520 matches
-
curs umirii admirative în fața grandorii acestui Saint-Just al criticii. Cum tot Cănuță ar fi zis: mic, mic, dar... Mare-n... jartieră era, bine știut, Carol al II-lea, renegatul casei regale, perceptorul nocturn în narațiunea lui Petru Dumitriu al caselor deocheate, de unde-și încasa, mă rog, dividendele. De-aici și sporul de rîcă argumentativă a securimii de stat, ante și postdecembriste, vezi doamne, indignată de blasfemia adusă monarhiei de aventurierul cu mustață priapic-roșcată. Asta, de fapt, ca atu perfid-comunist împotriva tradiționalului
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
rezultat din cea traumatizată de forțele de opresiune dirijate de Moscova, cu abnegația abjectelor echipe autohtone. Așa că normalitate se arată a fi: și invitarea dubiosului galonat la clarificarea unei recente istorii nebuloase prin, evident, învăluirea adevărului, și paradoxala adeziune prin deocheatele sondaje la structurile euroatlantice a unei populații manevrate de forțele criptocomuniste, și suportarea, de către aceeași populație, a sărăciei, fără conștiința vinovăției proprii, tocmai prin oarba adeziune, și nătînga neputință în fața corupției generalizare, întreținută programat de formațiunea mafiotă la putere, care
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
canin; e pusă în scenă o încăierare cu un șchiop, căruia i se mușcă, demențial, o bucată fierbinte din piciorul tăiat. Apar metamorfozări lugubre, precum transformarea unei femei în cal. Amoral din principiu, personajul străbate fără participare afectivă experiențe sexuale deocheate: cu o prostituată, cu o epileptică. Prima are sfârșit tanatic. Arhip face totul cu o impasibilitate analoagă aceleia a lui Meursault, personajul lui Albert Camus, însă disimulată prin exteriorizări melodramatice, suspecte. Pe de altă parte, Minciuna se deosebește de Străinul
COJOCARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286325_a_287654]
-
la cale ori să încingă un chef. Îi place teribil să stea la o șuetă, bârfind urzicător ori lansându-se în discuții însuflețite despre toate cele, de la politică până la schimbarea vremii, el fiind un meteosensibil tipic. Iubește anecdota, eventual mai deocheată, savurează vorbele de duh și se distrează imitând, cu multă iscusință, felul de a se exprima al unora și altora sau moldovenizând cu mici răsfățuri. Portretistul, care poate fi și autoironic, e incisiv, fără menajamente (Delavrancea fiind una din victime
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
Mircea Eliade și Emil Cioran în tinerețe, București, 1998; Nicolae Florescu, Întoarcerea proscrișilor, București, 1998, 76-105; Livius Ciocârlie, Caietele lui Cioran, Craiova, 1999; Glodeanu, Incursiuni, 84-100; Florin Ioniță, Viața și opera lui Emil Cioran, București, 1999; Marta Petreu, Un trecut deocheat sau „Schimbarea la față a României”, Cluj-Napoca, 1999; Simion, Fragmente, IV, 26-123; Ion Vartic, Cioran naiv și sentimental, Cluj-Napoca, 2000; Dicț. esențial, 179-181; Behring, Scriit. rom. exil., 80-82, passim; Mircea Gelu Buta, Liliana Buta, Emil Cioran. Psihanaliza adolescenței, Cluj-Napoca, 2001
CIORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286266_a_287595]
-
urmează acestor dezvăluiri. Hulit și urgisit, bătrânul se hazardează într-o acțiune de contrabandă și moare împușcat. Dezastrele curg, într-o reacție în lanț. Abandonată de flușturatecul Deliu, Penelopa se sinucide. Distrus, Stamati își pierde mințile. Evantia eșuează la un deocheat varieteu, stingându-se de ftizie. Într-un melancolic Epilog, naratorul înșiruie și alte răsuciri de destin, sub vrerea impenetrabilă a fatalității. Sulina însăși agonizează, se pustiește, se destramă. B. aruncă peste această lume, cu dramele și caraghioslâcurile ei, o căutătură
BART. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285660_a_286989]
-
intoleranța copiilor de deunăzi. Datorită căutării mele franțuzești am putut să-mi mențin singurătatea atentă de adolescent. Societatea în miniatură a colegilor mei manifesta față de mine când o condescendență distrată (eu eram un „mucos”, nu fumam și nu spuneam povești deocheate în care organele genitale, bărbătești și femeiești, deveneau personaje de sine stătătoare), când o agresivitate a cărei violență colectivă mă lăsa năucit: mă simțeam foarte puțin diferit de ceilalți, nu credeam că merit atâta ostilitate. E adevărat că nu mă
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
optzeci la sută pe termen mediu. - Bine, înțeleg asta, zise Oksana, dar ce e atât de amuzant? - Circulă o glumă despre ce ar face un operator dacă ar putea să creeze un asemenea câmp mental la distanță. - Spune! - E destul de deocheată. Prefer să vă fac să înțelegeți altfel. Știți că pe platoul continental există niște creaturi care se numesc lentile, deși ele sunt mai degrabă ca niște mase informe de carne care se târăsc pe câteva pseudopode. Vietățile astea au capacitatea
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
ca semnificație a binelui. Gândirea grecilor a fost însușită de romani, Orient, Egipt; maxima înflorire a Imperiului Roman a facilitat răspândirea gândirii epicuriene; construirea teatrelor, arenelor, băilor publice încuraja plăcerea estetică, igiena; în același timp, se oferea cadrul unor plăceri deocheate care au impus măsuri restrictive. Suprimarea libertăților și plăcerilor n-a reușit să împiedice prăbușirea Imperiului și nici nu avea cum; altele erau explicațiile. Modificări ale modului de viață al maselor populare au fost înregistrate în numeroase locuri și perioade
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
de răspunsuri, decît soția... * „O glumă n-a cîștigat niciodată un dușman, dar a pierdut, adesea, un prieten.” (Th. Füller) MÎnuirea „glumei” pretinde talent, deoarece, prin ironia pe care o cuprinde, ea expune defectele altora: „SÎnt mulți care fac glume deocheate și Încă și mai mulți care ponegresc sau iau peste picior; dar delicați sînt puțini. Ca să glumești cu grație și să găsești vorbe de duh fericite În legătură cu lucrurile cele mai mărunte, trebuie multă abilitate, multă politețe și chiar mult talent
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
un palmares uimitor ce nu poate fi pus decât pe seama Virtuții. Chiar așa să fie? Pentru că biografia lui Heracle ni-l arată și purtându-se cum se cuvine la ospețe, bând mari cantități de vin și plecând urechea la glumele deocheate, ceea ce ar putea să însemne că a plecat și la brațul Fericirii, căreia nu-i va fi spus totuși Depravare! Lecția? Să refuzi închiderea în termenii alternativei, să recuzi obligația unei alegeri care exclude celălalt mod de existență, să vrei
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
controversat de altfel, Carlos Castaneda, deconspirat de un Culianu și de alții ca șarlatan, ca autor ce a literaturizat teme șamanice, oferindu-ne Însă relatări ce se pretind a fi adevărate, „non-fiction”. Provocarea ar fi să analizăm astfel de teme „deocheate” fără să cădem În dilema enunțată, aceea fie de a le evacua din start ca produse ale unui escroc intelectual care cad În afara interesului legitim, fie de a le asuma la modul misticoid, fanatic, ca doctrine ce pot fi urmate
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
prezintă lumea avocaților din Brașov în preajma celui de-al doilea război mondial, pe fundalul căruia tânărul personaj principal - și narator - pledează în diverse procese și are parte de numeroase tribulații erotice. Descrierea seacă (Brașovul există doar cu numele), poveștile uneori deocheate care îl privesc pe narator și care nu sunt altceva decât snoave fără poantă din lumea avocățească, o călătorie în Italia relatată în stilul pliantelor turistice ceva mai consistente colorează atmosfera, altfel banală, a celor două volume. SCRIERI: Doi mari
GIONEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287281_a_288610]
-
știință de carte, care nu se aventurează să exploreze spații nefamiliare, așa încât proza are ca loc de desfășurare numai satul ardelean. Discursul narativ, fluent, se organizează în jurul evenimentelor obișnuite ale vieții de la țară: conflicte între săteni (Alte vremuri), superstiții (Farmece, Deocheată), ridicarea pe scara socială (Domnul mamei), iubirea care nu ține seamă de starea materială (Hârca), războiul (La gura sobei), alcoolismul ca pricină a răului social (Clanța). Același mediu, surprins într-un moment generator de discuții contradictorii, se află în comedia
STOICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289954_a_291283]
-
Cristea, Un roman remarcabil, „Litere”, 2001, 4; Cristina Ionică, „Lia Mora”, OC, 2001‚ 84; C. Rogozanu, Incest și naratologie, RL, 2001, 30; Lefter, Scriit. rom. ’80-’90, III, 254-256; Daniel Cristea-Enache‚ Doi ochi albaștri‚ ALA‚ 2002‚ 605; Luca Pițu, Temele deocheate ale timpului nostru, Pitești, 2002, 170-176. N. Br.
UNGUREANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290344_a_291673]
-
Ultima noapte de dragoste și întâia noapte de filosofie, Iași, 1992; Fragmente dintr-un discurs in(?)comod, Iași, 1993; Eros, Doxa & Logos, Iași, 1995; ed. 3, pref. Gheorghe Grigurcu, Iași, 2003; Breviarul nebuniilor curente, postfață Victor Georgescu, Iași, 1996; Temele deocheate ale timpului nostru, Pitești, 2002. Ediții: Rachilde, Domnul Venus, tr. Roxana Gheorghiu, pref. edit., Iași, 1991. Traduceri: Alfred Jarry, Căutarea Messalinei: romanul vechii Rome, îngr. și pref. trad., Iași, 1998. Repere bibliografice: Liviu Antonesei, Un eseist, „Dialog”, 1981, 79-80; Ion
PIŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288830_a_290159]
-
mă vrea” (Marmora neagră). SCRIERI: Decebal la Vadul lui Vodă, Chișinău, 1940; Porunci domnești..., Iași, 1941; Țară de martiri și de profeți, [Chișinău], 1942; Buciumă sângele, [Chișinău], 1942; Caravana luminelor, Iași, [1943]; Meleag străbun, Iași, 1943; Protiv. Verboten, Focșani, [1943]; Deocheatul, Lugoj, 1944; Ereditate, Lugoj, 1944; Vestala neagră, pref. Virgil Petrovici, Lugoj, 1945; Nu-s drumuri înapoi?, Lugoj, 1946; Potirul profanat, Lugoj, 1946; În cumpănă în fiecare seară, Găvojdia, 1947; Spre oază. În marmora neagră, Găvojdia, 1947; Ghicitori, București, 1954; Scrisoare
MUNTEANU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288288_a_289617]
-
este partea a doua (Parva logicalia), o sistematizare competentă a sofismelor, care va alcătui, cu câteva modificări și adăugiri, substanța volumului Jocurile manierismului logic (1995). Cartea care a impus-o pe P. pe piața românească a ideilor este Un trecut deocheat sau „Schimbarea la față a României” (1999), o analiză detașată și documentată a scrierilor politice în limba română ale lui Emil Cioran, cu accent pe cartea acestuia din 1936. Avansând în cercuri concentrice și combinând demersul exegetic cu patosul arhivistic
PETREU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288793_a_290122]
-
Evelyn Underhill. SCRIERI: Aduceți verbele, București, 1981; Dimineața tinerelor doamne, București, 1983; Teze neterminate, București, 1991; Loc psihic, Cluj-Napoca, 1991; Poeme nerușinate, București, 1993; Jocurile manierismului logic, București, 1995; Cartea mâniei, București, 1997; Apocalipsa după Marta, Cluj-Napoca, 1999; Un trecut deocheat sau „Schimbarea la față a României”, Cluj-Napoca, 1999; Falanga, Cluj-Napoca, 2001; Ionescu în țara tatălui, Cluj-Napoca, 2001; Filosofia lui Caragiale, București, 2003. Ediții: Nae Ionescu, Prelegeri de filosofia religiei, Cluj-Napoca, 1993; Alexandru Vona, Ovidiu Constantinescu, Ferestre întredeschise, pref. edit., Cluj-Napoca
PETREU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288793_a_290122]
-
promisiunile partidelor democratice care au guvernat țara până În februarie 2001 și, În al doilea rând, de nostalgia după viața relativ Îndestulată din perioada socialistă. Tocmai de aceste momente s-au folosit comuniștii În perioada alegerilor, oferind electoratului promisiuni una mai deocheată decât alta (de exemplu, reducerea costului pâinii și al salamului la nivelul din perioada sovietică). Tabelul 4. Încrederea față de instituții politice și sociale Câtă Încredere aveți În ...? („Foarte multă Încredere”/„Oarecare Încredere”) Feb. 2001 Nov. 2001 Mar. 2002 Nov. 2002
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Nu mă grăbesc să birui mai departe/ Cu nici o clipă dincolo de moarte, / Ori să-mi mulez de pe acum statuia/ Spre fala mea și cinstea nimănuia...”), succinte arte poetice, scrutează angoase ori bizare peisaje interioare, trasează discret filoanele unei erotici afectat „deocheate”, de fapt pură, profundă, ascuns-sentimentală. Discursul poetic este în general sobru, fără risipă de zgomot și culoare, aproape desuet-convențional, în pofida unor irizații de „mitocănie” (calculată) ori de frondă explicită. Într-un poem - memorabil ca exercițiu de terifiant buf - este evocată
PACA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288599_a_289928]
-
romanele lui Chandler, firele crimei duc, aproape obligatoriu, în straturile înalte ale societății, unde, îndărătul cazematelor de bani, se produc inimaginabile atrocități. Velma Valento / Helen Grayle este o femeie de cabaret care trage după sine, în lumea milionarilor, un trecut deocheat. Descoperită, în cele din urmă, de fostul ei amant, gigantul Moose Malloy, ea readuce în prezentul aurit al vieții ultraluxoase, într-o singură frază, întreaga vulgaritate a lumii care a creat-o: „Dă-mi pace, javră ce ești!”. De această
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
moartă în garaj, sinucisă cu gazul de eșapament. Ulterior, Marlowe află de la Kingsley că și Crystal fusese una dintre clientele doctorului Almore - lucru deloc surprinzător, având în vedere că amantul ei, Lavery, locuia în vecinătate și că frecventau aceeași lume deocheată. Apariția unui echipaj al poliției, condus de locotenentul Degarmo, încurcă și mai mult pistele. Un doctor cunoscut pentru practicile medicale neortodoxe, protejat de un polițist, nu e tocmai o raritate în California. Dar nu e nici modul obișnuit de a
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
și poate că nu s-ar fi ivit atâtea polemici. Dar uneori Îmi vine să spun, e numai o supoziție de-a mea, neverificabilă deocamdată, că această distrugere s-a făcut cu bună știință, tocmai pentru a lăsa loc scenariilor deocheate. Dacă am avea la dispoziție textul integral, cu toate datele, ce aberații am mai putea inventa noi Înșine? MG: Iuda, trădătorul, Iuda, singurul care l-a Înțeles pe Isus. Vorbește-mi despre imaginea lui Iuda de la Evanghelii până azi. CB
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
în permanență în preajma altarului și păzesc focul sfânt zi și noapte. Sunt obligate să se păstreze fără de prihană. Asta nu e prea greu, căci trăiesc departe de lume, numai între ele. Și nici nu prea are cine să prindă nădejdi deocheate. Singurii bărbați cu care intră în contact sunt Marele Pon tif și Regele Sacrificiilor. Totuși, nici măcar n-au voie să se gândească la căsătorie înainte de a fi împlinit aproape patruzeci de ani, când e deja prea târziu. Își simte genele
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]