573 matches
-
să rămân departe de Dumnezeu și-n moarte. Fie ca acela care a mântuit lumea să mă mântuie și pe mine! Spunând acestea, lacrimile curgeau șiroaie pe obrajii acestui rege care fusese atât de măreț și de sălbatec. Roland a descălecat repede lângă fântână unde-l așeză pe o lespede de marmură; plânse cu el și gândul i-a zburat la...fratele Trandafoli, de la Pontul Euxin, adus de Împăratul nostru din Bizanț, când ,cei de acolo,l-au recunoscut ca împărat
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
rând, un mare număr dintre cei mai viteji cavaleri ai Franței. În cele din urmă, el a ajuns față în față cu Rinaldo, care, întrerupt fiind, după cum am mai spus, din lupta sa cu Rodomont, și neputându-l urmări pentru că descălecase, a strigat fostului său adversar să se întoarcă. Rogero era și el pe jos și văzându-l pe cavalerul creștin atât de dornic de a-și măsura puterile cu cineva, s-a oferit să ia el locul fostului său adversar
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
susur plăcut. Crezându-se departe de Rinaldo și sleită de oboseală și de arșița verii, ea a văzut cu bucurie un mal acoperit cu flori,atât de dese încât aproape că acopereau pajiștea verde și care o îmbia parcă să descalece și să se odihnească. Ea a sărit de pe cal și l-a lăsat să pască în voie iarba fragedă de pe malul apei. Apoi, alegându-și un colț plin de umbră, așternut cu mișchi și împresurat de tufe de trandafiri, s-
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
Angelica nu a răspuns nimic la aceasta , neștiind nici ea ce să facă, dar întretimp Rinaldo s-a apropiat foarte mult pentru a mai putea fugi. El înaintă amenințător asupra regelui circazian, căci își recunoscuse calul. Hoț nemernic, îi strigă, descalecă numaidecât dacă vrei să scapi de pedeapsa ce ți se cuvine pentru îndrăzneala de a mă fi furat. Las-o pe prințesă, căci nu pot îngădui ca o doamnă atât de fermecătoare și un armăsar ca acesta să rămână în
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
-l să-și piardă cunoștința. Bradamanta, încrezându-se în inelul ei, observa toate mișcările potrivnicului său, și, la dezvelirea scutului, s-a aruncat la pământ ca și cum strălucirea lui ar fi amețit-o, spre a-l face pe vrăjitor să se descalece și să se apropie de ea. S-a întâmplat precum dorise. Când a văzut-o căzută, vrăjitorul și-a lăsat calul la pământ și descălecând, își agăță scutul de cârligul șeii, apropiindu-se apoi pentru a pune mâna pe luptătorul
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
ca și cum strălucirea lui ar fi amețit-o, spre a-l face pe vrăjitor să se descalece și să se apropie de ea. S-a întâmplat precum dorise. Când a văzut-o căzută, vrăjitorul și-a lăsat calul la pământ și descălecând, își agăță scutul de cârligul șeii, apropiindu-se apoi pentru a pune mâna pe luptătorul căzut. Bradamanta, care-i pândea mișcările cu încordare, de cum îl văzu lângă ea, a sărit în sus, l-a înșfăcat vârtos trântindu-l la pământ
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
sălbatece și șerpi veninoși, dar nu a avut decât să sune din corn pentru ca toți s-o rupă la fugă. Străbătând numeroase provincii, în drumul său a ajuns, într-o zi trecând printr-o pădure, la o fântână și a descălecat pentru a-și potoli setea. În vreme ce el se aplecă deasupra fântânei, un tânăr țăran sări dint-un tufiș, încălecă pe Rabican și o luă la fugă. Acesta nu era decât un nou șiretlic al vrăjitorului Atlantes. Astolpho, auzind zgomot, a întors
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
sălbatece și șerpi veninoși, dar nu a avut decât să sune din corn pentru ca toți s-o rupă la fugă. Străbătând numeroase provincii, în drumul său a ajuns, într-o zi trecând printr-o pădure, la o fântână și a descălecat pentru a-și potoli setea. În vreme ce el se aplecă deasupra fântânei, un tânăr țăran sări dint-un tufiș, încălecă pe Rabican și o luă la fugă. Acesta nu era decât un nou șiretlic al vrăjitorului Atlantes. Astolpho, auzind zgomot, a întors
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
îngrijorare, ei au văzut un tânăr țăran apropiindu-se. Acesta, care nu-și revenise încă din spaima ce trăsese, le-a povestit din fir în păr cele întâmplate. Zebrino, cu ochii plini de lacrimi, a strâns armele împrăștiate. Isabela a descălecat și ea spre a-l ajuta la împlinirea acestei triste datorii. Când au sfârșit de adunat toate părțile acelei bogate armuri,ei le-au agățat ca pe un trofeu într-un pin; și pentru ca nimeni să nu se atingă de
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
o Vespa verde-lămâie, foarte familiară. Hei, iubire, hai s-o facem, spuse Philip, ridicându-și viziera căștii și smulgându-mi țigara dintre degete ca să tragă un fum. Mă sărută apăsat pe gură, care Întâmplător Îmi atârna, deschisă, din cauza șocului, și descălecă pentru a scoate o a doua cască de sub scaun. — Ce faci aici? am Întrebat, trăgând scurt din țigară când mi-o dădu Înapoi. —Ție ce ți se pare că fac? Se pare că suntem obligați să mergem. Deci hai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
În grabă spre sud. Cei treizeci de Apărători traversară șanțul de apărare pe podul de lemn și intrară În prima curte interioară. Străjerii se dădură la o parte la vederea mantiilor albe. În a doua curte interioară se opriră și descălecară. Sute de făclii luminau interiorul cetății, iar forfota nu părea să Înceteze prea curând. De pe scările donjonului din dreapta coborî un bărbat fără mantie, doar În cămașa acoperită de platoșă. Alexandru se Întoarse spre el și fața i se lumină. Tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
trei Încălecară și porniră spre grupul compact al răzeșilor, care se aflau În a treia săptămână de luptă la sabie. Așezați pe două linii, răzeșii executau comenzile unui hotnog de vânători domnești. Oană făcu semn de Încetare a exercițiului și descălecă. - Pedestrimea de răzeși, atenție la poruncile căpitanului Oană! strigă unul din călăreții care Însoțeau alaiul domnesc. - Care este exercițiul În lucru? Întrebă căpitanul. - Lovitură de deschidere, blocare de contraatac la cap, lovitură de Împungere! răspunse hotnogul. - Nu mai e timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
că nu trebuie să lupți. - Poate că de data asta nu mai poți controla totul. Până aici a mers perfect. Încă un pas și Luoyang a scăpat de jaf. Îmi pare rău, Oan-san, dar asta nu e lupta ta. Călugărul descălecă și coborî Încet dealul. Oan-san rămase În Întunericul pădurii, urmărind cu atenție ce se petrece. Înainte ca Liu Huang să ajungă În fața agresorilor, tânărul făcu semn arcașilor să se adune În jurul lui. Își dădu seama că nu mai are traducător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Jian Shi. Apoi arătă săgețile, care trebuiau Îndreptate spre cei opt. Arcașii Înțeleseră și se răspândiră În locurile din care puteau atinge cel mai bine țintele. - Ai vrut un luptător! se auzi vocea călugărului. Îl ai În față! Jian Shi descălecă și el, scoțând de la oblâncul șeii o suliță. Avea la brâu o sabie lungă, ușor curbată, și un pumnal. Călugărul Îl studie cu același zâmbet. Jian Shi nu era un bărbat urât, dar avea un chip aspru, care sugera meschinăria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de respect. Cei doi trecură pe sub următoarea poartă, intrând Într-o altă curte, mai largă decât prima. În ea nu se afla nimeni, dar un zgomot ritmic se auzea din vasta sală a unei clădiri centrale ce părea o mănăstire. Descălecară și intrară În sală, unde aproximativ șaizeci de călugări exersau lovitura de pumn din poziția mabu. În fața lor se afla un bărbat Între două vârste, cu părul cărunt tuns scurt, Îmbrăcat Într-un kimono de culoare roșie. La intrarea noilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
un lucru minunat, iar timpul În care avea să comunice cu el era, deja, extrem de prețios. Plimbarea lor ajunsese la poarta exterioară, de unde pădurile se Întindeau, ca o mare zbuciumată, În toate direcțiile. Un călăreț sosi pe drumul dinspre Răsărit, descălecă și ceru Încuviințarea lui Liu Huang ca să intre În sala principală de meditații și antrenament. Avea vești pentru maestrul Shan Bao. - Vești secrete? Întrebă Liu Huang, cu același zâmbet. - Nu și pentru tine, răspunse călărețul. O solie va sosi aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
se petrecuse, chiar dacă avea de recuperat o distanță extrem de mare. Dacă acel străin exista, el trebuia să se ascundă Într-una din caravanele care se Îndreptau spre vest. Iar caravanele Înaintau foarte Încet. Vânturile acoperiseră cu nisip aproape totul. Amir descălecă și păși printre micile movile ce păreau a fi cadavre. Răscoli nisipul cu vârful cizmei și descoperi o platoșă de piele ce purta semnul șarpelui și al săgeții. Făcu semn de descălecare primilor patru călăreți din cei o sută care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
fusese pustiu. Era frig, erau sărbători. Dar În apropierea conacului se vedeau numeroase urme În zăpadă. Apărătorii se opriră. Urmele veneau din satul aflat În apropiere. Și nu erau de copite, ci de Încălțări ușoare. - Colindători... spuse arcașul Simion, care descălecase și privise atent semnele din zăpadă. Tălpi mici, ușoare. Vreo douăzeci. Era adevărat. Nici o altă urmă nu se afla În jurul clădirilor. Se apropia ora prânzului, dar cerul rămânea Închis. Nu ningea, dar vântul dinspre Dunăre ridica În aer un soi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
pe care n-am folosit-o niciodată, de prindere sau ucidere a căpitanului. Folosiți-le. Mesajul trebuie să ajungă de la Simion la noi și de la noi mai departe, până la măria sa. De acord? - Așa rămâne! se auziră mai multe voci. Simion descălecă, Își puse arcul și săgețile la spate și o luă la fugă Înapoi, oprindu-se În zăpadă ca să se asigure că nu e văzut de spahii care țineau sub Încercuire conacul. Apărătorii conduși de Lacrămă se ascunseră În spatele unei ridicături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Îi spuse Ali. Vrea să te provoace tocmai fiindcă vrea să fie ucis. Nu prins, nu interogat. Ci ucis. Și acum știe că Ștefan va afla și că va scăpa de aici. Nu-i face jocul! - Cum e, continuă Oană, descălecând calm și scoțând cu un gest lung spada de Toledo, cum e să știi că tatăl copilului pe care l-ai căutat prin toată Asia se află În fața ta și că n-ai curajul să lupți cu el? Cum e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ieși În curtea cetății, trecu printre Apărătorii tăcuți, care-l priviră fără să Întrebe nimic și porunci deschiderea porții. În cetate intrară doi călăreți, din care unul i se păru căpitanului destul de cunoscut. - Erina! Ce-i cu tine aici? Tânăra descălecă. Era trasă la față și se vedea că drumul până acolo o obosise peste măsură. - Unde e Cosmin? Întrebarea rămase agățată parcă În frigul dimineții de iarnă. O auziră și Apărătorii, dar nu răspunse nimeni. - Dacă e cu măria sa am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Întrebarea rămase agățată parcă În frigul dimineții de iarnă. O auziră și Apărătorii, dar nu răspunse nimeni. - Dacă e cu măria sa am să urc chiar acum, spuse Erina. Mai apoi avem de vorbit, bine, Pietro? Să nu pleci nicăieri. Erina descălecă, lăsă calul În paza lui Ionuț și urcă repede treptele spre camera voievodului. Două străji Încrucișară halebardele În fața ei. - Măria sa e În sala Sfatului, spuse unul din străjeri. Erina se Întoarse și parcurse coridorul În capătul căruia se afla sala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de cart era cu mult mai clară. - Un grup de războinici trec În galop pe străzi, răstoarnă tarabe... intră În piață... Sunt tătari! - Câți? Întrebă Gabriel, care urcase iute pe punte la auzul strigătelor. - În jur de o sută... comandantul descalecă... tătarii iau poziție de luptă, cu iataganele scoase, În fața intrării... comandantul deschide poarta... imposibil! - Spune! strigă, nerăbdător, Gabriel. - Dincolo de poartă sunt cadavrele gărzilor! Cineva a intrat și a ucis toate gărzile de la Ak Saray! Tătarii le scot acum la intrare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
grave de situație vor cere plecarea voastră. Simțiți-vă la voi acasă, Într-o țară latină și europeană, ca și a voastră. Ne vedem mâine. Angelo se Îndepărtă și intră În mijlocul Apărătorilor italieni, care se aliniară și prezentară salutul. Moldovenii descălecară, În afară de Alexandru. Tânărul ezită la Început, apoi dădu pinteni și Îl urmă pe Angelo. Asistă la prezentarea onorului și la raportul comandantului pe care Îl lăsase În locul lui. Era un francez Între patruzeci și cincizeci de ani, Înalt, voinic, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
aștepta să se Întâmple. Un tropot de cal se auzi, la Început ușor, atenuat de stratul de zăpadă, apoi din ce În ce mai puternic. Un Apărător apăru din pădurea de brazi și străbătu la galop tabăra până ajunse În dreptul corturilor care alcătuiau comandamentul. Descălecă și se Înclină În fața lui Angelo, cerând permisiunea de a vorbi. Bătrânul aprobă din cap și, cu un gest discret, Îl chemă mai aproape pe Alexandru. Yves Îl privi cu interes pe noul venit, dar nu spuse nimic. Doar cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]