4,078 matches
-
eu știu acum cu adevărat al cui sunt: al Voicăi! Da, da, sunt al Voicăi mele dragi! Le sărută la părinți mâna, gest urmat și de mireasă și, cerându-i Voicăi să-l urmeze, porni spre ieșirea din spațiul nunții, depărtându-se de vatra unde șatra se așezase în urmă cu câteva săptămâni. * Un timp, Ina și Alex îl urmăriră pe Vișinel cum se îndepărta încet, încet, învăluit în ceața serii, ținând-o atât de aproape de Voica, încât se putea intui
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
marș cu accentuarea pasului piciorului stâng pe timpul accentuat; • măsura 2/4. P.I. stând depărtat, brațele lateral: coborârea brațelor jos cu percuție cu palmele pe coapse pe timpul forte, revenire cu brațele lateral pe timpul slab; • măsura 2/4. P.I. stând: săritură în depărtat frontal pe timpul accentuat; săritură în stând pe timpul slab; exercițiul se execută alternativ pe piciorul drept și pe piciorul stâng; • măsura ¾. P.I stând: îndoirea genunchilor în ghemuit cu percuție cu palmele pe sol pe timpul accentuat; revenire în P.I. pe timpii
CONTRIBUŢII PERSONALE LA ELABORAREA UNUI PROGRAM DE PREGĂTIRE ARTISTICĂ PENTRU GIMNASTELE DE 9-10 ANI by Liușnea Diana Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1675_a_3096]
-
măsura ¾. P.I. stând: deplasare cu mers în cadență cu percuția cu palmele înainte pe timpul accentuat; astfel se realizează alternativ 25 percuția pe piciorul drept și după doi pași, percuția pe piciorul stâng; • măsura 2/4. P.I. stând: săritură în stând depărtat pe timpul accentuat; săltare pe piciorul drept, urmată de săltare pe piciorul stâng pe timpii slabi; săltarea se execută o dată spre dreapta și o dată spre stânga; • măsura ¾. P.I. stând pe vârfuri: deplasare cu mers pe vârfuri simultan cu ridicarea brațelor prin
CONTRIBUŢII PERSONALE LA ELABORAREA UNUI PROGRAM DE PREGĂTIRE ARTISTICĂ PENTRU GIMNASTELE DE 9-10 ANI by Liușnea Diana Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1675_a_3096]
-
pentru detalierea situației, se uită ostentativ la ceas și părăsi discuția. Prin gestică voia să dea de Înțeles că se grăbește și că scuza vine din dorința de a fi la ora potrivită în secție. Mărind pasul, aproape fugind, se depărtă de prietena ei făcându-i cu mâna, fără a se întoarce cu fața, semn că cele câteva lacrimi se înmulțiseră și nu voia să le arate nici unui privitor, dar mai ales Inei. În secție, doctorul Pencu o primi cu amabilitate
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
Când ajunseră în preajma terasei, le răsări în cale un picolo; acesta îi întrebă unde preferă să se așeze. Ochiul experimentat al lucrătorului de restaurant intui pe dată că tânăra pereche ar prefera mai multă intimitate, deci o masă mai retrasă, depărtată de bar, de orchestră și de ochii unor neavizați. Încă de la început, cei doi se simțiră bine. Era o atmosferă plăcută. Acordurile muzicale erau fără stridențe. Ramurile unui arbore ce ocrotea masa lor ca o umbrelă le mângâiau frunțile și
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
aibă câte prietene și-ar fi dorit. Dar că te-a curtat și pe tine, sinceră să fiu, n-am știut! Poate că lucrurile ar fi ajuns la un final fericit în ceea ce te privește. Sunt curioasă de ce s-a depărtat de tine!? Chiar am să-l întreb... - Mai bine nu! Nu ne-am înțeles, asta e! Deși, să știi, am fost la un pas de... Te felicit, Ina, s-ar putea ca tu, totuși, să ai mai mult noroc. În
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
de a avea o casă a voastră? Ina tăcu. Mama sa o privi cu reproș, ca mai apoi să lanseze provocarea: - Nu, nu, asta nu e ideea ta, mai mult ca sigur, e a ginerului meu care vrea să se depărteze cât mai mult de ochii soacrei, zi-i că nu-i așa? - Mamă, aici nu ne lipsește nimic, dar și tu, la timpul tău ai vrut să ai o casă a ta, nu? - La mine a fost altă situație. Eram
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
mare, cu un aer absent, îi întinse lista de bucate soțului, dându-i acestuia libertatea de a comanda după pofta inimii lui, ei fiindu-i indiferent ce urma să apară în farfuriile splendide de porțelan. Pentru a demonstra că se depărtase demult de obiceiurile rurale, deși era dintr-un sat uitat de lume din munții Vrancei și că devenise urban, Victor comandă numai delicatese. Însoți toate mâncărurile cu băuturi tari, extrafine, cu un vin roșu preferat de el, un Chianti dumnezeiesc
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
căldura pe băiat. Mama privi galeș scena aceasta de dragoste. Era fericită că Alex îl iubea într atât pe fiul lor. Între ei se cimentase o prietenie bărbătească care, în cele mai multe cazuri, era marcată de unele discreții ce se aflau depărtate de preocupările strict feminine. Cu un aer de deplină satisfacție, Ina reintră zorită în bucătărie unde ceapa, în timp ce ea lipsise doar câteva minute, se rumenise puțin cam tare, dar era bucuroasă că asistase la scena de tandrețe a celor doi
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
să-i răpească deodată toate bucuriile lumii ei și s-o arunce în hăuri. Simțea că Victor nu mai merge alături de ea, că între ei distanța se mărește cu fiece zi care trece. Avea strania percepție că soțul ei se depărtase atât de mult de familie, de tot ce însemna casa lor, încât abia îl mai zărea învăluit într-o ceață nebuloasă prin care nici gândurile și nici chipurile nu pot fi deslușite. Nu mai era Victor, omul acela pentru care
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
tine și Mihăiță! Uite, ai aici toate cheile! Ina, copleșită de eveniment, cu glas pierit, abia reuși să spună: - Tu m-ai zăpăcit cu totul, dragule, și-l îmbrățișă. I se alătură și Mihăiță care, ca un mânz nu se depărta niciodată de părinții lui. Abia stăpânindu-și emoțiile, Ina introduse cheia în ușa de la intrare. Uimirea ei nu se putea cristaliza în cuvinte. Străbătu încăperile, deocamdată goale, dar care și așa respirau o eleganță demnă de opera unui inginer constructor
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
orice situație, ca mingea să nu intre pe spațiul porții. N-am primit nici un gol, mami, se lăudă el. Era firesc să se murdărească puțin! Ina îl privi cu îngăduință și-l trimise la baie. Se făcuse târziu. Seara se depărtase mult de lumina zilei. Ina aștepta ca din clipă în clipă să apară soțul ei, deși știa că întârzierea sa este motivată de recepția noului ansamblu de locuințe din zona gării. * Lui Alex i se păru totuși că recepția, deși
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
construit o cetate, punând în zidărie visele, gândurile, toată dragostea noastră. E oare posibil să se dărâme totul, dintr-odată, la o simplă pală de vânt!? L-o fi îmbolnăvit și pe Alex această conviețuire comună? Părăsi starea care o depărta de intenția inițială și începu să scrie în jurnal. Cuvintele curgeau nerăbdătoare, fără șir și fără logică. Scrise mai multe propoziții apoi, găsind că acestea nu pot estompa în nici un fel faptele, se opri. Decât aș fi scris în acest
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
constituia surpriza acelei seri. Nu se putu stăpâni mult timp și scoase la iveală un buchet mare de crizanteme albe, semnificând puritatea. A cui? Poate voia să împrumute din nevinovăția florilor și să o transfere în comportamentul lui care se depărtase, fie și accidental, de albul imaculat. Cine știe? Ina îl îmbrățișă, îl sărută și-i mulțumi pentru acest gest neașteptat, care constituia acum un adevărat eveniment. Dar viermele întrebării care-i omorâse după-amiaza aceea o sili să-l iscodească pe
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
n-o fi având mai multe... N-a fost om de familie decât un an și câteva luni. Acum, de când m-am îmbolnăvit, s-a distanțat și mai mult de mine. Dar durerea mea cea mare e că s-a depărtat și de fetiță. Totuși, cum el se află în permanență cu alcoolul în sânge și în creier, spune uneori și adevăruri, ce-i drept, usturătoare, dar pentru care nu manifestă nici o reticență. - Cum așa? - Uite-așa! Îmi zice, fără menajamente
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
foc. Una din păsări căzu. Până să ajungă la ea, frumoasa ființă muri. O puse în tolbă și porni mai departe. Nu mai era mult până să se însereze. Numai ce auzi, la un timp: piu...piu...piu. și se depărtă, în auz, cu acel trist și repetat piuit. Îl cuprinse o tristețe amară. Biata potârniche! Își strigă perechea. Perechea pe care, eu, ca un criminal, i-am ucis-o! O, cumplită vânătoare! Cumplită îndeletnicire! și, în natură, piuitul nu se
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
care cu autoturismele, motocicletele, motoretele, bicicletele, plus cu merindea de rigoare în sacul de drum, turiștii împungeau lumea, către locurile pe care le considerau mai adecvate, în consens cu pretențiile lor. Numai Melodia, cu accentul pe litera o, nu se depărta de locul de baștină. Dim potrivă. Urcată la volanul micului său autoturism, cu rulotă la spate, după ce urca pe cele câteva serpentine, până sus de tot, de unde se arăta privirilor o priveliste de basm, la punctul Cișmeaua Albă, oprea, își
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
o sută de actori, douăzeci de re gizori, cincisprezece scenografi, cincisprezece dramaturgi. Dar tot pentru un loc concurează (practic!) numai cinci cri tici sau cinci regizori ai teatrului radiofonic...hm! Asta e regula jocului. Din păcate... Și ca să nu ne depărtăm de subiect : ce i-o fi apucat pe 50% din premianții recentei ediții a Galei să mulțumească, În exces, tuturor rudelor, colegilor, vecinilor, tehnicienilor, portarilor de teatre, nou-născuților etc.? Săracă fantezie la discursuri mai au oamenii ăștia, tată!... Și o
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
după aia o să-l seminarizăm într-un grup de elită, nu?" Râde din nou și face un gest vag, apoi ne luăm rămas-bun. Nu înainte să-mi ureze un weekend plăcut și baftă la joc. Am tresărit, evident după ce se depărtase binișor. Ia uite, domnule, toată lumea era la curent cu pasiunea mea pentru bridge! Sâmbătă dimineața, am pus de o cafea și m-am instalat în fața calculatorului pentru câteva done ușoare, așa, cât să-mi îndulcesc următoarele două ceasuri alocate îmbunătățirii
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
când se apleca iute, părându-i-se că a văzut tocmai în acea clipă fatală unul din obiectele căutate cu atâta sârg. Icni scurt și-și cuprinse mutra în palme. Simți cum sângele călduț i se prelinge printre degete. Își depărtă mâinile, uitându-se la ele zdruncinat, clipind des din felinare, înlăcrimat de durere. Își vârî mâna în buzunar și scoase de acolo un șomoiog de hârtie igienică, din cea sfertisită de la toaleta aflată la decanat. De fapt ca să fiu cât
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
numai pentru că, asemenea iubirii, „ea exclude fericirea.” Plictisit, plafonat și dezamăgit, la revenirea de la școală acasă, trecând pe la apartamentul lui Gerard, ca și cum el ar mai fi fost încă în viață, și mișcând mai la stânga, mai la dreapta, frigiderul, ca să-l depărtăm de peretele năpădit de mucegai, dau peste o adevărată comoară: Caietele lui Gerard, la care prietenul nostru a scris în mai multe perioade și în care de multe ori reia un jurnal mai vechi în altul mai nou reactualizând trăirile
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
persoana a III-a, după ce toate capitolele din jurnal le scriseseși narând la persoana I. Da, într-un fel e bine. Înțeleg că, prin relatarea la persoana a III-a, te-ai apărat, dar pe de altă parte te ai depărtat de tine ocolind sinceritatea atât de necesară. Adică cum? Povestești la persoana a III-a tot ceea ce nu-ți convine să povestești la persoana întâi? Povestești eșecurile. Ei, mai vedem. Noroc că n-o să citească nici dracu’ paginile astea în
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Costache... Hliboceanu s-a îndreptat spre ea și a luat-o la joc... În vârtejul jocului, cei doi se furau cu priviri aprinse...Pâcu a zăbovit cu ochii asupra lor multă vreme, îndrăcind anume jocul... Hliboceanu o apropia și o depărta de el ca pe un fulg... Iar ea era sprintenă ca o rândunică! Și râdeau unul la altul cu toată lumina din ceruri adunată în ochi și pe chip! Costache se prefăcea a nu vedea acestea și își căuta de
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
s-au pierdut pentru prima oară printre lanurile de porumb, urmând altă cale decât cea a șleahului... După o bucată de drum, bătrânii s-au oprit. Trăgându-și pălăriile pe ochi, au privit uitați de ei șirul carelor ce se depărtau în zare, până când Pâcu a rupt tăcerea: De ce taci ca mutul de la manutanță, Dumitre? Da’ ce aș mai avea de spus, când am rămas singurisingurei, ca huhurezii, horhăind spre casă printre lanuri... Dacă o vreme am purtat zarea în priviri
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Este timpul ca Noodles să facă alegerea vieții lui și să urmeze dragostea, însă el ezită, prietenii îi propun o lovitură, iar Max (James Woods) îl cheamă, vocea prieteniei are propriul ei glas de sirenă. Și încă o dată, Noodles se depărtează de fericire care stă ca un miraj în fața lui, la o întindere de braț. Această scindare între dragoste și prietenie este una din temele filmului lui Sergio Leone, un film care unește cruzimea cu sensibilitatea într-un cocteil din care
America, odată ca niciodată... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9191_a_10516]