625 matches
-
Înțelegem că eleganții Îi disprețuiesc pe cei care muncesc: nici vorbă de așa ceva, admirabila formulă de respect social cu care li se adresează fiind: „Sunt niște oameni stimabili.” Este o mare lipsă de Îndemânare din partea unui elegant să ia În derâdere clasa care muncește, e ca și cum ar tulbura niște albine, ca și cum ar deranja un artist care lucrează: ar fi de prost gust. Saloanele sunt prin urmare rezervate celor pe care distincția nu Îi amețește, tot așa cum fregatele sunt pentru cei pe
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Davis, autoarea unui studiu de referință (1986, p. 159), susține că paradele și demonstrațiile pot fi folosite pentru atingerea următoarelor scopuri: „autopromovarea și legitimarea unor interese specifice cu ajutorul unor rituri patriotice, militare sau istorice; legitimarea sau contestarea puterii; luarea În derâdere a instituțiilor și a politicii și afirmarea celor inferiori sau excluși”. În felul acesta, la un pol avem manifestările ce afirmă legitimitatea unui grup social de a-și prezenta viziunea despre ordinea socială drept unica „naturală”, iar la celălalt pol
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
fi aprinderea de focuri, procesiuni cu torțe, cântece cântate de copii și ospețe. După 1679, această celebrare s-a transformat Într-un carnaval satiric, din cauza protestelor Împotriva venirii la putere a lui James al II-lea (rege catolic) - luând În derâdere autoritatea sa, protestanții sărbătoreau urcarea la tron ca pe un eveniment carnavalesc, cu parade mascate, În care o figură reprezentându-l pe papă era plimbată Într-o căruță, În timp ce participanții Își băteau joc de ea. Ideea unei Încoronări În batjocură
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
și aproape religios prin cruciada lui neobosită împotriva lui Dumnezeu. Nu, era mai degrabă o implorare diletantă și confuză al cărei destinatar rămânea necunoscut. Pomenindu-mă în delictul flagrant al acelui act neobișnuit, m-am grăbit să-l iau în derâdere. M-am gândit că, dată fiind impietatea vieții mele trecute, aș fi putut să exclam ca și marinarul dintr-o povestire de Voltaire: „De patru ori am călcat pe crucifix în patru călătorii în Japonia!” M-am numit păgân, idolatru
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
și către slavă...... Slava, vai! Romanii m-au respins cu ocară: o cabală nedreaptă, obraznică, urâcioasă m-a necinstit în ochii concetățenilor mei, și de față cu Enrieta de Serrei numele meu a fost aruncat în zloată cu necinste și derâdere. O, ocară! toate iluziile mele, toată fericirea mea, mizeria copilăriei mele, ostenelile nevinovăției mele, pierderea însuși a slavei ce dobândisem, nimic n-ar putea să mă doboare; însă a fi astfel tractat înaintea aceleia pe care o iubesc cu un
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
de saxonă, și- ar avea înce- puturile în paradisul terestru și ar fi mama tuturor celorlalte limbi”. „închipuirea aceasta - a conchis Vico - i-a făcut să râdă pe toți învățații” (5). Unul dintre învățații care, pe la 1700, au luat în derâdere această teorie a fost Gottfried Wilhelm Leibniz. Dar, până la urmă, a căzut el însuși în aceeași capcană. „Se pare că [limba] teutonă - a susținut Leibniz peste câțiva ani - a păstrat într-o mai mare măsură un aspect natural și (pentru
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
mediologi tot atît cît îi preocupă elanurile inimii pe cardiologi. Aici nu se pune problema esențelor și a fundamentelor, nu mai mult decît își punea baronul Fourier problema căldurii, el care era preocupat doar de propagarea ei. Se ia în derîdere faptul de a ști dacă există Dumnezeu, dacă Proletariatul, Drepturile Omului, Istoria, Postmodernismul au sau nu o realitate obiectivă. În schimb, toate inepțiile sau chiar toate afirmațiile perspicace care circulă în legătură cu cele de mai sus cu condiția să creeze vîlvă
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
la nivelul conștiinței și identității civice, cum sunt cele de istorie sau literatură. Valorile-cheie pe care un asemenea sistem le promovează implicit sunt cinismul și individualismul. Încrederea în ceilalți și spiritul de cooperare vor fi considerate slăbiciuni și luate în derâdere, la fel ca și adeziunea la anumite sisteme axiologice care promovează solidaritatea, altruismul sau compasiunea. Noii eroi ai copiilor formați în sisteme corupte nu sunt învățătorii, ci indivizii cei mai îndrăzneți sau eficienți în înșelarea statului (Bennett, 2001). Corupția produce
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
lui Tantal sau a lui Tityos, îndepărtează cu un gest al mânii Cerberii și Furiile, dacă-și râde de Danaide sau de Sisif - pe care-l vede mai degrabă în lumea aceasta... -, e clar că l-ar fi luat în derâdere și pe un Dumnezeu care-și arată dosul în prezența rugului aprins și îi poruncește tatălui să-și jertfească fiul sau pe profetul lui născut dintr-o fecioară, care înmulțește pâinile, preface apa în vin și alte asemenea absurdități... Cu
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
L. de Clapiers de Vauvenargues) Gândul nesincer nu poate fi nici liber, nici independent: el va trebui să stea mereu ascuns și să slujească un interes meschin. Μ Cei care ignoră faptele reprobabile din trecutul lor sau le iau În derâdere sunt condamnați să le repete, mai devreme sau mai târziu. Μ Cu cât Înțelegem și explicăm mai puțin din propriul fel de a fi, cu atât trăim mai mult prin ideile pe care alții și le-au format despre noi
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
care, eventual, limbajul comportamentului lor era pe punctul de a oferi niște indicații pozitive - prezentându-se în sfârșit drept un limbaj „alternativ” -, iată că el era sustras oricărei posibile interpretări fixatoare prin acel tip nou de ambiguitate care constă în derâdere (deseori huliganică, dar din proprie alegere). Atât „limbajul prezenței fizice”, cât și „limbajul comportamental” (a cărui realitate de „sistem de semne” s-a revelat și obiectivat prin intermediul conștiinței pe care au transmis-o cu privire la ea comunicarea audiovizuală, cinematograful și televiziunea
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
Elocvența este carolingiană în străfundul său, dar este umanistă, de-a dreptul iluministă, în stratul istoric. Împotriva Statului, marea armă, cea adevărată și cumplită, este tăcerea; dar nici cu această „elocvență a tăcerii” nu-i de glumit: toată numai o derâdere detașată și disprețuitoare, aristocratică în felul său, într-un fel huliganic. Pare paradoxal, dar, inventând sau înjghebând această „biografie” a unui mic delincvent sicilian (ce-își povestește viața tovarășilor de celulă), Sciortino a adoptat aceleași măsuri stilistice ca și Marchizul
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
lui Cuza o purtau cu adversarii acestuia, combătând cu violente mijloace satirice „coalițiunea” dintre partidele „anti-conservatoriu” și antiprogresist”. Spre deosebire de alte periodice satirice ale epocii, în A. satira și literatura se împletesc reușit. Hasdeu nu se mulțumește numai să ia în derâdere, ca N. T. Orășanu, ci demontează cu iscusință mecanismul vieții politice, punând în evidență demagogia și exagerările unor oameni politici ai vremii (nu este cruțat C. A. Rosetti - zis Berlicoco), venalitatea și lipsa de convingeri ale altora, indiferența în fața adevăratelor
AGHIUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285199_a_286528]
-
Gură Strâmbă, și-a nedreptățit frații din cauza soției sale, o germană - Agnes, fiica margrafului Leopold al III-lea de Babenberg (1094-1136), sora regelui german Conrad al III-lea (1138-1152) și mătușa viitorului împărat Friedrich I Barbarossa (1152-1190) -, care lua în derâdere hainele, încălțămintea și moravurile nobililor polonezi, iar pe cneaz îl numea „semidomnitor“, fiindcă stăpânea numai un sfert de regat 22. În același timp, izvoarele lăsau rânduri antologice privitoare la colaborarea polonogermană. Autorul anonim al sursei citate susținea că „... nu sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
văzut Însă ca o virtute, căci România anilor ’80 era o lume a șmecheriei și disimulării atotputernice. Dimpotrivă, el apare ca o infirmitate sau e tratat ca o formă de cinism. Cu aerul lui de cretin incurabil, Bulă ia În derâdere, descoperindu-i derizoriul și impostura, Întregul establishment al comunismului În degringoladă. Aparent, numele personajului evocă imaginea unei bășici de aer - altfel spus, o „formă fără fond”. De fapt, el trimite la denumirea populară a organului sexual masculin, utilizată În viața
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
vodevilul Zmărăndița sau Fata pândarului (1855), piesă care dezvăluie în autorul ei un prounionist. Ținând de comedia de moravuri, Badea Deftereu sau Voi să fiu actor la Iași (1849) ori farsa O toaletă neisprăvită sau Obrăznicia slugilor (1852) iau în derâdere slăbiciuni omenești ca vanitatea, cochetăria și altele, accentuând pitorescul moral. Mai superficiale decât prima lui comedie, aceste din urmă scrieri vădesc, în schimb, mai mult aplomb și chiar o plasticitate sporită sub aspectul limbajului. Neizbutită este piesa, de sursă istorică
DUMITRESCU-MOVILEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286913_a_288242]
-
că se amuză. Dar sunt și clipe când nu-și poate reprimă amărăciunea și nici dezgustul. Scrisă sub impulsul ideilor propagate în Societatea Filarmonica, piesa Comodia vremei (interpretată în 1835 de elevii Școlii de declamație din sânul Societății) ia în derâdere franțuzomania - motiv pentru care I. Heliade-Rădulescu îi va schimba denumirea în Franțuzitele -, deschizând o serie de succes în dramaturgia satirica pașoptista. Înrâurita de Leș Précieuses ridicules a lui Molière, comedia se inspiră din realitățile românești. Antibonjurist, autorul persiflează apucăturile cosmopolite
FACA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286928_a_288257]
-
și doar Ioan, mai întâi, a îndrăznit s-o facă, determinat de succesul tot mai mare al noii religii. Iulian își bătea joc ca de niște mituri ridicole de poveștile despre creație și despre Adam și Eva și lua în derâdere ideea de a considera drept Dumnezeu unic și suprem un zeu inferior și limitat, așa cum se dovedește a fi cel din Vechiul Testament. Firește, Chiril, în replică, aruncă acuzația de propensiune spre mitologie asupra religiei grecești și respinge lectura Pentateuhului ca
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
probabil că veți folosi explicații de tipul „Nu se știe niciodată pe cine poți întâlni” ori „Este mai bine să mergi la o petrecere nedistractivă decât să nu mergi la nici o petrecere”; 8) a face pe bufonul (a lua în derâdere): reprezintă o utilizare excesivă sau frecventă a unor cuvinte de duh în vederea reducerii anxietății, care este rezultatul unor situații stresante sau al unor gânduri și afecte perturbatoare (Valenstein, apud Ionescu, Jaquet, Lhote, 2002, p. 49). Acest mecanism de apărare poate
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
și doar Ioan, mai întîi, a îndrăznit s-o facă, îndemnat de succesul tot mai mare al noii religii. Iulian își bătea joc ca de niște mituri ridicole de poveștile despre creație și despre Adam și Eva și lua în derîdere ideea de a considera drept Dumnezeu unic și suprem un zeu inferior și limitat, așa cum se dovedește a fi cel din Vechiul Testament. Chiril, în replică, acuză religia greacă de propensiune spre mitologie și respinge lectura Pentateuhului ca ansamblu de mituri
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a pregătit și pe noi să o Întâmpinăm cu demnitate. Dacă aruncăm o privire asupra istoriei principalelor descoperiri și invenții, vom vedea cum Încă de la Început ele au fost Întâmpinate cu ignoranță și ridiculizate, În timp ce autorii lor erau luați În derâdere, răstălmăciți și defăimați. Sydenham, a cărui memorie ar trebui respectată, a fost stigmatizat de câțiva dintre contemporanii săi, fiind numit șarlatan și criminal. Multe dintre personalitățile care acum sunt celebrate și care În secolul al XIV-lea se distingeau prin
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
încercat, ca și D. Anghel, de nevroze, tânjind de „dorul vecinic de mister”, el se supune ritualului poemelor moderniste, dar într-un chip exterior, fără să aibă o înclinație structurală. De altfel, deși discipol al lui Macedonski, va lua în derâdere anumite experimente propovăduite de maestru. Înrâurit de Edgar Allan Poe și Maurice Rollinat, își ia o înfățișare cumplită sau răvășită de disperare, gesticulând amenințător, convulsiv și sarcastic. Este poetul damnat, muncit de „un duh satanic”, bântuit de viziuni macabre sau
SAVESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289520_a_290849]
-
puțin moromețiană e scena în care același țăran taie scara de la pod, în timp ce podul e scotocit de strângătorii de cote, încât la coborâre cad cu sacul peste ei. Prieten nedespărțit al lui Năiță, „aghiotantul” său, cum îi spun unii în derâdere, Pătru cel Scurt îl întregește tipologic, mai mult decât Dumitru lui Nae pe Moromete. Episoade petrecute în satul din Niște țărani sunt reluate și dezvoltate în Clipa. Apariție episodică în primul roman, comunistul Dumitru Dumitru, prim-secretar al comitetului raional
SARARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289490_a_290819]
-
rândul celor veniți din pușcărie, Bubu Leață, devenit din „reporter-infractor” un „reporter în travesti”, cu sarcina de „a demasca”, ș.a., în general trepăduși care asigură funcționarea nivelurilor administrative inferioare. Burlescă pe alocuri, persiflatoare până la exces, proza lui V. ia în derâdere mai tot, cu un comic de limbaj greoi, prolix. În povestirile din Oameni și ape (1989) renunță la caricatură pentru un ton sumbru, dar lumea de aici rămâne tot grotescă. Romanul Pescarii (2003) prezintă istoria unor oameni năpăstuiți dintr-un
VERES-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290491_a_291820]
-
drama cu detașare. O joacă, o teatralizează, posedând la perfecție arta de a mima autodetașarea ironică. La el „preamărirea durerii” nu e niciodată „literatură” la vreun mod afișat. Dacă vorbește despre sine autoironic, tonul e atât de ostentativ prezumțios, în derâdere, încât nu încape nici o îndoială că este expresia deznădejdii. Autorul Nopții geniului - după cum relatează cei care l-au cunoscut - își trata poemele ca și cum nu erau decât notații pentru el însuși. La cenacluri refuza să le citească, i le citeau alții
STELARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289917_a_291246]