863 matches
-
terminat, am spus. — În acest caz, întrucât noi urmează să plecăm pentru totdeauna, zise el, mă îndoiesc că ne vom mai revedea vreodată. — Rămas bun, atunci, am spus. — E alegerea ta, Martin, zise Palmer, e alegerea ta. 25 — Era foarte deprimat și foarte dezamăgit, am spus, dar cu o gândire foarte limpede, după cum îți poți închipui. Mi-a spus să-ți transmit să nu-ți faci griji în privința lui și că o să-și revină cu timpul. A mai spus că-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
de majoritatea părinților. Ne turnă amândurora cafeaua și continuă, revenind implacabil la subiectul porumbeilor: — Nu fac decât să se Îndoape și să se Împerecheze, cât e ziulica de lungă. Și să se găinățeze pe peretele meu. Ticăloșii. — Ah, ce te deprimă În halul ăsta e atmosfera asta heterosexuală, i-am spus. Pun pariu că ai fi mult mai Înțelegătoare dacă ar fi vorba de o colonie de porumbițe lesbiene separatiste, bucurându-se În voie de dragostea neîngrădită. Janey nu Îmi Învrednici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
să-mi strâng părul, pe principul că asta m-ar face să mă simt mai bine. Noroc că garsoniera era Încă Într-o stare de relativă ordine, În urma puseului acut de curățenie de duminica trecută, așa că măcar nu m-am deprimat și mai tare la gândul că sunt o ființă murdară și necivilizată. Apoi, m-am Întins iarăși pe canapea și mi-am impus să stau nemișcată. Asta m-a ajutat puțin. Timpul se târa Încet. Pe la două după-amiaza, sună cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
unui șoc puternic“. George nu răspunsese la telefoanele repetate pe care i le-au tot dat. Brian urma să se ducă acum la el, să-l vadă. — Te rog, nu mai plânge, îi spuse Gabriel, îți faci rău și mă deprimi și pe mine. Felul acesta de a vorbi, cu calm și fermitate, cu totul neobișnuit pentru Gabriel, era maniera pe care o prefera cumnata ei. Stella plânsese până atunci cu fața într-o batistă. Acum dădu batista la o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
unui fior de complicitate pe care i-l stârneau asemenea experiențe. Această infiltrare a subconștientului în mediul care o înconjura, această știrbire a vitalității ei de către forțe răuvoitoare, se lega acum, în mintea lui Alex, cu enigma ridicată de Ruby, deprimând-o și mai mult. Nu putea crede că Ruby ascundea lucrurile în mod deliberat pentru ca apoi să le poată găsi, dar s-ar fi zis că Ruby devenise „frontul uman“ al revoltei împotriva lui Alex, în care se angajase lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
îmbătase în asemenea hal. În acea seară, refuzase să-i întovărășească la chef pe Tom și pe prietenii acestuia, pur și simplu din gelozie. Își propusese într-adevăr să studieze serios. Dar după plecarea lui Tom se simțise atât de deprimat, încât hotărâse să ia o gură de whisky. După care, devenise strict necesar să bea în continuare. Pe urmă începuse să scotocească prin dulapul lui Judy, găsise peruca blondă cu păr lung, o încercase și se gândi că ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
găsit-o singură? — Oh, Tom... Am văzut-o la Băi și am stat de vorbă cu ea la picnicul acela, nu ții minte? Și-am văzut-o din nou sâmbăta trecută. Sâmbăta trecută am sărutat-o. — Înțeleg, așadar... Eram îngrozitor de deprimat. Tu nu te-ai întors la Londra și n-ai dat nici un semn de viață. M-am gândit să vin eu aici și, din gară, i-am dat un telefon lui Pearl și am invitat-o la o cârciumă. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
atât mai bine țării și lui, cu-atât mai bine! Purceadă înainte, s-ajungă cât mai jos! La răsăritu-i falnic, închin al meu prinos!" Pe naiba! Dă-l în mă-sa, de dipsoman! Personal, situația a ajuns să mă cam deprime. Mă crezi? Pe ce jucăm? Pe banii babei, evident! e de părere Fratele. Ascultă, planul A mi-e clar. Bem...! Dar cu planul B, ăla pentru căutarea papagalului, cum stăm? Ca-n gară...! Mai avem vreme. Nu te lăsa influențat
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
se va declanșa germinarea. Pe pagina a doua o scurtă știre îi atrase atenția lui Gosseyn: NICI O ȘTIRE DE PE VENUS Serviciul de comunicații radio anunță că în această dimineață nu s-a putut stabili legătura cu Venus. Această știre îl deprimă pe Gosseyn și-i readuse în atenție o realitate care îi preocupa subconștientul de când părăsise palatul. În fond, el era la fel de neștiutor, ca și cele cinci miliarde de ființe omenești care nu cunoșteau altceva decât cele ce li se spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
chiar o meserie potrivită pentru o femeie ca ea. Preț de o clipă - capricioasă și indolentă - o invidie. Discursurile oficiale pe care ea trebuia să le traducă erau atât de banale. Lipsa lor de consistență, ariditatea și inutilitatea lor o deprimau profund și uneori Îi era teamă că se contaminase și ea, pierzându-și orice capacitate de a vorbi, de a spune ceva care să aibă un sens. — Nu-nu-nu știu, răspunse Kevin. M-m-mama nu vorbește niciodată despre muncă. Bunica spune că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
-și Încheie ziua printr-un succes personal, o zi ce fusese dificilă și amară. Știa că era Într-un stadiu de descompunere avansat: nu mai avea voce, toropit de oboseală și de transpirație, cu nasul lucios și cu stomacul chinuit - deprimat de acel fiasco din periferie, supărat de primirea glacială pe care i-o făcuse Maja, necăjit de Întârzierea lui impardonabilă, de toate. Dar zâmbea răbdător În dreapta și În stânga, așa cum Îi cereau fotografii și ridică mâna În semn de dezinvoltă binecuvântare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
l-au dat, am văzut imediat că era diferit. Chiar am fost cumva scârbită de el, de fapt... Nu e îngrozitor? Da, eram scârbită. Tot repetam: „Copilul e o greșeală, n-ar fi trebuit să se nască“. Am fost foarte deprimată în prima lună. Iar apoi am ajuns în extrema cealalată. Când avea cam zece săptămâni, eram aproape în extaz. Copilul zâmbea tot timpul, iar eu m-am convins singură că era de fapt mai deștept - mai rapid - decât ceilalți copii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
de fapt mai deștept - mai rapid - decât ceilalți copii... Și-a ridicat ochii la mine și la Sue. — Dumnezeule, a ridicat ea vocea. Nu mai fiți așa sumbre! Vă rog! Asta e o zi fericită! N-am vrut să vă deprim. Amândouă am zâmbit la comandă. — Nu te opri, a zis Sue. Te rog. Nu ne deprimi deloc. Dar Sheba a dat din cap. Destul despre nașteri pe ziua de azi, a zis ea. Pe drumul înapoi la școală, Sue a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
la Sue. — Dumnezeule, a ridicat ea vocea. Nu mai fiți așa sumbre! Vă rog! Asta e o zi fericită! N-am vrut să vă deprim. Amândouă am zâmbit la comandă. — Nu te opri, a zis Sue. Te rog. Nu ne deprimi deloc. Dar Sheba a dat din cap. Destul despre nașteri pe ziua de azi, a zis ea. Pe drumul înapoi la școală, Sue a intrat la farmacie și ne-a lăsat singure pe mine și pe Sheba pe bucata de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
ora Înaintată sînt un adăpost natural sub care trăim cu naivitate convingerea libertății. Ajungem la tipul cu damigeana aproape epuizați, traversînd tot centrul și un cartier. Și cum, oricît am suna la ușă, nu răspunde nimeni, plecăm liniștiți și ușor deprimați spre casele noastre. Într-o vineri noaptea, chiorîndu-ne din cauza Întunericului și a vălătucilor albicioși și a excesului de băutură, tăiem din nou orașul, despre care ai putea spune că doarme și nu știe că Cel Mai Iubit Fiu al Poporului
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
și pe Ruby pe umăr: — Mereu spune asta. Vedeți, spuse Buddy, totul depinde de raportul dintre zahăr și oțet. Greșiți aici și ați bulit-o. Am văzut bărbați În toată firea, murători profesioniști cu vechime de cincizeci de ani În meserie, deprimându-se până la lacrimi când un butoi de murături dulci-acrișoare ieșea prost. Mereu le amintesc că nu poți să ai destulă grijă cu raportul dintre zahăr și oțet. Nu spun eu asta mereu, Irene? Că nu poți să ai... — Și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
actorul”: refuzul de a înțelege: schimbarea este respinsă deoarece îi perturbă situația cu care este obișnuit; rezistența: actorul admite schimbarea, dar încearcă să o adapteze pentru ai afecta cât mai puțin obișnuințele; demobilizarea: actorul înțelege inevitabilitatea schimbării și aceasta îl deprimă; resemnarea: actorul acceptă schimbarea cu nostalgie, considerând că era mai bine înainte; integrarea: colectivitatea trebuie să-l ajute pe individ pentru a se integra complet schimbării și pentru a-i vedea aspectele pozitive ale acesteia. Depășirea rezistenței la schimbare Prima
Impactul politicilor de tip anticriză asupra economiei reale by Picu Alina () [Corola-publishinghouse/Science/1127_a_2357]
-
emoțională și spirituală. Angajați un expert feng shui sau un consilier organizațional pentru a vă ajuta să vă reorganizați spațiul de lucru. Gândiți-vă la declarații sau propoziții pe care vi le puteți repeta pentru a vă motiva atunci când sunteți deprimat sau nu vă puteți concentra - de exemplu „Pot face asta” sau „Tot ce trebuie să fac pentru a merge mai departe este...” Stefanie, consultant independent într-un cabinet privat condus împreună cu soțul ei, a experimentat câteva cariere de succes ca
[Corola-publishinghouse/Science/2058_a_3383]
-
hidroxil (normal, fiind produși de metabolismul celular anaerob). Acești oxidanți participă în procesul oncogenic, interacționând direct și indirect cu ADN-ul, modificând astfel evenimentele celulare asociate membranei (activarea oncogenelor și perturbarea apărării antioxidante celulare). Azbestul are și proprietăți imunosupresive (crisotilul deprimă proliferarea in vitro a limfocitelor periferice stimulate de fitohemaglu-tinină, supresează liza celulelor natural killer și reduce viabilitatea celulelor killer). Alterările genetice în macrofagele activate de fibrele de azbest pot elibera mitogene ale celulelor mezoteliale, cum ar fi factorul de creștere
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by CLAUDIU NISTOR, ADRIAN CIUCHE, TEODOR HORVAT () [Corola-publishinghouse/Science/92103_a_92598]
-
el mă asemăn cel mai mult” (III, 253). De fapt, în spatele celorlalți, asupra cărora își revarsă nervii, Cioran știe prea bine că se află el însuși: „Toate exploziile mele de mânie, știu de unde vin: sunt furios pe mine însumi, mă deprimă faptul că nu pot lucra, iar rezultatul este că-mi cășunează pe ceilalți și-mi vărs asupra lor mânia al cărei unic obiect ar trebui să fiu eu însumi” (I, 255). În joc, e, de altfel, condiția propriei existențe. De
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
un veritabil barometru: înregistrează, cu acuitate, toate schimbările meteorologice. „Cea mai mică schimbare de temperatură, spune el, îmi repune în cauză toate proiectele, ca să nu spun toate convingerile”. Și continuă: „Această formă de dependență, cea mai umilitoare dintre toate, mă deprimă neîncetat, spulberându-mi totodată puținele iluzii privind șansa mea de a fi liber, privind libertatea în general. La ce bun să te umfli în pene când ești la cheremul câtorva grade de Umiditate ori Uscăciune? ți-ai dori o robie
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
Plătesc scump faptul că am renunțat la cafea” (I, 108). Sau: „M-am gândit cât sunt de mizerabil, eu, care în loc să mă apuc de treabă, nu fac decât să mă oblojesc, țin un regim pe bază de tranchilizante care mă deprimă, iau medicamente care-mi taie și puținul avânt pe care-l mai am” (III, 193). Ciudat cum vindecarea de boli duce la mortificare, la anularea sinelui. E ca și cum bolile ar fi sinele cel mai profund; fără ele, Cioran n-ar
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
să nu dorească pulverizarea propriei țări când sinele îi stă constant pe marginea abisului?! Doar că, pe marginea abisului fiind, sinele e reîntemeiat, așa cum țara devine, fie și mascat, un reper existențial. Căci disperarea creează sens. Iată: „Disperarea nu mă deprimă, ci mă exaltă. Disperarea e altceva decât deprimarea, disperarea e flacără, o flacără care străbate sângele” (III, 13). În fine, dacă boala aceasta, a țării din sine, nu e numită în mod explicit, Cioran își neagă constant identitatea etnică. Ar
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
factorul de necroză tisulară [Levine et al., 1990]. Nivelul crecut al citokinelor proinflamatoare determină un prognostic nefavorabil la această categorie de pacienți [Torre-Amione et al., 1996]. Studiile in vitro au arătat că citokinele sunt expimate insuficient la nivelul miocitelor miocardului, deprimând funcția contractilă prin generarea de oxid nitric și contribuind la remodelarea cardiacă prin stimularea apoptozei miocitelor [Givertz și Colucci, 1998]. Starea microinflamatoare. Citokinele proinflamatoare contribuie atât la insuficiența cardiacă, cât și la malnutriția pacientului uremic, în special la cei tratați
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
ziar pe motiv că îi lipsea imaginația? Sau la Henry Ford abandonându-și visurile după ce experții îi explicaseră că nu avea capitalul necesar pentru a intra în industria de automobile? [24]. Regula 1: Impune-ți o atitudine pozitivă! Atunci când ești deprimat, gândurile tale sunt diferite de cele pe care le ai atunci când ești fericit. În același fel, atunci când te simți lipsit de creativitate, ideile sunt diferite de cele pe care le ai atunci când te simți creativ. Nimic nu este mai dăunător
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]