691 matches
-
bacara, în statuetele de Sèvres. Domnul Blecher avea un fiu bolnav, țintuit la pat, despre care se spunea că era un geniu și care scria niște cărți pe care nu le înțelegea nimeni. Nici măcar atot știutoarea mea mamă, care repeta derutată un anu mit titlu: Întâmplări din irealitatea imediată. Ce-ar mai fi putut însemna și asta? R.P. Bun. Suntem tot în trecut și vă întreb acum care erau ereziile socio-mondene de care s-ar fi putut face vinovată o fată
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
mai aveau puțin suflu după care și acesta se stinse. În general, oamenii atât timp cât trăiesc nu renunță niciodată la dragoste și nici la ură. Valurile acestor sentimente de dragoste și ură vin și pleacă odată cu trecerea timpului. Lumea era foarte derutată, aș putea spune chiar panicată de acest eveniment istoric. Unii români erau supărați, iar alții savurau cu drag victoria. Multora le-a rămas zgomotul împușcăturilor în minte pentru mult timp. Din cauza faptului că subminaseră și neglijaseră doleanțele poporului, au ajuns
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
un soare ce urma să apună. Iubirea lor era înfrântă. Numai timpul cu măsura lui mai putea decide cum le va fi ziua de mâine. Carlina oftă, continuând: - Ei bine, dacă tot ești aici, părerea mea este că sunteți ambii derutați. - Înțeleg ce vrei să spui. Asta este părerea ta. Am plecat. Am o treabă. - Dacă nu vii mai devreme acasă de pe unde umbli, mai bine să-mi spui. Vreau să plec. Nu vreau să pierd timpul degeaba. Te rog mult
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
bine. Deși avea textul Raportului pe birou, nu știa ce să facă cu el, dacă să-l dea mai departe așa cum se proceda întotdeauna -, spre a merge la conducerea statului; din câte am înțeles eu, a tăcut mâlc, fiind puțin derutat, și, până la urmă, nu l-a dat mai departe la Președintele Nicolae Ceaușescu; ar fi fost un risc pentru ei, date fiind pretențiile acestuia, care se respectau cu sfințenie la acea vreme, de a fi aplaudat ceea ce, cu tot efortul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
un pachețel de ceai japonez, pe care îl poți prepara la aparatul special care există în toate camerele de hotel. Singurul lucru care mă deranjează este faptul că nu pot deschide geamul, dar oricum, afară e foarte cald... Mă simt derutată, chiar dacă sunt cu „prietenul” meu, Dimi, pentru că nu știu încotro să mă îndrept. Băieții au plecat în UENO după cumpărături, iar Criss doarme pentru că a închis barul în zori. Dimi are o propunere: să mergem la magazinul de 100 de
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
că și-a uitat servieta cu note muzicale la M-me Voitinovici, pe Strada Preoteselor. Înainte de a păși în misteriosul locaș al țigăncilor, existente în acel loc de douăzeci și unu de ani, cifra perfecțiunii, Gavrilescu, la umbra nucilor, rămâne pentru o clipă „derutat“, zâmbind „Parcă s-ar fi aflat dintr-o dată într-o pădure, la munte“; această „derută“ nu este decât o desprindere de planul real. Casa nu este un loc rău famat, cum se spune, ci un loc de trecere dincolo; un
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
M-am îndreptat spre Muzeul de Istorie fără să privesc prea mult claia de dărîmături deasupra căreia lucrau echipe de militari. Sub lumina unui soare anemic, acoperită de praf gri-albicios, Piața Universității avea un aspect selenar, halucinant. Frămîntați de griji, derutați și extenuați, oamenii se mișcau fantomatic, aidoma unor spectre dintr-un film uzat. Printre ei, cu fața lividă, cu umerii aplecați, Corneliu Dima-Drăgan. Ne-am salutat, dar altceva nu prea am mai știut ce să ne spunem. Deși sufletește grăbit
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
la cartea lui N.I.?”, l-a luat în primire R.C., pe Vasile, de cum a deschis ușa. „Trebuie ca eu să am grijă de toate?”, și-a exagerat el nemulțumirea. „N-am știut că te interesează, șefule”, i-a răspuns, vădit derutat, Vasile. „Să știi, tovarășu’ Sp., să știi, că de asta te plătește - și încă bine - redacția!” Ofensat, Sp. a dat să protesteze. „Din clipa asta nu mai am ce discuta cu dumneata”, l-a întrerupt R.C. „Mîine, cel tîrziu poimîine
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Ca să nu se zgîrie, aceștia l-au «adaptat» ca pe un obiect: i-au pilit dinții! Nemaiputînd să mănînce, amețit de durere, într-o zi ăsta a leșinat.” „«Brigada știe tot!»”, a ricanat Petru Cimpoeșu, „dar tace mîlc”. Savin privea derutat, cu gura întredeschisă. Povestea m-a umplut într atît de oroare, încît n-am reținut nimic din tot ce a mai relatat gazda noastră despre „dificultățile muncii educative într-o asemenea unitate”. Mă gîndeam: sînt cruzimi care-l arată pe
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Nu se poate să ratezi, ne-am gândit cu toții. Apoi au fost instalate câteva prototipuri și am studiat cum interacționau cumpărătorii cu ele. De fapt am văzut cum nu interacționau, pentru că dispozitivul nu era folosit. Poate clienții erau mult mai derutați decât arăta studiul. Probabil dispozitivele erau concepute cu prea mult gust, astfel încât cilindrele gri nu au avut ocazia să stea prea mult pe raft. Nu era suficient de clar că pentru a vedea tastele dintr-o parte trebuia să-l
[Corola-publishinghouse/Administrative/1868_a_3193]
-
am renunțat. Poate orgoliul, poate ambiția, poate... Cine știe... . Am dat vina continuu pe cei din afara mea, că nu mă prețuiesc, că nu-mi recunosc talentul, că nu mă folosesc la adevărata mea valoare. Am suferit. M-am simțit persecutată, derutată, înlăturată, ignorată ș.a.m.d. Toate acestea au dus la reacția primă de apatie, după care într-un anumit fel, la revoltă activă și creatoare care s-a concretizat în muncă efectivă depusă acest an timp de două luni și
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
atât de frumoasă. N-am putut să-l convingem că noi ne-am vizitat țara încă de mici copii și că acum dorim să mai vedem și alte meleaguri și să mai intrăm în contact și cu alte civilizații. Puțin derutat și încurajându-ne că ploaia aduce noroc, când plouă la plecarea în excursie (noi știam că ploaia aduce noroc mirilor, dacă plouă în ziua cununiei), ca să nu fie mai prejos decât vecinele, a trimis-o pe Diana, fetița lui, să
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
lectură. Joi 16 septembrie 1999- sala Pruteanu- Teatrul- ora 17.00 Mama și sora sunt în altă lume. Singura făptură care le ține împreună- Ștrengărița. Vineri 17 septembrie 1999 - sala Pruteanu Puțin înspăimântată și încercând să nu mă încarc, confuză, derutată, am pornit totuși cu forță și credință în exercițiile fizice începute azi de dimineață. Până la ele voi reface agenda zilelor trecute. Lectura de miercuri seara a fost un experiment care mie nu-mi este nou. În facultate, la propunerea mea
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
-i mulțumită. După moartea inspectorului, Bichir nu mai poate controla destinul. Totul se dezlănțuie clar. Toată lumea intră mâncând la metroul I. Înaintăm ca spre o prăpastie. Depindem de un computer, de un orar. Ne oprim un moment și ne uităm derutați. Vulnerabilitate. Depindem de el. Retragere lașă. Nu mai vine metroul și nu vrem să rămânem noaptea închiși în tunel. Metrou II - dimineața cu cafeaua. Am citit că este un mort în metrou. Suntem încărcați cu vestea asta și revenim acolo
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
iar mașinile sunt neimportante pentru mine. Oricum azi vom continua vizitarea muzeului de artă, după care vom merge la Dana, la World Bank și de acolo ne vom întoarce acasă. Asta e America. Dacă n-ai obiective clare te simți derutat și inutil. Joi, 28 decembrie 2000 - Washington Suntem din nou în muzeul național de artă, de data asta în corpul de clădire care adăpostește lucrări ale contemporanilor. Eu m-am oprit într-o sală rotundă, intimă, cu sculpturi spațiale ale
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
ascunsă, conform dorinței sale, în eleganța sumbră a unui sicriu translucid, ADA ne zâmbea luminos dintr-un portret care estompa cumva stânjeneala încâlcită prin sufletele noastre. L-am revăzut pe Liviu: cuibărit în cotloanele unei modeste înțelepciuni, umblând cu o derutată măsură prin spațiile dinlăuntrul său, căutând parcă ceva ce uitase pe-acolo... Și-am înțeles de ce mi-a fost imposibil să-l contactez în ultima vreme: temeinicia suferinței nu poate fi clătinată decât atunci când ea însăși o cere. Ultimul
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
1951, care s-a interesat de acțiune și l-a chestionat pe Eugen Dimitrov în privința incidentului din seara de 1 mai, dar acesta nu s-a intimidat, astfel că efectele vizitei au fost minore. Că 'Nutti' Pătrășcanu era tot mai derutat și începea să-și facă griji în privința sorții sale ne-o dezvăluie chiar el, amintind că, pe la mijlocul lunii iulie 1951, a fost chemat la Biroul Inspecții și luat la rost de către Șleam și un sublocotenent din București pentru că ar fi
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
Deși cu o zi înainte Țurcanu împărțise deținuții din camera 4-spital în tabere pro și contra acțiunii sale, iar Bogdanovici se declarase în favoarea ei, în seara lui 25 decembrie 1949 a fost atacat de Pătrășcanu, Pușcașu, Roșca și Virgil Bordeianu. Derutat, l-a întrebat pe Țurcanu ce se întâmplă, dar a fost expediat de acesta, cu toate că el era cel care își instigase acoliții să îl tortureze. După ce primul lot mare a fost torturat în camera 4-spital, deținuții au fost răspândiți în
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
a stat în camera 4-spital în aprilie-mai, când Țurcanu a pregătit o serie de deținuți pentru a continua acțiunea, în timp ce Badale s-a numărat printre aceștia. După o primă tentativă nereușită de agresiune în primele zile ale lui iunie, ușor derutat, pe 6 iunie a ieșit la raport în fața directorului sanatoriului, Ștefan Danieliuc, și a ofițerului politic, Augustin Șleam, pentru a încerca, probabil, să-și dea seama ce să facă. Abia la sfârșitul lui iulie 1950 a simțit că acțiunea este
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
pe nume. Ana Blandiana rămâne în conștiința celor care au conștiință nu doar ca un mare poet, ci și ca un mare reper. După 1990, Ana Blandiana a continuat lupta: cu mentalitățile de un anumit tip, cu sechelele unei societăți derutate, și, poate cel mai important, a continuat lupta cu Uitarea. Memorialul de la Sighet, durerosul muzeu în care s-a implicat cu atâta devotament, constituie unul din semnele luptei, dar și victoriei. Ca poet, a depășit de mult frontierele țării și
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
un climat, o atmosferă apăsătoare și demotivantă în organizație; - se inconjoară de subalterni „devotați” (mai degrabă supuși), însă mediocri și panicați. Autorul amintit îl caracterizează alegoric astfel: „Este ca un șobolan speriat care stă în vizuina lui, alături de ceilalți confrați derutați. Consumă ultimele rezerve. Impune confraților strângerea curelelor și un regim de austeritate. Este livid, morocănos și ofticat”. În contradicție cu stilul de intervenție al managerului prost, categoria denumită de Daniel Gheorghe Luchian „manager deștept” este activă. Caracteristicile acționale ale acestuia
[Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
pentru câmpul mediatic și o autoritate simbolică pentru ei înșiși, în calitate de demascatori ai tentativelor de "manipulare a opiniei publice". Astfel, dintr-un fenomen al universului social (și obiect de studiu în câmpul științific) jurnaliștii fac o entitate agresată (manipulata, mințita, derutata etc.) în primul rând de către politicieni (dar și de alți competitori pentru bunăvoință acestei pseudo-entități, în fapt fiind vorba de un concept intenționat "dezorganizator" al câmpului social) și ocrotita ("conștientizata", informată etc.) de către ei înșiși. Specialiști în comunicare, ei caută
by Răzvan Enache [Corola-publishinghouse/Science/1038_a_2546]
-
o crustă groasă. Tavanul mi se părea mai înalt ca altădată și totul se acoperise de praf. Lumina era stinsă, iar în beznă nu răsunau decât pașii mei. Ea nu se afla acolo. M-am așezat pe băncuța de lemn, derutat. Nu știam încotro s-o apuc. Am decis s-o aștept totuși. M-am gândit că era cazul să vină pentru că nu găsisem ușa de la intrare încuiată. Așteptam și tremuram de frig. Așteptarea a fost zadarnică, pentru că ea n-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
dar nu m-a băgat în seamă. A început să se cațere. M-am agățat cu ambele mâini de stâncă și m-am uitat la ea cum urcă, cu lanterna bălăngănindu-i-se pe spate. Arăta chiar ca un suflet derutat ce se întorcea în ceruri. Mi se făcuse o poftă nebună de o gură de whisky, dar sticla era în rucsac și nu mi s-a părut chiar înțeleaptă ideea de a mă răsuci, de a da jos rucsacul și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
piatră de încercare în căutarea lui Dumnezeu. În fața suferinței celor inocenți, a marilor catastrofe naturale, a tragediilor create de cruzimea umană, e dificil să înțelegi «tăcerea» lui Dumnezeu, prezența sa imperturbabilă, neputința sa aparentă. Câți sunt cei care se întreabă derutați: «De ce Dumnezeu permite? De ce nu intervine?!». În aceste momente, a rămâne tari în credință și a păstra încrederea în Dumnezeu, Tatăl bun și providențial, este într-adevăr fundamental. În Vechiul Testament, în cărțile sapiențiale, întâlnim o capodoperă literară: inocentul Iov, strivit
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]