1,029 matches
-
Întors din casa de oaspeți cu sprâncenele de Fra Angelico ridicate Într-o blândă exasperare ― Nu vă temeți, o să treacă, a spus el. Întotdeauna se Întâmplă așa cu văduvele. L-am crezut. Dar, cu trecerea săptămânilor, Desdemona devenea tot mai deprimată și mai retrasă. Deși se trezise devreme toată viața, Începu să doarmă până târziu. Când mama mea Îi aducea tava cu micul dejun, Desdemona deschidea un ochi și Îi făcea semn să o lase acolo. Ouăle se răceau. Cafeaua prindea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Italia și provincii... De cealaltă parte a mesei, Ianuarius se gândește încruntat că întreținerea unei atare forțe armate este de departe sarcina cea mai grea pentru buget... — Așa am pus capăt războiului civil, murmură la un moment dat Augustus. Pare deprimat. Secretarul își acordă o clipă de reflecție, apoi rostește: — Legionarii nu reprezintă decât o parte din cheltuielile militare. Mai sunt cavaleria, ofițerii și garda pretoriană, care primesc 20 000 de sesterți. — Dar tuturor li se reține din soldă echipamentul, îmbră
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ales de Vergilius îl lega pe Asinius o prietenie literară solidă. Simte un gol în stomac. Pollio. Întot deauna Pollio. Omul pe care s-a străduit, în zadar, toată viața să-l întreacă. Până și cu Ajax a dat chix. Deprimat, își lasă bărbia în piept. Așa i-a fost scris. Să trăiască în umbra unui gigant. La crimi stinghere încep să i se prelingă pe obraji, săpând și mai adânc șanțurile crestate în piele. Pollio! Nimeni nu-i va uita
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de aici. Sunt femeie acum, bolborosește Asinia. Ca mama. Limbuția asta nesfârșită! clatină Occia dezaprobator din cap. Încearcă să se controleze. Mai bine mulțumește zeilor că s-a mai liniștit acum, de când au început sângerările. Înainte, ba era tristă și deprimată, ba cădea pradă crizelor distrugătoare. Și, când o apuca, nu te mai puteai înțelege cu ea! — Deschidem gura ca să ne rugăm Ție, Zeiță! continuă Augustus. — Auzi-ne! reia Regele Sacrificiilor. Urmează câteva clipe de tăcere. — Suntem cu toții sub cereasca-Ți
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
că Agrippina ar interveni pentru el. Mai degrabă l ar disprețui și ar cere divorțul. Tresaltă, străpuns de un fier roșu. Atunci ar fi - în sfârșit - liber s-o caute pe Mariamne, să-i cerșească iertarea... Se descurajează și oftează deprimat. Vise deșarte! Aruncă o privire plină de invidie către Agrippina. Doarme dusă, cu gura întredeschisă, lăsând să-i scape un șuierat ușor. Nesimțitoare aidoma unui animal, se strâmbă cu năduf. Își coboară obosit pleoapele. Începe să simtă în sfârșit plumb
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
din Cetate și să-i mute cu forța în Sardinia, unde clima nesănătoasă și tâlharii locali le-ar veni repede de hac. De data aceasta, Germanicus pare să-i înțeleagă frământările: Nu-ți mai face griji fără rost! Agrippa tace deprimat. — Știi doar, continuă încurajator prietenul, că Augustus nu și pleacă urechea la calomnii și zvonuri fabricate în mod min cinos. Dar nici nu le pedepsește, suspină Herodes. După cum nepedepsiți rămân cei care ne oropsesc fără însă a depăși măsura. Acum
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
adus tocmai din Media. Un alt miros ajunge până la el. Pișcător, de data aceasta. Busuioc? Nu. Usturoi...! Repede o privire în direcția de unde vine duhoarea. Plautius Silvanus rânjește către el cu gura până la urechi, din mijlocul familiei sale. Îi surâde deprimat și se întoarce către altar. Principele strânge între degetele-i noduroase turta de sacrificiu plămădită din făină și vin. Grăiește: — Aduceți victima albă, să o doborâm cu o lovitură în frunte. Pe loc, un grup de sclavi despuiați până la brâu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
unul pe altul. De ce? Întrebarea revine cu insistență. Și, dintr-o dată, îl năpădește tristețea, o tristețe epuizantă. Augustus i-a promovat cu precădere pe fiii celor pe care moartea sau războaiele civile i au împiedicat să ajungă la consulat. Suspină deprimat. El însuși, fratele său Drusus, Cornelius Scipio, cei trei Lentulii, Calpurnius Piso și mulți alții. Unii au primit consulatul la cea mai tânără vârstă posibilă, ca tânărul Ahe nobarbus. Alții, chiar mai devreme, cu dispensă, cum au fost el și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
sunt un pic cam tristă în legătură cu asta. Mă bucur pentru el, sincer, chiar mă bucur, dar o să-i simt lipsa. La muncă, e unul dintre cei mai apropiați prieteni ai mei, așa că poate de aceea mă simt eu un pic deprimată în seara asta. ― Unde are loc petrecerea de rămas-bun? întreabă Sophie cu nonșalanță. De parcă aș fi fraieră. De parcă i-aș spune, acuma, sincer. ― Nu-mi amintesc, îi răspund eu și dau din umeri. Mă ridic în picioare și ies din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
refuzat să-și abandoneze munca, deși nu reușea să facă nimic decât să se necăjească din cauza ei. Nu mai simțise niciodată această ambivalență a priorităților, iar În momentul În care s-a trezit incapabilă să mai ia hotărâri, a devenit deprimată. De fiecare dată când Dwight venea să ia copilul la el sau la medic pentru un control, se simțea ușurată. Eliberată de responsabilitate, se băga În pat, dar nu putea dormi. — Ce se Întâmplă cu mine? se Întreba. Mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
sunet. Când i se făcea rău, tăcea mâlc. Normal că și înainte se mai întâmpla să facă asta, însă era diferit. Doar mă saluta: «Bună dimineața», «M-am întors» și apoi nu mai zicea nimic. Noi nu știam cât de deprimat era, cât îi era de greu cu amorțeala, durerea de cap, țiuitul din urechi. Oricâte explicații am fi primit, nu ne puteam da seama de adevărata lui suferință. Doar cel în cauză știe. Recent am început să simt cum e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
prieteni. În trecut, ascultam cu răbdare problemele celorlalți, dar nu prea mă destăinuaim. Așa sunt eu. Am impresia că după atac sunt mai vulnerabilă. Cum sunt un pic tristă, plâng cu lacrimi de crocodil, apoi îmi revin imediat. Când sunt deprimată, simt că mă prăbușesc - mi se întâmplă frecvent. Dar, dacă stau să mă gândesc, cauza acestor stări este insignifiantă. Asta nu mi se întâmpla înainte. Din luna octombrie a anului trecut lucrez cu jumătate de normă la Guvern. Muncesc patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
vezi-ți de moartea ta!» Într-un fel și eu l-am omorât. La treizeci și cinci de zile de la înmormântare m-am întors în Okinawa. Pe atunci munceam pe șantierul acela de construcții. Eram singur, departe de familie, mă simțeam total deprimat. După moartea tatălui am fost bine. N-am avut nimic. Toată familia s-a strâns și ne-am simțit bine împreună. Însă după ce am plecat, m-a lovit dintr-odată sentimentul de singurătate. Mi se părea că iadul mă trage
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
bună pentru mine, deoarece uram lumea. În sfera politicii Tanaka Kakuei era corupt, făcea treburi murdare, în lume funcționa principiul inegalității - cel slab nu va fi salvat niciodată. Când mă gândeam la limitele societății, la limitele oamenilor, deveneam și mai deprimat. Voiam să împărtășesc cuiva sentimentele mele, dar toată lumea era prea ocupată cu studiatul, ori voia să discute despre mașini, baseball. Devenisem un mare fan al benzilor desenate ale lui Otomo Katsuhiro, când încă nu era atât de bine cunoscut. Erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
zeflemitoare: „Hă-hă-hă, să trăiți bine!”. - 181 -Reclama e sufletul... Eram destul de amărât azi, așa cum de fapt sunt de când am constatat că nu mi-a mărit de fel pensia, deși punga o pusesem la muiat, ehei, de când... Eram amărât și lejer deprimat, (cum ar zice prietenul meu X, deprimatul de serviciu pe oraș), gândindu-mă intens, trebuie să recunosc, nu la nemurirea sufletului, ci la nemurirea ploșnițelor și a căpușelor cele grase, ajunse la guvernarea României. Aș fi dat orice, ca să găsesc
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
e sufletul... Eram destul de amărât azi, așa cum de fapt sunt de când am constatat că nu mi-a mărit de fel pensia, deși punga o pusesem la muiat, ehei, de când... Eram amărât și lejer deprimat, (cum ar zice prietenul meu X, deprimatul de serviciu pe oraș), gândindu-mă intens, trebuie să recunosc, nu la nemurirea sufletului, ci la nemurirea ploșnițelor și a căpușelor cele grase, ajunse la guvernarea României. Aș fi dat orice, ca să găsesc și eu în noianul acesta de melancolie
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
chibzuit atâtea, și încă să nu fiu în stare să diferențiez sufletul de corp! Sufletul, care a rămas tot așa de intact ca și în prima zi de cunoștință, căci ai rămas tot așa de naivă în dragoste, pe rând deprimată și entuziastă, interesată de orice aș face eu, iubita mea, care, după ce citește cinci ceasuri în șir o carte grea, găsește extraordinar un spirit prost de al meu și râde dacă mă strîmb! Și corpul a fost profant? Când fiecare
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Kaggat. Jefferson Dayles citi mesajul lung cu buzele strânse, apoi i-l înmână fără o vorbă lui Kay. - Evadați! strigă ea. Întreaga bandă! Rămase foarte calmă. Ei, actriță scumpă cu față perfidă, stai acolo și pretinzi că ești atât de deprimată încât nu mai contează nimic decât ca el să fie salvat. Dar de ce ne-a spus? De ce... Se opri, reciti mesajul și șopti în cele din urmă: - Vedeți? Nouăzeci de avioane au participat la evadare. Ce organizație trebuie să aibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
de onoare, clătinând din cap. Vreau să spun - știți - că-i prea discretă și așa mai departe. Apoi, reflectând: De fapt, azi-dimineață a fost prima dată când am auzit-o protestând în legătură cu subiectul ăsta. Și numai pentru că era atât de deprimată din cauza lui Muriel. Și-a întins din nou brațul și a scuturat țigara în scrumieră. — Și ce a spus azi-dimineață? a întrebat-o doamna Silsburn, avidă. Doamna de onoare a mai reflectat o clipă: — Mă rog, de fapt n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
casa ei, zăcând pe canapea în sufragerie, prefăcându-mă că beau limonadă cu miere, că deja nepoata și nepotul meu mă consideră mai mult sau mai puțin invalidă. M-am întors la școală pentru noul semestru, simțindu-mă cumva cam deprimată. Vacanțele mă indispun întotdeauna. Nu scrisesem noul raport pentru Pabblem, așa că am fost nevoită să mă duc la el și să mint ceva în legătură cu o „problemă de familie“ care mă împiedicase să-i acord întreaga mea atenție. Aveam speranțe că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
surpriză. Bangs era deja de patru ani la St George și niciodată nu manifestase nici cel mai mic entuziasm de a-mi cultiva prezența în afara școlii. Acum știu că ar fi trebuit să refuz invitația. Dar atunci, fiind așa de deprimată, am fost înclinată să văd invitația lui ca pe un semn: un mesaj de speranță. Bangs era cu cel puțin cincisprezece ani mai tânăr ca mine și era un prostănac. (Nici chiar judecățile mele cele mai îngăduitoare nu puteau ocoli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
acest preț e o avere în Afganistan. „They didn’t have any proper medical care”, a fost verdictul dentistului. Am avut iarăși o lungă discuție nocturnă la bucătărie. De bună seamă, Walizada are o anorexie nervoasă și este teribil de deprimată. O doare tot ce vede și nu se poate desprinde o clipă de „la noi acasă”. Îi este teribil de frică de întoarcere. Femeie cu reputația făcută praf fiindcă a umblat de capul ei prin lumea pierzaniei. A reușit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
o teză, alții scriu din vanitate, eu am scris întotdeauna numai ca să scap de o profundă angoasă, pentru a mă lupta cu un soi de neliniște interioară. Când mă aflu în lume, sunt sociabil, vesel, dar prin temperament sunt un deprimat. Acum, aproape nu mai scriu, dar pentru mine scrisul a fost mereu un tonic, un fel de terapie. După ce scriu o pagină, mă surprind fluierând. Sunt convins că dacă nu aș fi scris eram mort demult. Primesc frecvent scrisori de la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
foarte mult pe Rachel, uneori mi se pare că nu pot să mă scarpin fără ca ea să găsească un înțeles ascuns în acest gest. Dar, pe de altă parte, n-are nici un rost să-i spui lui Jacqui că ești deprimată pentru că reacția ei invariabilă este: —O, nu! Ce s-a întâmplat? Și, de cele mai multe ori, nu s-a întâmplat nimic, ești doar deprimată. Dar dacă încerci să îi explici asta, va zice: — Dar ce motiv ai să fii deprimată? Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
gest. Dar, pe de altă parte, n-are nici un rost să-i spui lui Jacqui că ești deprimată pentru că reacția ei invariabilă este: —O, nu! Ce s-a întâmplat? Și, de cele mai multe ori, nu s-a întâmplat nimic, ești doar deprimată. Dar dacă încerci să îi explici asta, va zice: — Dar ce motiv ai să fii deprimată? Apoi va spune: — Hai să ieșim în oraș și să bem șampanie. N-are rost să stăm aici și să ne plângem de milă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]