283 matches
-
o inițiere ratată. Totuși, structurile religioase ale culturii pop se mai păstrează și astăzi. Sunt mai mult sau mai puțin evidente. Doar două exemple. Primul este cel al regelui muzicii pop, Michael Jackson. Mort din cauza unei supradoze, regele ilustrează perfecta desacralizare a consumului ritualic de droguri. Dimensiunea spirituală a muzicii pop este cvasiabsentă în cazul lui Michael Jackson. Rămâne doar subtila componentă mitică a vieții sale, cea pe care megastarul american a ilustrat-o în cele mai spectaculoase versiuni kitsch cu
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
puțin, sau deloc, în spiritualitate. Aceasta din urmă este ironizată și desconsiderată. Transpar de aici reminiscențele marxisto-pozitiviste ale fetișizării științei și progresului tehnic. Or, așa cum arăta frecvent (și) Mircea Eliade, după Newton, în plină modernitate, tehnica a cunoscut o teribilă desacralizare. Dacă tehnica veche, premodernă, era dublată de o dimensiune simbolico-religioasă, cea actuală încetează a mai fi. Un banal instrument de lucrat pământul (hârlețul, de exemplu) era ceva util muncii propriu-zise, dar era și simbol falic al hierogamiei dintre Cer și
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
incertitudinea marilor case orientale” și îi asemuia căutarea cu mișcarea „acelei flori grele și galbene spre soare” (2). De asemenea, au existat discuții contradictorii în legătură cu portretul regelui Ferdinand, publicat de prințesa la moartea acestuia. I s-a reproșat o anume desacralizare, regele era prezentat că o ființă timidă, contemplativa. Martha Bibescu a răspuns cu aplomb: Micul volum La bal cu Marcel Proust conduce - lburător spre descoperirea unei ființe fragile, un Proust plin de delicatețe față de prietenii săi, suferind din cauza izolării, pe
Prinţesa Bibescu în ţara lui Proust. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Cristina Poede () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1430]
-
existențe. în contextul familiei, ca simbol matriceal al lumii satului, tăierea salcâmului capătă funcție apocaliptică deoarece anunță disoluția întregii lumi a câmpiei dunărene. Este descris mai întâi universul sinestezic al lumii satului, într-o dimineață de duminică, prevestitor, parcă, al desacralizării ei: Imaginea apocaliptică este întregită de transferul sinestezic care se realizează, din cimitir, în curtea lui Ilie Moromete, devenită acum un "imago mundi” a satului: Acest bocet simbolic, o litanie cosmică, devine un ecou al dezorientării omului care se află
„Moromeţii” - cronică de familie sau roman social-istoric?. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Butnaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1382]
-
timp transcendent, în Illo Tempore cum spune Mircea Eliade, pe când tărâmul utopic se află in fantezia individului, el fiind doar o creație literară. Ținuturile mitice sunt considerate ca fiind reale, cele utopice nu. De fapt, în cazul utopiilor se realizează desacralizarea unor opere mitice și prin aceasta coborârea lor în profan. Această formă de desacralizare ne permite să discutăm despre predicția autorealizatoare în cadrul utopiilor. Nu am fi putut discuta despre așa ceva dacă nu s-ar fi modificat percepția asupra realității. În
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
in fantezia individului, el fiind doar o creație literară. Ținuturile mitice sunt considerate ca fiind reale, cele utopice nu. De fapt, în cazul utopiilor se realizează desacralizarea unor opere mitice și prin aceasta coborârea lor în profan. Această formă de desacralizare ne permite să discutăm despre predicția autorealizatoare în cadrul utopiilor. Nu am fi putut discuta despre așa ceva dacă nu s-ar fi modificat percepția asupra realității. În cazul în care discutăm despre un tărâm mitic, profeția nu se poate autorealiza pentru că
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
afla oricînd cu condiția să vrem că, în principiu, nu există forțe misterioase imprevizibile care să joace un rol important în viața noastră; dimpotrivă, toate lucrurile - în principiu - pot fi stăpînite prin calcul" (M.W.). Cel mai important efect este desacralizarea, dezvrăjirea lumii în care trăim. Noi nu mai avem nevoie să apelăm la mijloace magice pentru a domina spiritele sau a le implora, așa cum făcea sălbaticul pentru care aceste forțe existau. Acele mijloace au fost înlocuite de mijloace tehnice și
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
magice pentru a domina spiritele sau a le implora, așa cum făcea sălbaticul pentru care aceste forțe existau. Acele mijloace au fost înlocuite de mijloace tehnice și de calcule. Iată care este, înainte de toate, semnificația intelectualizării ca atare. Acest proces de desacralizare, desfășurat de milenii în cultura occidentală, și mai ales acest "progres" la care participă știința, atît ca verigă, cît și ca forță motrice, au oare un sens dincolo de cel practic și tehnic?" (M.W.). Pentru a răspunde la întrebarea ultimă
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
judecarea credinței, reperele sunt supuse interpretării și validării intersubiective, de aceea întotdeauna vor fi creditate formulele verificate. Viteza schimbărilor antrenate de modernitate a dus la o suspiciune generalizată, astfel încât a devenit un loc comun că modernitatea este un timp al desacralizării și o lume a singurătății zgomotoase a omului. Omul s-a însingurat nu doar față de Dumnezeu, ci și față de sine însuși, nu mai găsește un principiu de solidaritate cu semenii săi, ceea ce constituie o problemă deopotrivă pentru Biserică și pentru
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
protecționism estetic prost înțeles, exegeza eminesciană de după 1990 a încercat, înainte de toate, să-l despovăreze pe Eminescu de lespezile mortificatoare ale mitizării și să-l redea sieși în mărime cît mai naturală. Coborîrea de pe piedestalul unei forme de obediență critică, desacralizarea acelor atitudini al căror zel mumifiant au blocat exercițiul hermeneutic al operei, decodificarea mai realistă a poziției ideologice pe care au exprimat-o textele publicate preponderent în Timpul, interpretarea mai nuanțată a gramaticii discursului publicistic eminescian sînt cîteva dintre strategiile apropierii
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
medici de specialitate, care vorbesc de pedagogia embrionară. Este limpede că mama are influența cea mai mare în creșterea și educația copilului. Faptul acesta capătă o importanță deosebită în societatea noastră contemporană, care este confuză, indiferentă, nestatornică, în proces de desacralizare, fragmentată și invadată de concepții și curente negative, străine de viața creștină și mai ales de spiritualitatea românească. Totdeauna au existat crize, mai mari sau mai mici, în lume, dar se pare că printr-o criză ca aceea prin care
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
teofanic și originea sacră / 106 4.5.2. Douăsprezece mii de capete de vită / 110 4.5.3. Brânduș, copilul din flori, și "fata căpitanului" / 113 4.5.4. Thecla, "Sf. Dumitru", și recuperarea identității unui farseur / 115 4.6. Desacralizarea numelui și pierderea identității. Semnul călăuzitor / 119 4.7. Toponime și antroponime epifanice. "Eșecul referinței" / 128 4.8 . Nume proprii și mitologie românească / 134 4.8.1. Pe strada Mântuleasa / 134 4.8.2. Șanțurile / 151 4.9. În curte
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
despre care nu se știe nimic și care apoi au fost "corupte prin uz, "derivate"". Dacă "numele primitive" date de zei, trăiesc în paradisul motivației, cele derivate - creații umane - înseamnă convenție, arbitrar, marcând trecerea de la adevărat la eufonic 13. Fenomenul desacralizării, al golirii afectivității, al pierderii semnificației originare este echivalent, în terminologia spitzeriană, gramaticalizării: "nomina sacra vizând spre transcendență, devin, printr-un proces de golire, de formalizare, cuvinte sacrilege, apoi își pierd chiar și această relație negativă cu sacrul. Omul sfințește
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
celui "curat cu inima": "Și tot el are să-l vadă cel dintâi, când Dumnezeul adevărat își va arăta din nou fața nu în biserică, nici în universități, ci se va arăta pe neașteptate, deodată, aici între noi..."279. 4.6. Desacralizarea numelui și pierderea identității. Semnul călăuzitor La țigănci deschide seria prozelor (19 trandafiri, În curte la Dionis, Pe strada Mântuleasa) cu protagoniștii amnezici, treziți de un mesager care le redescoperă adevărata identitate a sufletului, le reamintește originea divină, celestă; în
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Întrupării lui Dumnezeu (Luca, 1, 28 -31), a zămislirii Maicii Domnului de către dumnezeieștii parinți Ioachim și Ana, a Nașterii Mântuitorului (Luca, 2, 8-20), a Învierii Domnului (Luca, 24, 4-7), a nașterii Sfântului Ioan Botezatorul (Luca, 1, 19). În La țigănci, desacralizarea numelui înseamnă atât pierderea identității, cât și a calității de mesager divin. Cel care cunoscuse marea iubire devine subiect într-o căsătorie mediocră, cel care auzise muzica sferelor - un "muzicant" care cântă numai după partituri, uitând de îngerul din el
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
să cânte oamenilor, "pentru păcatele mele", Gavrilescu din La țigănci îi învață pe oameni să cânte și renunță atunci când își dă seama că nu izbutește să-i ajute, "adică să-i fac să mă întreacă..."). Tot ca în La țigănci, desacralizarea mitonimului se realizează prin sufixarea lui639. 4.11. Din nou despre numele sfânt: Incognito la Buchenwald Scrierilor despre funcția spectacolului ("sacerdoțiu epifanic"640), despre teatrul experimental (proze ca: Adio!..., Nouăsprezece trandafiri, Uniforme de general aduc în discuție "un fel nou
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
masculin euphrósynos, "vesel, voios, bucuros", și feminin euphrosyne, "voioșie, bucurie"), la origine un nume compus din eu- "bun" și phren- "minte, inteligență" (euphrosyne însemna la început "înțelepciune")766. Alternanța Euphrosyna/Frusinel traduce opoziția mitic/vs/profan; diminutivarea este aici expresia desacralizării și a căderii din mit. Deși folosește două sau trei nume, Eufrosina știe că "ăsta era numele meu adevărat"767, care o face să participe la realitatea mitică. În ceea ce privește numele Italiei Gâldău, doctorul Aurelian Tătaru consideră că "Italia" e o
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
este refuzat - el nu își va mai revedea niciodată părinții de al căror dor mistuitor se reîntoarce în lumea "timpului rotitor"823. Neînțelegerea, neputința de comunicare a lui Făt-Frumos cu cei care categorisesc "fleacuri" experiența lui extraumană (expresie clară a desacralizării lumii) le cunoaște și Dominic Matei care încearcă să le povestească din amintirile lui despre viitor: al Doilea Război Mondial, Hiroshima, primul om pe lună. Neînțelegerea, oboseala, impresia că se află în vis, mișcările îngreunate sunt explicate prin referirea la
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
natura personajului trebuie să se schimbe, să semene cu adevăratul ei model, arhetipul pe care îl copiază. Schimbarea personajului și întâlnirea sa cu mitul/cu Ahasverus este posibilă, datorită credinței lui în povești exemplare, despre marile taine ale universului, în mijlocul desacralizării treptate a lumii 879: "E o poveste lungă, și pe voi, tinerii de azi nu vă mai interesează poveștile..."880. Povestea "lungă" a jidovului rătăcitor condamnat la nemurire, la veșnică peregrinare pentru a-l fi jignit pe Isus Christos când
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
trecerea prin intermediul unei morți și unei învieri simbolice, de la neștiință și nematuritate la vârsta spirituală a adultului" (p. 188). Cu toate că basmele ar părea să se integreze în această categorie a profanului, Eliade susține că nu întotdeauna putem vorbi de o "desacralizare a lumii mitice" (p. 187). Într-adevăr, basmul nu povestește istorii despre zei, istorii cu caracter sacru, nu se referă la o creație pentru a fi paradigmă a unui act omenesc semnificativ; cunoașterea lui nu-i conferă putere asupra obiectului
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
a cărui origine o povestește, și nu determină trăirea timpului sacru pe care îl evocă. Evenimentele pe care le povestește, deși au produs schimbări în lume, n-au modificat condiția omului ca atare. Pentru că nu întotdeauna este vorba de o desacralizare a lumii mitice, ci de un "camuflaj al motivelor și al personajelor mitice", Eliade propune termenul de "degradare a ceea ce e sacru" (p. 187). "Zeii nu mai intervin sub adevăratul lor nume", dar "profilurile" lor se ghicesc sub masca ocrotitorilor
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
timpului, totuși ea conserva sfințenia în măsura în care sunt păstrate vestigiile chipului lui Dumnezeu căci sensul sfințeniei se păstrează în căsătorie și după cădere. Pe de altă parte se poate constata o influență negativă a popoarelor păgâne care va conduce la o desacralizare a căsătoriei, transformând-o în anumite perioade de timp într-o realitate pur terestră, cum dealtfel era considerată în antichitatea păgâna. Idealul conjugal promovat de iudaism era net superior tuturor popoarelor antice, el fiind desemnat prin cuvântul kidușin, care însemna
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
și alți barosani ai literaturii franceze până la Camus și Sartre, ultimul permițându-și luxul suprem de a refuza Premiul Nobel. Tot acolo au devenit celebri Ionesco, Eliade și Cioran, sfânta treime a culturii române, în ultimul timp în curs de desacralizare. (Mai ales din cauza femeilor: în țară, Marta Petreu, în Franța, Alexandra Laignel-Lavastine; cea de a doua n-o pomenește decât la bibliografie pe cea dintâi, deși s-a slujit de scrierile ei cât a putut...) E drept că după război
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
conture triste și umbre au mai rămas./ în van mai caut lumea-mi în obositul crier, / Căci răgușit, tomnatic, vrăjește trist un grier; / Pe inima-mi pustie zadarnic mâna-mi țiu, / Ea bate ca și cariul încet într-un sicriu...” Desacralizarea lumii este temă majoră în poezia eminesciană, anunțată în „Melancolie”, dezvoltată în alte poeme și construită în chip de concluzie în cele patru „Satire” a căror replică este „Luceafărul”. Trebuie să ai, însă, ceea se cheamă „organ pentru poezie” - iar
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
se conturează divorțul dintre cuvinte și lucruri, adică În preajma nașterii esteticii și a Criticii facultății de judecare a lui Kant, care afirmă libertatea și gratuitatea artei. Această concepție puristă, extinsă asupra literaturii, a dus la sacralizarea ei urmată, firesc, de desacralizarea și deconstrucția ei, la care asistăm astăzi, o dată cu impunerea unei concepții culturaliste a literaturii relativizată pînă la statutul de practică culturală egală cu ea gastronomică de pildă. Despre acest drum al literaturii, de la principala instanță culturală la o practică culturală
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]