384 matches
-
Alte nume însă, unele celebre, ca Alain Besançon6, Claude Imbert, Fernando Arrabal, Alain Finkielkraut, Monique Canto Sperber sau Dominique Noguez, alături de critici germani, spanioli sau americani, simt nevoia să publice texte despre producțiile houellebecquiene, și nici unul n-o face exclusiv depreciativ. Un alt scandal, care nu face decît să-i cimenteze notorietatea, s-a produs cu ocazia nominalizărilor pentru cele mai importante premii literare franceze din 2002. În urma unor declarații publice, xenofobe, care nu făceau însă decît să confirme xenofobia romanului
Scandalosul Michel Houellebecq by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13496_a_14821]
-
derutantă: "Un om, transparent de fel, care își dorește din tot sufletul să fie băgat în seamă, care încearcă să iasă în evidență prin vestimentația sa de prost gust." Se pare că termenul a devenit pentru unii un simplu epitet depreciativ, folosit injurios: "zilele trecute, în timp ce mă plimbam pe Lipscani gândindu-mă la oile mele, mă trezesc etichetată drept minimalistă de niște puști" (pocketthought.blogspot.com). Pe de altă parte, minimalist s-a răspîndit în uzul curent cu un sens lărgit
Minim, minimal, minimalist... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9008_a_10333]
-
specific de marcare a superlativului, printr-o sintagmă care, aparent, indică o caracteristică sau un subtip, fiind de fapt un intensificator. Procedeul e mai vechi și apare mai ales la adjective și substantive cu sens calificativ, în special la termenii depreciativi. Dezvoltările pe care le produce sunt forme de amplificare a expresiei - exercițiu de ingeniozitate semnalat de Iorgu Iordan (în 1937), descris și ilustrat prin exemple recente de Adriana Stoichițoiu Ichim (în Vocabularul limbii române actuale, 2001, p. 124). Cele mai multe dezvoltări
„Cu crengi“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6453_a_7778]
-
bihoreanul.ro). Formula de amplificare și intensificare se extinde, ironic, la antonimul lui urât - „frumoasă cu crengi. Unde dracu e frumoasă strâmba asta?" (libertatea.ro) - sau la sinonimul său argotic: „nașpa cu crengi" (myband.ro). Intensificarea apare și în cazul depreciativului prost: „sunteți proști cu crengi" (jocuri.itbox.ro); „eu am întâlnit mulți oameni proști dar nu așa, proști cu crengi!" (jamaykde-sign.ro). Alte exemple, destul de puține, par să indice o tendință de extindere a construcției: „reprezentați o specie rară de
„Cu crengi“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6453_a_7778]
-
cuvîntului (“expresii radicale”), ca și în cea adverbială (“a vorbi radical”) nu se găsește în ediția din 1975 a Dicționarului explicativ, dar e înregistrată în volumul al IX-lea din Dicționarul limbii române (DLR), din același an; termenul e considerat “depreciativ”, fiindu-i indicată doar forma de feminin plural - radicale -, cu definiția “cuvinte alese, literare, neologice”. Sensul e mai curînd colocvial, nevehiculat de terminologia lingvistică specifică și marcat adesea, în scris, de ghilimelele distanței ironice. În DLR e ilustrat printr-un
Radicale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14332_a_15657]
-
fizică etc.: barosan, baștan, mahăr, grande, ștab, grangur. Despre baroni am mai scris în această rubrică (în România literară, 29, 2003), constatînd că sensul metaforic, calchiat după engleză (dar poate și după franceză, italiană etc.), este relativ recent și net depreciativ. Și mogul e preluat din engleză, dar e chiar mai vechi - dovadă că în DEX este inclus, alături de sensul etimologic de bază ("persoană care făcea parte din dinastia mongolă care a cucerit India") și sensul figurat ("persoană foarte importantă, cu
Baroni și barosani... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7686_a_9011]
-
mai mare e riscul de a produce efecte involuntar comice. Oricît de bune ar fi intențiile, facturica e profund ridicolă. Să nu uităm, apoi, că diminutivul are mai multe valori - denotative ("obiect mic"), dar mai ales stilistice: afective, dar și depreciative, minimalizatoare, ironice. Riscul de confuzie între ele nu e mic. Exemplele de la care am pornit evocă și o altă temă, sociolingvistică: la noi n-a fost încă studiat sistematic limbajul femeilor: în familie, în conversații între femei sau în grupuri
"Facturica" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11459_a_12784]
-
uz al diminutivelor - politicos și cooperant - e specific conversației, interacțiunii orale. În scris atestările sale sînt extrem de reduse; chiar în scrisul cu puternice trăsături de oralitate - forumurile de pe Internet - cuvîntul facturică apare aproape numai în formulări glumețe, (auto)ironice sau depreciative: "Vine facturica în poștă și ce să văd ... total de plată 4.210.000" (forum.softpedia.com); Oferi garanție la ce faci? Un tarif, ceva... o facturică... un act, ceva?" (computergames.ro). Am întîlnit totuși și folosiri în contexte destul de
"Facturica" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11459_a_12784]
-
cititorului? Un cititor e întotdeauna flatat că autorul vrea să-i capteze bunăvoința și știe foarte bine că nimeni nu poate să prezinte despre sine o imagine cu adevărat negativă. Vârsta omului, de Michel Leiris, debutează cu un autoportret sistematic depreciativ, depreciere care apare dintr-o dată ca o precauție față de cititor („nu trebuie să vă temeți de mine, sunt un nimeni”) și ca un ocol pentru a suscita, în ciuda a orice, admirația („Câtă luciditate!”). Pactul autobiografic stabilește între autorul unui text
Philippe Lejeune: „Neliniștea pe care cititorul o încearcă față de istoria sa personală...“ by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4441_a_5766]
-
context, verbul e atestat în continuare în formule de amenințare: „dacă îmi mai dai o dată acea notă jur că te spulber!” (desenatori.ro). Nu pare să se mai folosească, totuși, substantivizarea participiului spulberat cu sens moral („zăpăcit, neserios”), ca termen depreciativ pentru o persoană. Sensul, atestat și ilustrat în dicționarele mai vechi („stăi, măi spulberatule”, Scriban, Dicționaru limbii românești, 1938), a ieșit, probabil, din uz.
Spulberare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5134_a_6459]
-
pricinos, spăimos, tabietos etc. S-a vorbit și de o anumită valoare peiorativă a sufixului, care ar fi provenit din combinarea sa cu anumite teme lexicale (Zorela Creța, într-un articol din 1967, cita multe derivate în -os cu sens depreciativ, între care arțăgos, bădărănos, clonțos, ghebos, mătăhălos, păduchios, porcos, rufos, zdrențăros). La lista elementor populare și familiare astăzi în uz s-ar mai adăuga bășcălios, bătăios, pontos, pricinos, drăcos, lenevos, țîfnos și multe altele. O particularitate a registrului familiar e
Un sufix prietenos by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17231_a_18556]
-
românești de la finele secolului trecut (al XIX-lea? al XX-lea? - NM) și, prin extensie, a României și românismului ș...ț. În consecință [...], politica a devenit obligatoriu politicianism, trăirea - existență derizorie, ideologia - demagogie, democrația - falsă democrație, dragostea - amor (cu conotația depreciativă aferentă) (conotație care nu exista cînd scria Caragiale - NM), romantismul - romanțiozitate, psihologia - lipsa de psihologie ș...ț, devotamentul - slugărnicie, atașamentul - obediență...”. Și, aș adăuga, Caragiale, autorul de comedii, - „scriitor satiric” par excellence. Dracul, acela ascuns în detaliile textului, nu e
Celălalt Caragiale by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13128_a_14453]
-
cuvîntului era demonstrată, oricum, de prezența derivatului cadrist, înregistrat de DEX-S cu aceeași (evident falsă) mențiune (semnalînd utopia modificării limbii prin decrete) - și cu o definire destul de neutră: "funcționar în serviciul de cadre al unei instituții sau întreprinderi". Sensul depreciativ (legat de dosarele politice și de securitate), mai evident la adjectivul corespunzător ("obiceiuri cadriste") a fost bine reprezentat în limbă la începutul anilor '90, tinzînd apoi să dispară din uzul curent (precizarea "astăzi rar", din DEX 1996, este acum justificată
"Cadrul" si "cadrele" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9968_a_11293]
-
de vorbitori pornind de la contexte (cum se întîmplă adesea în limbajele orale, ale căror sensuri sînt instabile, frecvent aproximate și reanalizate), pe baza numeroaselor enunțuri în care anumite acțiuni sînt descrise ca excesive. Din acestea se deduce o valoare net depreciativă a numelui; cel care bea, mănîncă și mai ales muncește prea mult e un personaj ridicol, ,ca Berilă" devenind echivalentul expresiilor ,ca un prost" sau ,ca un bou": ,dacă o să începi să tragi de fiare ca berilă o sa fii imobilizat
"Cît berilă" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7873_a_9198]
-
și simplu pentru că maimuța e un nume animalier cu formă gramaticală de feminin; dar și pentru că animalul în cauză e văzut, tipic, ca un fel de caricatură a omului; de altfel, și corespondentul masculin - maimuțoi - are un sens foarte general depreciativ: "tînăr oarecare, lipsit de importanță, fără valoare"). Sensul e atestat de prin anii '30-'40, atît de cercetători (Al. V. Dobrescu, Argotul, 1938, G. M. Dragoș, "Note de argot românesc", 1942) cît și în literatură ("Azi am dat întîlnire la
Maimuță by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9750_a_11075]
-
vechi (unele probabil cumane) și perfect asimilate (dușman, musafir, mioriticul cioban), adesea intrate în uzul popular (odaie, cișmea, dușumea), fie clar marcate - caz în care folosirea lor nu e automată, ci denotă intenții stilistice: evocă un aer de epocă, nuanțe depreciative, comice etc. (matrapazlîc, bucluc, alișveriș, tulumbagibașa). Turcismele nu amenință deci stilul înalt, filosofic, eseistic, limbajul culturii și al științei, limbajul religios; sînt legate doar de viața cotidiană - cea mai puțin importantă pentru cultivatorii limbii naționale. Trăsăturile acestea au fost expuse
Purismul și turcismele by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14380_a_15705]
-
conotînd snobismul contemporan; sînt numeroase diminutivele ironice (țărișoară, scriitoraș), aluziile sau citatele literare comice (din Caragiale: misie, cestiuni etc.) Dicționarele noastre nu indică decît rareori "registrul ironic", deși în limba actuală sînt multe cuvinte care au o conotație ironică și depreciativă fixă. Cîteva exemple de cuvinte ironice provenite din fondul mai vechi și popular sînt substantivele diriguitor, jună, muzichie, odraslă, ogradă, patalama, plod, politichie, tagmă, unele adjective (vârtos), adjective substantivizate (mai mari), nehotărîte (niscaiva), verbe ca a cadorisi, a se pricopsi
Ironii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12583_a_13908]
-
cum se exprima nu de mult la TV o jună" (România liberă = RL 986, 1993); Mireasa colecției Levintza a stârnit ropote de aplauze: juna a purtat pe creștet o coroană cu țepi" (Adevărul 29.04.2002) etc. Sinonimul ironic și depreciativ al cuvîntului diplomă este patalama: "Un incompetent care vine și se plînge pe la instituții că are patalama, dar nu găsește slujbă" (EZ 2522, 2000); categoria exclusiv negativă e o tagmă: "un simplu act de bravură din partea vreunui teribilist proaspăt intrat
Ironii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12583_a_13908]
-
anumite restituiri (...) este totuși un pas" (FRL = Forum "România liberă"); "să intrăm puțin dacă vreți în substanța, în funcționalitatea, în tehnicalitatea acestui proiect de lege" (mae/ presa). Cele mai multe atestări apar cu forma de plural a cuvîntului, care capătă adesea conotații depreciative, devenind un sinonim modern pentru vechile și familiarele chițibușuri sau chichițe: "majoritatea argumentelor în contra prezentate pe acest forum se reduc la "tehnicalități" irelevante" (FRL - 15.03.2002); "apropo, am un asociat (...) și dacă vreți să discutați despre tehnicalități, el este
"Tehnicalități" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15088_a_16413]
-
fost nu numai de a propune un model derivativ, dar probabil și de a-i adăuga anumite conotații negative. Într-adevăr, deși cuvinte ca sofiot sau cipriot nu au nimic negativ, în uzul actual al sufixului descoperim o nuanță ironică, depreciativă (care întîlnește valoarea peiorativă a unui sufix asemănător din alte limbi romanice). Productivitatea actuală (relativă) a sufixului se observă în primul rînd în formarea unor derivate de la toponime românești - de obicei cu o conotație ironică, vag depreciativă. În principiu, sufixul
"Iașiot", "mangaliot", "sloboziot"... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17127_a_18452]
-
o nuanță ironică, depreciativă (care întîlnește valoarea peiorativă a unui sufix asemănător din alte limbi romanice). Productivitatea actuală (relativă) a sufixului se observă în primul rînd în formarea unor derivate de la toponime românești - de obicei cu o conotație ironică, vag depreciativă. În principiu, sufixul se aplică unor nume terminate în -i(a): sinaiot de la Sinaia, mangaliot ("promontoriul mangaliot" - RL 2155, 1997, 24) de la Mangalia. Trebuie amintit și că de la numele localității maritime 2 Mai circulă de mai multă vreme un cuplu
"Iașiot", "mangaliot", "sloboziot"... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17127_a_18452]
-
concep singuri un model. Bineînțeles, e o epură. În realitate, lucrurile stau, ca în orice, mult mai amestecat. Un articol din „Lettre internationale” e intitulat De ce-i blamăm pe diletanți ? Chiar așa! Că ăștia, diletanții, suntem băieți buni. E prea depreciativ cuvântul diletant? Outsider cum ar veni ? J.M . Coetze: „Prea rece, prea îngrijit, aș spune eu. Prea simplu. Prea fără pasiune - pasiune creatoare. Asta-i tot”. Într-adevăr. Lăsând la o parte îmbătrânita pasiune creatoare, cam asta-i tot. Citesc Canto
insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3145_a_4470]
-
pentru bețiv: starea de beție fiind considerată normală, nu mai e nevoie de o denumire specială pentru cel care o încearcă ceva mai des. În fond, argotizanții pot bea oricît, fără să se considere bețivi. Există totuși cîțiva termeni vag depreciativi, precum numele de agent machitor, pilangiu, consumator, alconaut, alcolist, sau metaforele burete și sugativă; sînt ironizați cel mult consumatorii de băuturi de proastă calitate: drojdier (Avasilcăi, 1994)
Cuvintele beției by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8939_a_10264]
-
lor instabile; nici nu poate fi vorba de a marca infinitele variații individuale, dar chiar valorile validate social se schimbă în timp, odată cu modelele intelectuale dominante. Dicționarele pot indica această valoare, în cazuri extreme, bine consolidate, prin etichete de tipul "depreciativ", "peiorativ", "ironic" etc.; mai des, o sugerează prin modul în care este formulată definiția. Unele cuvinte sînt intrinsec evaluative (bun, rău; frumusețe; a se urîți); altele asociază unui sens descriptiv obiectiv o evaluare care provine din sistemul cognitiv și cultural
Visceral by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9186_a_10511]
-
posibilități de aplicare pozitivă sau negativă a termenului, în funcție de rolul pe care o cultură îl atribuie laturii raționale, intelectuale a comportamentului; se înclină, în mod evident, către evaluarea negativă. Cu cît e mai prețuit raționalul, cu atît visceral este mai depreciativ. A vorbi de anticomunism visceral, naționalism visceral etc. implică deprecierea respectivelor atitudini și ideologii, interpretate ca pătimașe, exagerate, subiective, părtinitoare, iraționale. Nici celelalte dicționare românești nu oferă descrieri tocmai mulțumitoare. DLR (Dicționarul limbii române, tomul XIII, 2002) conține o definiție
Visceral by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9186_a_10511]