269 matches
-
mă întorc“. Nu mai știe cât așteptase. Cerul se învinețise și, pentru că era vară, stelele apăruseră înainte să se întunece. Parcă se scufundase într-un cristal, așa se simțea așezat pe pavelele albastru cu alb ale serei aceleia în care dervișii se grupaseră ca un stol de cocori, în unghi, apoi rotunjiseră cercul lor ritual, ca un soare lăsat pe prundul din albia unui râu. Omar nici nu mai respira. Se simțea stânjenit, fiindcă lângă el regăsise un faqih, pe care
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
soare lăsat pe prundul din albia unui râu. Omar nici nu mai respira. Se simțea stânjenit, fiindcă lângă el regăsise un faqih, pe care îl văzuse cerșind în bazar și pe alți vreo câțiva care își petreceau dimineața în jurul moscheilor. Dervișii dansatori erau șapte, câte zilele săptămânii, și, înainte să se rotească, hafiz- ul își luă elan și recită un verset: „Pe lume sunt semne pentru cei care cred, ca și pentru ceilalți, dar nu le vedem“. Rebabul, chimbalul și tobele
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
ni s-a dat: de a fi ai lumii lui Dumnezeu, fie că El se chema Allah sau Hristos ori Ahura Mazda. Shams îl juca atunci pe șeic și închidea cercul, dar se întâmplă altceva, neobișnuit într-un dans al dervișilor: Marele Maestru, care, de obicei, își leapădă osul propriului eu, ce ne stă în carne ca un cui înroșit, începu să se învârtească, fără să se teamă că e bătrân și uitând că el ajunsese desăvârșit. Un murmur ușor străbătu
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
de sub ochi. Instinctiv, Omar se uită spre luminator și văzu doar luna, ca pe un capac poleit, ca o portocală prea coaptă. Toți ceilalți șase se mai roteau, luminând ca flacăra unor lumânări, dar Maestrul Beheshti dispăruse. — E al doilea derviș care trece în nori, zise lângă el cerșetorul. — A plecat, zise altul, ținându-și plânsul. Shams nu avea față, nici corp, continua să se învârtească - un burghiu de aur în bezna nopții. Doar glasul lui tânăr, de zeu frumos, susura
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
de zeu frumos, susura ca o apă coborâtă din munte: Dansează, rotește-te până îți vei sfărâma vrerea, Smulge rădăcinile dorinței tale! Unii dansează în piața mare, Dar sufiții adevărați dansează în propriul sânge, dansează și calcă peste propriile iluzii, Dervișii muzicanți bat în tamburul dinlăuntru și cu iuțime tulbură apele, tu nu știi, dar ei aud foșnetul pomilor din Paradis, tu nu cunoști freamătul acelor frunze, fiindcă îți trebuie auzul inimii, și nu ochii!... Întâmplarea făcuse înconjurul orașului chiar din
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
dacă asta e prea mult, atunci măcar o parte. Nu, mai mult decât o parte. Aproape tot. Aproape tot, cu spații albe pentru părțile lipsă. Taciturnul, dar amabilul Stanley Chowder, experimentat tunzător de iarbă, abil jucător de pocher și un derviș al ping-pongului, pasionat de filme americane vechi, veteran al Războiului din Coreea, părinte al unei fiice în vârstă de treizeci și doi de ani cu improbabilul nume de Honey - învățătoare la o școală publică, locuind în Ohio. Stanley are șaizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
spunea el, să devină cardinal, un rabin, un imam, trei credincioși Baha’i, un contabil liber-cugetător convertit la Cabala datorită fascinației pe care-o resimțea pentru numerele mari și foarte mari, câțiva teozofi de duzină, un călugăr zen și un derviș indian - ultimul pretinzând că, prin concentrare, putea să se transforme În orice obiect, cu excepția unei unghiere -, câțiva sufiști și un frizer. Iubitorii de Mașini dezbăteau probleme precum „De ce briceagul elvețian a rămas pliat, iar bormașina s-a revoltat?“, „În care
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
orele serii, când membrii mișcării s-au străduit să intre În rezonanță cu Conștiința Mecanică Universală, bâzâind la unison timp de o oră ca niște muște, cu ochii Închiși și capetele date pe spate, ori când au Încercat, sub Îndrumarea dervișului, să se transforme În obiecte (unul dintre cursanți a reușit atât de bine să semene cu un cuier-pom, Încât câțiva chiar și-au agățat hainele În el). Cât despre Isabella, ea Își găsise cu adevărat sensul vieții; fata anostă, cu
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
plus, cine mai deschide o carte În ziua de azi? și-a manifestat reținerea Padre C. — Bun, dar trebuie să existe un motiv. Până la urmă, de ce s-a revoltat mașina? s-a băgat În vorbă un empirist. — Liberul-arbitru? a sugerat dervișul. — Karma? a propus imamul. — Să-și fi băgat dracu’ coada? a Întrebat credinciosul Baha’i. — Mai degrabă ceva legat de păcatul originar, a spus rabinul, Însă ipoteza lui a fost Întâmpinată de un cor de proteste, În care s-a
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
mireasa, ni se dă de Înțeles că se putea Întîmpla orice, ochiul uman neputînd percepe integral două trupuri În acțiune. Peter Handke se dovedește a fi un mare scriitor. A doua zi, seara, ajunge În Damasc. Marea Moschee. Descriere dans derviși. Se ivește femeia de marți, nespus de frumoasă (toate femeile sînt la fel și-i provoacă, metafizic, frică lui Don Juan). În Damasc Începe o furtună de nisip. Uguiesc curcanii, țipă păunii, sirianca are un copil, valetul se duce undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cuibar, încât, privind orașul, pe de o parte, urcușul de gunoaie, pe de alta, te întrebai care sunt, cu adevărat, resturile : ceea ce se aruncă sau ceea ce rămâne ? Isaia făcu un semn, prapurii o luară înainte, apoi Iadeș răsuci, ca un derviș rotitor, fumurile de dinaintea lui. Sicriul și ceilalți, cu făcliile aprinse, porniră. Cântau „Sfinte Dumnezeule“ și, pe urmă, „Mergi la cer și te așază lângă Tatăl creator“. Cutia lungă a pendulului se făcu, parcă, mai grea. Pelerinii se înmulțiră, porțile cele
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de acaparator pe care pianul, sub mâinile-i neastâmpărate, îl crează în jur. Celor care s-au întrebat, poate, ce are de-a face trista comemorare istorică din preambul cu trăirea în transă pe care șamanul armean, cu dexterități de derviș rotitor, ne-a înșurubat-o frugal în suflete, ar trebui doar să le reamintesc că The Entertainer, celebrul rag al lui Scott Joplin cu care a început exorcismul, a fost scris exact în anul în care armenii erau măcelăriți. De
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
1980) și a transpus o serie de scrieri din limba sârbă în română și din română în sârbă. I-a tălmăcit, între alții, pe Ivo Andrić (Povestea cu elefantul vizirului, 1966, în colaborare cu Gellu Naum) și pe Mesa Selimović (Dervișul și moartea, 1971), după cum i-a făcut cunoscuți cititorilor din Iugoslavia pe Mircea Eliade (Pe strada Mântuleasa, 1987) și pe Dumitru Radu Popescu (Duios Anastasia trecea, 1988, în colaborare cu Adam Puslojić). SCRIERI: Istorija jugoslavenskih knjizevnosti. Epoha srpskog romantizma [Istoria
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289949_a_291278]
-
Ivo Andrić, Povestea cu elefantul vizirului, pref. trad., București, 1966 (în colaborare cu Gellu Naum); Mihailo Lalić, Nunta, București, 1967 (în colaborare cu Marcel Gafton); Ranko Marinković, Mâinile și alte povestiri, București, 1968 (în colaborare cu Remus Luca); Mesa Selimović, Dervișul și moartea, București, 1971; Vladan Desnica, Primăverile lui Ivan Galeb, București, 1972 (în colaborare cu Mircea Spiridoneanu); Jovan Hristić, Formele literaturii moderne, București, 1973; Pictura naivă iugoslavă, București, 1977; Izvor iz savremene rumunske kratke proze [Culegere din proza scurtă românească
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289949_a_291278]
-
solia ar putea fi una a falsei fandări în semnificație a textului: „Era un castel înecat în verdeață,/ pe porțile negre sculptat un dragon/ părând că de întotdeauna veghează/ să nu intre lume străină’n donjon.// Veneam de departe, albastru derviș,/ și ostenit după șirul de ani/ purtam pe veșmânt și pe frunte înscriși/ versete din Palii și psalmi din Coran.// Eu nu căutam nicăierea nimic,/ Se auzea de prin crânguri de roze/ cântarea ciudată a lui Laostic,/ pierdut în adâncă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290386_a_291715]
-
critica tradițională a lăudat blestemele și ritmurile iuți ale baladelor. Acestea sînt, Într-adevăr, extraordinare. Cine nu-și amintește de Mihnea și baba și de efectele auditive de acolo? Blestemul, ca formă lirică (retorică), apare Încă din Florile Bosforului, Blestemul dervișului, anticipează teribilele imprecații din Basme, anticipează și o imaginație poetică mai pronunțat materială: „flămînzi, să roadeți iarba ce naște pe morminte!;... să vă mușcați și brațul, și mîna deșirată... pe orice-ți pune mîna, țărină să se facă...” Versurile arată
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Machedon - am zis cam, fiindcă este o mică deosebire: pe câtă vreme vârtejul produs de acesta a fost extensiv, vârtejul nostru este intensiv; cum am zice, Alexandru a amețit o lume ca trombele și ciclonii călători, iar noi ne amețim singuri ca dervișii învîrtitori. Firește. Statul tânăr, înființat după împrejurări, are nevoie grabnică de o societate. Statul improvizat, în loc de a fi forma de echilibru al forțelor sociale la un moment dat, caută să fie fondul și izvorul născător al acelor forțe. De unde statul
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
minute rămân inertă, sedusă de răceala patului pufos care îmi dă fiori de plăcere... Reușesc să mă ridic și ca să mă încălzesc încep să mă învârt încet pe loc, apoi mai repede, mai repede, ca într-un spectaculos dans al dervișilor, cu fustele lor fluturând, în căutarea unei stări de spirit care să-i detașeze de materia impură și să-i apropie de transcendent... Mă plimb câteva ore, pe străzile ce și-au pierdut din freamătul obișnuit al zilei. Câțiva copii
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
scalde din nou în izvoarele miturilor, vechilor cosmogonii. Aceasta fusese deja dorința lui Mallarmé. El trebuie să le semene Misterelor Orfice sau Misterelor din Eleusis care puneau în scenă conflicte arhaice. Actorul trebuie să poată intra în transă, ca și dervișii în cursul dansurilor sacre. Artaud se explică în două rânduri, în cele două manifeste ale sale, în 1932 și în 1933, asupra teoriei sale din Teatrul cruzimii. Aducerea cruzimii în teatru este singurul mijloc, după părerea lui, de a-i
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]