1,794 matches
-
metri de mine femeile fac piața, comentează telenovele, se crucesc din cauza unor știri auzite la televizor și nu le vine să creadă, vai, vai, ce a mai ajuns lumea asta, crime, violuri, tâlhării, vai, vai, și pe măsură ce se vaită și deplâng soarta generală a societății și a planetei, strâng mai tare mânerul de plastic al sacoșei unde știu că au carne, cârnați, ouă, cașcaval, măsline, chiar și portocale, și aceste produse le dau multă siguranță, dă-o dracului de lume, să
Farmecul și banalitatea răului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9310_a_10635]
-
numit. Duc dorul comunismului cei care nu suportă regimul atotputerniciei banului, al împărțirii timpului nu în ore, ci în roni. Comunismul a luptat cu regimul selecției naturale și a pierdut. Nu-i condamn pe nostalgicii lui, dar nici nu-i deplâng, cum aș compătimi un estropiat. în cartea de care tocmai ți-am pomenit, mă refer adesea la nostalgicii mari profitori. Mari nerușinați, în două vorbe. Acum, o să mă întrebi și ceva în legătură cu literatura? - îmi aduc aminte de rezervele lui Șerban
Barbu Cioculescu:"Dacă este cazul să-mi recunosc un talent, atunci aș numi forța imaginației." by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9382_a_10707]
-
Coincidență ciudată, în acea perioadă era elev de liceu, la Geneva, J. P. Borges, adolescent și el." De asemenea, merită pomenită recenzia lui Gelu Ionescu la cartea lui S. Damian, Trepte în sus, trepte în jos, în rîndurile căreia este deplîns conul de uitare în care a nimerit criticul stabilit la Heidelberg: "În primul rînd, S. Damian este un scriitor uitat: din 1976 și pînă după 1989, el nu a publicat nimic în presă sau în editurile din țară. O părăsise
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9462_a_10787]
-
nu se potrivesc deloc cu imperativele prezentului. A doua calitate a corepondenței este că în ea îl regăsești pe același Heidegger pe care îl afli în operă. Temele sunt aceleași, la fel ca tonul cu care își scrie epistolele. Filozoful deplînge degradarea vieții universitare, al cărei spirit îl consideră inapt să ofere o educație tinerelor generații ("Viața spirituală nu e una pe care s-o predai de la catedră, ci ea nu poate fi decît trăită, într-o formă în care cei
Epistolarul din Pădurea Neagră by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9497_a_10822]
-
la preț azi". Un loc aparte între scrierile criticului îl ocupă Jurnalul său publicat în 1989, "drastic lucrat de ultima cenzură a acelor ani negri", unde "meditațiile lui găsesc colacul de salvare al lecturilor din autori clasici și deliciile muzicii". Deplângem la rândul nostru moartea lui Virgil Ardeleanu, un nume de referință al criticii literare de după 1960. în același număr din "Ramuri" Nicolae Prelipceanu scrie un acid comentariu despre suferințele limbii române, "agresată zilnic de mii și milioane de ori", iar
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9511_a_10836]
-
de început de lume. Când pasajele descriptive riscă să devină monotone, regia scriiturii face apel la situații burlești, ca de pildă cele cu canișul Bichon, devenit deja personaj sadea și superdotat, de vreme ce se folosește de propria grilă olfactivă spre a deplânge decăderea moravurilor umane, dar și a pegrei canine din mahalale. Victoria Comnea, aflată deja la a cincea sa carte, narează cuceritor, credibil, realist, incisiv și fără iluzii, fie că vine vorba de starea de fapt a românilor sub protectoratul rus
Intrigă și iubire în Principate by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/9526_a_10851]
-
american, însă mesajul îmi pare destul de clar. Comandantul bea Johnie Walker, poartă un pistol american alături de sabia tradițională a samuraiului și, semnificativ, ratînd moartea tradițională a samuraiului prin sabie se sinucide cu elegantul Colt american. Alături de călărețul samurai, Nishi, Kuribayashi deplînge timpurile cînd sabia era arma cavalerului, iar războiul nu era mecanizat. Tradiția însă se poate dovedi un inconvenient atunci cînd ea comandă o sinucidere în masă a propriilor soldați asistați de comandanții lor. Clint Eastwood a încercat să descopere cealată
Visând la eroi - Scrisori din Iwo Jima by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9569_a_10894]
-
cu câte o șfichiuire ironică, însumarea acestor demersuri configurând creația lui Jérôme Bel. Dintre caracteristicile ființei umane a mai fost deci evidențiată, totuși, inteligența, dar redusă la numai una dintre posibilităție ei, aceea de a batjocori. Sunt destule voci care deplâng abundența de sex vizibilă în multe din operele zilelor noastre. Jérôme Bel declară că a eliminat în mod voit preocuparea pentru sex, dar, din păcate, a făcut-o pentru a coborî și mai jos, la fiziologie. Această manieră reducționistă ne
Simplă fiziologie și atât by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9593_a_10918]
-
cremoase", al "iaurtului cremos", al "maionezei cremoase" și, se pare, și al "cremei de ghete cremoase"... Dar ar fi prea mult să vorbesc despre asta în prezenta pastilă... Mai lăsăm și pentru viitor. Până atunci nu-mi rămâne decât să deplâng soarta tragică a eschimoșilor care nu ni se pot alătura, întrucât toate interjecțiile și alte cuvinte din limba lor sunt compuse numai din consoane. Ca să nu lase gerul să le intre în gură... Cum să strige ei "UAU"?... Așa că îl
Săracii de noi by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Journalistic/8034_a_9359]
-
lecturi, și metodă - cîtă experiență îți trebuie pentru eseul arlecchino, montat din grunji rămași pe filtrele memoriei, știe numai cine îl încearcă - aleg cîteva. Primul e despre prietenie, căreia toată lumea nouă, crescută cu cărțile vechi, cu frății și legăminte, îi deplînge lipsa. Zarifopol vede, forțat, cred, dar nu neargumentat, prietenia ca pe-o necesitate practică, din vremurile cînd semenii erau nevoiți, că vor sau nu, să strîngă rîndurile. Prietenia de calamitate, prietenia de război. O legătură necesară, nu importă cu care
Mezelicuri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8041_a_9366]
-
ca acuratețe a comparației, lista lui Călinescu e imaginea unei speculații strălucitoare, a unei îmbăieri în covata europeană din care sar, spre bibliografia românească, stropii unor măgulitoare, spumoase neadevăruri. Răbdarea de a citi, pe care nu o are, fără să deplîngă supliciile ei, decît cititorul de plăcere, și-o arată Călinescu, în feluri diferite, în Petrarca și petrarchismul și Torquato Tasso. Primul studiu are minuția unui album cu o doamnă la vîrste diferite. Fețele Laurei sînt desprinse, de criticul admiratorului ei
Ieșirea în lume by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9714_a_11039]
-
mătase, aur, argint, dantelă și perle. Așa cum Alexandre Saint Disdier a insistat În ghidul său de la sfârșitul secolului al XVII-lea, era neclar dacă Veneția sau Roma avea cele mai laudate curtezane, dar cândva, după 1728, Baronul de Montesquieu a deplâns faptul că multe femei venețiene trăiau și se Îmbrăcau ca prințesele fără nici o sursă de venit, alta decât „acest trafic”. Deși profesia de curtezană părea să dispară după căderea Republicii Venețiene (deoarece curtezanele nu mai puteau beneficia de patronajul și
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
altceva mai bun nu te poți aștepta de la un individ din specia „Fulgerică“. Un purtător ilegal de creier. Lui Fulgerică, corpul, implicit creierul, îi aparține așa cum i-ar aparține orice alt obiect. Pentru că un Fulgerică mizează exclusiv pe exterioritate. Asta deplânge pompierul, că oamenii din ziua de azi înseamnă în mare parte doar exterioritate, ocupare de spațiu. Și nu au pic de, ați ghicit, interioritate. Ocupare de spațiu prin obiecte care să-i reprezinte: mașini, căsoaie, ghiuluri și-alte drăcii. Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
o las. Întâi o spânzur pe ea, și-apoi fac același lucru și cu mine. În dimineața următoare și-a pus planul în aplicare. La el nu avea unde. Prin urmare în șura vecinei! Așa a și procedat. Lumea afla, deplângea copila, și-și vedea mai departe de ale sale. Forurile conducătoare ale societății? Dar ce treabă aveau ele cu astfel de probleme? Fiecare ales își vedea de propria îmbogățire. Mai legal, mai ilegal, cum putea, fiecare. și viața mergea, mai
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
dragostea filială. Nora sa trebuia să fie drăguță. Am văzut-o puțin prin lucarna care dă în curte; avea ochii maronii, părul roșcat, nasul mic și drept. Câteodată, pentru a mă distra, doica îmi povestea despre miracolele Profeților, dar îi deplângeam spiritul rudimentar și prostia. Alteori, mă punea la curent cu noutățile, de exemplu, cu câteva zile în urmă mi-a spus cu ipocrizie: „Am văzut-o pe fiică-mea (adică târfa) cosând, pentru ora fastă, cămașa resurecției, pentru copil, copilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
Dacă ar fi fost vorba despre un ziar fără pretenții, am fi fost mai blînzi... La fel, În revista Argeș - care apare la Pitești un domn mai În vîrstă - dacă ne gîndim că a fost prieten cu octogenarul Eugen Comarnescu - deplînge dispariția aces tuia. Nimic anormal : Eugen Comarnescu a fost un gazetar cunoscut, prolific, al Bucureștiului. De-aici pînă la a afirma că defunctul a rămas „cel mai important critic de teatru, după Radu Popescu și Carandino”, e Însă un drum
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
este o țară superbă, păcat că e locuită de francezi!" se găsește consemnată negru pe alb într-una dintre scrisorile trimise de țarină pe când se afla la vilegiatură tocmai în sudul țării pe care o admira, dar pe care o deplângea că e locuită chiar de urmașii lui Cezar și Vercingetorix. (Aș fi foarte, dar foarte curios, cum i s-ar fi părut împărătesei pământul galic dacă ar fi fost locuit de supușii săi ruși?) În sfârșit! Cine nu mă crede
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
acestui film și să întrezăresc faptul că, orice am face pe pământ, într-o bună zi tot singuri vom rămâne. Singura mângâiere ar fi și atunci și acum, pianul. Strigătul de disperare al pianului! Numai el mai e capabil să deplângă viața care e o continuă cădere. În clipele acelea atât de distrus eram și de singur, încât n-aș mai fi fost capabil să o mai privesc pe Iozefina sau s-o accept, chiar dacă ea s-ar scuza. Aceasta era
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Kind hearts and coronets, în care Alec Guiness joacă rolul ducelui Louis d'Ascoyne. Ar fi personajul de la care aș avea cel mai mult de învățat. Ați descris o Franța săracă, în care lipsea până și cărbunele, dar toată lumea citea. Deplângeți faptul că nimeni nu mai citește astăzi. Atunci cum vă explicați această particularitate franceză, faptul că toată lumea scrie, președinții, fotbaliștii, câștigătorii la loto, prostituatele sau cântăreții, cu toții comit măcar o carte. Se pare că visul lui Sarkozy este să depășească
Bernard du Boucheron - "Poate ca scriu disperarea pentru ca este mai greu sa fi amuzant" by Radu Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9149_a_10474]
-
practic epuizat și nu mai interesa deloc mass-media. Totuși, În The Baakho Monitor, În pagina de mică publicitate, la rubrica Decese, au putut fi citite două emoționante anunțuri, unul În numele colegilor de la spital, iar celălalt din partea vecinilor de bloc, care deplîngeau dispariția fulgerătoare a dispărutei, se refereau pe scurt la calitățile ei sufletești și concluzionau În deplin acord că a fost un om deosebit. Așa Încît toată zarva provocată de moartea tragică a fostei doamne Agneta s-a stins ca la
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
cincisprezece ani profilul unei persoane se conturează clar. Ciocănind În desen, adăugă: Aceste mici părți de aici, niște dispozitive de susținere, de fapt, se numesc mușchii cremaster. Atunci când scrotul se contractă - de frică sau din cauza excitației - aceștia ridică testiculele. Unii deplâng tratatul de la Versailles și sunt de părere că această elevație poate fi transpusă și În alte domenii În afară de biologie. Karp râse sec, de parcă ar fi ronțăit un biscuite. Dar o națiune nu e un corp și un popor nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
să-și șteargă coada ochiului cu colțul năframei, din care iese capul mic al cățelușei. Alături, vecina cu ochelari, vorbește întruna despre cît de bine i-au ajuns ceilalți doi copii, aducînd uneori vorba și despre Coca, pe care o deplînge că, la frumusețea ei, putea să aibă mai mult noroc. "Nici Maria n-a avut noroc își zice cealaltă bătrîna, gîndindu-se la fiică-sa. Teofănescu ăsta privește ea spre profesor -, dacă ajungeau să se căsătorească, ar fi fost..., cu ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
slab. Ele nu îl recomandă pentru ocuparea postului executiv suprem.” Despre vina lui Petre Roman, fostul lider al Partidului Democrat, scriitorul Vladimir Tismăneanu scria în cartea sa - „Noaptea totalitară”: „Este cel puțin bizar să-l auzim astăzi pe domnul Roman deplângând menținerea structurilor și mentalităților comuniste, câtă vreme domnia sa s-a solidarizat cu d-l Iliescu în acțiunile care au dus la înlăturarea oricărui disident cunoscut din conducerea țării la mai puțin de o lună de la revoluție. [...] Nu a fost conștient
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
real din viața noastră politică, înlocuindu-l cu monologuri despre dialog. Au fost provocate, artificial, rupturi adânci între muncitori și intelectuali, între vârstnici și tineri, între mineri și bucureșteni, între românii din țară și românii risipiți prin lume, în timp ce e deplânsă lipsa de consens! [...] Ei bine, ce-i lipsește la noi Puterii, cu toate încrengăturile ei, văzute și nevăzute, pentru a fi, cu adevărat, o mafie? Poate cultul onoarei, de care Mafia nu se dezice nici în crimă, dar în rest
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
alimenteze ei înșiși ideea că e mai bine să fim conduși de ambițioși mediocri. Din păcate, cam așa s-a întâmplat. Și, probabil, inclusiv asta a contribuit la actuala stare de apatie din societatea românească; apatie pe care toți o deplângem, dar nimeni nu face nimic împotriva ei. Cu referire la anul 2004, noi am asistat la o campanie electorală negativă, despre care editorialistul Toma Roman afirma: „Campania electorală din România are accente grotești. În loc să discute programe, să fixeze obiective, să
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]