461 matches
-
semnificând „respingere” și tradus de Lacan prin forclusion (forcludere). Mecanismele desemnate prin termenii Verwerfung (respingere, forcludere), Verleugnung (refuz sau tăgăduire), Verneinung (denegare) sunt grupate de Green (1990) sub denumirea de „apărări primare constituind categoria negativului”, posibile surse de derealizare, de depersonalizare. Lacan (1957/1966) va porni de la cazul clinic expus de Freud în „Omul cu lupi” (1918/1979), pentru a dezvolta, sub denumirea de forcludere, mecanismul de apărare originar al psihozei, veritabil „bastion de apărare” psihic și adesea corporal pentru unii
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
W. Adorno, 1950). Capitolul final, „Influența socială”, se concentrează asupra proceselor de influență socială cunoscute: cercetările lui Solomon Asch privind conformitatea față de normele sociale, tehnici de influență, obediența (experimentele lui Stanley Milgram), cât și alte procese individuale și de grup: depersonalizarea, gândirea de grup, lidershipul. Distincția între complianță și conformitate reprezintă un aspect dezbătut pe larg de autorul acestei lucrări. Un subcapitol este dedicat influenței mulțimii, ocazie cu care autorul face o referire la teoriile lui Gustave Le Bon (1908) și
[Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
în vertij și că trei cataclisme - explozia demografică, explozia școlară și explozia informațională - amenințau viitorul școlii și al educației la nivel global. Fauré critica sclerozele școlii clasice, ciclopismul de specialitate, tehnicismul îngust, ruperea școlii de viață, izolarea ei intra muros, depersonalizarea educatului prin curricula schizomorfe. Propunea două remedii radicale și o nouă filosofie a educației. Remediile erau: permanentizarea educației și transformarea societății în „cetate educativă”. Acest tratament trebuie impus printr-o filosofie „medicală” pe care a botezat-o „umanism științific”. Vindecarea
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
abordat problemele structurii curriculare centrate pe discipline și a recomandat să se acorde o atenție maximă „demnității persoanei”. După el: ...nu ar exista nici o rațiune pentru a crede că reformularea conținuturilor ca atare, în școli, ar putea obstacula dezumanizarea și depersonalizarea oamenilor care trăiesc într-o societate tehnologică, precum cea americană. ș...ț Nu există motive pentru a susține că structura disciplinară ar putea, prin vreo magie organizațională, să reducă amenințarea holocaustului nuclear, să dărâme justiția și egalitatea tuturor oamenilor sau
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
sociale). Specialiștii sunt astăzi unanimi în a recomanda recurgerea la analiza psihologică în aprecierea actului deviant: „Ignorarea caracteristicilor psihologice ale omului, neglijarea personalității justițiabilului, înseamnă a nu ține seama de ființa umană, care este participantul activ al dramei judiciare, înseamnă depersonalizarea întregului proces judiciar” (Mira y Lopez, E., 1959, p. 5). 2. Forme ale inadaptării școlare și factorii care le explictc "2. Forme ale inadapt\rii [colare [i factorii care le explic\" Inadaptarea comportamentală a unor elevi vizează, în principal, tulburările
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
direcții lirice, ori artificial moralizatoare etc., etc. Realismul impusese modelul absolut în formula "obiectivă": impersonalizarea povestirii, al cărei ideal era să pară o istorie desfășurîndu-se de la sine, fără intruziunea autorului sau a vreunei "conștiințe" intermediare. Utopia romanului stătea în voința depersonalizării. Firește că, ieșit din sfera comentariului "auctorial", genul avea să-și creeze alte instanțe ordonatoare. Însăși "imparțialitatea" presupune rigoarea unei "priviri neutre", "din afară" (exotopice). O asemenea egalitate în tratarea unghiurilor de vedere duce la instaurarea unei ficțiuni superpuse celei
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
sau a pietrelor reluată fără încetare, ritualuri conspirative de a asigura reușita la examene, temerile de a nu fi făcut ceea ce era necesar de făcut, frica de murdărie, de a vorbi obscenități, de a comite un act 43 grosolan etc. Depersonalizarea, sentimentele de neândeplinire, analiza raționalizată până la extrem, meticulozitatea iremediabilă, unele formule abstracte, alimentează obsesiile. Temele sexuale sunt frecvente: viol, curățenia, sacrilegii obscene și mai ales masturbația. Asupra acestui ultim punct trebuie subliniat frecvența cu care bolnavii tineri și mai ales
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
poate fi un anxios, însă mai puțin decît un nevrotic; anxietatea sa este rău modulată și bolnavul pare să accepte cu o ușurință surprinzătoare perturbarea căruia el îi este în același timp și subiect și obiect. - Simptomele hipocondriace - Sentimentele de depersonalizare, de transformare corporală, pot constitui suportul preocupărilor de tip hipocondric. Funcțiile genitale, digestive sau intelectuale sunt cel mai ades incriminate: obsesia unei pseudo-constipații, o boală venerică imaginară, o impotență legată de o activitate genitală uneori excesivă, adesea dezordonată 7. Acuzele
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
uneori excesivă, adesea dezordonată 7. Acuzele hipocondriace păstrează același aspect de fixație somatică necritică, care progresează către convingeri delirante de transformare corporală mai ales la nivelul feței, organelor genitale, funcțiilor digestive. Dismorfofobia este un simptom prezent asociat cu sentimente de depersonalizare. Fobia contaminării este uneori manifestă în cadrul căreia bolnavul iși consacră întreaga activitate și în care adesea este implicată întreaga familie. - Simptome neurastenice - bolnavul acuză astenie, scăderea capacității mnezice și a facultăților de concentrare. Simptomatologia sindromului astenic constituie fenomenologia morbidă căreia
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
o traumă psihică. 1.3. Tulburările delirante în debutul insidios al schizofreniei dezvoltă în mod progresiv simptome de aparență nevrotică, preocupări delirante, dismorfofobii sub forma temelor de persecuții, otrăviri, posesiune, teme sexuale, grefate pe fondul înstrăinarii, indiferentismului afectiv și al depersonalizării bolnavului. Sindromul delirant nesistematizat poate fi precedat de automatism mental și halucinații psihice. Micul automatism mental descris de Clerambault - "automatism mental cu frontiere foarte vaste" - marchează după el intrarea în boală. El comportă emanciparea abstracțiilor, umbra anticipată a gândului, sau
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
la filtrare rece a tuturor evenimentelor și relațiilor interumane. Câteodată evoluția delirantă este mai puțin lentă și foarte zgomotoasă. Invazia delirantă se face nu prea brutal ci printr-un gen de "infiltrație surdă", dar ea izbucneste cu experiențe halucinatorii, de depersonalizare sau intuiții ce par a erupe dintr-o consțiință clară. După o perioadă de angoasă care îl bulversează, subiectul pare a se obișnui cu ele. El vorbeste cu exaltare sau uneori dimpotrivă devine ascuns, moment în care totusi se poate
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
exaltare, care pot alterna cu stări de depresie și modificări variabile ale stării de consțiință. Dezvoltarea ideilor delirante poate coexista cu o stare de constiință lucidă, dar sunt frecvente cazurile cu stări cofuzivo-delirante, confuzivo-onirice sau oniroide, ca și stările de depersonalizare. Bolnavul se simte ca și invadat de senzația unei înstrăinari față de realitate ( de derealizare), ca și de impresia unei transformări corporale și psihice dezanimare, desomatizare), care pot fi globale sau localizate. Conrad a realizat o expunere amplă a fazelor delirului
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
în cursul evoluției bolii apar și alte bufee delirante acute. Starea delirantă primară poate fi scurtă și limitată la o desfășurare de câteva ore sau se poate prelungi printr-un delir halucinator care se dezvoltă progresiv, concomitent cu fenomene de depersonalizare, automatism mental, senzația de oprire a ideii, perplexitate anxioasă și halucinații, care destructurează prin procesul psihotic întreaga personalitate a bolnavului și-i perturbă înțelegerea realității. Halucinațiile sunt plurisenzoriale, auditive, cenestezice, vizuale și intrapsihice, structurând convingerea bolnavului de exercitare asupra sa
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
sau melancolic. în acest caz sunt căutate elementele care pledează în favoarea atipicității (depresia atipică este sinonimă cu schizofrenia la început) în forma sa depresivă: negativism, bizarerie, atimhormie, variabilitate a semnelor clinice, forma cu anxietate importantă, idei de influiență sau de depersonalizare, idei delirante de persecuție, de influiență, de prejudiciu. în schizofrenie formele depresive sunt atipice și au aspectul unei inhibiții psihomotorii asociata cu dezinteres și mutism prelungit, fiind lipsite de o veritabilă durere morală, sunt monotone și prezintă frecvent reacții de
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
prejudiciu. în schizofrenie formele depresive sunt atipice și au aspectul unei inhibiții psihomotorii asociata cu dezinteres și mutism prelungit, fiind lipsite de o veritabilă durere morală, sunt monotone și prezintă frecvent reacții de neliniste și idei delirante polimorfe, în cadrul unei depersonalizări. Pot institui conduite de autoagresiune și automutilare cu mod de efectuare și motivații ce par neânțelese, dar care evoca tulburări psihopatologice (halucinații sau dezvoltări delirant halucinatorii). Ideile suicidare sunt aberante în raport cu lumea dinafară, lumea reală și au un
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
oglinzii" adesea evocat, reprezintă o conduită a cărei interpretare este dificilă și delicată: este vorba de o percepere anxioasă a metamorfozei corporale și a unei noi personalități născânde sau dimpotrivă reprezintă o tentativă de apărare față de angoasa patologică a depersonalizării? în ansamblu, diagnosticul diferențial este dificil, dar anumite semne permit clarificarea sa: astfel, adolescentul non psihotic își va menține, chiar și în momentele cele mai acute ale crizei, un contact adecvat cu realitatea; la el stranietatea comportamentului se va limita
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
refulare, deplasare, etc.), care sunt înlocuite cu fenomene de apărare primitive: evitare, retragere, fuga de realitatea exterioară, rejet, proiecție, delir...pornind de la realitatea psihică. Absența sau prăbușirea mecanismelor de apărare se exprimăprin panică irațională, sentimente de vid interior, pierderea semnificațiilor, depersonalizare, etc.(Ey, 1987). Ceea ce este important de subliniat este faptul că această dificultate nu este o simplă percepție psihică sau un accident de parcurs, ci este îAPRădăcinată în toate actele cotidiene, în relațiile cu cei din jur chiar și în
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
unul dintre personajele romanului, este cel care are cinismul să rostească marele adevăr, pe care el îl conștientizează pe zi ce trece: "tot o s-o mierlim cu toții în curând"214. În lumea spitalului, ca și în lagăr, se petrece o depersonalizare a individului, prin tratamente care au uneori drept efect (nedorit, dar de neocolit) știrbirea integrității fizice, așa cum este hormonoterapia administrată lui Kostoglotov. Ca și lagărul, spitalul uniformizează indivizii, așa cum sugerează replica promptă și corectă a sorei Mita ("noi avem grijă
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
anii respectivi, în fața lui Iakonov se deschidea o carieră promițătoare de diplomat, care l-a fascinat, însă aceasta s-a dovedit o alegere nefericită. Agnia a intuit faptul că, dacă intri în slujba regimului care deja dădea semne că vizează depersonalizarea, te pierzi pe tine însuți: După cum se vede, te așteaptă gloria, succesul, bunăstarea permanentă spuse ea cu tristețe. Dar vei fi oare fericit, Anton?... Ia seama și tu. Dacă ne interesăm de cursul vieții, pierdem... pierdem... cum să-ți spun
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
însăși sinonimă cu longevitatea și cu mobilitatea mărită sau recuperată. Microfilmul și microfișa măresc, în biblioteci, posibilitățile de consultare publică, diminuează pericolele prin pierderi, uzură sau furt, încît documentul original nu mai are un caracter de neînlocuit. Există o anumită depersonalizare a cărții prin fotocopiere și o diluție a noțiunii de autor (fără a mai pune la socoteală diminuarea drepturilor de autor...) prin extensia reprografiei. Noțiunea de persoană umană fiind impusă prin noțiunea de autor de carte (intrată în circulație prin
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
meu animal, spre care uneori te târăsc vârsta, frecventările inutile sau neglijarea exercițiilor spirituale, prinzând de veste abia În ceasul al unsprezecelea de pierderea de sine, nu numai a sufle tului, care mă pândea. Nici gând, prin urmare, când constați depersonalizarea și automatismul acestor femei, să le condamni În numele unei mo rale de care se abuzează atâta și care și-a pierdut de mult orice autoritate și eficacitate. Nici morala, dar nici rațiunea, cu tumbele și tocmelile ei, n-au ce
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Apariția succesivă face posibilă translația imaginară de la concret la fantastic, adică de la profan la sacru, pentru a se da impresia de întoarcere la origini, în punctul unic unde este posibilă creația cosmogonică ori literară (...). Asistăm la un proces treptat de depersonalizare: eroii nu sunt capabili de inițiative individuale, gesturile lor fiind comandate, inspirate“23. Conform clasificării lui Sorin Alexandrescu, există trei planuri temporale: al vilegiaturiștilor, „robiți clipei“, al Dorinei, trăind o „eternă reîntoarcere“ a evenimentelor, și al lui Andronic, atemporal, veșnic
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
poate fi indusă prin hipnoza (catalepsie hipnotică). Starea de catalepsie este stadiul în care Zerlendi poate descifra gândurile oricui prin simpla concentrare a atenției. Sindromul „Alice în tara minunilor“ este întâlnit la Gavrilescu, personaj din La țigănci, și constă în depersonalizare și derealizare individului, cu pierderea sau distorsiunea reperelor spațio-temporale. Pentru această se folosește tehnica paradoxului temporal, adică crearea a două universuri paralele, care adesea se suprapun, fără ca el să conștientizeze acest fapt; întâlnim dialectica sacrului și a profanului, ambivalența oricărui
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
fost lăsate omului să-i ascundă gîndul”. Am crezut mereu că sînt făcute să-l descuie, să l elibereze și să-l lumineze. *Predic, ori de cîte ori am ocazia, necesitatea educării „punctului de vedere” ca formă de rezistență împotriva depersonalizării. Ceea ce a slăbit sistematic e coeziunea poporului. Fraze ca: „Niciodată poporul n-a fost mai strîns unit în jurul partidului și al conducătorului său” sînt pur retorice. Poporul, Cîrmaciule, suferă de anomie. *„Parcă trebuia să-ți iasă un articol în ziarul
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Glodeanu, cât și Vasile Ilea (torturat la Gherla) cred că Securitatea urmărea să obțină noi informații despre rezistența anticomunistă. Ioan Săbăciag subscrie ideii conform căreia informațiile erau principala motivație a torturilor, dar crede că, în subsidiar, se dorea și robotizarea, depersonalizarea victimelor, pentru a le transforma în elemente obediente ale noii societăți. Constantin Rodas explică încercarea de distrugere a tineretului din România prin aceea că exista pericolul ridicării societății, datorită generației 1948. Totuși, el consideră că planul comuniștilor a eșuat, întrucât
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]