622 matches
-
lăsată a peretelui vechi, lângă luminile cu ochi roșii ale aplicei duble de bronz. Acolo bărbatul Îl ținu pe Sammler la zid cu antebrațul. Umbrela căzu pe jos cu un pocnet ascuțit al vârfului pe gresie. Fu ignorată. Hoțul se descheie la pantaloni. Sammler auzi fermoarul coborând. Apoi ochelarii fumurii fură Îndepărtați de pe fața lui Sammler și lăsați să cadă pe masă. Fu Îndreptat, În liniște, să privească În jos. Negrul se desfăcuse la șliț și-și scosese penisul. Era expus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
se sculase punctual ca orice navetist și se dusese la birou. Dar la birou se aflase că nu lucra la nimic În afară de rebusuri, Încuind ușa, luând telefonul din furcă, Întins pe sofaua din piele. Atâta tot. Nu, și Încă ceva: descheia bluza stenografei și-i examina sânii. Această informație provenea de la Angela, care o avea de la fată direct. De ce Îi permitea fata? Probabil credea că va duce la mariaj. Să-ți pui speranțe În Wallace? Nici o femeie cu mintea Întreagă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
a comandat un cheeseburger, o porție mare de cartofi prăjiți și un Frosty de ciocolată. Și-a cărat toată mâncarea într-un separeu din colțul localului și a mâncat absolut tot, chiar dacă stomacul începuse deja s-o doară. Și-a descheiat nasturele de sus de la fustă și s-a dus să-și mai cumpere și-o înghețată. În tot acest timp, apelurile pierdute se acumulau pe telefonul mobil. Singura ei grijă era ca nu cumva printre ele să se afle și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
să-și lase puful puii viața își ține icoana iubirii pe piept moartea și-a mai rupt o unghie... emoție de iarnă... așează-te așează-te în apele mele fără guri ne vom săruta cu mâinile ochiul stâng ne va descheia la piept de zăpadă furișat ochiul dreptva înceta să se zbată așează-te ca un fulg peste fulg mirosind a vin fiert a portocală întunericul se va plimba nestingherit pe pământ peștii noștri au plecat demult către pol trăgând o
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
a venit în inima mea direct din stradă purtat de aripa vântului să aducă liniștea albastră a dimineții iubește trecerea anilor și timpul în care sapă după stele pe boltă să afle cu degetele goale semințele cuvintelor saltă prin zi descheiat la ultimul nasture de la piept prin care izvoare telurice umplu suflete flămânde se înțelege cu păsările cu iarba cu nimicul ridicat la rang înțelept. Nu-l rătăciți va reveni ca lacrimă dulce pe pleoape. Ora ora mică omoară ora mare
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
se va deschide doar cu forța unui poem desăvârșit poate de aceea cred că am venit cu o viață prea devreme regăsire cu flori de piatră și fluturi nu ți-am recunoscut parfumul doar felul în care mâinile iar îmi descheie nasturii la haina din suflet alergi prin sângele meu ca un fulger prin ochii furtunii îmi spuneai apoi mi-ai dezbrăcat inima în fața lumii cum îmi adunai părul în pumni să-l săruți dând deoparte iubirea cu grija cu care
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
tine. Pleacă Gonzales! De ce mă alungi? Vrei să-ți iei revanșa? o întrebam imitând un glas de copil răsfățat care amintea de Creața și care știam ce mult o enerva... Nu mă mai vrei...? Hai, ia-mă! îi spuneam teatral descheindu-mi cămașa și dezvelindu mi mușchii de broască rahitică. Sunt al tău... dar ia-mă o dată, că altfel ajunge dracu` înaintea ta și mă pierzi! De ce vrei să mă vezi supărată mai tare ca acum? Fiindcă prefer să privesc la
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
și bea bere de una singură. Am impresia că nici nu ține să se dezvăluie misterul dispariției soțului ei... — Hmm, Îți merge mintea... Da, cam așa-i. Ai priceput fantastic de repede niște lucruri. Cu zîmbetul pe buze, individul Își descheie primii doi nasturi de la palton, Își dădu la o parte fularul alb de lînă și-și Întoarse reverul hainei. Mi-a arătat o insignă groasă, cam de mărimea unghiei de la degetul mare. Avea forma unui triunghi echilateral, cu colțurile rotunjite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
întreba dacă voința exprimată în testamentul dactilografiat îi aparține sau nu, asta de față cu grefierul, după care i se înmâna actul pentru a-l semna. Asemenea „instrumentări”, nu numai pentru testamente (cum se chemau în limbaj juridic), încheiau și descheiau parte din multiplele, infinitele raporturi sociale, cele mai multe săvârșindu-se în afara pretoriului instanțelor, luminate numai de buna-credință a celor în cauză. Prin intermediul acestor acte se înnodau și deznodau chiar fără știința lor, destinele, neprevăzute încă, ale atâtora dintre ei, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
aceea mă cuprinse iarăși, acoperindu-mi fața cu sărutări, pentru ca în momentul următor să mă aud rostind: - „Domnișoară Marga Popescu”. Apoi: E singura modalitate, îi spusei, în care vă pot vorbi, - și-i sărutai ca-ntr-o nebunie fața, îi descheiai nasturii bluzei pe care o purta, și dezvelindu-i umerii într-o mișcare ce nu întâmpină nici o rezistență, draperiile timpului căzură peste noi. 27. Eram acum singur. Trecuseră câteva luni; mă plimbam cu mâinile la spate în camera în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
ca-n secolul trecut până spre sfârșitul deceniului cinci din vremea noastră, - o sanie, spun, lunecă pe drumul de comună al marii câmpii (unde o fi găsit sania asta?), amândoi încotoșmănați în șube, Lung cu gulerul dat peste umeri, aproape descheiat la gât, veneam ca din basme, el râdea cu bucurie de copil, avea acum cincizeci și unu de ani, vesel de revederea fostului judecător din tinerețe, o întreagă lume îi răsărea în ochi, eu pe banca din spatele lui, privind până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
ceva de spus omului acestuia... Se sui cu greutate în sanie și boierul cel bătrân. Din cerdac, cuvioasă, cu genele plecate, privea neclintită călugărița. Stăpânul trecu spre primar și-l luă la o parte. Vorbiră încet, foarte puțin. Avrămeanu se descheie domol la blană, vârî o mână la piept și se scociorî prelung. Trase un portofoliu, îl cercetă, scoase ceva din el, și domnu Vâlcu se grăbi să primească o hârtie. —Vă mulțămesc foarte mult, zise cu un zâmbet larg domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
să mă duc și eu. Apoi, la cinci, s-au deschis porțile și apare Racey. Arată bine în carne și oase. Bronzat, ochi de un albastru strălucitor, țanțoș. Din păcate, purta pantofi de mafiot de culoarea oului de rață, cămașă descheiată la guler și un lanț de aur. Arăta ca managerul unei echipe de fotbal, dar mult, mult mai bine decât Mr Big. Ducea în mână un sac de antrenament. Eram convinsă că e plin cu ferăstraie, clești și alte instrumente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
picioare și veni în întâmpinarea maestrului. — Proculus... Moare, zise, arătând spre Antonius. Uită-te la el... Moare... — De ce crezi că am venit tocmai de la Pietas Iulia? Proculus se aplecă deasupra lui Antonius. — Da... Da... Îi pipăi mâinile și încheieturile, îi descheie haina și-i puse o mână pe piept. — Da..., zise din nou. Cu multă îndemânare, desfăcu bandajul, în timp ce servitorul deschidea sacul. Proculus examină multă vreme rana, apoi se întoarse spre Errius și Titus. — Ieșiți! porunci. — Dar soldaților... îngăimă Errius. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
afară din capcana în care eram prins, ca un crocodil palid și pocăit, regretând sincer toate porcăriile și mizeriile pe care mi le turnasem în neștire pe gât ieri noapte. Tocmai mă lăsasem pe spate, slăbindu-mi nodul cravatei și descheindu-mi cămașa, când a sunat telefonul. — John? Lorne Guyland. — Lorne! am exclamat eu. Doamne, cum mai croncăneam. Ce mai faci? — Bine, mi-a răspuns. Mă simt foarte bine. Dar tu? — Exclelent, excelent! — Asta-i bine, John. John? — Lorne? — Sunt câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
șold. Am putut să văd partea de sus a ciorapilor, pielea fină și chiloții de un miliard de lire italiene. Își prinse coapsa cu pumnul și o strânse, făcând pielea să se încrețească. — Vezi? spuse ea și începu să-și descheie nasturii de la cămașă. Și iar am privit prin cameră. Unul dintre tătici își vârî capul pe ușă. Capul zâmbi, apoi se retrase. Cerșetoarele rămaseră cu ochii căscați și împietrite de data asta. Unul dintre copii mă trase de poala hainei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
priză din când în când? Prefăcuta, ai fost în altă parte! — Vrei să insinuezi că nu știi de ce stau lucrurile așa? Mă înșeli, cățea ce ești! — De ce ești așa supărat? Doar încerc să-ți spun ceva, nu pricepi. Selina își descheie haina își încrucișa brațele și râmase acolo supărată opunându-mi-se cu toată puterea străzii. — Iisuse, spunea ea, nu știi tu. Pentru numele lui Dumnezeu, culcă-te și încearcă să-ți revii înainte de cină. De fapt, unde mergem? — Ba nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cu bretele duble. Capotul i-a alunecat de pe umeri. — Sunt cărți care se mișcă o dată cu timpul, John. Și cu toate astea, mai poți face încă artă. Își întinse spatele cu ambele mâini, ținându-și gâtul încordat și umflat. În timp ce se descheia - aripile i s-au ridicat pentru zbor - molateca ramă s-a desprins imediat și a alunecat pe jos, purtată de curentu-i lin. Cu unghii purpurii își mângâia sânii de parcă i-ar fi îmbălsămat cu o pomadă de o scumpete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
pot. M-am bucurat că Suki nu a mai comentat scena care tocmai se petrecuse; aveam senzația că orice aș fi spus ar fi jignit-o profund. Petrecerea era acum în toi. Fețele deveneau roșii, iar câțiva bărbați chiar își descheiaseră sacourile; și-ar fi desprins și părul, dacă ar fi avut ce să desprindă. David Stronge se învârtea în jurul toaletei, dar Suki îi servi un zâmbet larg în timp ce ne îndreptam cu hotărâre în direcția opusă. Am urmat-o cuminte, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
parte, încercând să nu țip prea tare. — Nu te-am avut încă, am subliniat, abia reușind să-mi stăpânesc volumul vocii. —Ai răbdare o clipă. Cu o mișcare precisă m-a întins jos pe mochetă și a început să îmi descheie jeanșii. Nu era comportamentul la care să te aștepți din partea unui căpitan de echipă. Sau poate era. — Nu mai e mult. După ceva vreme, mi-am ridicat capul din poziția incomodă în care mă aflam, sub masa de cafea, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
milă asupra prietenului meu. Și acum mă mai dor. M-am limitat să mă refugiez În acea convenabilă strînsoare a polițiștilor, tremurînd și vărsînd În tăcere lacrimi de lașitate. CÎnd Fumero se plictisi să tot scuture o greutate moartă, Își descheie pardesiul, se deschise la fermoar și Începu să urineze peste Fermín. Prietenul meu nu mișca, părînd o boccea de rufe vechi părăsită Într-o baltă. În timp ce Fumero Își descărca șuvoiul generos și aburind peste Fermín, am continuat să nu fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
indiferentă... În fond, ce avea să se Întâmple? O să-l caute În fund? Agitându-și ciotul În aerul Încărcat de tot felul de miasme grele, falsul Satanovski surâse enigmatic. Noimann se urcă pe scaun și se pregătea tocmai să-și descheie catarama de la pantaloni. Ciungul Îi făcu semn din capul ras că nu, deocamdată nu e necesar să facă asta. Îl puse Însă să se descalțe și-l controlă la tălpi. „Aveți aici o gaură”, Îi spuse În nemțește. „E grav
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
este mai degrabă legată de rezonanța ciudată a cuvântului tumul, pe atunci cu semnificație misterioasă pentru Zare, decât de figura profesorului ce avea să-i devină peste alți mulți și nu prea mulți ani un prieten ciudat. — Înțeleg, zise Grințu descheindu-și Încă un nasture de la veston și tolănindu-se pe iarba uscată a taluzului, rămânând apoi minute În șir cu ochii Închiși și cu fața expusă spre soarele de toamnă neobișnuit de puternic. Zare Își descheie un bocanc, scoase piciorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
ciudat. — Înțeleg, zise Grințu descheindu-și Încă un nasture de la veston și tolănindu-se pe iarba uscată a taluzului, rămânând apoi minute În șir cu ochii Închiși și cu fața expusă spre soarele de toamnă neobișnuit de puternic. Zare Își descheie un bocanc, scoase piciorul din el și-i examină apoi cu atenție talpa. Duse de mai multe ori degetele până la vârful bocancului, pe dinăuntru, părând să caute ceva, un obstacol mic și ascuțit, care probabil că-l jenase la mers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
roz pe post de preșuri de picioare, pufni în râs. Se dezgoli cu un singur clic al închizătorii rochiei. Când sânii ei săltară liberi, Buzz simți că i se înmoaie genunchii. Audrey se apropie de el, îi scoase cravata, îi descheie nasturii de la cămașă și îi descheie cureaua. Buzz își scoase pantofii și șosetele, rămânând în picioare. Cămașa îi căzu și îl trecură fiorii. Audrey râse și urmări cu degetul cum i se face pielea de găină pe brațe, apoi își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]