47,858 matches
-
așa de repede, doamne? și eu abia îmi beau ceaiul de dimineață, în timp ce femeia vecinului e depresivă ca o carte de cioran în rafturile unei biblioteci interzise; gura sobei e cât se poate de clar că am lăsat gura sobei deschisă, se încălzise atât de tare în curtea asta de hârtie încât câinele începuse să se topească, toate lucrurile se ondulaseră peste măsură, până și scheletul bunicului meu, până și fața tristă a bunicii mele primiseră contururi suprarealiste; ce greșeală putusem
Poezii by Mircea Stâncel () [Corola-journal/Imaginative/3944_a_5269]
-
de scris duc spre același drum: cunoașterea de sine ca o călătorie prin Infern am inventat haosul și libertatea în creierul meu din creierul meu evadez din statistica suferințelor mari într-un regat de singurătate unde pot visa cu ochii deschiși universul mă consumă cu păcate și incertitudini până când o gaură neagră îmi va striga numele și va adăuga în dreptul meu „un OM eliberat” facebook dreams (I) ultimul meu simț e visul cu el voi cerceta Invizibilul și tot ce e
Poezii by Dan Mircea Cipariu () [Corola-journal/Imaginative/5062_a_6387]
-
în bucătărie Dorina prepară ceaiul magic de dimineață cu care voi trece iarăși prin realitate ca într-un film fără final și fără prea multe înțelesuri pisica Tsunami stă cuminte la fereastră și îmi cântă: „Paradisul e întotdeauna o poartă deschisă!” Scrisoarea a II-a am deschis Cartea lui Enoh sâmbătă după ora 13.00 când ceața s-a risipit prin biografie și s-a făcut un duh blând cafenelele au scris pe tablele negre de la intrare „fie ca inima ta
Poezii by Dan Mircea Cipariu () [Corola-journal/Imaginative/5062_a_6387]
-
de odinioară: Zumzăie mii de gîze, la umbra stejarului e vară Și tu scrii-n caietul dictando o nouă poezie. Ea Te face să zîmbești? Sau liniștea care coboară În tinerele membre, în mintea care ar vrea Să-adoarmă cu ochii deschiși, să vadă ceva Ce nimeni n-a mai văzut. În tine e o scară, Pe care, urcînd, vei ajunge mai sus de nori. Știi asta sigur. Cum știi și că o să mori: O poveste ciudată, pe care o visează În
Sonete by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/5096_a_6421]
-
Leac pentru arina m. .taci și ascultă-mă sunt un personaj dintr-un roman religios care călătorește clandestin în vagoane de marfă într-un abc mi-am plasat telefonul în frigider actele le-am aruncat într-un spital pe geamul deschis unde fuma un tip cu ochelari groși nu vorbesc cu nimeni nu mi-a făcut poze n-am familie nimic care să-mi întoarcă mutra în spate simt când cineva mă bârfește la trecere îmi place să fac pe detectivul
trei ani mai târziu by V. Leac () [Corola-journal/Imaginative/5178_a_6503]
-
solul bucuriei și al păcii. Și arde hotarele-n care-am crezut. O aceeași lumină ne ține în palme pe toți. Văd un simplu ocean de iubire, o apă compactă, și-n ea, ici, colo, câte-o gură cu dinți, deschisă. La cățelușa asta mă uit ca la o rudenie. Nici pe noi nu ne poate nimeni alunga din credința că se mai poate trăi în poezie ca-n craterul de blând vulcan, printr-o explozie și-o ardere eterice. „Căci
Cățelușa din moara de apă by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/5061_a_6386]
-
limpede și răcoros din cînd în cînd dau cu apa limpede și răcoroasă în piatră și piatra face la suprafață cercuri fără de număr cînd seara vine mă scufund în piatră ca în apă și merg pe dedesubtul pietrei cu ochii deschiși dimineața mă spăl pe obraji cu piatră pînă șterg de pe ei orice urmă de noapte ies surîzînd din piatră și piatra se scurge de pe mine limpede și răcoroasă ca stropii de apă pe apă dacă vreau pot să alerg cum
[voi scrie repede din ce în ce mai repede…] by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/5127_a_6452]
-
de lepădat, las-o acolo, să fie, să nu trebuiască - și așa liniștea noastră semăna cu tihna dealurilor care coborau pe lîngă Iza și Mara direct în Tisa, iar de acolo secau birturile prin cele un milion de pîlnii mereu deschise, trase acolo de creionul de tîmplărie al lui Molotov, ca într-un muzeu închis din care ieșeau șoarecii din cizmele soldatului eliberator plecat să se răcorească în Siberia - dar această liniște nu era pe deplin aciuată în noi, mereu între
TIHNA by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/5500_a_6825]
-
pământul plin de vinișoare trandafirii de măști de carnaval de oxigen și pungi pentru sângele viitoarei construcții lumea mea-i peticul de cer de care stau prins să nu scap să nu prind aripi și să nu adorm cu ochii deschiși prea deschiși ca la desfacerea lumii.
Poezie by Bucur Demetrian () [Corola-journal/Imaginative/6045_a_7370]
-
de vinișoare trandafirii de măști de carnaval de oxigen și pungi pentru sângele viitoarei construcții lumea mea-i peticul de cer de care stau prins să nu scap să nu prind aripi și să nu adorm cu ochii deschiși prea deschiși ca la desfacerea lumii.
Poezie by Bucur Demetrian () [Corola-journal/Imaginative/6045_a_7370]
-
un loc liber. Lumea-i o uzină cu milioane de sclavi, unde tragi și tu la rame pentru ceva mălai, să ai ce ciuguli cu familia și bea cu pretenarii. Lumea-i un cinematograf 3D în care visezi cu ochii deschiși. Lumea-i o colecție de uniforme și de chipie. Lumea-i un hipermarket cu tot ce-ți dorești, dar nu-ți ajung niciodată banii. Lumea-i un megapark de distracții, în care țacanii se sparg în figuri, băieții de băieți
Lumea by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/6302_a_7627]
-
Moliftă Batjocorit, tras pe sfoară: înainte de a se mărturisi, când îți spui de trei ori numele în gând și preotul te binecuvântează, cu patrafirul pe cap, cu mici gâlgâieli de râs, cu bărbia în piept, îngenuncheat, văzându-i prohabul uitat deschis... Atâta zarvă fără rost: e împăcat azi, a prins dihorul care a supt sângele rațelor în ogradă, că nu aveau decât o urmă în cap, rațe găsite ieri întregi și nu a înțeles pe moment, până ce vecinul. Asta, la 0
Poezii by Liviu Ioan Stoiciu () [Corola-journal/Imaginative/6225_a_7550]
-
mă mai recunosc. M-au pus să scriu ce voiau ei. Cine? Ăia. De frică, am scris. Că pe scări urcau oameni înjunghiați, din care curgea sânge. Cine mă mai scoate din încurcătură? Poate cioara aia, o arată pe geamul deschis, hai la tata, pui-pui. Că vrea să-i ia ouăle din cuib. Care cuib? Mare tâmpit: „Domnu' doctor, cineva a înnebunit și-i taie pe toți în salon". Atât s-a mai auzit, după care 1 s-a închis gura
Poezii by Liviu Ioan Stoiciu () [Corola-journal/Imaginative/6225_a_7550]
-
cești de cafea golite pe terasă, afară: intrăm? În mijlocul descurajării celorlalți. În iarna asta n-a fost ger să moară muștele. Dictatură militară cu berze gălăgioase clămpănind pe acoperișuri, vizavi: mai deschideți un geam! Dar e al treilea geam deschis, e curent. În sala mare a ședinței consiliului, fumând ca turcii: ce economisim, domnule? Economisim apa de ploaie, asta economisim: bea repede din ceașca de cafea. Când afară soldații noului regim se aliniază în acest minut: cum de puteți fi
Poezii by Liviu Ioan Stoiciu () [Corola-journal/Imaginative/6225_a_7550]
-
ceva în sîngele său o piramidă tulbure cu vîrful îngropat ori transparentă înveșmîntînd o grămăjoară albă de oase. ceva ce-ți iese în cele din urmă pe piele ca o cerneală simpatică, pe degetul mare, arătător, mijlociu, inelar, pe palma deschisă, pe pagina cărții necitite încă nici măcar de cel care o scrie întîi fără sunete, fără litere, fără silabe, un chaos e doar acolo un abur pe gură un scuipat în noroiul alb de hîrtie. IV. o, dar raiul genunchilor tăi
în nacelă by Vasile Dan () [Corola-journal/Imaginative/6450_a_7775]
-
timida delicatețe cu puterea prezenței o șuviță de păr plimbată mereu pe frunte cum o ramură-n vînt o voce ușor nesigură căutînd totuși din cavalerism să-și dea replica un nas resemnat demoralizat cum o piatră potrivită să țină deschisă poarta nimbul menit s-ademenească doxa. Elegie Iată o mișcare bruscă apoi un vînt înalt înalt cît un bloc turn încît privindu-l în sus amețești și-un regret încărcat de ceva ce nu se mai poate trăi dar se
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/6688_a_8013]
-
e săgeata oprită în aer, care-a uitat cine a trimis-o ca să nu ajungă. Acest lucru nu ne-a fost dat pentru starea pe loc ci pentru mișcare, pentru venirea purtătorului de torță și plecare. Deplinătatea privită cu ochii deschiși iluminarea tiparului ce s-a golit trecerea purtătorului de torță prin viața noastră. Nu pentru somn, ci trezie nu pentru somn, ci pentru veghea omenească aceea care l-ar fi oprit pe Enkidu în câmpiile soarelui și pe Eurydike sabia
Poezie by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/6619_a_7944]
-
frizerie fotograful stropește câțiva maci - ...îi înrourează.... GLEZNE Ce scurtuțe piciorușele vrabiei - o picătură de rouă i-ajunge la glezne. MILA 23 Fluturând din vâslă lipoveanul apără de pelicani peștele din barcă. AȚIPIT Fluture ațipit se plimbă cu ușa închisă - deschisă a căminului cultural. MONASTICĂ Spre chindie, bătăile de toacă ale monahinei și cele de ciocan ale tinichigiului ce potrivește tabla pe acoperișul mănăstirii. POCNET DIN DEGETE Odată un pocnet din degete mă duse la gândul că în sfârșit Arhimede găsise
Poezii by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/6733_a_8058]
-
un inel pe degetul tău cînd vrei să uiți îți pictezi fața cu văluri violete noaptea s-a strîns în brațe cu guri de sticle sparte fiecare vis e-o sită de praf spaimele tale intră în mine prin poarta deschisă sîmburi de cireșe negre mai multe vieți vom uita să avem în sfîrșit una. Țipat de mac Dar vipera urîtului cînd mușcă de sîn tu vii la mine cu gînd de pierzanie cu mers amețit îmi ceri să-ți sug
Fericirea by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/6800_a_8125]
-
un inel pe degetul tău cînd vrei să uiți îți pictezi fața cu văluri violete noaptea s-a strîns în brațe cu guri de sticle sparte fiecare vis e-o sită de praf spaimele tale intră în mine prin poarta deschisă sîmburi de cireșe negre mai multe vieți vom uita să avem în sfîrșit una. Țipat de mac Dar vipera urîtului cînd mușcă de sîn tu vii la mine cu gînd de pierzanie cu mers amețit îmi ceri să-ți sug
Fericirea by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/6800_a_8125]
-
vene Verzi albastre și roșii fixate pe brațe cu leucoplast Peste smocuri mici de vată îmbibate cu sânge străvechi Când vin surorile să le facă perfuziile în saloane Potrivesc capătul tubului atârnând de punga de pe stativ În branulele de pe brațe deschise ca niște ventuze flămânde Domnul Sofian cu leucemia lui zicea că picură prea rar Glucoza din punga înaltă s-a rugat de călugăriță Să-i facă rost de-o branulă cu diametrul mai mare Leucocitele lui nu mai aveau pic
Profeția organică by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Imaginative/6821_a_8146]
-
înțeleagă și nici ea pe sine nu se înțelesese, nu putuse o dată cu capul să priceapă cum a rezistat ani de zile în așteptarea deznodământului, dar eu, tanti Adina, parcă te și văd, de veghe noapte de noapte, cu ochii larg deschiși, țintind tavanul și dansul umbrelor, cu toate simțurile ascuțite, la pândă, acum acum sună blestematul de telefon și aflu nenorocirea, acum acum o să mă anunțe cu vocea aia inconfundabilă, care nu își găsește cuvintele, care tremură, care nu poate să
Mafalda by Ioana Drăgan () [Corola-journal/Imaginative/6870_a_8195]
-
vitezoman, viu colorat în culori de camuflaj. Există pisici de apartament și pisici de stradă, în stradă n-aș putea sta însă mai mult de o zi, aș putea lua doar o vreme taxiul, și chiar dacă porii mei ar rămîne deschiși, aș pleca de la tine uite-așa, cine s-ar prinde. Șoferul n-ar îndrăzni să mă întrebe nimic. Și tot așa m-aș întoarce. Lună plină. Îți vorbesc ție din inboxul meu care vorbește din cînd în cînd cu mine
Poezie by Svetlana Cârstean () [Corola-journal/Imaginative/7333_a_8658]
-
crească din ele unghii cum se poate ca nici un fir de sânge să nu caute aerul și totul să fie atât de armonios totul să se sufoce în spatele pielii? știu culegătorii vor spăla fructele în cada mea să las ușa deschisă mi-a fost sete și-am vrut să beau cu toate organele dar nimic nu se deschide în ascuns nici măcar un por nici măcar ușa atunci când e întuneric și gura ta gândește la rodii iată prada mea cu sânge de rodie
Poezie by Aida Hancer () [Corola-journal/Imaginative/7381_a_8706]
-
pregăteam de-o promenadă) Enrique și mă anunță cu glas tragic că suntem invitați, prin UNEAC, la ambasadă... Prepararea lui N. a durat vreo două ceasuri, dar în cele din urmă îl avem în picioare, cu ochii cam tulburii, dar deschiși, și, fenomenal! - pășind sigur. Singura hibă (sau poate noroc?) e că nu scoate o vorbă. Vizităm ambasada, la chemarea ei! - e după orele de program, ar fi trebuit să ne înregistrăm încă din primele trei zile, dar, treacă, așa sunt
În căutarea pierderii de timp by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Imaginative/7273_a_8598]