853 matches
-
studiindu-se cu severitate În oglinda din baie, Lefty Își dădu seama că devenise unul dintre acei bărbați mai În vârstă care Își dădeau părul pe spate, din fidelitate față de o epocă pe care nu și-o mai amintea nimeni. Deprimat de constatare, Își adună cărțile. Se duse cu mașina până În Seminole, intenționând să folosească biblioteca, dar când ajunse În dreptul casei, o ținu tot Înainte. În schimb, cu o privire sălbatică, se Îndreptă, spre farmacia Rubsamen. O dată ce-ai fost În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
curți pline cu deșeuri, iar unde fuseseră cândva blănării și cinematografe acum erau centre de recoltare a sângelui și clinici de dezintoxicare și centre Mother Waddles Perpetual Mission. De obicei Întoarcerile În Detroit din locuri cu climă mai blândă mă deprimau. Dar acum vremea de afară mi se părea bine venită. Dezastrul din jur Îmi alina durerea morții tatălui meu, o făcea să pară un fel de stare normală a lucrurilor. Măcar orașul nu-și bătea joc de necazul meu, afișându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
iubea și năzuia, era ea. Iar ea s-a stins sub ochii lui. Nu mai vroia să trăiască. Nu mai avea rost. Știa că ceilalți îi așteptau conducerea, dar asta nu mai conta pentru el. Nimic nu mai conta! Era deprimat. Îi venea să dărâme colegiul cu mâinile goale! Cărămidă cu cărămidă! Îi venea să se scufunde în abisul Timpului și să-l grăbească. O eternitate să devină o secundă și să se facă praf sub puterea sa! Dar nu putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Trudy. Asta-i jegos. — Îl scalpez și-l trimit așa la maică-sa. — Maică-sa-i moartă, spuse Trudy. Nu-l omorî, Nickie. Te rog, pentru mine, nu-l omorî. Și după ce-l scalpez Îl dau la câini. Billy era deprimat: — Mai bine ar avea grijă, spuse el sumbru. — O să-l rupă-n bucăți, spuse Nick, Încântat de idee. Și-apoi, după ce scalpase corcitura jegoasă, În timp ce stătea-n picioare, privind cum Îl sfâșiau câinii, fără să-și schimbe expresia, fu tras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
ar fi făcut-o, sfârșitul ar fi fost inevitabil. Însă realitatea era clară: acest cuplu parcursese drumul de la perechea perfectă la una nepotrivită. Ea Își dorea atât de mult un copil, Încât devenea o sursă de neliniște, uneori chiar o deprima, dându-i o vagă senzație de deșertăciune. Se obișnuise să identifice factorii și să controleze rezultatele, transformând În succes academic orice situație tensionată. De ce tocmai corpul ei refuza să coopereze? Copilul era scopul acestei căsătorii, iar Dwight era cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
o victimă a atacului cu gaz sarin, ci un supraviețuitor. Sincer să fiu, am avut ceva simptome post traumatice, dar nu așa de grave încât să mă țintuiască la pat. Aș prefera să nu mi le-amintesc, numai gândul mă deprimă. Dacă mă concentrez pe lucruri pozitive, mă refac. Sunt fericit că am scăpat cu viață. Frica și durerea îmi rămân în suflet, n-am cum să le șterg pur și simplu. Nu pot să explic în cuvinte ce simt pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
să mă așez acolo. Să mă prăbușesc. Îmi era tare rău. «Asta se întâmplă din cauza faptului că nu mi-am luat paltonul.» Ideea asta nu-mi ieșea din minte. «Poți să leșini doar pentru că e un pic mai frig?» Eram deprimat pentru că îmi era atât de frig, iar eu nu-mi luasem haina. Omul e o ființă ciudată, nu-i așa? Mă aflam într-o situație atât de gravă, iar eu mă gândeam numai la paltonul acela. Aveam încredere în sănătatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
prefectura poliției să-mi puie viza franceză. Acolo mi s-a spus: "À demain!" M-am plâns la ghișeu, m-am zbătut și am spus o minciună: "Mon père est mort!" Mi-era scârbă de minciuna mea. Eram așa de deprimat, că m-au crezut, dar nu erau de vină, nu era șeful care trebuia să iscălească. În orice caz, să aștept... Am așteptat două ore, învîrtindu-mă năuc împrejurul unei bănci rotunde din mijlocul sălii. Pe la ghișeuri, funcționarele își șopteau între
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
dacă ești om. Am iubit o mașinărie. Oricât desubtilă ar fi, îi lipsește singurul lucru care interesează în dragoste: umanitatea. - Tragi concluzii prea grăbite, după obicei. Din moment ce sunt în stare, și încă cu vehemență, să mă entuziasmez și să mă deprim, nu pot fi numit mașinărie. De altfel, cred că nu se potrivește acest termen nici unui om. În fiecare se găsește o altă structură a instinctelor, o altă combinare a lor. Deci, dacă mă iubești, trebuie să mă accepți cum sunt
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
de aventură. Cu câteva zile înaintea bătăliei navale, o parte din forțele rebele asediate în Porto plecaseră în sudul țării și ocupaseră Algarve. Începuse seria de lovituri curajoase, în puncte mult depărtate între ele, ceea ce dezorganiza apărarea armatei guvernamentale - destul de deprimată de reaua conducere a războiului, de asediul ineficient de la Porto și de neînțelegerea dintre generali. La 24 iulie, armata lui Terceira intră în Lisabona, evacuată de armatele lui Don Miguel. Trupele guvernamentale se retrag neîncetat, deși au efective superioare armatei
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
aranjat privitor la succesorul lui Sidonio", în timp ce de abia se găsiseră cele trei nume de generali care trebuiau să alcătuiască guvernul... În atmosfera aceasta de fatalitate trăiește, de altfel, și Sidonio. Are totuși încredere în steaua lui. Uneori pare obosit, deprimat: "De s-ar termina odată!...". Dar repede prinde curaj: Ori ei, ori eu!...". Câteva zile după primul atentat, se hotărăște să se ducă la Porto, să se convingă personal de starea lucrurilor de acolo, care părea atât de confuză de
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
săptămâni Întregi, farfuriile nespălate și casa nedereticată luni de zile. Dacă se Întâmpla să-i pice vreun oaspete neașteptat, femeia strângea lucrurile aruncate claie-grămadă, iar peste canapea arunca o carpețică cumpărată de la moldoveni. Această delăsare n-o Împovăra, n-o deprima, ci o făcea să se simtă În largul ei... „Ai grijă, Îi arunca din prag răposata ei bunică, să nu te simți atât de În largul tău, Încât la bătrânețe să ajungi să crești pisici și câini, cum se Întâmplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Wells, Învățătorul natural, promotorul emancipării sexuale, explicatorul, binecuvântătorul omenos al omenirii, nu putu În cele din urmă decât să facă de doi bani și să blesteme pe toți. Bineînțeles că scrisese asemenea lucruri În boala lui de pe urmă, oribil de deprimat de al Doilea Război Mondial. Ce spunea Shula-Slawa se Întorcea În mod amuzant la Sammler prin Angela Gruner. Shula o vizita pe Angela În zona East Sixty, unde vara ei avea apartamentul newyorkez ideal al femeii tinere, frumoase, libere și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
oamenii prin natura lor doresc să știe.“ Asta este prima propoziție din Metafizica lui Aristotel. Niciodată n-am mers mai departe de atât, dar mi-am zis că restul este oricum depășit. În orice caz, dacă doresc să știe, Îi deprimă dacă nu pot numi tufele de pe propriul teren. Se simt falși. Tufele Își au locul lor. Ei nu. Și sunt convins că a ști numele lucrurilor le dă oamenilor putere. Eu merg la doctori de cap de ani de zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Nu te displac. — Ei, nu mă privi Într-o lumină proastă - nu mă disprețui. — Păi, Wallace... — Știu că așa trebuie să fie. Ei bine, asta e un fel de apel la adresa dumitale. Aș vrea să ai o părere bună. — Te deprimi, Wallace, când lucrurile merg prost ca acum? — Din ce În ce mai puțin. — Vrei să spui că faci progrese? spuse Sammler. — Vezi dumneata, dacă Angela moștenește casa asta pune capăt șanselor mele de a căpăta banii. O să pună casa la vânzare, fiind nemăritată. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
l-au dat, am văzut imediat că era diferit. Chiar am fost cumva scârbită de el, de fapt... Nu e îngrozitor? Da, eram scârbită. Tot repetam: „Copilul e o greșeală, n-ar fi trebuit să se nască“. Am fost foarte deprimată în prima lună. Iar apoi am ajuns în extrema cealalată. Când avea cam zece săptămâni, eram aproape în extaz. Copilul zâmbea tot timpul, iar eu m-am convins singură că era de fapt mai deștept - mai rapid - decât ceilalți copii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
de fapt mai deștept - mai rapid - decât ceilalți copii... Și-a ridicat ochii la mine și la Sue. — Dumnezeule, a ridicat ea vocea. Nu mai fiți așa sumbre! Vă rog! Asta e o zi fericită! N-am vrut să vă deprim. Amândouă am zâmbit la comandă. — Nu te opri, a zis Sue. Te rog. Nu ne deprimi deloc. Dar Sheba a dat din cap. Destul despre nașteri pe ziua de azi, a zis ea. Pe drumul înapoi la școală, Sue a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
la Sue. — Dumnezeule, a ridicat ea vocea. Nu mai fiți așa sumbre! Vă rog! Asta e o zi fericită! N-am vrut să vă deprim. Amândouă am zâmbit la comandă. — Nu te opri, a zis Sue. Te rog. Nu ne deprimi deloc. Dar Sheba a dat din cap. Destul despre nașteri pe ziua de azi, a zis ea. Pe drumul înapoi la școală, Sue a intrat la farmacie și ne-a lăsat singure pe mine și pe Sheba pe bucata de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Nu trebuie să spui nimic din ceea ce nu dorești. Refuzi pur și simplu întrebările despre care crezi tu că sunt periculoase. A vorbit prima. Doar câteva cuvinte. - Am avut o viață grea de care nu vreau să-mi amintesc, mă deprimă. Am stat închise în casă, nici la cumpărături nu ne lăsau. Face o figură lividă. Am rămas între patru pereți. Atât. Jowida spune mai multe. - Am făcut parte dintr-o rețea care dădea lecții private pe ascuns, la mine acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
caut din ochi shuttle de aeroport. Știam că după venirea lui se termină „venirile,” că se pregătește întoarcerea acasă. Și acasă are sensuri atât de complexe. Știu bine că starea paradiziacă urmează să aibă un deadline și probabil m-am deprimat fiindcă toate sentimentele mele sunt amestecate și sincer cred cu tărie că în România lumea se conturează și s-a conturat mai mult pentru mediocri și proști (în comunism), pentru escroci și șmecheri (în tranziție). Că oameni care îmi sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
o figură speriată și ridicând șapte degete. Șapte din zece. Alarmă: țicnit. Propriul nostru sistem de notare pentru șoferii de taxi săriți de pe fix. —Șapte? am schițat eu. Bravo. A râs și asta m-a făcut fericită. Fusese puțin cam deprimat de o zi-două: acum câteva seri primise un telefon - de la serviciu - care îi înecase corăbiile. Clătinându-se, taxiul s-a oprit lângă mine, am sărit înăuntru și, înainte să apuc să închid ușa, am plonjat, cu un scârțâit, înapoi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
o femeie care să aibă dușmani. Să fie din cauza lui Helen? P.P.S. Ne-a lovit melancolia după întoarcerea din vacanță, mai ales că arsurile de la soare ale tatălui tău s-au infectat și, din cauza belelei ăsteia cu câinele, suntem foarte „deprimați“ acum. Să nu ne înțelegi „greșit“, dar sper că încă n-ai „închis bucla“ pentru că nu prea ar avea rost să te întorci acasă. De-abia suntem în stare să ne înveselim pe noi, dar pe de-alde tine. Către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
fiară sexy sau un palavragiu cu capul în nori? Nu pot să mă pronunț. Capitolul 28tc "Capitolul 28" —Rachel, trebuie să te duci la plajă, am zis. Pentru că, dacă nu îți iei doza de soare, s-ar putea să te deprimi și „s-o iei iar pe pustii cu drogurile“, cum zice Helen cu nespusă delicatețe. — Da, dar..., a zis Rachel, dezarmată. Iar eu nu pot să merg din cauza cicatricei, am zis ferm. — Îmi pare așa de rău, a zis Rachel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
lui Hungry Hop, care ajunseseră acum să bată regulat cu pumnii în ușa băii, strigând „Ce faci acolo?“, își dădură destul de rapid seama că se întâmplase ceva foarte rău. Baia se golea de provizii. Oare Hungry Hop era așa de deprimat și de tulburat că își petrecea ore în șir aruncând lucrurile în toaletă și trăgând apa după ele? Dar canalul de scurgere nu ar fi putut să faca față unui asemenea aflux de ofrande și oare unde era tricoul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
minute, cuprins de spasme, ploaia argintie a dușului ajungând la temperatura și presiunea maximă, fără să reușească, să-mi alunge greața. Probabil că sunt foarte nefericit. Numai așa pot să-mi explic comportamentul. O, Doamne, probabil că sunt așa de deprimat Probabil că aș fi în stare să mă sinucid. Și aș vrea să știu de ce. Uită-te la viața mea. Știu ce-ți spui. Îți spui: dar e teribil! E măreț! Îți spui: sunt unii tipi atât de norocoși! Cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]