779 matches
-
o dorești. Laura o invidiază pe Letty pentru papucii ei, acest sentiment urcând până la „o cerere ... făcută divinității: de a întrerupe cursul vieții unei colege dragi”, „spre a mă ... dota pe mine cu niște ... papuci de gimnastică” - reflectează finalmente. Trista deprimantă întâmplare definitivează în sufletul Laurei valoarea prieteniei. Am zice că tema este aceea a transformării unui eveniment al existenței în element de conștiință: nimic nu este mai important decât viața. Virgil Teodorescu nu este un scriitor grăbit. El vădește, mai
Vasile Teodorescu: Povestiri amare, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339609_a_340938]
-
câmp, pregătesc așa-numitele răsaduri. Îmi face bine, prins de tensiunea oficiului meu, să aud iarna, când zăpada blochează totul, de la mașini la suflete, că în satul de la Dunăre, noaptea, se face focul în solariu. La ora aceea, totul e deprimant, iar oglinda zăpezii, pe care mai cad fulgi, e spartă de pâlpâirea plină de speranță, a unui foc - singura căldură în cosmos îmi închipui. Îmi aduc aminte, în recile insomnii, de copilărie. În cutia de lemn fixată în perete, ceasul
Despre munca eficientă: Trebuie să existe o anumită concordanță între acțiuni și planuri, dacă vrem să scoatem din ele toate roadele pe care le pot da. Lucian Blaga () [Corola-blog/BlogPost/339668_a_340997]
-
la bancă. Se tem de șomaj, de ziua de mâine, de vești rele. Merg dimineață la servici cu gândul: "Oare azi mă da în șomaj?..." Și în felul acesta dimineață se întuneca, chiar dacă este soare afară, viața devine tristă și deprimanta, chiar dacă (deocamdată) nu suntem șomeri și nu am ajuns în incapacitate de plată, iar bucuria dispare, fără să fi primit un diagnostic... cutremurător. Dacă sunt și șomer sau nu mai am bani pentru datoriile curente, sau am primit acel diagnostic
ISUSE, DE UNDE IAU BANI SA-MI PLATESC DATORIILE?? de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341318_a_342647]
-
cel mai dur om... Îmi iau rămas bun de la părinți și rude convinși că nu ne vom mai revedea decât pe lumea cealaltă și noaptea dorm ultima dată, singur în casa goală pe jumătate și în dezordine, într-o atmosferă deprimantă de apocalipsă. Dimineața pun lacătul la ușă și cu sacii în spinare plec la unul din cei care promiseseră că mă duc la gară. Când am plecat câinele urla lugubru în curte, bietul animal conștientiza nenorocirea probabil după agitația oamenilor
VASILE GUJA – UN AUTOR IEŞIT DIN COMUN de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340594_a_341923]
-
afectează. Dar expresia e folosită și în legatură cu lucruri care stau în putința omului să le schimbe. În cazurile astea, un „asta e” te absolvă de orice responsabilitate, chiar și acolo unde poți să intervii. Apoi avem atitudinea ușor deprimantă, în care sunt înșiruite părțile negative din țara asta. Totul e rău, totul merge prost. Cu această jelanie nu sunt de acord. Nu neapărat că ceea ce spune ar fi fals, dar e incomplet. Nu mai avem echipă de fotbal, nu
„Asta e, ăștia suntem...” Mocirlă și Celentano: cum am încercat să-i dezlipesc pe părinții mei de televizor () [Corola-blog/BlogPost/338162_a_339491]
-
la propriile vieți, la cum se scurg pe nesimțite. Cineva mi-a povestit cum și-a dat seama că pictura la care se uita va continua să rămână acolo și după ce el va muri. Într-adevăr, era un gând foarte deprimant sau unul foarte trist, cum vreți să-i spuneți.” James Elkins, profesor de istoria artei la School of the Art Institute of Chicago, a luat oameni la întrebări, încercând să afle ce-i face să plângă în fața unor lucrări de
Un creier la muzeul de artă () [Corola-blog/BlogPost/337821_a_339150]
-
transformare și cu oamenii care o locuiesc. De la suporterii echipelor de fotbal mărginașe, la agenții imobiliari care s-au specializat pe vânzarea locuințelor din noile zone rezidențiale. „Câteodată, îmi face plăcere să merg în locurile astea, alteori mi se pare deprimant și-o iau ca pe-o muncă la birou. Când te plimbi prin țară să faci fotografii, de obicei ajungi și prin locuri drăguțe, respiri aer curat. Acum, când am mers să-mi spăl mașina, m-a întrebat omul ăla
stâne, drone și ghetouri pentru clasa de mijloc () [Corola-blog/BlogPost/337889_a_339218]
-
luând-o înspre celebra închisoare, s-a intonat Marseieza, din pricini, pentru Randall, absolut oculte. La Doftana, unde sentimentul a fost că totul era aranjat, cei mai mulți dintre prizonieri munceau cu sârg. Hrana și igiena păreau adecvate, celulele de recluziune cam deprimante, inclusiv pentru Morgan, preocupat de reforma penitenciarelor în buna tradiție britanică inaugurată de Dickens, dacă ar fi să ne gândim doar la câteva din observațiile acestuia din Note de călătorie în America. O familie Brâncoveanu[7], cu o atitudine paternalistă
ROMÂNIA & SUPUŞII MAJESTĂŢII SALE – „ON NE FAIT PAS DE ROMANS ICI...” de DAN H. POPESCU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344362_a_345691]
-
Am pregătit o noapte lungă cât o viață Și trei iubiri albastre pe același sloi. Un mediu albastru calmează, liniștește, dar, nu tonifică, deoarece acesta nu prefigurează decât o evadare fără priză asupra realului, o eliberare care, cu timpul, devine deprimantă. Profunzimea albastrului are o gravitate solemnă, supraterestră. Albastră-i durerea de neputință, Albastru-i destinul amar, omenesc, Vreau să trișez, dar mă ține-o credință, Aș pleca cu toamna, dar vreau să trăiesc! Albastrul și albul, culori ale Sfintei Fecioare
ALBASTRU de LILIANA GHIȚĂ BOIAN în ediţia nr. 1774 din 09 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342831_a_344160]
-
spuneam în gând. Oare nu se va termina niciodată hărțuiala asta)? Invitația fusese făcută cu grijă, ca să nu lipsesc de la ore. În ziua și la ora stabilite mă prezint. O încăpere micuță, întunecată, sărăcăcioasă, îmbibată cu miros de tutun. Atmosferă deprimantă. La biroul scorojit stătea ca pe ace, cu o figură de om tracasat și nemulțumit, un tânăr cam de treizeci de ani. Mă gândeam că nu se potrivea deloc atmosfera sumbră din birou cu tinerețea și frumusețea acelui tânăr. Poate
TE ARESTĂM PENTRU SABOTAJ! de SAVETA VĂRĂREANU în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/343021_a_344350]
-
doamna profesoară, sunteți așteptată! - Bine, bine!... a catadicsit să-i răspundă, fără a întoarce capul spre ea. A mai întârziat intenționat câteva minute, iar cînd și-a făcut apariția în clasa plină de părinți și copii, a mimat o stare deprimantă, părând că este extenuată după un drum lung. - Bună ziua doamna profesoară, bine ați venit, vă așteptam... s-au auzit vocile mai multor părinți. - Bună ziua!... Și-a lăsat geanta pe catedră, a mers la fereastră, a deschis-o larg, a respirat
DRAMA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1980 din 02 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378826_a_380155]
-
Articolele Autorului Cu ochii dornici de somn, mișcându-se ca un robot femeia a bagat mâna în locul știut pentru a trage cheia ce era atârnată de un capăt de lanț pentru cei din famile. O burniță deasă făcea să fie deprimant sfârșitul de toamna. Sfidând anotimpul, crizantemele au înflorit mai frumos ca niciodată. Tufele muticolore se aflau ceva mai departe de poartă. După ce cobori cele patru trepte și intri în curtea casei îngrijite, în pofida evidentei modestii, nu se poate să nu
DIN ANUL ACELA CRIZANTEMELE NU AU MAI ÎNFLORIT de DORINA STOICA în ediţia nr. 1662 din 20 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380527_a_381856]
-
în clipa aceea se declanșează iadul. Norocosul câștigător este sfâșâiat de ceilalți rechini, iar lucru acesta se repetă ori de cât ori Voquin mai aruncă câte un pește. Vânzoleala din jurul navei este înspăimântătoare, apa se colorează într-un roșu sângeriu deprimant, iar sentimentul de groază pune stăpânire pe gânduri. - Ehi, ce zici! râde Voquin amuzat de expresia feței mele. N-ai vrea să nimerești în mijlocul lor! - Cine ar vrea? îl întreb, îndepărtându-mă de marginea vasului. Se pare că nici ție
DRUMUL APELOR, 5 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2210 din 18 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374327_a_375656]
-
poate că astăzi am fi văzut totul în alb-negru și nu în culori. Chiar și așa, în vremurile actuale, când viața fiecăruia dintre noi devine din ce în ce mai anostă și “mai gri”, doar prin acțiunile lor stupide, unii oameni aduc această culoare deprimantă peste tot în preajma lor. Și cum să nu constatăm atunci, că românii au acum un nou sport național, numit “marea despădurire”? Deja există în țara noastră destule companii care defrișează (culmea că legal) hectare întregi de pădure pentru export, apoi
TĂIEREA COPACILOR, UN NOU SPORT NAŢIONAL de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 1632 din 20 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372446_a_373775]
-
spui, că mă iubești la fel. Deschide larg fereastra, să mă doară Îmbrățișarea ta, cum face el Și-am să te cred, la fel, ca-ntâia oară.” April Sentimentul singurătății, a îndepărtării de persoana iubită nu devine extremist, nu devine deprimant, nu există în vers vreun orgoliu al izolării, dimpotrivă, poetul convertește imaginația senzorial, o transformă în stop cadru al gândului exprimat. “voi opri anotimpurile și voi turti polii până vei rămâne grea de sufletul meu rod va lega zăpada-n
IOAN BERGHIAN- DEBUT LIRIC DECIS de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1566 din 15 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372999_a_374328]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > VALURI Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 825 din 04 aprilie 2013 Toate Articolele Autorului salut cuvântul eșecul sensurilor lui e deprimant litere lipsesc încrucișarea asta de încercări mai ține pasul cu mâna dreaptă a regelui castelului de nisip plaja e plină de melci fiecare a ales altă direcție sunt valuri și valuri și valuri de direcții de melci de litere fără
VALURI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 825 din 04 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346044_a_347373]
-
ce traversează o perioadă poate mai grea, ca noi toți acum. Suntem un fel de mici cronicari ai vremurilor noastre. Lăsăm în urma noastră ceva mai bun și mai frumos decât toate știrile difuzate la tv și presa, care sunt șocante, deprimante...mai mult sau mai putin reale. Trăim într-o lume relativă, cu adevăruri spuse de forță majoră, trunchiate sau deformate...o lume care a deviat mult de la normalitate. Informațiile circulă libere și ce este mai grav, ne verificate dacă sunt
FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 1011 din 07 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348278_a_349607]
-
ceremonie; dar acum se aseamănă cu o ceremonie de înmormântare: când în sunetele trompetelor care aduc ultimul salut, fața Mariei dispare sub vălul cu care este acoperită, peste mulțimea de pelerini de care e ticsit sanctuarul, se lasă o atmosferă deprimantă, de tristețe; ai aceeași senzație pe care o ai atunci când se închid pleoapele unui ochi. Icoana Maicii Domnului de la Czcestochowa are o dublă istorie: una legendară, alta adevărată și e cu neputință să separi adevărul de legendă. Potrivit tradiției, icoana
ICOANA MADONA NEAGRĂ DE LA CZCESTOCHOWA de ION UNTARU în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348285_a_349614]
-
social din care face parte, că el ține frâiele în mâini, că fără el lumea nu ar exista și, implicit, femeia din spate ar aluneca în prim planul abrutizării, ar sucomba în izolare și s-ar stinge într-un anonimat deprimant pentru cei ce încă îi mai populează grupul din care a făcut cândva parte ca un întreg. Ea reprezintă un sex slab, incapabil de a se adapta noilor condiții, când nevoită fiind, trebuie să facă față greutăților vieții, să combine
BĂRBAŢII ŞI FEMEILE DIN SOCIETATEA DE AZI de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 562 din 15 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348416_a_349745]
-
ar putea pricinui vătămări grave. Suntem, de asemene preveniți, asupra posibilității unei riposte cu arme de foc sau a unui atac concentrat, urmat de explozii. Anunțul este reluat din oră în oră și are asupra mea, cel puțin, un efect deprimant. Nu furtuna mă sperie cel mai mult, cât, mai ales, riscul de a rata întâlnirea cu fregata militară din pricina furtunii și de a fi capturați. Imagini din serialul „Pirații din Caraibe” îmi umblă prin minte, făcându-mă să mă gândesc
DRUMUL APELOR, 24 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376322_a_377651]
-
sângerândă. În sălbăticia instinctelor mele am respirat aerul tot mai rarefiat al însingurării. Sentimente infantile gravitau în jurul constelației materne --chemarea spre absolut-- Trăiam într-un imperiu imaginar Provinciile sufletului ascundeau mii de flori, creionând, --fără urmă de fard-- existența mea deprimantă. Viața pendulează --înfricoșată și tremurândă-- între două forțe, transformîndu-se într-un eter cosmic glacial. Fructul copt,care crescuse, se îngreunase, încetul cu încetul, în legănarea usoară a destinului. (Detalii la pagina oleandrilor în floare) ****Flori Gomboș**** Referință Bibliografică: A FI
A FI SAU A NU FI(SAU BIOGRAFIA MEA INTERIOARĂ) de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1702 din 29 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372205_a_373534]
-
terminal. Ca asistentă medicală voiam să vindec oamenii, să-i salvez ca să trăiască. Și nu să fiu alături de ei când mor. Dacă m-ați fi întrebat atunci, probabil că aș fi spus că mai toți oamenii din jurul meu: cât de deprimant trebuie să fie să ai de-a face cu moartea în fiecare zi ?! Dar nu e deloc deprimant. Dimpotrivă. Aniversez în fiecare an, ziua în care am început să lucrez într-un „hospice”. Ziua în care după douăzeci de ani
CĂRĂUŞIA ŞI EXACERBAREA SENTIMENTELOR ÎN AMOR DĂUNEAZĂ GRAV SĂNĂTĂŢII … de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1975 din 28 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369194_a_370523]
-
ei când mor. Dacă m-ați fi întrebat atunci, probabil că aș fi spus că mai toți oamenii din jurul meu: cât de deprimant trebuie să fie să ai de-a face cu moartea în fiecare zi ?! Dar nu e deloc deprimant. Dimpotrivă. Aniversez în fiecare an, ziua în care am început să lucrez într-un „hospice”. Ziua în care după douăzeci de ani de când am terminat școala de asistente, am învățat ce înseamnă de fapt să aduci oamenilor speranță și bucurie
CĂRĂUŞIA ŞI EXACERBAREA SENTIMENTELOR ÎN AMOR DĂUNEAZĂ GRAV SĂNĂTĂŢII … de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1975 din 28 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369194_a_370523]
-
Nu degeaba Rosenberg, profetul rasismului, afirmă că "mila venită din Orient este nedemnă de om. Este o plantă de seră care nu poate fi transplantată în climaturile nordice, un produs al slăbiciunii orientale și al fricii de viață. Este efeminată, deprimantă, dezonorantă; este abdicare, trădare, lașitate. Trebuie eliminată din creștinism influența sa. Nici Hristos nu este admis, altfel decît ca un om puternic. Îl acceptăm pe Hristosul care alungă vînzătorii din templu cu lovituri de bici, dar nu pe acela care
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
partid, înregimentat pînă-n măduva oaselor, ciupind gras din surse care mai de care mai dubioase, mereu pe fază în a-i strecura sub braț idolului aflat în vizite de lucru portretul cu zîmbet Divertis sau peisajul cu pășuni voievodale. Ce deprimantă ar arăta o definitivă istorie autohtonă a artei structurată doar pe atare specimen! A și existat, de altfel, dar din fericire a dispărut în hăuri. Insignifiantul. Manufacturierul cunoscut doar de amici și de rudele apropiate. Consumîndu-și bruma de talent între
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]