idolatrizați, ca și compromisurile făcute de aceiași autori, în relațiile lor cu autoritățile comuniste. Fiind vorba, adeseori, de scriitori cu notorietate, ca G. Călinescu, Mihail Sadoveanu, Tudor Arghezi, Petru Dumitriu
Cartea neagră a literaturii române by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17051_a_18376]
-
sfîrșitul volumului apar și referințe critice selectate chiar de poet, pagini extrem de utile (cel puțin pentru recenzent). Aici apare sugestiva evoluție a receptării acestui scriitor de-a lungul timpului: de la completa opacitate a unor Dan Grigorescu sau Aurel Martin care denunțau "impostura poetică" în Scînteia anilor '60, pînă la reproșuri îndreptățite și prezentări nuanțate făcute de Florin Mihăilescu și, respectiv, Ion Bogdan Lefter. Un dialog cu Mariana Marin apărut în Contrapunct în 1990 completează portretul extrem de interesant al poetului. Volumele scrise
Mic regal poetic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17071_a_18396]
-
sale ideologice și politice, simpatia spontană a cititorului român contemporan. înainte de toate chiar prin faptul că el este, de patruzeci de ani, membru al unui partid profund detestat în România, acela comunist. S-a înscris în 1959, așadar după ce Hrușciov denunțase crimele lui Stalin și cînd numeroși intelectuali de stînga din Europa Occidentală începeau să se despartă de partidele comuniste din țările lor. Particularitatea atitudinii lui Saramago nu se oprește aici. El este încă și astăzi membru al P.C.P. Probabil unicul
Evanghelia după Saramago by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17101_a_18426]
-
în coaja căruia colcăie ură și speranță, deducții și acrobații dubioase, agresiuni, nenorociri, ipocrizii, contraziceri. Deși modelată în circuit închis, Stațiunea permite reconstituirea la scară mai largă a campaniei pentru civism responsabil avută în vedere de prozator. Ecovoiu, deloc întâmplător, denunță fața demonică a Magistratului, un tiran calificat, căruia îi fac jocul diverși comparși din obligație, din cinică sumisiune, din renegarea idealurilor inițiale. Oricum, după toate probabilitățile, Magistratul e principalul vinovat de tragedia orașului însă nu singurul. Funcționari siniștri, colaboratori de
Un roman despre suicid by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/17145_a_18470]
-
scălîmbăieli". Aici este esențialul: nu din ce cauză, ci de ce și de cine trebuie să ne apărăm limba? Dl Pruteanu greșește limitînd motivele protejării la o rea pronunție sau la exces de cuvinte străine, din care se naște majoritatea scălîmbăielilor denunțate de d-sa. Nici nu e posibil ca textele vorbite la televiziune să păstreze ritmul, intonația și volumul variantei străine. Lasă că subtitrarea e text scris și niciodată scrisul nu se mulează pe vorbit, nici chiar în interiorul aceleiași limbi. Articolul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15848_a_17173]
-
la o spiritualitate de lăptării și bănci populare. Idealul propus unei generații e lozinca unui club politic: statul țărănesc". Acest studiu al lui Crainic din Gîndirea (1936, nr. 6) a continuat și în numărul ei viitor, în care Rădulescu-Motru era denunțat ca promovînd un "ateism filosofic și militant". Îndrăznesc să cred că dacă dl Cristian Preda ar fi cunoscut aceste polemici vestite în epocă și-ar mai fi mlădiat opiniile despre Rădulescu-Motru. Dar, din păcate, dl Preda - asemenea altor colegi ai
Despre liberalism si românism by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15903_a_17228]
-
cum ne așteptam, în ceea ce scriau Negoițescu și Stanca. Pe cât de agresiv, tot pe atât de matur și sigur de sine se arată Negoițescu în "nota" (articol concentrat) Pășuniștii și "nemuritorii", intitulată astfel încât din prag ne întâmpină intenția de a denunța, în stil polemic și pamfletar, tradiționalismul epidemic întins și asupra instituției "nemuritorilor". Eseul e axat pe două idei: generația în literatură și conservatorismul academic. Cea dintâi e adusă în discuție într-un stil șarjant, spre a diferenția regimul propriului grup
Blaga și cerchiștii by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/15938_a_17263]
-
consecința îndeletnicirii ei de spioană care colecta de peste tot informații pentru a le plasa, la vremea potrivită, cui se cuvenea. Apoi, firește, guvernul italian a demisionat, criza s-a menținut și, finalmente, Italia a intrat în război de partea Antantei, denunțînd (cum va face în august 1916 și România) tratatul Triplei Alianțe, care va deveni (ca atîtea alte tratate) un biet petic de hîrtie inutilă. Iată încă o mostră, din jurnal, despre felul (să-i spunem interesat?) cum își petrecea Martha
Martha Bibescu în 1915 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15983_a_17308]
-
cruciada sa împotriva literaturii, s-a aliat cu acesta într-un grad care, teoretic, i-a pus în chestiune însăși identitatea. Un punct al programului suprarealist stipula abolirea tuturor granițelor date de rațiune (în cel de-al doilea manifest, Breton denunța "caracterul factice al vechilor antinomii"). În acest cadru revoluționar, conceptele de imaginar și real nu se mai opun, ci se îmbrățișează, creatorii propunînd un soi de "oferte de real". Dali, bunăoară, echivala imaginarul cu un "real irațional", comentînd astfel celebrul
Suprarealismul tîrziu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15998_a_17323]
-
lucrărilor realizate de-a lungul celor patru ediții. Și pentru că orice confuzie mentală are o expresie nemijlocită în confuzia terminologică, unul dintre consilierii primăriei, un fel de infanterist al strategului ascuns, al aceluia care privește totul din cabinet, i-a denunțat pe artiști ca fiind... debutanți. în viziunea acestui Ortega y Gasset de pe malul Săsarului, debutant are semnificația de... amator, pentru că altfel nu se explică înțelesul peiorativ cu care inocentul exeget și-a înzestrat, fără nici o precauție, conceptul. în ceea ce privește această problemă
Construcție versus administrație (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16019_a_17344]
-
realizată nu atît de pe poziții feministe, cît mai degrabă individualiste. Ceea ce pare a le interzice biserica tuturor celor pe care îi adună în jurul ei este dreptul de a decide pentru ei înșiși. Supunerea, umilința predicate drept cale către înălțare sînt denunțate cu sarcasm drept ficțiuni menite să justifice acumularea de putere în anumite puncte ale ierarhiei. În loc să îndepărteze individul de puterea demonică, nenumăratele practici opresive sfîrșesc prin a-l împinge către aceasta, care îi oferă, în locul ficțiunii supunerii și a răbdării
Pe timp de grevă la metrou by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15602_a_16927]
-
metafizică cu care trebuie să trăim." etc. Astfel de elucubrații au generat o altă replică, venită în apărarea lui Liiceanu, semnată de Andrei Cornea, apărută în "22". O apărare inutilă a lui Liiceanu, cam așa apare în contextul "dosarului". În loc să denunțe imposibilitatea clară de a avea o discuție normală, unde regulile comunicării să fie acceptate, Andrei Cornea încearcă să răspundă "serios" - textul e frumos, dar firul polemicii se pierde. Cam asta-i polemica groenlandeză - atacuri paralele, mult zgomot pentru nimic. Un
Sentimentul groenlandez al polemicii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15642_a_16967]
-
Moartea cotidiană, după titlul romanului cu care a debutat în 1946: ,,Aici zilele trec încet, îngrozitor de încet, fiecare în sine însumînd un nou bilanț de lichidări pentru unii sau alții, dacă nu într-un sens pentru toți deopotrivă. Tot ce denunțați la radio (Vocea Americii, unde Pia și soțul ei au lucrat o vreme - nota Cronicarului), toate comentariile și toate reportagiile nu sunt nici pe sfert ecoul a tot ce se petrece și se desăvîrșește implacabil, adesea iremediabil, zi de zi
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15651_a_16976]