570 matches
-
de câteva hanuri. Se cuvine să mai semnalăm o cupolă modestă unde se pretinde că Maica Noastră Eva, mama muritorilor, și-ar fi petrecut câteva nopți. În anul acela, orașul era sub administrația provizorie a unui amiral otoman, care se descotorosise de fostul cârmuitor, fidel mamelucilor, aruncându-l de pe un vas într-o zonă unde mișunau rechinii. Populația, în majoritate săracă, aștepta de la noua putere să-i pedepsească pe necredincioșii care perturbau traficul în Marea Roșie. N-am rămas decât două zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
își putuseră spune Leon al X-lea și vărul său înainte de a mă convoca. Papa aflase, desigur, că vărul său, cardinalul, alăturase suitei lui o femeie tânără și frumoasă, și, temându-se de un nou scandal, îi poruncise să se descotorosească de ea, iute și cu demnitate; în felul acesta, nimeni nu va putea pretinde că vărul său, cardinalul Giulio, avea intenții vinovate în legătură cu această fată; singura sa grijă era de a găsi o soție pentru vărul său, Leon Africanul! Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
italienii pe care-i întâlneam, barba nu era un lucru obișnuit, ci mai curând o dovadă de originalitate rezervată artiștilor, originalitate elegantă la unii, excesivă la alții. Unii se atașaseră de acest ornament, alții erau mai degrabă gata să se descotorosească de el decât să vadă că li se interzice accesul la curte. Pentru mine, acest lucru nu putea decât să capete o altă semnificație. În țara mea, barba este ceva obișnuit. A nu avea barbă e un lucru tolerat, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
copacii vecini; un morman de gunoi mirositor aruncat pe coasta dealului, în spatele gheretei de ceai, creștea cu fiecare săptămână. Larma vocilor mânioase și claustrofobia pe care le asociase vieții în mijlocul orașului se strecurau din nou până la el. Iar acum se descotoroseau de prietenii lui preferați din livadă! Oare nu știau cât de mult ținea la maimuțe? Și oare nu știau cât de puțin îi păsa de ei toți? De ce nu-și luau reclamele, zgomotul și mizeria, mașinile și autobuzele și camioanele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
în siguranță. De fapt, asta era prima mea abatere de la adevăr. Visasem eu ceva. Un vis în care pieile roșii dispăreau, sau se duceau în altă parte, Fiasco-ul se transforma într-un fel de cameră de bordel, Martina se descotorosea de cămașa ei de bumbac și pantalonii din piele de căprioară - și eu făceam un amor nebun cu ea pe patul oval. — Într-adevăr, o adevărată ticăloasă, am spus eu, mașina mea, să nu mai vrea ea să pornească. Probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mă scoată din pasa mistică. În acel moment a venit și profesorul. Reușise să se strecoare printre talazurile agitate, ocolise aisbergul de pe care veghea triumfal bravul Mihai și se oprise în dreptul meu, urmărind preocupat cum bărbatul acela încerca să se descotorosească de mine. „Dom’ profesor“, am gemut, „ce bine-mi pare. Eu... Taica părinte a apărut... Mai ceva ca-n... Știți, la grecii antici. Destinul, cu hybrisul... de-astea!“. Bumbu continua să se legene, ceea ce mă incomoda enorm în încercarea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
aprilie 1921. Toate bijuteriile sale dispăruseră. La drenarea puțului din parc, unul dintre băieți le-a găsit În mîlul de pe fund, Împreună cu o păpușa ce Îi aparținuse fiicei sale Penélope. O săptămînă mai tîrziu, don Ricardo Aldaya hotărî să se descotorosească de casă. Pe atunci, imperiul său finaciar era deja rănit de moarte și nu lipseau glasurile care insinuau că totul se datora acelei case blestemate, care aducea nenorocirea oricui ar fi ocupat-o. Alții, mai precauți, se mărgineau să invoce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Îi era teamă să nu-l piardă. Încă o dată, Aldaya a fost acela care a văzut În ea ceea ce Sophie era incapabilă să mărturisească. I-a dat cinci sute de pesete, o adresă de pe strada Platería și ordinul să se descotorosească de copil. CÎnd Sophie a refuzat, don Ricardo Aldaya a pălmuit-o pînă ce i-a dat sîngele pe urechi și a amenințat-o că va pune să fie omorîtă dacă va Îndrăzni să pomenească de Întîlnirile lor sau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
avusese două și le vînduse unui individ foarte ciudat, care Își ascundea chipul și căruia abia Îi puteai desluși glasul. — PÎnă nu demult mai rămăseseră cîteva exemplare În colecțiile private, aici și În Franța, Însă mulți colecționari Încep să se descotorosească de ele. Se tem, spunea librarul, și nu Îi Învinovățesc. Uneori, Julián dispărea cîteva zile la rînd. În curînd, absențele sale au Început să dureze cîteva săptămîni. Pleca și se Întorcea Întotdeauna pe timp de noapte. Aducea mereu bani. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
cicatricele acestuia se simțeau la fiecare pas, mai nimeni nu vorbea pe față despre el. Acum se vorbea de războiul celălalt, mondial, care Împuțise lumea cu o duhoare de hoit și de mîrșăvie de care nu mai avea să se descotorosească vreodată. Erau ani de sărăcie și de mizerie, binecuvîntați În mod straniu de pacea aceea pe care o inspiră muții și ologii, undeva la jumătatea drumului Între milă și dezgust. După cîțiva ani În care am căutat, zadarnic, de lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
foc detună În Întuneric și nimeri În zid, făcînd o gaură În panoul de lemn. Lacrimi de pulbere aprinsă și așchii de jăratic săriră pe fața inspectorului. Duhoarea de carne pîrlită inundă sala. Cu o zvîcnitură, Fumero Încercă să se descotorosească de mîinile acelea care Îi țineau gîtul imobilizat și mîna cu revolverul lipită de perete. Carax nu slăbea strînsoarea. Fumero mugi de mînie și Întoarse capul, mușcînd pumnul lui Carax. Era posedat de o furie bestială. I-am auzit clănțănitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
-se pe lângă el. Vecinul Încercă s-o respingă mai Întâi cu vorbă bună, dar nu fu chip. Femeia se agățase ca un sac de grumazul lui și nu-i dădea drumul. Omul se răsucea În toate părțile, Încercând să se descotorosească de povară. Femeia Însă nu-și slăbea strânsoarea. Brațele ei păreau lipite de el. În sfârșit, izbucni un balamuc de nedescris. Vecina buclucașă Începu să țipe ca din gură de șarpe că bărbatul, profitând de slăbiciunea sa, a necinstit-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Întristatul cavaler care se numea Pinabel, a aflat astfel că Bradamanta era un vlăstar al casei Clermont, care avea cu propiria-i casă de Maiența, o veche dușmănie. Din acea clipă trădătorul nu a mai avut alt gând decât să se descotorosească de Bradamanta, de la care, dacă-i afla numele și obârșia --se temea că n-avea nimic bun de așteptat. Judecând-o după propria-i josnicie și, știind câte făcuse, se temea să nu se aleagă cu ceea ce merita. Bradamanta, cu
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
fi paranoică, aș zice că tipa asta, Ellie, Îmi vrea pielea. Mă privi ciudat, cu o expresie ce semăna cu mila și m-am Întrebat dacă toate mențiunile alea o deranjau mai mult decât lăsa să se vadă. Kelly se descotorosise de toate scuzele mele legate de cronica online, jurând că asocierea mea cu Philip Weston era ceva bun și că nu făcuse decât să crească cota firmei, dar poate că se săturase de atacuri. Ceea ce ar fi Însemnat că suntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
de timp. Ținta? O văgăună necălcată de nimeni, hăt în mijlocul pădurii. Când se apropia de locul cu pricina, a lunecat și a căzut. Asta n-ar fi fost nimic dacă mortul nu ar fi ajuns deasupra lui... După ce s-a descotorosit de greutatea lui, a stat să-și tragă sufletul. Apoi, cu ultimele puteri, l a urcat în spate și, cu chiu cu vai, a ajuns la râpa cu pricina. De fapt era o bucată de mal despicată și depărtată puțin
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
cravată, arătând cu un deget spre stradă: — Malcolm, vreo ultimă întrebare pentru domnul Rolff? Mal zise: — Nu. — O? Nimic despre drăguța noastră de Claire? Rolff se ridică în picioare, ducându-și o mână la guler, de parcă abia aștepta să se descotorosească de anchetatorii lui și să facă o baie. În momentul în care se ridică în picioare, Mal răsturnă scaunul. Se gândi la o chichiță de care să se lege, însă nu găsi nimic. — Nu. Dudley rămase așezat și zâmbitor. — Domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
poartă în spate un rucsac greu pe care noi, cei din jurul lor, nu-l vedem. - Ce au ei în tolba aceea? - Anii de viață pe care i-au trăit și greutățile cu care s-au luptat. - Și de ce nu se descotorosesc de ea? - Ar vrea ei s-o abandoneze dar acest lucru nu este posibil. - De ce nu pot? - Pentru că de trecut și de umbră nimeni nu se poate lepăda. - Dar tu nu ești ghebos. De ce? - Tolba din spatele meu nu s-a
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
la cel dintâi și de tubercul în cazul celor din urmă (mai pronunțat la stânga decât la dreapta) pe care antropometrul italian o identifică drept trăsătura unui criminal înnăscut. Pe moment, se întreabă dacă n-ar fi mai bine să se descotorosească de băiat, care, de fapt, a apărut din senin la misiune. Pe de altă parte, acesta trăiește aici de un an, timp în care nu le-a creat nici o problemă. Și este un băiat isteț. Poate chiar mai isteț ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
decât: — Pe coridor, la stânga. Am alergat către toaletă în timp ce inima îmi bătea să-mi sară din piept. Am intrat și am trântit ușa după mine. M-am învârtit înnebunită prin cămăruța aia, căutând un loc în care să mă pot descotorosi de sticluța aceea prețioasă sau - și ar fi fost de preferat - în care s-o ascund ca s-o pot recupera mai târziu. Dar nu găseam nici o soluție. Nu exista nici un coș de gunoi, nici o cutie în care să arunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
era a mea. Nu exista nici o fereastră pe care s-o deschid și să arunc sticla afară. M-am gândit că cel mai bine era s-o iau cu mine. Asta în speranța că voi găsi o portiță ca să mă descotorosesc de ea mai târziu. Geanta...! A, nu, uitam tot timpul! Cel mai bine era s-o pitesc undeva, la mine și să sper - la faza asta am chicotit nițel - că nu-mi vor face și o percheziție corporală. Mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
nu-ți luaseși prețiosul tău Valium! Am găsit sticla goală în dulapul de lângă patul tău, a spus ea privindu-mă direct în ochi. Eu mi-am mutat privirea. Simțeam că mor de rușine. Și spumegam fiindcă nu reușisem să mă descotorosesc cum trebuia de sticlă. Dar, înainte să apuc să îngaim niște scuze anemice - „Nu era a mea“ sau „Mi-a dat-o mama. în sticlă a fost agheasmă“ - Josephine a început din nou cu explicațiile. Asta e valabil pentru voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
puteam să-mi atrag mânia lui Vivian lucrând până târziu într-o noapte de vineri, cine știe cât mai dura până când aveam să mă trezesc cu un capsator vâjâindu-mi pe lângă ureche și cu o notificare de concediere pe birou? Vivian se descotorosea de angajați la fel de rapid și de fără nici o remușcare, ca o persoană care-și golea coșul de gunoi. I-am făcut semn chelneriței să-mi mai aducă un pahar cu vin. Speranțele pe care le nutrisem în urmă cu cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
fi concediat așa, din senin? Dawn și Phil lucraseră împreună vreme de patru ani de zile - patru ani la Grant Books, adică douăzeci de ani oriunde altundeva - însă ea nu părea nici pe departe afectată de faptul că Vivian se descotorosise de el fără milă. Dacă mă gândeam mai bine, adevărul era că n-o văzusem niciodată pe Dawn tulburată și, de obicei, ea era direct în bătaia focului lui Vivian. O altă parte din mine îi admira profesionalismul neclintit. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
cu încăpățânare să ofere orice informație cu privire la propria peroană era o imposibilitate desăvârșită. Și totuși ce putea face? Deocamdată se pricopsise cu ea și, dacă nu reușea să o facă să-i spună unde era maică-sa, nu se putea descotorosi de ea. Asta nu însemna că Lucy nu-i era dragă sau că situația ei îi era indiferentă, dar știa că nu apelase la persoana potrivită. Dintre toți cei care aveau cât de cât vreo legătură cu ea, el era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
mine, când se vede cu colega mea, „supermodelul“, pe care o credeam încântătoare. Dar gata. Cum să-mi placă de cineva care a contribuit la suferința mea? Încerc să nu mă gândesc la Adam și la faptul că s-a descotorosit de mine ca de o cârpă veche. Sau cel puțin am fost ignorată în ultimele zile. Nu vreau să cred că mi-a dat papucii, pentru că s-ar putea să mai sune. Sunt o femeie puternică. Am multe calități și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]