512 matches
-
activiști de partid din R.S.S. Moldova. Au fost mobilizate 4.069 autovehicule pentru asigurarea transportului intern al celor ce au fost ridicați și au fost pregătite 30 de eșaloane, respectiv, 1.573 de vagoane de vite în care românii basarabeni deportați au fost transportați în Siberia (ținutul Altai, regiunile Kurgan, Tiumen și Tomsk) și R.S.S. Kazahă (regiunile Aktubinsk, Kazahstanul de Sud și Jambul). În fapt, au fost deportate 11.293 de familii, 35.796 persoane, din care 9.864 bărbați, 14
CALVARUL INOCENŢILOR ETAPELE DEPORTĂRILOR COMUNISTE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Vasile Soare () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1667]
-
teritorii germane (alte milioane de dezrădăcinați), România a rămas într-o situație confuză, cu Republica Moldova, pe o parte din teritoriul pierdut și cu Ucraina pe rest, moștenitoare a unei proprietăți “transmise”. Dar problema umană? România are refugiați interni, dar și deportați supraviețuitori. La O.N.U., în 1997, nu se auzise că România sau Republica Moldova ar avea refugiați pentru că nu fuseseră declarați (Ce guvern să-i declare?). A denunțat Pactul Ribbentrop Molotov și Ceaușescu la ultimul Congres al P.C.R. (1989), cerând
PACTUL RIBBENTROP – MOLOTOV DE FAPT, PACTUL HITLER-STALIN. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Eugen Toma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1669]
-
descurce singură. Mama știa că la venirea rușilor, nu trebuia să mai fie la Cernăuți, pentru că așa-zișii “venetici“ (cei veniți din România și stabiliți în Bucovina de Nord ) erau tratați cu multă cruzime, fiind în cel mai bun caz deportați. În ultimul moment a reușit să-și pună câteva lucruri într-un furgon militar, prin bunăvoința unui ofițer român, care se retrăgea din oraș. Apoi, în disperarea ei, cu câteva lucruri într-un geamantan, cu mine de mână s-a
ŞTIU DE REFUGIUL MEU, DE LA PĂRINŢI. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Ioan Condur () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1675]
-
o familie românească în anii de cruntă dictatură ai comunismului din anii cincizeci, a depășirii, cu prețuri imense, a acelor suferințe, a portretizării unor adevărați martiri din vremea respectivă, cît și a diabolicilor lor călăi. Avem, așadar, istoria unei familii deportate, familie formată din mamă și șase copii, căci tatăl copiilor fusese arestat, o poveste ce se deapănă în mai multe episoade, începând cu arestarea tatălui și sfârșind cu înălțarea unei case de chirpici în pustietatea Bărăganului. Pe acest subțire fir
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
ne-am dat prea bine seama, dar ziua aceea a constituit pentru noi, cei care trăiam în mod direct și brutal acest eveniment, dar și pentru întreaga țară, un fapt extrem de dureros de o nemaipomenită cruzime și rușine: erau arestați, deportați și persecutați oameni absolut nevinovați care nu numai că nu comiseseră vreun act antistatal sau antipatriotic, ci, dimpotrivă, erau mulți, foarte mulți dintre ei oameni de valoare, somități în diverse domenii de activitate, care aduseseră reale servicii țării noastre. Ciuma
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
această varietate de zeități supreme, să spele creierul acestor ființe pașnice și nevinovate și să le implanteze o singură și mare zeitate caricaturală și hibridă, de culoare roșie țipătoare: materialismul dialectic și istoric. Asta era! Întregul perimetru ocupat de populația deportată, și care, în final, va purta denumirea de Bumbăcari, devenise un șantier. Oamenii munceau cu îndârjire pe ambele fronturi: și "acasă", și la "voluntară". Se produsese o emulație atotcuprinzătoare, nedeclarată, însă, și nerecunoscută ca atare: fiecare familie dorind să abandoneze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
rog frumos, cum este sau cum trebuie să fie o copilărie?? "Porni-vom tineri ca albastrul imaculatelor seninuri!... Și mândri poate ca seninul albastru-al sângelui regesc." (I. Minulescu) Nu. Copilăria mea, a fraților mei și a miilor de copii deportați s-a desfășurat sub alte auspicii, și nicidecum sub cupola unui cer senin, blând, protector și romantic. Nu. Cerul copilăriei noastre a fost unul tulbure, ostil, agresiv și violent, brăzdat de tunete și fulgere care ne-au umplut inima de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
a fixat câteva secunde cu ochii ei pătrunzători, apoi a decretat pe un ton ce nu suporta comentarii: Apăi, di-amu, n-o sî-i mai hii foami... Dă..." Și ajung așa la Caietul 2, care relatează epopeea mamei și a copiilor deportați în Bărăgan. Tatăl este de mulți ani în închisoare, iar drumul de la Timișoara până la punctul terminus al călătoriei, gara Dudești, este o veritabilă călătorie inițiatică pentru copilul care într-o zi va deveni autorul acestei cărți. Trenul a sosit la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
apus, a celor mai nobile idei, ideile socialismului și comunismului, lumină vie ce încălzește și aprinde luminile a milioane și milioane de oameni. Bănuim cît de strălucitoare era lumina răspîndită de acești făclieri pentru sutele de mii de deținuți politici, deportați sau cu domiciliu obligatoriu. Cu firesc dogmatism, făclierul raportor explică pentru ce trebuie să continuăm lupta noastră, indicînd și căile de realizare "pentru adîncirea înțelegerii fenomenului literar, a concepției marxist-leniniste despre literatură și artă, împotriva abaterilor de orice fel de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
știință, au călcat pe căile afirmate în acest testament politic, alții au încheiat pactul cu diavolul. În opinia lui Paul Goma circa 3 milioane de români din teritoriile de peste Prut și din nordul Bucovinei au căzut victime "eliberatorului" sovietic, închiși, deportați, torturați, uciși, pe întreg teritoriul imperiului bolșevic. Nu altfel s-a întîmplat în România de dincoace de Prut, comunizată de tancurile Armatei Roșii. După cum declara, în iunie a.c., Marius Oprea într-un interviu: "Pînă acum am găsit 573.000 de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
în numele luptei de clasă, "cei mai de seamă reprezentanți ai elitelor din România au fost eliminați fie prin asasinat, fie prin deportare, întemnițare, muncă forțată sau marginalizare. Ca urmare a politicii regimului comunist, au fost deținute în închisori și lagăre, deportate sau strămutate sute de mii de persoane. Cifrele propuse de cercetători, luate în considerare de Comisie, se situează între 500.000 și 2.000.000 de victime. Dificultatea estimării provine din ascunderea sistematică de către Securitate, procuratură, Miliție, Trupe de Grăniceri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
că din cercetarea arhivelor, atît cît a fost posibil, rezultă "că există peste 600.000 de deținuți politici condamnați. Cărora li se adaugă 200.000 de reținuți administrativ (fără proces), zeci de mii de oameni trimiși în domiciliu obligatoriu (strămutați, deportați sau duși acolo ca să-și completeze pedeapsa). Sute de mii de țărani ei sînt și cei mai numeroși, peste 25% din totalul condamnaților au fost arestați pentru motive așa-zis economice (neplata cotelor, neducerea grînelor la aria comună, sabotaj, altfel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
167.000 pe cel din apus. Pe timp de pace, au avut de suferit, din motive politice, peste 2.000.000 de persoane: reținuți, anchetați, condamnați prin sentințe judecătorești, condamnați administrativ, internați în colonii de muncă sau în clinici psihiatrice, deportați. Dintre acestea, au pierit în celule sau în lagăre de exterminare cam 300.000. Dacă așa stau lucrurile, prin ce a fost pacea mai bună decît războiul? Să facem o socoteală. Pedepsele aplicate deținuților politici au variat între 3 și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
un Nürnberg al comunismului. Ca În toate situațiile de acest gen (represiuni masive și secrete), nici statistica nu este ușor de făcut. În ce privește România, ea variază, În mare, Între o sută-o sută cincizeci de mii de persoane Închise și deportate, și unul sau două milioane. Palierul de jos rezultă din datele oficiale, fiind desigur o subevaluare; cifra reală se află probabil Între cele două extreme, eventual o jumătate de milion. Modelul sovietic s-a aplicat nu numai În structurile concrete, ale
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
poporul român, în lungii ani ai claustrării în "lagărul comunist", atât doar că despre acest lucru vorbesc prea puțini scriitori, deocamdată. Acesta e, de fapt, profilul standard al tuturor fiilor proveniți din familiile foștilor deținuți politici, cu părinții uciși, întemnițați, deportați, iar în acest sens trebuie știut că în cele 3.600 de pagini ale Dicționarului terorii comuniste, avându-l ca autor pe Cicerone Ionițoiu (ajuns la litera S, cu volumul 10, apărut în 2008, la Editura Mașina de Scris), sunt
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
tot ceea ce constat că mi s-a întâmplat mie, în viața mea de exclus (și autoexclus) de la festinul comunist al unui timp istoric compromițător, au trăit de fapt după aceleași tipare ale traumei psihologice provocate de istorie și fiii evreilor deportați și omorâți în Holocaustul fascist. Trecutul părinților are o cu totul nefericită putere anacronică, prin "complexul supraviețuitorului", asupra prezentului și viitorului copiilor, până în generația a treia, urmașii având tendința să reitereze în propria lor viață experiențele reprimate psihic ale părinților
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
cele din urmă a exclamat încântată: Asta! Și aia a fost. Tov Cameniță i-a ordonat lui Novăceanu să rezolve și ăsta a rezolvat. A mutat una-două nu-ș ce instituție era acolo, vechii proprietari de mult fuseseră aruncați în stradă, deportați sau trimiși la gherlă, mă rog, într-o săptămână casa era liberă și pregătită să-i primească pe toarășul Cameniță și pe doamna Cameniță. Curând, în locuința celor doi s-au adunat atâtea lucruri dintre cele pe care ei le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
decorticării semințelor de floarea-soarelui și extrem de curioși au făcut cerc în jurul nostru. De unde sunteți, măi copii? Întrebarea a fost adresată întregului grup, dar noi, știind cine este liderul nostru, ne-am uitat toți trei la Mircea. Din comuna Bumbăcari. Sunteți deportați? Da. Li s-au lungit fețele, ca la babuini, într-o uimire paroxistică, nevenindu-le să creadă că înaintea lor se află, în carne și oase, patru dintre cele mai feroce exemplare de "dușmani ai poporului". Aceștia patru erau indivizii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
fapt că a fost polițist în regimul burghezo-moșieresc; aici a văzut lumina zilei fratele nostru cel mai mic Florin; și tot aici, la nici trei ani de la arestarea tatălui, mama și noi, cei șase copii minori, am fost arestați și deportați, în luna iunie a anului 1951, în câmpia Bărăganului, pentru șase ani de zile. Căsuța avea o săliță și o cameră cu două ferestre mititele spre curte și încă două la fel de mici spre stradă. Pe jos era lipită cu lut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
de ani. Și încă, tot el: "Psihologii gândesc redundant". Dov a profesat ca psihanalist în Geneva timp de treizeci de ani. Pe un perete al camerei unde stăm de vorbă se odihnește un portret cu chipul frumos al tatălui său, deportat și mort în Transnistria, sub Antonescu. Sentiment meschin de satisfacție după lectura unui articol de-al meu publicat într-o revistă de limbă franceză. Revista am primit-o prin poșta din Franța, mi-a trimis-o un prieten din milă
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
și Bucovina au fost transportați cu plutele peste Nistru, soldații români se distrau aruncându-i În apele reci ale râului : „Hohotele de plâns ale celor azvârliți de către soldații Însoțitori Îmi sună puternic În urechi și acum”, Își aduc aminte supraviețuitori deportați În Transnistria. Evreii din alt convoi „au fost siliți să intre În apele Nistrului și circa jumătate din cei porniți la drum, câteva sute, au fost Împușcați În apă”. Sau : „În noaptea Întunecoasă se auzeau glasurile și strigătele de disperare
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
care nu au nici un interes pentru localnici și meleagurile acestea, ci vin numai cu interese și cu intenția de a se îmbogăți. Locuitorii județului Dorohoi erau nemulțumiți și de modul în care, prefectul județului a administrat bunurile rămase de la evreii deportați; prefectul județului a fost criticat pentru că a tolerat abuzurile unor subalterni, realizând avantaje personale, a păgubit Centrul Național de Românizare împreună cu comisia de administrare a bunurilor evreiești, prin nevinderea unor bunuri ce puteau fi lichidate prin licitații sau prin dispariția
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
din Dorohoi, în conformitate cu instrucțiunile nr.55500/1942, stabilite în Conferința interministerială din 30 noiembrie 1943. Sub președinția lui Solomon Haifler, în anii 1943 și 1944, Oficiul Județean se străduiește să asigure „hrană și adăpost” evreilor repatriați. Casele părăsite ale evreilor deportați au fost preluate de Centrul Național de Românizare, dar au fost distruse, lipsite de uși, ferestre, dușumele, acoperișuri. Pentru cazarea evreilor repatriați, Centrul Național de Românizare pune la dispoziția Oficiului Județean imobilele, însă starea lor nu făcea posibilă locuirea, ca
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
riscat cu nimic viața în război. Ca urmare, evreii au fost supuși la numeroase contribuții în bani și natură care au întrecut cu mult posibilitățile lor materiale, cu atât mai mult cu cât evreii au fost deposedați de bunuri, evacuați, deportați. Istoricul evreu, Matatias Carp, sistematizează contribuțiile excepționale la care erau impuși evreii și totalizează și sumele plătite, însă nu cuantumul acestora prezintă importanță ci, faptul că, îndeplinirea tuturor obligațiilor cerute de stat din partea unei populații „disprețuite, pauperizate, persecutate și umilite
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
obștesc, obligația să fie amânată până la reîntoarcerea lor în localitate. Având în vedere faptul că în vara și toamna anului 1941, mulți evrei din Dorohoi erau plecați în detașamentele de muncă obligatorie, evacuați în lagărele de muncă forțată și apoi deportați, președintele Comunității, în vederea unei corecte aplicări a decretului-lege nr.2909/20 octombrie 1941, a cerut comandantului Cercului de recrutare să facă coroborarea lucrărilor de recensământ făcute de instituția evreiască și fișele biroului de populație local, pentru ca lista evreilor din localitate
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]