495 matches
-
lui Stalin să apară un dezgheț, ceea ce nu s-a întâmplat, și pe de alta, pentru că îi intrase frica în oase. Avea motive întemeiate să fie înfricoșat, deoarece în câteva rânduri este invitat la Miliție sau la Securitate ca să fie descusut în legătură cu biografia sa. Mai târziu, spre sfârșitul anului 1981, se ivește un alt motiv de părăsire a însemnărilor din jurnal, și anume ideea că, oricât ar fi de sistematic în consemnarea realității, diaristul nu va putea să dea seama decât
MARTINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288047_a_289376]
-
de regresiune infantilă etc.) sunt urmărite la nivelul stărilor și reacțiilor, fără mari preocupări de arhitecturare epică. Prozatoarea procedează impresionist, pointilist, uneori cvasiminimalist, dar demersul ei este întotdeauna dublat de compasiune (rezervată), lăsând să transpară și o propensiune etică. Voit „descusute”, fragmentate și fragmentare, într-un fel stranii, prozele vădesc oarecare talent și o viziune proprie (chiar dacă nu de o originalitate spectaculoasă), cu un comportamentism limitat, amendat de intermitente identificări cu personajul, din care decurg sugestii de explicare a psihologiei acestuia
PETRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288803_a_290132]
-
trufia sentințelor inchizitoriale, fără drept de apel sau cale de întoarcere. În creștinism, judecata publică și privată nu se susțin decât atunci când sunt articulate de o sensibilitate liturgică față de soarta aproapelui. Etica iubirii nu interzice juridic manifestarea păcatului, ci îi descoase ițele. Răul nu e substanțial, ci un joc consimțit de aparențe. De aceea, nu de o revoluție de tip islamic și nici de o reformă puritanistă a sensibilității culturale avem noi astăzi nevoie, condamnând fără echivoc expresiile exotice ale diversității
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
până la urmă toată lumea e lămurită, știe cine e dușmanul, cine e prietenul, cum trebuie dusă lupta. El intră direct la miezul faptelor și nu se Împiedică În cuvinte, Întocmai ca un bun activist Însărcinat cu munca la țară - și acolo descoase pricinile și descâlcește ițele. Cartea aceasta e un Îndrumar pentru membrii de partid care lucrează la țară (și nu numai În Transilvania) pentru că prezintă situații tipice și de mască fără cruțare manevrele și metodele de luptă ale dușmanului de clasă
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
obligată să răspundă la întrebarea de ce nici un zeu n a fost până acum capabil să protejeze singur tot poporul. Nici măcar cuplul primordial, care dă, ia și res tituie viața tuturor ființelor de pe pământ, din apă și din ceruri. Dacă-l descoase pe rex? Ia să vedem, el ce spune? Se răzgândește. Mai bine își vede de ale ei. Arată cu mâna de jur împrejur ca să-i atragă atenția fetiței: — Privește cu atenție la forma templului... — E rotund. — Așa a fost dintotdeauna
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
bolnav mi-a cerut să-i dau pe ascuns ungerea cea de pe urmă. Acesta a fost prilejul care a scos totul la iveală. M-au scos din temnița de la Bōnotsu și m-au trimis la Kagoshima. Acolo m-au tot descusut până la venirea iernii și de Anul Nou m-au dus pe un vas până la judecătoria din Nagasaki. Acum mă aflu la Ōmura, în apropiere de Nagasaki. De aici se vede oceanul liniștit. În afară de mine, aici se mai află un părinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
-n casă, că acum vine frățiorul tău și de n-o să-i placă ... Auzi, bunico, dar cum e Sorin ăsta al nostru? Eu sunt sigură că este foarte frumos. Așa-i. Ce fel de ochi are? încearcă Sorina s-o descoase. Nu știu, că nu l-am văzut încă. Nu e voie să intre nici o persoană străină în maternitate. Și nici tata nu l-a văzut? Nici el. Dar mămica? Ea îl vede, dar numai de câteva ori pe zi, când
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
am spus polițiștilor că nu m-am simțit bine. Ei mă suspectau că aș fi pus pachetele cu sarin acolo. Au venit la firmă la mine să mă întrebe în ce religie cred, cu ce eram îmbrăcat, încălțat. M-au descusut de-a fir a păr. Șeful meu s-a supărat și a țipat la ei: Itō a avut grijă de oamenii aceia, a plătit și facura de taxi. Cum să facă așa ceva?!» Cu toate că eram o victimă, mi se puneau asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
le judec instinctiv. Nu pot citi mai mult. Chiar dacă s-a făcut bine, nu știu cât timp a durat procesul de recuperare. Kawai: Așa. Nu ajungem să știm până acolo. Dacă el îți spune: „Hai să ne vedem, să discutăm”, atunci îl descoși. E un lucru mare să scrii cartea pe baza discuției. De multe ori familia sau cei din jur se plictisesc să-ți asculte problemele, iar tu te liniștești când citești experiența ta scrisă în litere de tipar. Apoi și oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
aceea am pornit definitiv, tragic, ca și cum aș fi venit de la o înmormîntare. Spun: - Am știut tot ce se petrecea între voi, căci mă vizita deseori.Puteam astfel ști ce se întîmplă, Nu-mi spunea nimic, dar mă pricepeam să-l descos, fără ca să aibă vreo bănuială. Îi pricinuiam neliniști, imaginam evenimente, puteam să-l fac să creadă orice. Aveam imense bucurii ca să-l chinui, dar cine va ști febrilitatea mea bolnavă producîndu-mi astfel de satisfacții? Eu rămâneam pe multă vreme distrus
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
vechiul drum roman nu fusese văzută nici ea și nici cei „trei sute de războinici“ de care îi vorbise. Lăudăroșenie și amenințare ale unei tinere femei de rang, îndurerate și dornice de răzbunare? Poate doar în parte; în zilele acelea îi descususe discret atât pe Chilperic, cât și pe Alpinianus, încercând să lămurească lucrurile în privința și, din ce spuneau, rămăsese cu impresia că pentru toată lumea personalitatea Fredianei era o enigmă. Fiul lui Gundovek o descria ca pe o ființă plină de viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
că ești foarte îndurerat, observă cu sarcasm. în schimb, nu ați reușit s-o ucideți pe sora lui. Nu-i scăpă lumina unui viu interes pe care acele ultime cuvinte o aprinseseră în ochii lui Balamber; acesta, într-adevăr, îl descusu mai departe. — Chiar așa, fata. Ai cunoscut-o? — Bineînțeles. — Vrei să zici... că ai vorbit cu ea? — Da, în mai multe rânduri. Bătându-l din nou pe braț cu dosul mâinii, Balamber zâmbi cu o expresie ciudată de complicitate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
poet, dacă nu are o calitate prin care întrece pe ceilalți,nu e poet de rasă. 13. Scriitorul adevărat nu se amestecă în genuri nepotrivite temperamentului său. Clasicul nu obișnuiește să zugrăvească incendiile apusului, nici romanticul nu se încumetă să "descoase" discursiv sufletele. 14. Adevăratul creator este până la un punct iresponsabil decreația sa, pentru că este dominat de ea. El numai o stilizează. Personajele se nasc și, mai ales, se dezvoltă după voia și firea lor proprie. 15. Este imposibil de definit
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Sunt în cancelaria companiei. N-am putut dormi. Mi-am pus mantaua peste pijama și am venit aici. Al Aspesi e de gardă. A adormit pe podea. Ce noapte! Psihanalistul doamnei Fedder a fost invitat la cină și m-a descusut, pe față și pe dos, până la unsprezece și jumătate. O dată sau de două ori m-am surprins făcându-i jocul. Aparent, e un vechi admirator al lui Buddy și al meu. Părea interesat, atât personal, cât și profesional, de ce la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
apropie de canapea, umerii Mașei se zgribuliseră de teamă. Pentru zilele negre ce aveau să se abată mai târziu sau mai devreme asupra ei, Mașa pusese deoparte niște verzișori, ascunzându-i În care loc mai bun decât În căptușeala canapelei, descosând-o și apoi cosând-o la loc cu mare grijă, Într-un colț. Din când În când, când mai prindea un bănuț, Îl „depunea“ În „pușculiță“, pe care o poreclise „purcelușa mea“. Purcelușa devenise acum, după ce se Întoarse de la lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
nu iartă. Puținătatea celor slabi. DOUĂZECI ȘI OPT — Liv a fost soția mea, spuse Virgil, așezându-se la marginea luminișului și rezemându-se de un copac. I-ar fi trebuit un bărbat mai puternic. Vultur-în-Zbor hotărâse deja să nu-l mai descoase pe Virgil mai mult decât era el dispus să scoată la iveală. Nu dorea absolut deloc să-l facă să sufere. Așa că nu îl întrebă nimic despre Liv. — îmi amintesc de K, cugetă Virgil absent. Atunci când au venit prima dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
apăru un chelner cu o înfățișare plăcută, purtând o tavă de argint. Recunoscătoare, am luat un pahar. Jumătate din creierul meu era încă preocupată de motivul îngrijorării lui Bill. Aș trece peste câteva zile să îl văd și l-aș descoase la o cană cu ceai. Pun pariu că era mai puțin important decât credea el. Bărbații sunt predispuși să exagereze. Dar voiam să îl ajut. El mă lăsase să mă văicăresc în timp ce asamblam obiectul, întotdeauna cea mai dificilă parte a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Eh, mi-o trag cu un bancher de investiții pe care-l cheamă Sebastian și locuiește în South Kensington, pentru început, am spus nepăsătoare. Pe vremuri - al naibii, adică acum vreo trei săptămâni - Tom ar fi început imediat să mă descoasă pentru detalii. Acum însă îmi dovedea cât de mult îi spălase Alice creierul, răspunzând pe un ton de înmormântare, ca un creștin născut a doua oară: —Ei bine, sper că practici sexul protejat. Am luat receptorul de la ureche și l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
stânjenitoare până apucam să-l tragem și pe el în năvodul nostru. Apoi... I-am deschis chiar eu ușa când a sosit. Mă nimerisem pe acolo. Până s-a instalat, am și tras-o pe Veturia în bucătărie s-o descos despre musafira asta neașteptată. Veturia îmi spusese că va veni și o nouă colegă de-a ei, a insistat să o aducă, a stăruit să vină, să o mai scoată din necazul ei. Îmi tot repetase să am grijă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
era convins că-i spusesem sincer că o aștept pe Lia. Nici n-o așteptam. Nu venisem cu ea. „Ca să mă convingi, să intrăm în Bibliotecă și să confirme tovarășa studentă“, a mormăit el într-un târziu, după ce mă tot descususe. Până și cum rupeam biletele la cinematograf părea că-l interesează în mod deosebit. Când am auzit-o și pe asta, cu mersul s-o vedem pe Lia, m-am pierdut. I-am spus tot adevărul. Ca să fiu convingător, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Am privit trist spre femeia care încă stătea țintuită locului, între masa de unde se ridicase și urna unde puștiul tocmai isprăvise votarea. Am ridicat nedumerit din umeri. Nu-mi aminteam, în acel moment, în nici un fel, cum de mi se descususe cracul pantalonilor. În vreo ciuleandră? În tramvai? Urmăream, de câțiva ani, aparițiile Berbantului la Bibliotecă. Nu-l înțeleg de ce face un spectacol din lecturile sale, câte vor fi fiind. Măcar de-ar avea continuitate. Apare și dispare după ritmuri aiurea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
toată viața mea. 22 În librărie era Încă lumină cînd am trecut prin fața vitrinei. M-am gîndit că, poate, tata rămăsese pînă tîrziu, punîndu-se la zi cu corespondența sau căutînd un pretext oarecare ca să mă aștepte treaz și să mă descoasă În legătură cu Întîlnirea mea cu Bea. Am deslușit o siluetă ce aranja un teanc de cărți și am recunoscut profilul descărnat și nervos al lui Fermín În plină concentrare. Am bătut În geam cu degetele. Fermín se ridică, plăcut surprins, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
alergăm pe strada ca niște voinici Iarnă mult frumoasă, la noi sa mai vii Caci întotdeauna ne-aduci bucurii! Vine-o pasăre și coase în fuioare de mătase, Ale norilor atlase de țări lungi și lunecoase... Vine-o fată și descoase tot ce pasărea lucrase, Și, cu genele-i lucioase, ninge flori de nea frumoase Și apoi le preschimbă-n raze argintând cărări și case. IARNA “Eu nu mă laud cu frumusețea,nici cu bogăția. Deși am inima de gheață, eu
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
că-li-ma-ra ta cer-nea-lă ro-și-e? Fetelor, haideți la probă! strigă mama din pragul ușii, întrerupându-le jocul. Eu prima, eu prima! strigă Cezara intrând ca o vijelie pe ușă și îmbrăcând în grabă rochia de probă. Umblă cu grijă că-i descoși încheieturile, spune mama. Mâneca asta e prea lungă. Pentru că nu are tivul făcut. Gulerul e prea larg. Îl încheiem într-un nasture. Floarea asta e prea mică, vreau multe flori pe toată rochița. Lasă așa, simplu și elegant, e de
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
derapare, M-ascultă tăcut, și-ndată dispare... Ca lacrima, roua, picătura de ploaie, Ca vântul năprasnic, ce ramu-l îndoaie; Și-aleargă el însuși, fremătătorul, Spre-a lumilor taină, să afle izvorul... În vise nocturne și fără iubire Ce nu pot descoase ne-nțelesele fire, Așa cum lumina scormonitoare, Ascunsă-n privire, adesea transpare...
DEPARTE MI-E G?NDUL... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83783_a_85108]