2,039 matches
-
dealurile ca să-i răspunză pe-ntrecute, și când s-a stins uietul din urmă în curtea chinoviei, și când limba s-a oprit inertă din legănatul ei, încă tot se mai aud răspunsuri jalnice stingându-se unul după altul încet-încet în depărtatele adâncuri păduroase” (O reparație). Sau: „...Acest pitoresc orășel [...] e așezat în voie pe o largă pajiște, la poalele munților, străbătut drept prin mijloc de o gârlă limpede, care, repezită dintr-un izvor înalt din coastele vecine, alunecă, fără să-i
Caragiale cenzurat. O ipoteză by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/5854_a_7179]
-
un eșec. Singura carte a lui Hogaș, Pe drumuri de munte, nu face altceva decît să consemneze, indirect, imposibilitatea de a găsi solitudinea absolută și mai ales imposibilitatea de a transforma asemenea unică experiență în literatură de foarte bună calitate. Depărtat în mod egal de Odobescu, contemporanul său erudit, dar discret, ca și de noua proză a simbolismului și a realismului social, contemporane și ele cu scriitorul, Hogaș posedă un profil distinct, mai degrabă izolat; stîngaci, experimentînd oarecum cu teamă literatura
Provincialul singuratic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5855_a_7180]
-
până când l-am văzut intrând ca o nălucă. Era bărbatul cel mai înalt pe care ți-l puteai închipui, cu o față de copil pervers într-un interminabil palton negru ce părea mai curând sutana unui văduv, și avea ochii foarte depărtați, ca ai unui tăuraș, și atât de oblici și diafani c-ar fi putut fi ai diavolului dacă n-ar fi fost supuși puterii inimii. După ani de zile, când deveniserăm prieteni, am crezut că-l revăd ca în ziua
Gabriel García Márquez - N-am venit să țin un discurs () [Corola-journal/Journalistic/5528_a_6853]
-
bloc, etc)”. Acest prieten are, totuși, numai cuvinte de laudă pentru cartea care afirmă că „una dintre primele mișcări fasciste a fost Revoluția Franceză” și că guvernele americane conduse de Woodrow Wilson și de F. D. Roosevelt au fost „descendente - chiar dacă depărtate - ale acestei prime mișcări fasciste”. Și care-i include printre cei ce au adus lumii fascismul și pe Bismarck, dar nu, așa cum s-ar putea crede, pentru orientarea lui militaristă sau pentru că a limitat libertăți democratice, ci dimpotrivă, pentru că a
Ca musca-n lapte by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5817_a_7142]
-
prezentării, care este un exercițiu de recunoaștere în același nivel de realitate. Acum realizăm că, în construcția multietajată a comediei, termenii de real și fictiv sunt relativi; ca ipoteză absolut abstractă, întreaga construcție se sprijină pe un nivel adânc sau depărtat, care poate fi realitatea comună, de substrat, a pactului dintre autorul omniscient și omnipotent, în universul operei sale, și cititorul informat și el, cel puțin ipotetic, la maximum. Ar fi un prim și îndepărtat nivel 0, pentru că, în realitatea concretă
O noapte furtunoasă prin prisma mai multor niveluri de realitate by Mircea Tomuș () [Corola-journal/Journalistic/4527_a_5852]
-
dactilograf. Notă. Azi numărul telefonului Arghezi a fost, după o întrerupere lungă, schimbat cu numărul 4.36.89. * [București], 16 martie 1957 Iubitului coleg și frate Mihai Beniuc își permite să-i alăture mișcătoarea scrisoare primită de la un coleg mai depărtat.7 Tudor Arghezi Și-l îmbrățișează cu dragostea egală de totdeauna. P.S. Nesănătatea tatălui i-a dat fiicei lui, Mițura, însărcinarea să-i trimită rândurile de față. * [București], 29 martie 1960 Iubite tovarășe Beniuc, Aș fi dorit să fiu prezent
Însemnări despre epistolograful Tudor Arghez by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4474_a_5799]
-
România literară”, „Icoane Maramureșene”, „Ordinea”, „Opinia” și altele. A folosit pseudonimele: Francisca Paul, Ioana Mihail, Ioana Modesta Mihail. S-a ocupat cu devotament de restituirea operei lui George Mihail Zamfirescu. 7. Nu am putut identifica cine poate fi scriitorul mai depărtat. Sigur cineva care trăia în exil.
Însemnări despre epistolograful Tudor Arghez by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4474_a_5799]
-
bucurie/ Și oamenii cu busuiocul în mâini/ Cântau după litera ta , ca heruvimii/ N-ai fost nici prima, nici ultima/ Carte a Cărților,/ Dar prin tine Ardealul - corabia de piatră a neamului - / Șiaducea aminte de Roma/ Ca de un vis depărtat/ Ascuns de mlădierea cuvintelor.”/ Cu ocazia acelei vizite la Roma a propus Papei Ioan Paul al II-lea să accepte titlul de „Membru de Onoare al Academiei Române” și, cu totul neobișnuit - pentru că în general Papilor nu li se acordă onoruri
Aniversări: Eugen Simion – 80 by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/3687_a_5012]
-
Și din nou cerbul cu glasul de argint La menajerie vorbește de aurora boreală. Și eu am crezut că mai există nea răcoroasă Și albastră cristelniță pentru cei sărmani, bolnavi Și-a săniuțelor alergare atât de incoerentă Sub dangătele clopotnițelor depărtate. Să ne referim doar la două cazuri de interpretare/ traducere după ureche a poemului Annei Ahmatova. În rândul al patrulea cerbul vorbește de aurora boreală și nu o duce acolo, la „Zoo”! Iar comparând ultimul rând din textul traducătorului cu
Necunoaștere și iresponsabilitate (Despre unele „traduceri“) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/3518_a_4843]
-
nu o duce acolo, la „Zoo”! Iar comparând ultimul rând din textul traducătorului cu cel din original se înțelege că este un uriaș decalaj între „clopotnițe” și... clopoței! ș„Și clinchet de clopoței, pierdut în uitare” (S. C.) - „Sub dangătele clopotnițelor depărtate” (A. Ahmatova).ț Lipsit de adecvată cultură generală, „traducătorul” gafează până și în nota biobibliografică pe care o dă despre marea poetă, zicând că: „Anna Ahmatova a primit în anul 1964 Premiul Internațional de Poezie «Etno- Taormina»”... Păi, temerarule glosator
Necunoaștere și iresponsabilitate (Despre unele „traduceri“) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/3518_a_4843]
-
vede? Cu voie, natural, de la sine însuși: „îmi permit libertatea de a nu iubi o imagine gata făcută de Creator și de a urmări apariția pe lume a acestei iubite așa cum aș privi stupefiat desprinderea din haos a unei planete depărtate, de a asista la atracția și la repulsia pe care o exercită între ele diferitele părți ale corpului ei mereu surprinzător, la risipirea, la cristalizarea, la răcirea și arderea simultană a acestei nebuloase adorate care e iubita mea într’o
Ceva cum nu s-a mai văzut by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3559_a_4884]
-
Accabadora și Ultimul dans al lui Charlot au ca teme profunde memoria și iubirea, ce perpetuează lumea, iar autorii sunt „custozi ai memoriei”. Două cunoscutele traducătoare, Gabriela Lungu și Cerasela Barbone, au reușit să transpună în codul culturii noastre lumi depărtate, să ni-i apropie pe doi prozatori în ce au ei esențial - harul de povestași.
Revelații italiene by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3702_a_5027]
-
rând (pp. 104 - 107) e evocat elenistul D.N. Burileanu, care, în ale sale Note din închisoare subt ocupațiunea germană (1919), își pregătește, mental, o adevărată „bibliografie” de subzistență: „numaidecât îmi apar înainte o puzderie de nume din timpurile cele mai depărtate până în ziua de astăzi. Dintre ei, aleg spre a le cere sfatul, pe aceia cari simbolizează o idee, reprezintă un caracter : Socrate, Bonivard (François Bonivard este eroul istoric al poemului lui Byron The Prisoner of Chillon, scris în 1816, în urma
Locuri fără memorie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3575_a_4900]
-
Ne cheamă Sfinxul din Carpați Să fim alături frați cu frați În miezul țării noastre sfânt La ceas de mare legământ. Ne cheamă Sfinxul din Bucegi, Simbol de voievozi și regi Ce-aici românii i-au avut Din cel mai depărtat trecut! Pe munții românești urcați Sub semnul magic din Carpați, Pecete-adâncă din bătrâni Peste suflarea de români. Pecetea limbii românești Rostind măiestrele povești Cu Sânziene, Feți-Frumoși... Sau cântece cu viers duios. țesut la poale de Carpați și-oriunde țara are
Ziua limbii române sub privegherea Sfinxului. In: Editura Destine Literare by Elena Trifan () [Corola-journal/Journalistic/99_a_398]
-
Ne cheamă Sfinxul din Carpați Să fim alături frați cu frați În miezul țării noastre sfânt La ceas de mare legământ. Ne cheamă Sfinxul din Bucegi, Simbol de voievozi și regi Ce-aici românii i-au avut Din cel mai depărtat trecut! Cu sufletele-alăturați De-aici spre patru zări zburați Spre frații ce-n străin pământ țin rădăcina prin cuvânt. și-ntinse aripi ce vâslesc Spre tot ce-i graiul românesc. Spre tot ce-avem mai bun, mai sfânt, Clădit și
Ziua limbii române sub privegherea Sfinxului. In: Editura Destine Literare by Elena Trifan () [Corola-journal/Journalistic/99_a_398]
-
snop de raze de după nori ca pe o recompensă pescărușii manevrează refluxul sub imobilitatea aparentă a cerurilor. Pretutindeni găsesc urma absenței mele dau tîrcoale aceleiași pietre spălată de flux caut intrarea. Lumina din pietre Fereastră deasupra mării lentă absorbție o depărtată nervozitate vibrează în înserare un principiu neînțeles experimentează cu mine viața un prea tîrziu stoarce din nori culorile asfințitului. Fugă de umbre spre nicăieri disperarea se dă la sine timpul cu ochi de leșie mă privește pînă-n plămîni îmi cercetez
Poezie by Dinu Flămând () [Corola-journal/Imaginative/15131_a_16456]
-
urmă, în 1929. Ceea ce mă tulbura era, desigur, potrivirea numelor, dar mai era gongul acela care răsuna îndepărtat, adânc în mine, când auzeam, citeam ori îmi aminteam doar ceva despre mare. Trăind pe uscatul tărâm transilvan, visam adeseori la marea depărtată, pe țărmul căreia petreceam doar vara, pentru mine prea puține zile solare. Poate tocmai pentru că sunt un continental, Marea a exercitat dintotdeauna asupra mea vraja pe care doar Cu-Totul-Altul, fabulos ori miraculos, o poate exercita. Regăsirea acelor extaze marine le
Din spuma mărilor... by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/15420_a_16745]
-
Ion Horea Sunt locuri depărtate ca un ecou prelung Pe unde, dus pe gânduri, aș vrea să mai ajung. Cum am rămas pe malul înalt, nici nu mai știu. Atâta știu, că totul mi se părea târziu Și pentru mine, totul a fost doar începutul
Elegie la Prut by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/3132_a_4457]
-
-n conie la cină, Cu norii duși de nu știi ce vânt peste Vaidei, Mă pomenesc deodată spunând, Miorcanii mei! „Ce straniu lucru: - vremea!” - Și-aș spune eu, urmându-l Pe el, Pillat, bătrânul: - Ce straniu lucru: - gândul! Când locuri depărtate ca un ecou prelung În zarea lor mă-ndeamnă, de-ar fi, să mai ajung. Din volumul Gravuri, în curs de apariție la Editura Ardealul, Târgu-Mureș
Elegie la Prut by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/3132_a_4457]
-
Aurel Pantea *** O să pierd, o să pierd trupul viu, o să-mi fie ocupată viața de trupul amintit, prin cămări cu umbre, prin odăi unde pătrund lumini depărtate, o să-mi aduc aminte, ca și cum aș trăi din nou, trupul viu, prin lumini moi, trupul viu va fi trup amintit și nu va mai fi sortit să piară, și timpul, da, timpul se va face bun, se va umple de
Poezii by Aurel Pantea () [Corola-journal/Imaginative/2829_a_4154]
-
Intră în mine, se potolesc doar într-o apă neagră, în tanin. Tu îți strecori mîinile prin toracele meu, soarele-i ghem destrămat. M-am înălțat. Membre după membre păroase acoperă aceleași urme. Continență și repetiție - două anotimpuri - tribul fumegă depărtat. Vis de maimuță Înotăm în golful liniștit din care marea s-a retras de mult. Peștii chirurg, în bălțile rămase, se-afundă la auzul nostru. Bulgări de alge asemănătoare Cladophorei. E o climă constant blîndă, antialergică, antiastmatică. Ar trebui numai
Poezii by Ștefan Manasia () [Corola-journal/Imaginative/3371_a_4696]
-
Ne cheamă Sfinxul din Carpați Să fim alături frați cu frați în miezul țării noastre sfânt La ceas de mare legământ. Ne cheamă Sfinxul din Bucegi, Simbol de voievozi și regi Ce-aici românii i-au avut Din cel mai depărtat trecut! Pe munții românești urcați Sub semnul magic din Carpați, Pecete-adâncă, din bătrâni Peste suflarea de români. Pecetea limbii românești Rostind măiestrele povești Cu Sânziene, Feți Frumoși... Sau cântece cu viers duios țesut la poale de Carpați și-oriunde țara
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
Ne cheamă Sfinxul din Carpați Să fim alături frați cu frați în miezul țării noastre sfânt La ceas de mare legământ. Ne cheamă Sfinxul din Bucegi, Simbol de voievozi și regi Ce-aici românii i-au avut Din cel mai depărtat trecut! Cu sufletele-alăturați, De-aici spre patru zări zburați Spre frații ce-n străin pământ, țin rădăcina prin cuvânt și-ntinse aripi ce vâslesc Spre tot ce-i graiul românesc. Spre tot ce-avem mai bun, mai sfânt Clădit și
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
de ani. A pierit într-un accident de circulație în 1956; cu doar patru-cinci ani înainte ca cei de o vârstă cu el să înceapă să treacă pragul panteonului poeziei românești. Cât de apropiat și, cu toate astea, cât de depărtat a fost Labiș de înaintașii lui, ai realismului socialist? în culegerea aceasta constituie un capitol aparte. Nicolae Labiș n-a fost inelul ce lega o generație cu alta. Nu aș spune că a fost nici predecesorul generației sale. Aș zice
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
ale rusificării. în vizita făcută la Mânăstirea Coșalăuca, a găsit astfel în limba vorbită de țărani pete negre apărute ca urmare a veacului de stăpânire străină, iar cei aflați afară din lăcaș cântau cântece de la ,muscălie", triste ecouri din stepe depărtate, nemărginite. Erau rămășițele Rusiei în sufletele flăcăilor Moldovei, erau ultimele răsunete, de o aspră și misterioasă melancolie (p. 19). Despre amintitul turneu al trupei de operetă, la Soroca, i s-a povestit că funcționarii ruși (cinovnicii) și boierii devotați trup
Klaus HeItmann - Mihail Sadoveanu călător prin Basarabia by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/11036_a_12361]