467 matches
-
șlefuirii succesive, a tehnicii și a efortului, fiind considerată la fel ca în clasicism o muncă de precizie, iar poetul, un homo faber. Această reevaluare a dimensiunii estetice din perspective raționale are drept consecințe și o depersonalizare a subiectului poetic, depersonalizare teoretizată, mai ales, de poeți precum T. S. Eliot sau Ezra Pound, ale căror principii artistice le vom dezvolta în subcapitolele următoare. Având în vedere toate aceste aspecte menționate anterior, se poate susține, fără teama unor afirmații nejustificate, existența unui
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
autorului, capabil să perceapă mecanismele literare contemporane lui, cât și un anumit vizionarism, rămânând antologică afirmația sa: "Prevăd o vreme a poeziei uscate, dure, clasice." Previziunea se va adeveri în măsura în care lirica modernă a evoluat, într-adevăr, înspre concentrarea expresiei și depersonalizarea subiectului, după cum sugeram în deschiderea capitolului. Totodată, deși aceste coordonate au existat, revalorificând până la un punct trăsături clasice, nu au fost recunoscute ca atare, după cum a anticipat Hulme. În eseul O filosofie conservatoare, scris în 1912, autorul reia problematica celor
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
pe sine, analiza făcându-se prin excluderea altor factori externi textului cum ar fi cel biografic, social, istoric etc.280 Revenind la articolul lui Eliot, se observă o reluare în finalul său a teoriilor enunțate mai ales cea privitoare la depersonalizarea creației care este coagulată într-o formulare concisă: "Emoția artistică e impersonală."281 Impersonalitatea cerută poeziei nu poate fi atinsă decât prin valorificarea a ceea ce Eliot numește "momentul prezent al trecutului", presupunând implicarea activă a tradiției în procesul creației. Concluzia
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
prin intermediul limbajului poetic.288 Este ceea ce susținea și T. E. Hulme prin îndemnul la constituirea unor imagini care să preia emoția artistică și este ceea ce căuta până la un punct să realizeze Ezra Pound prin introducerea conceptului de personae (măști lirice). Depersonalizarea devine astfel una din coordonatele liricii moderne, după cum sugera și Hugo Friedrich, producându-se o ruptură de eul empiric care "participă la obiectul imaginației sale nu ca persoană particulară, ci ca inteligență poematică și "operator" al limbajului."289 În aceeași
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
Robert Frost, William Carlos Williams, T. S. Eliot sau prin rolul fundamental jucat în crearea unor direcții moderniste precum imagismul sau vorticismul. Inserarea articolelor sale în lucrarea de față s-a făcut datorită unei afinități declarate a poetului pentru ordine, depersonalizarea discursului, importanța modelelor, care coagulează o pronunțată viziune neoclasică. La fel ca și T.S. Eliot, Pound a privit critica literară în directă relaționare cu opera, considerând-o un act de clarificare și de instaurare a unui set de principii menită
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
o purificare succesivă, o selecție care duce în final la alegerea esenței. Se recunoaște totuși faptul că impersonalitatea totală este o iluzie, o utopie. Cu toate acestea, una din principalele aspirații ale clasicismului rămâne dorința de anonimitate care presupune o depersonalizare, o dispariție a eului empiric, o accentuare a coordonatelor operei în defavoarea autorului: "Clasicismul adevărat se recunoaște prin tendința de abolire a geniului, de reducere a biograficului, a jurnalului interior. Clasicul produce o operă fără geniu, o operă aparent anonimă și
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
în forțele naționale este motivată doar de ideea recuperării acestora prin intermediul clasicismului. Redimensionarea clasică a literaturii presupune astfel în viziunea lui Călinescu trei aspecte importante: moderarea lirismului și căutarea elementelor ce țin de universal, diminuarea subiectului printr-un proces de depersonalizare a operei, transcenderea noțiunii de caz și de moment istoric prin adoptarea unei perspective ce implică noțiunea de "umanitate canonică". Sunt principii pe care, în general, le-am mai regăsit în teoretizările menționate în acest capitol, sugerându-se astfel nevoia
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
pe sine, atunci cînd se află în interiorul locului său. Ca filozof existențialist, Heidegger 148 arată că existența omului în lume este sortită anonimatului, fiindcă el acționează la fel ca ceilalți și vorbește cum vorbesc ceilalți. În efortul de a evita depersonalizarea ar exista însă unele soluții, printre care și realizarea unei metafizici care să asigure o desăvîrșire a individului în raport cu condiția lui umană obișnuită. Această metafizică trebuie să caute temeiul ființării, temei pe care Heidegger îl numește ființă. Pentru a lămuri
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
a secolului XX și care va deveni, puțin câte puțin, modelul dominant al comportamentelor individuale în domenii tot mai largi ale vieții, indiferent că e vorba de viața familială, politică, sindicală sau religioasă 9. Autoservire: prin acest artificiu, procesul de depersonalizare a relației comerciale schițat de marile magazine odată cu prețul fix și afișat intră într-o nouă etapă, în care orice contact între ofertă și cerere este direct, eliberat de medierea vânzătorului. Logică a depersonalizării care funcționează și ca mijloc de
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
Autoservire: prin acest artificiu, procesul de depersonalizare a relației comerciale schițat de marile magazine odată cu prețul fix și afișat intră într-o nouă etapă, în care orice contact între ofertă și cerere este direct, eliberat de medierea vânzătorului. Logică a depersonalizării care funcționează și ca mijloc de autonomizare a consumatorului. Clientul își aparține numai lui, el este independent, liber să aleagă, să întârzie, să examineze produsele, să cumpere fără a suporta presiunile comerciantului. Nu i se mai vinde, el cumpără și
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
Are impresia că se vorbește despre ea, că cineva vrea să-i facă rău. Se simte în permanență spionată, observată. Ea prezintă stări de mare sensibilitate, dismorfofobii. Descrie momente lungi de contemplare în fața oglinzii, mărturie a sentimentelor de teamă privind depersonalizarea, înstrăinarea și confuzia. Ea nu mai recunoaște nici oamenii, nici pe ea însăși, se simte împiedicată să se manifeste, controlată de o forță. Încearcă în acele momente să se regăsească cu ajutorul albumului de fotografii. În timpul celei de a doua internări
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
inatacabile, obscure și mereu prezente, în timp ce mie îmi este rezervat banalul cotidian, cu toate detaliile lui, și materia cu deplina ei opacitate. O dată în plus, „dublul” funcționează total diferit și inechitabil, căci, a priori, instanța care supraveghează se definește prin „depersonalizare”, în vreme ce instanța supravegheată este redusă la o sumă de informații strict „personale”. Când nu e vorba de spionaj economic sau strategic, ci de supraveghere politică interpersonală, „supraveghetorul” pleacă de la premisa potrivit căreia îndeplinirea corectă a misiunii sale constă în culegerea
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
p rin modelele în carne și oase. Este mult mai ușor și mult mai puțin riscant să trădezi televizorul sau calculatorul, decât să ți trădezi părinții, prietenii sau mentorii. „Amenințările” induse de NTI, adică reversul medaliei în dezvoltarea umană, includ depersonalizarea (prin standardizare și nei mplicare), diminuarea capacității de relaționare directă, degenerarea simțurilor, cr eșterea agresivității (este știut deja că, psihologic, poți ucide mai ușor prin apăsarea unui buton, fără să-ți vezi victima, decât atunci când se află în fața ta), bulimia
Platforme integrate pentru afaceri ERP by Luminiţa HURBEAN, Doina FOTACHE, Vasile-Daniel PĂVĂLOAIA, Octavian DOSPINESCU () [Corola-publishinghouse/Science/195_a_219]
-
parte, se realizează cibernetizarea umanului prin analogia ființei umane cu un calculator. Termenii psihologici 8 ai subiectivismului și ai iraționalității (conotate diacronic cu feminitateaă sunt implicați în procesele de seducție și de plăcere, neputând fi în totalitate opuși fenomenelor de depersonalizare și de raționalitate (asociate de-a lungul istoriei cu masculinitatea și chestionate de studiile de gender din cyberfeminismă. Umanizarea ordinatorului se leagă de dorința subiectului uman de a reduce anxietatea, frica sau frustrarea resimțite în procesul utilizării tehnologiilor comunicaționale, iar
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
și conturul interiorității. O dezlegare ar fi: evadarea. Numai să nu se producă prea tîrziu, cînd anormalitatea își va fi desăvîrșit lucrarea destructivă. Celula de bază, așa-zicînd, a teatrului lui Constantin Popa este apartamentul. Apartamentul de bloc, acest spațiu al depersonalizării. Unde să se statornicească monotonia dacă nu într-o asemenea locuință-șablon, în care te și miri cum de colocatarii nu se numesc, toți, Popescu. Ca pe "eroii" noștri: Ilie și Mina... Popescu. Nu întîmplător, onomastica lor este una de serie
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
se îndreaptă implacabil spre "frontiera unde lașitatea se confundă cu înțelepciunea", gîfîind și înecîndu-se în argumente care să le salveze în ochii proprii. Drumul concesiilor, al tăcerii, al compromisurilor sfîrșește într-un grotesc dans al morții (înțeleasă ac o totală depersonalizare). Frisonul posibilei identificări este principalul argument în favoarea afirmației că piesa "Regulamentul de bloc" nu dorește a fi doar "o paradă de trupuri vorbitoare". (Regia artistică Dan Nasta, artist emerit; Scenografia Axenti Marfa; Producția Florin Năstase; Regia tehnică Claudiu Aghiculesei; În
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
transpare dincolo de ele, un mesaj universal. Așa se întîmplă în teatrul celor vechi, la un Shakespeare sau la un Cehov. Dincolo de Hamlet este ironia sau o lume bufonadă pe care o recunoști în orice alt timp istoric; dincolo de Vanea este depersonalizarea, solitudinea sau căutarea nesfîrșită a sinelui într-o lume uitată. Doi foști actori, ajunși la pensie se întîlnesc în fiecare luni în apartamentul unuia dintre ei pentru a depăna amintiri, răsfoind albume vechi ale teatrului, cronici din reviste, fotografii din
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
își propune să facă diferențierea dintre mască și portret. MASCA: (exteriorul) e fața care nu te reprezintă, nu e altceva decât fuga de tine însuți; de aceea, din punct de vedere grafic, se folosește ornamentația excesivă pentru o mai accentuată depersonalizare (masca e lipsită de ochi!). PORTRETUL: (interiorul) grafismul liniei subliniază trăsăturile exterioare definitorii, specifice care conferă o notă de unicitate. Exemplu: sculptura lui Brâncuși Domnișoara Pogany (femeia ochi). Clasa se împarte în două grupuri: Primul grup: Folosește cunoștințele acumulate și
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
națiunilor. Omul a avut întotdeauna nevoie de ideologie, deoarece a simțit nevoia perpetuă de redefinire a conștiinței etnice. Orice formă de alienare ideologică duce la suprimarea interiorității și a individualității umane, urmată imediat de arborarea unei măști ca expresie a depersonalizării. SCENARIU DIDACTIC Prima oră: Tema: Modele de mistificare ideologică în literatură Resurse didactice: Facerea, textul povestirii Hainele cele noi ale împăratului de H. C. Andersen, fragmente din Lobocoagularea prefrontală de V. Voiculescu și Întuneric la amiază de Arthur Koestler Introducerea
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
la scheme morale abstracte, cu simplă funcționalitate comică“ (Adrian Marino, Dicționar de idei literare). Componenta modernă a comediilor rezidă în comicul absolut ce anulează diferența dintre tragic și comic prin transformarea existenței întro farsă fără ieșire și fără sfârșit, prin depersonalizarea individului, devenit comediant, cabotin, impostor, mască ce nu acoperă decât vidul interior. Împletirea comicului cu parodia, cu grotescul și cu absurdul, amestecul registrelor stilistice (de la limbajul colocvial la cel al dizertației ori al tratatului de morală, de la proza retorică la
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
și comedia timpurilor moderne. Valorificând superlativ toate formele comicului, dramaturgul pune în scenă „povestea“ scrisorii de dragoste, care devine simbol al moravurilor vremii: corupția și traficul de influență, șantajul și arivismul politic, compromisul și imoralitatea vieții private, incul tura și depersonalizarea individului întro „lumelume“ în care până și sentimentele (iubirea, onoarea, prietenia etc.) ajung „obiect“ de șantaj și de negociere. Caragiale sancționează astfel printrun uriaș hohot de râs „comedia umană“ și farsa existenței ei întrun „univers închis, în care contrariile sunt
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
În al doilea caz, ideația filozofică este, de fapt, a poetului, dar locutorul liric, instanța reflexivă nu se trădează în text, discursul gnomic având astfel o maximă deschidere spre generalitate. Sensibilitatea modernă a poeților din secolul XX, fascinată de exercițiul depersonalizării, reactualizează lirismul obiectiv al parnasienilor, în poezia avangardistă sau în cea modernist ermetică (Ion Vinea și Ion Barbu, de exemplu), în creații neomoderniste ori postmoderniste, de la generația șai zecistă la „douămiismul poetic românesc“ (Ștefania Mincu). Lirismul narativ este asociat poeziei
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
lui D. Caracostea, primul critic cu vocație europeană (autor al neîntrecutului op "Creativitatea eminesciană"), Marin Mincu redeschide dosarele unor Texte și Autori cum ar fi, de pildă, "Luceafărul" (1977, revizitat sub grila poeticii romantice a visului), poezia lui Ion Barbu ("depersonalizarea oraculară a actului poetic prin reabsorbția eului în arhetip"), proza lui Sadoveanu (inițiere în labirint), avangarda noastră interbelică (europeană și anticipatoare), Nichita Stănescu (al cincilea factor modelizant al poeziei actuale, după Barbu, Blaga, Arghezi și Bacovia). Iată un citat despre
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
direcții lirice, ori artificial moralizatoare etc., etc. Realismul impusese modelul absolut în formula "obiectivă": impersonalizarea povestirii, al cărei ideal era să pară o istorie desfășurîndu-se de la sine, fără intruziunea autorului sau a vreunei "conștiințe" intermediare. Utopia romanului stătea în voința depersonalizării. Firește că, ieșit din sfera comentariului "auctorial", genul avea să-și creeze alte instanțe ordonatoare. Însăși "imparțialitatea" presupune rigoarea unei "priviri neutre", "din afară" (exotopice). O asemenea egalitate în tratarea unghiurilor de vedere duce la instaurarea unei ficțiuni superpuse celei
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
referă la "stupiditățile inerente cultului adevărului": ceea ce spune filosoful adevărat, comentează Cioran, nu este ceva "veridic", ci mai degrabă liberator și necesar. Înscriindu-se în aceeași linie de gandire cu Nietzsche, a spune adevărul, în concepția să, se identifică cu depersonalizarea. Pentru amândoi, critică adevărului este strâns legată de atitudinea față de istorie. E greu de înțeles de ce Nietzsche contesta valoarea adevărului în general și utilitatea adevărului istoric în particular, daca nu se captează relația care există între aceste două concepte. Nietzsche
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]