1,076 matches
-
limbilor din diasistemul slav de centru-sud, formarea cuvintelor este inclusă în gramatică, făcând obiectul unei părți de rang egal cu morfologia în sens gramatical și cu sintaxa. În lingvistica limbii maghiare sunt lucrări, de exemplu Kiefer (coord.) 2006, în care derivarea, în cadrul formării de cuvinte, este tratată și în partea despre morfologie, și în cea despre lexic. În alta, A. Jászó (coord.) 2007, capitolul despre formarea de cuvinte, ce cuprinde un subcapitol despre derivare, este inclus într-o parte numită „Cuvântul
Derivare (lingvistică) () [Corola-website/Science/317874_a_319203]
-
de exemplu Kiefer (coord.) 2006, în care derivarea, în cadrul formării de cuvinte, este tratată și în partea despre morfologie, și în cea despre lexic. În alta, A. Jászó (coord.) 2007, capitolul despre formarea de cuvinte, ce cuprinde un subcapitol despre derivare, este inclus într-o parte numită „Cuvântul”, făcând obiectul unui capitol de rang egal cu cel despre lexicologie, cu unul numit „Părțile de vorbire” și cu unul intitulat „Morfologia cuvântului”. În lingvistica acestei limbi se deosebesc prin denumiri diferite, pe
Derivare (lingvistică) () [Corola-website/Science/317874_a_319203]
-
că sufixul poate trece cuvântul-bază în altă clasă lexico-gramaticală, dar prefixul nu o poate face singur, ci numai împreună cu un sufix. Sufixul poate fi adăugat la o rădăcină care constituie singură un cuvânt ("răutate), la un cuvânt deja format prin derivare ("muncitorime), la un cuvânt compus ( "auto-stop" → "auto-stoppeur „autostopist”) sau la o rădăcină care nu are existență independentă cu statut de cuvânt. În acest caz are loc de fapt o schimbare de sufix: "traction „tracțiune, tractare” → "tracter „a tracta”, "repül „zboară
Derivare (lingvistică) () [Corola-website/Science/317874_a_319203]
-
păcălește”. Și în cazul prefixării poate fi vorba de schimbarea prefixului în cazul rădăcinilor care nu sunt cuvinte: "a închide", "a deschide". Uneori un cuvânt nou se formează prin adăugarea simultană a unui prefix și a unui sufix, procedeu numit derivare parasintetică: "în-" + "dulce" + "-i" → "a îndulci", "in-" + rădăcina lui "user" ’a uza’ + "-able" → "inusable" „inuzabil”, "bez-" „fără” + "voda" „apă” + "-an" → "bezvodan" „fără apă”. În lingvisticile unor limbi se mai tratează și derivarea numită regresivă sau inversă, care constă în formarea
Derivare (lingvistică) () [Corola-website/Science/317874_a_319203]
-
unui prefix și a unui sufix, procedeu numit derivare parasintetică: "în-" + "dulce" + "-i" → "a îndulci", "in-" + rădăcina lui "user" ’a uza’ + "-able" → "inusable" „inuzabil”, "bez-" „fără” + "voda" „apă” + "-an" → "bezvodan" „fără apă”. În lingvisticile unor limbi se mai tratează și derivarea numită regresivă sau inversă, care constă în formarea unui cuvânt nou prin suprimarea unui sufix lexical ("auzi → "auz") sau a unei desinențe fals interpretate ca afix lexical ("nucă → "nuc"). Exemplu din franceză: "attaquer" „a ataca” → "attaque" „atac”. Un afix poate
Derivare (lingvistică) () [Corola-website/Science/317874_a_319203]
-
în franceză, prefixul "par-" ("parsemer" „a presăra”) și sufixul "-ail" ("gouvernail" „cârmă”). Afixele productive sunt de obicei și frecvente, dar pot fi și relativ rare, iar unele neproductive sunt totuși prezente într-un număr relativ mare de cuvinte actuale. Prin derivare se pot forma cuvinte din aceeași clasă lexico-gramaticală ca și cuvântul-bază, se poate schimba clasa cuvântului-bază sau se poate doar indica clasa cuvântului. Cuvinte din aceeași clasă ca cele bază pot fi derivate atât cu sufixe, cât și cu prefixe
Derivare (lingvistică) () [Corola-website/Science/317874_a_319203]
-
se poate doar indica clasa cuvântului. Cuvinte din aceeași clasă ca cele bază pot fi derivate atât cu sufixe, cât și cu prefixe. Cele din urmă formează numai astfel de cuvinte dacă nu sunt asociate cu sufixe. Prin astfel de derivare se pot forma: Schimbarea clasei lexico-gramaticale se face prin sufixare sau prin derivare parasintetică: În unele gramatici ale limbii maghiare nu se consideră că există adverbe derivate din alte părți de vorbire, ci că acestea primesc sufixe gramaticale de tip
Derivare (lingvistică) () [Corola-website/Science/317874_a_319203]
-
pot fi derivate atât cu sufixe, cât și cu prefixe. Cele din urmă formează numai astfel de cuvinte dacă nu sunt asociate cu sufixe. Prin astfel de derivare se pot forma: Schimbarea clasei lexico-gramaticale se face prin sufixare sau prin derivare parasintetică: În unele gramatici ale limbii maghiare nu se consideră că există adverbe derivate din alte părți de vorbire, ci că acestea primesc sufixe gramaticale de tip desinență care formează complemente. Tot în unele gramatici maghiare, modurile nepersonale ale verbului
Derivare (lingvistică) () [Corola-website/Science/317874_a_319203]
-
consideră că există adverbe derivate din alte părți de vorbire, ci că acestea primesc sufixe gramaticale de tip desinență care formează complemente. Tot în unele gramatici maghiare, modurile nepersonale ale verbului sunt considerate părți de vorbire nominale aparte formate prin derivare din verb: "ír" „scrie” → "írni „a scrie” (infinitiv), "író „care scrie” (participiu prezent), "írt „scris” (participiu trecut), "megírandó „de scris” (participiu viitor), "írva" „scriind” (gerunziu). Afixele pentru marcarea clasei lexico-gramaticale se aplică rădăcinilor care nu pot constitui cuvinte de sine
Derivare (lingvistică) () [Corola-website/Science/317874_a_319203]
-
scrie” (infinitiv), "író „care scrie” (participiu prezent), "írt „scris” (participiu trecut), "megírandó „de scris” (participiu viitor), "írva" „scriind” (gerunziu). Afixele pentru marcarea clasei lexico-gramaticale se aplică rădăcinilor care nu pot constitui cuvinte de sine stătătoare (vezi mai sus Tipuri de derivare). Există afixe care se pot aplica unor cuvinte din mai multe clase lexico-gramaticale. De exemplu în franceză, sufixul de infinitiv se poate adăuga la substantive, adjective, adverbe, interjecții sau onomatopee: "zigzag" → "zigzaguer „a merge în zigzag”, "rouge" „roșu” → "rougir „a
Derivare (lingvistică) () [Corola-website/Science/317874_a_319203]
-
szemes „sub formă de grăunțe”, "szemez „a curăța de păstăi”, "szemlél „a examina cu privirea”, "szemölcs „neg” etc. Pe de altă parte, un cuvânt deja derivat poate fi derivat mai departe, de exemplu "szemölcs" + "-s" → "szemölcsös „cu negi”. Exemplu de derivare mai complexă: "ad" „a da” + "-at" → "adat „dată” (informație) + "-ol" → "adatol „a documenta” + "-hat" → "adatolhat „a putea documenta” + "-atlan" → "adatolhatatlan „imposibil de documentat” + "-ság" → "adatolhatatlanság" „imposibilitate de a documenta”. Afixele derivaționale poartă foarte multe nuanțe de sens sau sensuri față de
Derivare (lingvistică) () [Corola-website/Science/317874_a_319203]
-
(după numele lui Luigi Amoroso și Joan Robinson) descrie în microeconomie relația dintre preț, venitul marginal și elasticitatea directă a cererii. Din relația Amoroso-Robinson se pot observa următoarele lucruri: În plus, relația Amoroso-Robinson este importantă pentru derivarea gradului monopolului. Formal, relația exprimă: formula 1,<br> la care:<br> formula 2 desemnează venitul marginal,<br> formula 3 bunul economic, <br> formula 4 prețul bunului economic <br> și formula 5 elasticitatea prețului cererii.
Relația Amoroso-Robinson () [Corola-website/Science/299264_a_300593]
-
Focșanii ca fiind un oraș mare, "„aflat chiar pe granița Moldovei cu Muntenia, pe care le desparte un pârâu, mai bine zis o baltă, peste care este clădit un pod de piatră”". Pârâul era de fapt o gârlă creată prin derivarea unei părți din apa Milcovului, care la început a avut suficientă apă pentru a pune în mișcare o moară, dar care după anul 1831 era aproape complet colmatată. La 1 ianuarie 1848 a fost suprimată linia vamală între Moldova și
Focșani () [Corola-website/Science/296965_a_298294]
-
prezența renului - pseudo cerbul lui Cezar - și elanului - pseudo elanul lui Cezar - în pădure. Taurul sălbatic pe care romanii îl numeau "urus" a fost prezent, de asemenea, bizonii europeni și bourul, acum dispărut: "Bos primigenius" . De fapt, "Hercynian" are o derivare proto-celtică, de la "perkuniă", mai târziu "erkunia". Revista germană "Hercynia", publicată de către universități și biblioteca "Landesbibliothek" din Sachsen-Anhalt, se referă la ecologie și biologia de mediu.
Pădurea Hercinică () [Corola-website/Science/320165_a_321494]
-
L'Hopital. Dacă sinus și cosinus sunt definite prin seriile lor Taylor, atunci derivatele pot fi găsite prin diferențierea termen cu termen a seriilor de puteri. Restul funcțiilor trigonometrice pot fi diferențiate folosind identitatea de mai sus și regulile de derivare: Identitățile integrale pot fi găsite în "Lista integralelor funcțiilor trigonometrice". Câteva forme generice sunt listate mai jos: Faptul că diferențierea funcțiilor trigonometrice sinus și cosinus rezultă din combinații liniare ale acelorași două funcții este de importanță fundamentală în multe domenii
Identități trigonometrice () [Corola-website/Science/320154_a_321483]
-
universitate (1731). În martie 1714, a devenit membru al Royal Society. A studiat lucrările matematicienilor anteriori și contemporani. S-a ocupat de problema rentelor viagere și paradoxul Sankt Petersburg (1709), cu teorema referitoare la independența valorii derivatelor parțiale față de ordinea derivării. De asemenea, a mai studiat teorema jocului de la Geneva, teoria integralelor despre care a scris mai multe memorii. În 1713 a publicat lucrările unchiului său, Jakob Bernoulli, sub titlul: "Acta conjecturii".
Nicolaus I Bernoulli () [Corola-website/Science/326395_a_327724]
-
Din cetate au rămas ruine. Autorii DGJPh, ediția 1897 (p. 601) au încercat să explice etimologic toponimul Urlați prin aceea denumirea "urlătoare" dată târgului, spre care locuitorii din zonă coborau de pe dealurile învecinate. Urlați ar putea să fie însă o derivare a traducerii din slavă a hidronimului [[Cricov (din "krik" "strigăt", "urlet"). Ar fi și o versiune etimologică maghiară: Urlați ar reprezenta o adaptare românească a termenului maghiar "Váralatt" "Subcetate" (aceeași etimologie o au toponimele Orlat, Urlat). Urlați a fost până
Urlați () [Corola-website/Science/297058_a_298387]
-
300 ani (anii 1660 - 1991) în Ucraina. Surjik în diferite regiuni și mass-media individuale are diferențe semnificative. De regulă, gramatica și pronunția (articulația, intonația) sunt ucrainene, iar în cazul în care fenomenele fonetice și gramaticale rusești pătrund, rămân lexicalizate, afectând derivarea. În același timp, o parte mai mult sau mai puțin semnificativă a vocabularului în ceea ce privește lexicul, după experiența vorbitor de limbă, precum și intenția sa de exprimare este împrumutată din limba rusă.
Surjik () [Corola-website/Science/332404_a_333733]
-
din = bună ziua) este un epitet care era acordat fiilor de boieri întorși de la studii din apusul Europei, în special din Franța, de unde veneau cu idei liberale, progresiste. Ansamblul concepțiilor, comportărilor și manifestărilor care îi caracterizează pe bonjuriști au primit, prin derivare, denumirea de bonjurism. Unii dintre tinerii „bonjuriști” recent întorși de la studii în străinătate doar aruncau aici, pe malurile Dâmboviței sau ale Bahluiului, diverse ticuri lingvistice sau de comportament: se îmbrăcau ca la Paris, „uitau” limba maternă și vorbeau într-o
Bonjurist () [Corola-website/Science/334092_a_335421]
-
au derivate continue pe formula 2 atunci are loc egalitatea: unde simbolul formula 4 reprezintă mulțimea primitivelor funcției formula 5 iar formula 6 reprezintă mulțimea primitivelor funcției formula 7 "Demonstrație". Funcția formula 8 are derivată continuă pe formula 2 și Fie acum formula 11 și diferența formula 12 Prin derivare se obține egalitatea: care arată că formula 14 Astfel am obținut că funcția formula 15 și formula 14 Altfel spus, formula 17 Analog se arată că oricare ar fi formula 18 funcția formula 19 "Consecință". Dacă funcțiile formula 20 au derivate continue pe formula 21 atunci are loc
Integrare prin părți () [Corola-website/Science/330644_a_331973]
-
este un procedeu intern de formare a cuvintelor, care constă în combinarea a două sau mai multe cuvinte-bază. Cuvintele compuse se pot obține prin mai multe metode. În limba română, formarea de cuvinte prin compunere este mai puțin productivă față de derivare. În funcție de partea de propoziție secundară prezentă la origine în cuvântul compus, se pot distinge următoarele procedee de compunere prin subordonare: În funcție de modul în care se îmbină cuvintele-bază la origine, există compunere prin coordonare Unii lingviști includ în categoria cuvintelor compuse
Compunere (lingvistică) () [Corola-website/Science/317881_a_319210]
-
un periferic al calculatorului nu mai este o metaforă ocazională, ci una care a dat cuvântului un sens nou. Unii lingviști includ în noțiunea de polisemie și sensurile diferite pe care le poate avea unul și același afix. Afixele de derivare țin și de lexic, și de morfologie. Un exemplu de astfel de afix, polisemic, este în limba maghiară sufixul "-ság/ség" care formează substantive din adjective sau din alte substantive. Acesta poate exprima: Există și afixe polisemice numai gramaticale, de
Polisemie () [Corola-website/Science/331285_a_332614]
-
numele de Le petit volontaire ( "lucrul mic determinat"), ca un copil, si a înviat o variantă a numelui în viața sa de adult. Numele inversează, de asemenea, silabele Airvault, orașul natal al familiei sale în regiunea Poitou.Richard Holmes susține derivarea anagramatica a numelui, dar adaugă că un scriitor, cum ar fi Voltaire ar fi intenționat să transmită, de asemenea, conotațiile sale de viteză și îndrăzneț. Acestea provin de la asociații de cuvinte precum voltige (acrobații pe un trapez sau cal), schimbări
Voltaire () [Corola-website/Science/296879_a_298208]
-
specifică relația dintre cele două operații de bază ale calculului integral, derivarea și integrarea. Prima parte a teoremei, numită uneori prima teoremă fundamentală a calculului integral, arată că o integrală nedefinită poate fi inversată prin derivare. Partea a doua, uneori numită a doua teoremă fundamentală a calculului integral, permite calcularea integralei definite
Teorema fundamentală a calculului integral () [Corola-website/Science/309897_a_311226]
-
specifică relația dintre cele două operații de bază ale calculului integral, derivarea și integrarea. Prima parte a teoremei, numită uneori prima teoremă fundamentală a calculului integral, arată că o integrală nedefinită poate fi inversată prin derivare. Partea a doua, uneori numită a doua teoremă fundamentală a calculului integral, permite calcularea integralei definite a unei funcții folosind oricare din infinit de multele primitive ale acesteia. Această parte din teoremă simplifică calculul integralelor definite. Prima formulare și demonstrație
Teorema fundamentală a calculului integral () [Corola-website/Science/309897_a_311226]