774 matches
-
boabe de tămâie și l-a gonit pe ucigă-l toaca. S-a mai auzit că "maioru" mușca de ureche câte-un ied (în miez de noapte) care behăia de făceau pe ei în pantaloni cei care veneau să le descânte "vrăjitoarea" Bușica, căci toate coțcăriile ce vi le spun le făcea numai și numai să câștige bani de pe urma fraierilor). - Vai și amar de zilișoarele mele, boierașul mamii ăl frumos și deștept... și se plecă până la pământ în fața lui Pandele, care
PARTEA A VII-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351762_a_353091]
-
eu: să meargă Didina în sat și să aducă o doftoroaie. - Repede-te Didina, aleargă... - Acușica, boierule. - După câte-mi aduc aminte, aveți pe una baba Bușica... dacă-o fi mai trăind?... că o știu de când eram mic: mi-a descântat de deochi. - Aoleo, conașule!... e catarigă, scorpia... he-he, parcă-a-ntărit-o dracii, dar eu aș zice s-o aduc pe maicuța Predușinca. - ...Eu te sfătuiesc să mergi la baba Bșica, drăguțo, că în ea am încredere. Ah!... mă ia cu călduri. Aleargă
PARTEA A VI-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351763_a_353092]
-
dorințele, procesiune care ținea până la primul cântat de cocoș. (Unii vecini de-ai Bușicăi spuneau că "maioru" avea misiunea ca la miezul nopții să tragă de coadă un motan, care mieuna de se ridica părul măciucă la codanele cărora le descânta de măritiș. Altă dată când trebuia să-l dezlege de farmece pe bărbatul plecat de acasă ca să se întoarcă la soție, dădea drumul din traistă la câțiva porumbei care prin flfâitul aripilor creiau atâta groază la cei necunoscători ai trucului
PARTEA A VI-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351763_a_353092]
-
Cu sete îți sărut curată tâmpla, izvor curgând din vremuri de-altădată! Sărut lumina-ți de-nceput de lume în ochiul tău de veacuri ferecată! Și, uneori, îți cânt în ritmul ploii, când fulgerele ceru-n două crapă Sau îți descânt în nopți de sânziene când umbra stelelor se scaldă-n apă. În liniștea ce-mi însoțește pasul și răsuflarea ta o știu pe-aproape Eu îți vorbesc de câte și mai câte până vin zimbrii nopții să se-adape. Abia
CÂND ZIMBRII NOPŢII VIN SĂ SE ADAPE de ELENA GLODEAN în ediţia nr. 1312 din 04 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352350_a_353679]
-
refluxului aduce patriotard la țărmul mării brățara iubitei și aripile avionului cedrii se mută din pădurea Lebanonului într-un sarcofag plutitor vestitor de al 5-lea element farfuriile zburătoare se înalță în pagodele învățătorului Budha ca ultimii întârziați cocorii albi descântă țipătul Lunii de albastru Pamant http://www.youtube.com/watch?v=cNO9gGqsSN4 Referință Bibliografică: Nirvană / Radu Liviu Dan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1021, Anul III, 17 octombrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Radu Liviu Dan : Toate Drepturile
NIRVANĂ de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1021 din 17 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352465_a_353794]
-
de rai, unde-ai plecat, unde te duci? mi-e dor de iarba ce se pierde, în câmpul drag pictat în verde, de despletite curcubeie, mi-e dor de plete de femeie, inele dulci ce sboară-n vânt, în feerie și descânt, de ochii tăi ca zările, ce -neacă depărtările, mi-e dor după iubirea arsă și după dragostea întoarsă. eu m-am umplut acum de tine ca munții de tăceri alpine și cazi în sufletu-mi flămând cum cad cuvintele în
A VENIT IARNA, IUBITO de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 691 din 21 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351336_a_352665]
-
spitale, și erau de neclintit în acceptarea vreunei intervenții chirurgicale. Femeile nășteau cu moașele satului neavând nicio pregătire de specialitate. Doftoroaiele satului erau la mare preț. Sătenii la ele mergeau că să îi vindece de coleț, de brâncă, să le descânte de deochi, să le pună nodul, o cârpă înnodată pe piciorul scrântit, să-i tăie sub limbă ca să scape de gălbenare, să le dea "nasturi", pilule făcute din ierburi. Baba le descânta cu cărbuni stinși într-o oală de pământ
AM PRIVIT CU UN OCHI ... PE DINĂUNTRU de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 707 din 07 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351680_a_353009]
-
îi vindece de coleț, de brâncă, să le descânte de deochi, să le pună nodul, o cârpă înnodată pe piciorul scrântit, să-i tăie sub limbă ca să scape de gălbenare, să le dea "nasturi", pilule făcute din ierburi. Baba le descânta cu cărbuni stinși într-o oală de pământ cu puțină apă, își făcea ritualul pe îndelete, îi scuipa între ochi de sănătate și le ura "leac și babii colac". Mi-amintesc de suferințele îndurate de tanti Mița, fiindcă, refuzând categoric
AM PRIVIT CU UN OCHI ... PE DINĂUNTRU de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 707 din 07 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351680_a_353009]
-
m-oi tolăni prin iarbă!... Verdeața plină de culoare N-o să mă satur s-o privesc. S-aud copacii cum îi doare, Când mugurii pe ram plesnesc. Urechile să mi le-ncânte Concertul de privighetori Și un izvor să mă descânte Ca o aghiazmă-n sărbători. Mireasma florii să mă-nbete Și să adorm scăldat în dor; În poală, legănat de fete, Să mă visez că sunt fecior... Mă uit pe geam și-mi fac o cruce; Nămeții tot mai sus se-nalță
CÂND MĂ UIT PE GEAM AFARĂ... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 407 din 11 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346623_a_347952]
-
sinteza hegeliană, prin dublă negație. Pe cât de simplu, pe atât de complet, de judicios cumpănite. Și, din nou, în ritm 8/ 7, rimă împerechiată. „Și părul tău plutește-n vânt/ și-mi limpezește calea,/ când vocea ta ca-ntr-un descânt/ și-a alinat plecarea” (Mama). În toate aceste catrene, tresaltă Luceafărul și Cătălina, Hiperion și Demiurgul, într-o conversație „peste lume” și ... dincolo de ea. Dar Andrei Gheorghe Neagu se întoarce la discursul poetic-vers liber. Își alege în „templul singurătății” un
DOUĂ CĂRŢI, UN POET – ANDREI GHEORGHE NEAGU de IOAN TODERIŢĂ în ediţia nr. 968 din 25 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/346606_a_347935]
-
panglică, Ți-ascunde sufletul ca într-o ramă. Iar glasul tău semeț străbate zarea, Când luneci pe al vieții val, Miresme de flori pui în cugetarea Ta, prin vene-ți curge sângele regal. Portretul tău cu neplânsele lacrimi, Ființa îmi descântă, când pleoapele închid, Îl port în suflet, precum fugare patimi, Și nopțile supreme cu tine le deschid... Referință Bibliografică: Portret / Cornelia Vîju : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 403, Anul II, 07 februarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Cornelia
PORTRET de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 403 din 07 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346701_a_348030]
-
ne dezleagă, Unii rămân într-o singură doagă, Dragostea noastră crește, descrește, Sufletul zboară în stele, în peșteri. Eu evadez, el evadează, Scriu acest gând luminat de o rază, Poate cu luna m-am însurat, Poate că stelele mi-au descântat, duc la păscut poemele mele să mi le tundă Domnul pe ele, lâna să fie de aur, s-o caute argonauții și să mi-o laude, astfel poetul fără să știe intră direct în mitologie. Boris Marian Referință Bibliografică: Mitologicală
MITOLOGICALĂ de BORIS MEHR în ediţia nr. 336 din 02 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351230_a_352559]
-
pe glob. Pitești Vrăjitoarele noastre s-au plimbat prin toată lumea, ba chiar și-au dat și „doctorate” prin străinătate. În opinia lor, dacă nu-ți dai „doctorate” pe la înalte școli de vrăjitorie din lume, daca nu ești în stare să descânți și, mai ales, daca nu împerechezi bărbați cu... bărbați Florica este de mult pe piată vrăjitoriei din Pitești, oraș în care aceasta ocupație prosperă nederanjată de nimeni și de nimic. Ea este „nepoata mamei Omida”. Pentru Florica, Europa nu mai
MASTILE TRADIŢIONALE DE HALLOWEEN de CORNELIA CURTEAN în ediţia nr. 668 din 29 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345516_a_346845]
-
modeste din fabrica unde lucra tatăl ei. Ca și ea, Puiu are un trecut emoțional redutabil: se știe iubit de Maricica, pe care o iubește la rândul lui. Doar că „o văzuse (pe Dora, n.n.) scuturând covoare în mijlocul unei verighete descântate pe un fund de apă neîncepută. ) m-a vrăjit“. După ce o descoperă pe Dora și în realitate, tot scuturând un covor pe balcon, simțind că destinul i-a fost trasat, tânărul se înfățișează înaintea Rozei și a lui Dumitru și
DESPRE CĂUTAREA FERICIRII PRIN IUBIRE, CRONICĂ DE VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 791 din 01 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345550_a_346879]
-
vrea ca timpul să se oprească în loc, iar Ființa de pământ și de apă să nu își risipească deloc spiritul. Arareori am văzut însă un mirean să știe să își poarte cu mare demnitate Crucifixul propriului său destin. Unii îl descântă pe la toate marginile drumului urlând a disperare și neputință, alții se uită la el cu o infatuare ineptă de parcă lemnul acestuia ar fi de o cu totul și cu totul altă constiuență, una altfel, mai acătării, în comparație cu aceea a oricăruia
UN DESTIN PRINTRE APELE TIMPULUI de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 733 din 02 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345699_a_347028]
-
iubirea prea mare pentru un copil e un păcat, un blestem. Costan (tizul meu, mort neflăcău), era așa de frumos și așa de deștept că mă temeam să nu-l deoache babele și mergeam la Aripoaia, vrăjitoarea satului, să-l descânte de deochi. Îi făceam toate nazurile, tac-tu mă certa „bisericește” înjurându-mă de toți sfinții, câ „Copchilul ista numai din vina mea e de-o încăpățânare bolnavă”, Cred că din asta i s-a tras și moartea: Niște cai
UN MĂRŢIŞOR PENTRU MAMELE NOASTRE IN MEMORIAM de CONSTANTIN T. CIUBOTARU în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354953_a_356282]
-
bei cu dor/ Sunt eu, sunt doar un suflet călător ... Povestea se resfira cu puternice pasiuni pe care le simte poeta: „Ne îmbătam în gustul de păcat/ Lanul de maci ne este tainic pat ... ” sau: „Să te sărut, să te descânt cum doar buzele-mi știu/ Să-ți fac culcuș în lut, tu mie vizitiu/ Să mă respiri încet, nebun că un păgân/ Iar eu să de ademenesc cu floarea de salcâm ... ” Cu siguranță că, prin intermediul freneticei pasiuni pentru poezie, Luminița
LACRIMILE LUMINIŢEI AMARIE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 593 din 15 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355008_a_356337]
-
mine și-nfiorat aștept aici să-mi vii cu chipul tău de zee și de Circe în nopțile și-n visele-mi târzii. Iar eu te-oi pune să îmi fii vestală pe-altarul de cuvinte greu trudit, să-mi faci descânt de dor și de cabală aici, în pustnicia mea, de schit, Nu te-oi zidi ca pe o altă Ană, ci te voi duce-n ispitiri de rai... Ia cupa de Murano și balsamul iubirilor dintâi să mi le dai
CÂNTEC DE PUSTNIC de LEONID IACOB în ediţia nr. 591 din 13 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355038_a_356367]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > BINE AI VENIT! Autor: Ioana Voicilă Dobre Publicat în: Ediția nr. 260 din 17 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Bine ai venit! Bună seara, glas de liră Ce mă-ncânți și mă descânți! Din a nopții feerie Numai tu mă mai încânți! Tu îmi ești acum colinda, Darul inimii râvnit! În parfum de levănțică Și de mirt, eu te-am primit! Ți-ntind galbena gutuie, Te alint cu busuioc, Dulce dar și amăruie
BINE AI VENIT! de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 260 din 17 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355439_a_356768]
-
mai dorm și clipele de cer cu aer tâmp peste poteci. Mi-i toamnă și tot curg mereu același eu cu chipul greu; tu treci în văluri îmbrăcată, tu ești povestea de-altădată pe care-o cânt ca pe-un descânt în ploi de vânt. Din est și vest, din nord, din sud doar glasul toamnei îl aud e glasul tău ca un fior.. ivit din taina munților, cuprins de dor Doar dorul meu e-un lac sărat de lume și
PLOAIE ATIPICĂ de LEONID IACOB în ediţia nr. 281 din 08 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355515_a_356844]
-
albine,/ Ne părea la toți mai bine:/ Țînci ursuzi,/ Desculți și uzi,/ Fetișcane/ ( Cozi plăvane )/ Înfășate-n lungi zăvelci,/ O porneau în turmă bleagă,/ Să culeagă/ ierburi noi, crăițe, melci “ ... Tonul simulat de legendă care este introdus prin motivul melcului descântat de copilul curios să vadă sugerează metamorfoza:”Cum se dezghioacă,/ Pui molatec, din ghioacă “ ... În tratarea temei copilăriei și a copilului, Ion Barbu aduce o notă originală, care face diferența dintre el și ceilalți poeți contemporani. Nota originală a stilului
TREI OGLINZI PARALELE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 295 din 22 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356797_a_358126]
-
se răzbună timpul în anii din urmă, eu m-am rătăcit de vechea turmă. rămăsesem singur, un biet truvier, cu un dor de visuri care vin și pier, am aruncat lancea care mi s-a frânt, caut în cuvinte propriul descânt. duminică, 16 iunie 2013 Referință Bibliografică: erezie / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 899, Anul III, 17 iunie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Ion Ionescu Bucovu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
EREZIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 899 din 17 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346087_a_347416]
-
Și alții face pipi pe ei! Nu ești numa' dumneata în trenu' ăsta!” se răstea la ușa toaletei o țigancă frumoasă și grăsuță, cu un copil blond, cârlionțat, care amenința să facă pe el. „Ță-e rău?” “Puțin!” “Lasă că-ți descânt după ce face ăsta mic!” Am fugit în capătul celălalt al vagonului, unde aerul condiționat, prea tare, îi gonise pe călătorii sensibili. Era bine. De mă deportau acum în Alaska...se topeau ghețarii! “Apă plată?” “Apă plată.” continua să mă consulte
ETAJUL IX, ORADEA de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356140_a_357469]
-
și săgetătorul. Remarcabil este în toate variantele poemului spiritul de simpatie al poetului pentru nefericita nebună. În ciclul„Domnișoara Hus” poezia de cunoaștere încetează dar rămâne ceremonialul magic în zugrăvirea unei nebune care vrea să-și aducă iubitul pe băț descântând stelele cu mosorul. Poetul intră în folclor, în folclorul suprarealist din care s-au scos noțiunile în circulație, păstrându-se numai modurile. Conjurația duhurilor infernale este tot ce s-a scris mai tulburător în literatura română: „Buhuhu la luna șuie
ION BARBU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1904 din 18 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368981_a_370310]
-
fiecare alintătură, Tudorel gâjâia : îîî! Îii! -Uite, mă, că și nuiaua este întreagă! îl încurajă și neamțul. Degeaba. Și ridicat în picioare, Tudorel tot mai gâjâia. -Ce-i facem, domnule Ionescu! întrebă îngrijorat Lică. Ăsta nu mai vorbește până nu-i descântă o babă de sperietură. -Liniștiți-vă și voi! sări domnul Ionescu. Hai cu toții în sanie și să mergem spre sat! Apoi către Tudorel : Ia spune, mă, băiatule, pe unde trebuie s-o luăm, ca să ajungem la voi acasă? Îîî! Îîî!, arăta
NUIAUA FERMECATĂ-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369882_a_371211]