436 matches
-
presărate cu sare mașcată, maiurele de găină. Și că, dacă nu vin În minuta asta, mi le mănâncă Grabenko! Nu mi-e foame, dar când aud de porcul de Grabenko... În bucătărie la noi e mare Înghesuială, trebuie să mă descalț, să mă sui pe prichiciul cuptorului, ca să nu Încurc lumea. Mama are treabă la plită, cu mâncarea; Mătușa Domnica tot la plită, cu fiertul vinului; tata, la masă, cu rachiul. Șade pe scaun, țeapăn, are ochii spălăciți, ieșiți-la-spălat, Își joacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
-ndeamnă să facă lucru obștesc, fiecare de capul lui... - nu era chiar așa, cu Mănenii (cărora le plăcea, din contra, claca), dar dacă zicea Moș Iacob - numai despre doage și cercuri... În vârful picioarelor (când lucra butnărie, Moș Iacob se descălța), se ducea, pâș-pâș, la gardul grădinii de flori, unde ședeau rezemate doagele numerotate cu creionul lui lătăreț; lua una (totdeauna, numai una; câte una) și, tiptil, tiptil, se apropia de... miezul florii... Așeza doaga, În cap, Între marginea fundului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
În pădure...? Dar aceasta fiind menirea mamei, menirea mea era s-o ascult (cu urechile, se-nțelege...). O porneam de-acasă cuminți și echipați, adică Încălțați. De cum părăseam satul, Înainte de a ajunge la pădure, Moș Iacob comanda: - Dezechiparea! Și ne descălțam. El de ciubotele lui Înalte, lustruite și cu toc Înalt; eu de sandalele mele. Fiecare Își lega Încălțările cu sfori dinainte pregătite, și le trecea pe umăr, ca pe desagi. Așa, da: arătai pornit la drum lung... Cum intram În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
apoi lasă să-i scape, pe un ton dezgustat și categoric: — N-am să-mi schimb drumul din cauza numelui, n-am să-mi schimb numele din cauza drumului. Urmează o lungă tăcere de gheață, cei doi Își feresc privirile. Omar se descalță și se lungește ca să-și caute somnul. Hasan este cel care rostește din nou: — Te-am jignit, poate, amintind de aceste obiceiuri, nu voiam decât să fii prevăzător atunci când Îți vei rosti numele În acest loc. Nu te lăsa Înșelat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
mi-ar fi luat atâta să-l ating pe Jake. Îmi amintesc cum l-am sedus pe Patrick, după ce săptămâni întregi m-a ținut la distanță cu timiditatea și pudoarea lui. Eram într-un bar, cu niște prieteni, m-am descălțat și am început să-i mângâi gleznele cu piciorul. Priveam cum se schimbă la față, apoi cum îi năvălește în obraz sângele cald, semn că-i plăcea ce se întâmpla, apoi l-am anunțat, fără măcar să-i cer părerea, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
cu femeia îmbrăcată-dezbrăcată. L-am pus la loc și, cum a intrat băiatul în cameră, m-am grăbit să-i spun că trebuie să plec. Pe când îmi strângeam cataramele de la sandale, în hol, căci mama lui mă rugase să mă descalț când am intrat, i-am mai privit o dată, mamă și fiu, în cadrul ușii, el ținînd-o tandru după mijloc, iar ea imensă, cețoasă, în capotul de satin roșu, apăsîndu-i o mână pe umăr. Zâmbeau amândoi cu același zâmbet, care putea să
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
spre șirurile de ferestre ale blocurilor care străjuiesc trotuarul. Ghicește chipuri după perdele, cineva scoate capul și arată o expresie Îngrijorată, Îi face semn să se grăbească. Ajunge acasă cu lacrimi În ochi. Se dezbracă repede de haina groasă, Își descalță pantofii murdari și fuge În baie să verifice dacă nu i-a venit cadoul. Are 11 ani, e convinsă că ar trebui să-i vină. Trebuie, ca să nu mai fie un copil care nu Înțelege nimic și e pus mereu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
sergentul Cicoare a hotărât că este momentul să acționeze. Zgomotul pașilor patrulei se auzea undeva în stânga lor, puțin mai în urmă... Toadere și tu, Trestie, străbateți spațiul până la șosea în așa fel încât nici pasărea să nu vă simtă. Vă descălțați. Încălțările vi le vor duce cei din urma voastră. Noi mai facem vreo douăzeci de pași și le ieșim în față. Voi să fiți atenți când ne vor soma. Sper să-i puteți imobiliza în timp ce eu îi voi ține de
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
în singurătate de această victorie. Și m-au lăsat singur. Singur cu Oscar Chivuță, nepotul Șefului General, pentru a-l iniția în secretele umorului radiofonic. Ca și Șeful trăiam emoția unui nou suflu, a unui nou aer. Oscar Chivuță își descălțase adidașii. LINIA Linia Una - goală! Ferește liniaaa! Domnu... Linia douaa - goală! Ferește liniaaa! Domnu... Mda. Pot deranja cu o întrebare? Poți și cu o țigară. Așa... Zi-i. Ascultă: linia...Dacă e goală, necirculată, neumblată... Așa.Neumblată. Atunci de ce mai
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
ana care mi-a deschis ușa dintre pulpele ei, și am intrat, pătrunzînd prin ușă așa speriat și bucuros de parcă aș fi cîștigat premiul Nobel. Chiar dacă mărturisesc acum că am văzut plăcuța prinsă În tăblia patului, imediat ce m-am descălțat, În patul unde mi-am primit răsplata: „dă-mi un leu și te fac ateu!” și muzica din aparatul de ebonită..., cum aș putea uita!, și voma lungă și verde și dureroasă după ce m-am dat jos din patul de
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
lui Democrit cu cea a lui Parmenide, materia și spiritul, afirmând că totul se explică în lume prin "dragoste" și "ură", în funcție de care lucrurile se organizează și se dezorganizează; la bătrânețe, acest amestec de poet, mag, aventurier și filosof a descălțat sandalele aurite, a aruncat mantia de purpură și ghirlanda de lauri, predicând umilința, ca franciscanii mai târziu, și dispărând, dacă e să-l credem pe Diogene Laerțiu, în craterul vulcanului Etna; sinucidere care pare, prin misterele ci, o capodoperă romantică
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
aceea, dacă ne rămâne timp, vom descinde și în bazar. Spiritele se liniștesc. Cumpărarea lănțișoarelor de aur și a altor "fleacuri" după care umblă românul la Istanbul poate să întîrzie din rațiuni estetice. La Moscheea albastră trebuie, evident, să ne descălțăm. Se fac glume. Dacă ne ia cineva ghetele?" Ne supunem, totuși, regulii. Altminteri, nu se poate intra în moschee. Simt prin ciorapi răceala pardoselii. Mă lămuresc că moscheea se numește "albastră" din cauza vitraliilor care sunt foarte frumoase. La ieșire, iau
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
care ți le "cereau", întrucît polițiștii nu se aventurau prin acele locuri rău famate. Și ce "distracție", chiar ziua, să treci de bariera "Bac-chus"! Acolo era o groapă, lată cât strada, în care se strângea apa ploilor. Trebuia să mă descalț când ajungeam pe marginea bălții, să-mi suflec pantalonii, iar după "traversare" să mă spăl pe picioare la o cișmea. Locuiam trei într-o cămăruță, principala odaie a casei, coana Veta și soțul ei, un bătrân pensionar, dormind în antreu
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
proprie și personală. Una care are tendința să oprească timpul în loc. Mă uit la bocancii lui mari și murdari și-mi dau seama că sunt un truism. Iar a lăsat urme de nămol peste tot prin casă. De ce nu se descalță lumea când intră la mine în casă ? De ce intră toți cu bocancii lor mari și murdari ? E asta o întrebare existențială sau înc ă un truism ? — Armata rusă în prezent poziționată strategic pe teritoriul Crimeei.... președintele Vladimir Putin refuză să
100 de zile. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ioana Morpurgo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1775]
-
dacă o să-mi fie prea frică să-mi dau drumul, voi aprecia dacă îmi dai voie să rămîn agățat pînă mă prăbușesc. Privi lung gura, dar nici o parte a ei nu se mișcă. Se așeză pe zdențele hainei și se descălță. Frica îl făcea să-și încetinească mișcările; se îngrozi la ideea de a se opri, așa că se duse spre gură fără să-și mai scoată nimic de pe el. Răsuflările reci și fierbinți topiseră zăpada din jur preschimbînd-o într-o fîșie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și se duse în salon, simțindu-se foarte obosit. I se părea că trecuseră zile în șir de cînd fusese aici ultima oară, deși ceasul arăta că nu trecuseră nici trei ore. Puse cărțile și haina albă pe scaun, își descălță pantofii, lăsîndu-i să alunece încet din picioare, și se întinse pe pat, cu intenția de a se odihni vreo zece sau cincisperzece minute. Fu trezit de pling-plong-ul repetat al radioului. întinse mîna, îl luă din buzunarul hainei și-l deschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
salbăticită și o văioagă presărată de cioturi negre, ca de oase carbonizate în lumină, m-am pomenit pe o mică plajă, mușcată de valuri și plină de pietre, situată chiar în dreptul azilului. Nu era încă vremea pentru baie. M-am descălțat, mi-am răcorit picioarele trudite de drum, apoi m-am dezbrăcat de cămașă și m-am întins pe nisip, ceva mai departe de apă, ca să nu-mi ude pantalonii valurile care pătrundeau uneori peste o parte din mica plajă, spălând
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
din ce în ce mai tare lovind în acoperișul de tablă ca într-o tobă. M-am ghemuit. Mă urmăreau oare? Dar care dintre ei? Îi văzusem într-un luminiș din bălării pe Călugărul, pe Mopsul și pe Nelson. Călugărul, trântit în iarbă, se descălțase ca să-și odihnească picioarele. Din când în când se ridica și se așeza cu mai multă grijă. Mopsul avea o pușcă de vânătoare, iar Nelson râdea de el, frecîndu-și palmele de bucurie. "Hei, fiți atenți", a strigat Mopsul și a
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
sălbăticită și o văioagă presărată de cioturi negre, ca de oase carbonizate în lumină, m-am pomenit pe o mică plajă, mușcată de valuri și plină de pietre, situată chiar în dreptul azilului. Nu era încă vremea pentru baie. M-am descălțat, mi-am răcorit picioarele trudite de drum, apoi m-am dezbrăcat de cămașă și m-am întins pe nisip, ceva mai departe de apă, ca să nu-mi ude pantalonii valurile care pătrundeau uneori peste o parte din mica plajă, spălând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
din ce în ce mai tare lovind în acoperișul de tablă ca într-o tobă. M-am ghemuit. Mă urmăreau oare? Dar care dintre ei? Îi văzusem într-un luminiș din bălării pe Călugărul, pe Mopsul și pe Nelson. Călugărul, trântit în iarbă, se descălțase ca să-și odihnească picioarele. Din când în când se ridica și se așeza cu mai multă grijă. Mopsul avea o pușcă de vânătoare, iar Nelson râdea de el, frecându-și palmele de bucurie. „Hei, fiți atenți”, a strigat Mopsul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
a fost fecioară, m-a acceptat așa cum am fost. Felul cum se purta, cum avea grijă de mine. Eu aveam niște pretenții extraordinare. Și acuma gândind, urâte. Nu știu, trebuia să fiu primit în casă, la ușă trebuia să fiu descălțat, trebuia să fiu spălat pe picioare, trebuia să fiu. Era foarte înțelegătoare, foarte dulce. Cred că m-a iubit, nu? Dac-a făcut și un copil cu mine, nu? Să-mi pună mâncarea caldă pe masă. După ce mâncam ciorba, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
place la nebunie că pot să-l pun pe Tom În cărucior, să merg pînă alături, la Trish și să-i bat la ușă, fără să fi sunat Înainte, ca să văd dacă e acasă. Iubesc faptul că pot să mă descalț și să deschid dulapurile din bucătăria ei ca să-mi fac niște ceai, În timp ce ea e sus, schimbîndu-i scutecul lui Oscar. Îmi place că Lisa mai trece pe la mine după-masa și, dacă a făcut dimineața o prăjitură (ceea ce, În mod bizar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
norii adunați în grabă o păzeau discret, printr-un paravan, de privirile curioase ale Soarelui. Din respect pentru Marea Albastră pe care astăzi o întâlneam pentru prima dată, când am intrat pe tărâmul ei, m-am închinat și m-am descălțat. Nisipul din catifea adâncă îmi ascundea zgomotul și urma pașilor mei. Am făcut câțiva pași, apoi m-am așezat tăcut la picioarele ei și am privit cum se joacă cu cerul și cu pământul. Am întins și eu mâna sfios
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
că altfel ar fi stat lucrurile... Poate că s-ar fi putut face mai mult. Dar e mult prea departe de oraș... Fiecare drum mă obosește îngrozitor... Îngrozitor... Nici nu știi cum mă obosește... Se așază pe jos și se descalță. Arătându-și piciorul.) Poftim... Uite-te numai la piciorul ăsta. Vezi? BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Ce să văd? BĂRBATUL CU BASTON: Uită-te mai bine. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE (Examinând piciorul.): Nu văd nimic. BĂRBATUL CU BASTON: Nu vezi că am platfus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
talpă.) Poate pe aici? ARTUR (Privind cu milă șobolanul.): E mort? E mort într-adevăr? COLONELUL: Cred că e mort de trei zile. De trei zile mă supără ceva în cizmă. N-am avut o clipă de răgaz ca să mă descalț. ARTUR (Privind la șobolan.): Ce păcat! Putea să mai trăiască... COLONELUL: Credeți? ARTUR: Cu siguranță. COLONELUL (Înduioșat.): Așa e viața. Niciodată nu știm ce aduce ziua de mâine... ARTUR: Pentru mine ziua de mâine nici nu există... COLONELUL (Mirat): Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]