821 matches
-
oraș, obținându-se astfel fonduri pentru clădirea unor locuințe mai omenești destinate sărăcimii. Aripa de stânga a Consiliului Municipal a profitat de ocazie pentru a cere modificări în administrația Institutului. Ceea ce era iarăși perfect justificat. Totuși, feluriți cetățeni mai puțin descuiați la minte au văzut în aceste discuții simptome ale unor tulburări locale și s-a pornit să răspândească zvonul unor apropiate evenimente scandaloase. S-a mai descoperit că o parte din „Tinerii luminați“ plănuiau să pună în scenă pieseta lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pot fi în schimb speriați, în mod abject, de ridicol. Combinația dintre brațul lui Hattie întins cu bravură de-a curmezișul ferestrei și corul puternic, zeflemitor, de afară, era mult prea mult. Se întoarse și dispăru din cameră. Străbătu holul, descuie ușa din spate și o împinse cu umărul pe Pearl, care bătea cu disperare, de afară. Pearl intră și încuie ușa. Hattie trase din nou storul. George alergă prin grădină în direcția casei Belmont, apoi, trecând pe lângă garaj ieși în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
care dădea spre grădină, apoi ridică receptorul telefonului, pentru ca să-l lase imediat din nou în furcă. Hbtărâse să iasă în grădină. Se uită mai întâi pe fereastra din bucătărie, dar nu mai era nimeni și Zet încetase să latre. Gabriel descuie ușa și ieși afară. Zet veni în goană la ea, radiind de satisfacția datoriei împlinite. Gabriel căută peste tot, se uită peste gard, cercetă șopronul, dar omul nu mai era de văzut. Dispăruse ca o halucinație. Se întoarse, amărâtă, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ferestre și un vitraliu antic de mare valoare a fost făcut țăndări. Au fost de față o serie de tineri șocant travestiți și mentora lor, Madame Diane a noastră. În cele din urmă, în complicitate cu camerista care i-a descuiat ușa din spate, George McCaffrey a reușit să pătrundă în casă, în timp ce fratele său Tom se prăpădea de râs afară. Ce s-a întâmplat în continuare nu știm. Au ieșit însă la iveală o serie de fapte grăitoare. Așa-zisa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
închis toată noaptea ochii. Vă rog să mă scuzați. Se ridică de pe scaun și ieși încet din cameră. — Drace, drace! exclamă Tom. Rămâi aici în noaptea asta? — Da, dacă ea o să mă accepte. — Bine... atunci eu plec... o să las ușa descuiată în Travancore Avenue, cine știe... Mâine mă întorc la Londra... așa cred. Și tu? Nu știu. Tom ieși în hol. — Fir-ar să fie, haina mi-e încă udă. Își trase haina, apoi îmbrăcă fulgarinul. Zvârli papucii din picioare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Prin cîmpul vieții, milenar, Nu-și taie drum, ci cărăruie Nevrînd să-și bată-n talpă cuie, Să se implice-n chip plenar. Închis ca într-o cetățuie În egoismul său primar, Doar pîntecului tributar, Nici sufletul nu și-l descuie Nevrînd să-și bată-n talpă cuie.
RONDELUL NEIMPLIC?RII by Constantin IURAȘCU Tataia () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84331_a_85656]
-
potolesc eu, pe voi, pe loc! Care și câți oți fi! Vă sparg! Mie nu-mi suflă nimenea-n ciorbă, nu-mi pasă și n-am nevoie de proptele pe stradă, cât oi purta pe mine uniforma asta! Și Mânecuță descuie și se strecoară dintr-un salt afară, singur și turbat, cu arma-ntinsă, zorit să treacă peste orice fel de opoziție. Rapid, Îngerul reîncuie și apasă pe comutator, scufundând camera într-o beznă cvasi-totală. Bogdănelu'-Nebunu' chițăie ascuțit, ca un
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
benzină, din rația lunară pentru mașina de patrulă și o plasează decisiv, pe deasupra moviliței strălucitoare de metal. U-ff! geme Poetul și mai captează o dușcă binefăcătoare de coniac. Camera noastră are o izolație bună. Este cvasi-ermetică. Geamurile sunt etanșe. Doar descuiem ușa, fără să o deschidem și salut! Capcana este pregătită! Iar noi..., noi am tăiat-o! Dar, pe unde? Pe-aici, bre! și nenea Sandu dă la o parte linoleul pătat, descoperind un capac hexagonal, de tablă ruginită. Un chepeng
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
strigă Manus. O să fac orice. Doar, te rog, să nu mă lași să ard de viu sau să nu mă împuști. Orice, numai deschide ușa! Cu vârful sabotului, împing pastilele de Valium prin crăpătura de sub ușa dulapului. Cu pușca dinainte, descui ușa și mă dau în spate. În lumina focului de la etaj vezi cum casa se umple de fum. Manus se împleticește afară, cu ochii lui de-un albastru electric holbați și cu mâinile în aer, și-l duc în pas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
luminițe umblă prin gânjuri (garduri de nuiele), garduri de răzlogi. Pădurea țipă, trosnește, te apucă groaza. Strigoii îs răi. Lucram la școală. Făceam curățenie. Școala asta a noastră nu-i curată. Într-o noapte făceam curat în școală, când am descuiat ușa, să intru-n școală, a trecut ceva printre picioarele mele.L-am văzut. Nu era om de carne. Se prefăcea: ba ca mâța, ba ca cânele, ba ca lupul, ca broasca. S-a urcat într-un prăsad din ograda
PRACTICI DE SÂNTANDREI by Maria Agapi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91502_a_92847]
-
lăsă tăcerea. Nu trecu mult și, cu același zgomot metalic, ușa se deschise din nou. Gosseyn se încordă, așteptându-se să-l vadă pe Thorson. În locul acestuia apăru Patricia Hardie, care pur și simplu sări de pe ultimele trepte. În timp ce își descuia cătușele, îi șopti grăbită, insistentă: ― Ia-o pe coridor la dreapta vreo treizeci de metri. Acolo, sub scara principală o să vezi o ușă. Dincolo de ușă o scară mai mică, urci două etaje și ajungi la șase metri de apartamentul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
aproape normală. Dezagreabila reverie îi fu întreruptă de o bătaie în ușă. Spre marea sa ușurare, era Crang. ― Ești gata? Gosseyn încuviință. ― Atunci, să mergem. Coborâră mai multe trepte și urmară un coridor îngust până la o ușă închisă. Crang o descuie și o împinse. Peste umărul acestuia, Gosseyn reuși să vadă mai multe aparate și o podea de marmoră. ― Intră singur și privește corpul. ― Care corp? ― se miră Gosseyn. Apoi înțelese. Corpul I. Uită de Crang. Intrând, văzu și alte aparate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
rușinat, că da, cam așa ar fi. Sheba i-a spus că era un desen drăguț și că dacă el l-a făcut, ar fi trebuit să-l semneze. Stai o clipă, a zis ea. S-a dus și a descuiat atelierul, a intrat înăuntru, a luat desenul din sertarul de jos al sertarului ei și i-a zis: — Nu vrei să-l semnezi acum, pentru mine? Connolly, care stătea în ușa atelierului, se uita la ea nedumerit: — De ce, Miss? Sheba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
și simpatica pălărie peruviană pe care o purta în acea iarnă. Apoi a încuiat studioul și au mers amândoi pe alee înspre parcare. Chiar dacă i-a spus să nu se deranjeze, Connolly a zăbovit în jurul ei cât timp ea a descuiat lacătul bicicletei. Când au ajuns în stradă, s-au oprit jenați, neștiind cum să-și ia la revedere. Sheba a rezolvat dilema dându-i brusc lui Connolly un ghiont în coaste și sărind pe bicicletă: — La revedere! a strigat ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
deși nici un alt motiv nu exista. Aparent, nu se produsese nici o explozie, ceea ce Însemna că Pablo nu Încercase, În lipsa maiorului, să deschidă seiful; nici ușa blindată de la intrarea În apartament nu părea să fi fost forțată, Încît maiorul o putu descuia fără probleme. Totuși, pentru orice eventualitate, Înainte de a intra, armă pistolul și Îl puse la Îndemînă, În buzunarul exterior al vestonului, ținînd apoi permanent podul palmei lipit de el. Abia cînd ajunse În camera care-i servea teoretic de sufragerie
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
jumătate, în dosul clădirii, la etajul șapte. Jumătatea de cameră era un birou, despărțit în două, ca să am și odaie de primire. Numai pe ușa din dos de la odaia de primire se afla numele meu. Doar atât. O lăsam întotdeauna descuiată în cazul în care venea vreun client și catadicsea să ia loc și să aștepte (capitolul 10) sau M-am dus la culcare plin de whisky și de ciudă și-am visat un om, într-o haină chinezească pătată de
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
descântecului de măritiș al Oanei găsim în De la Zalmoxis la Genghis-han433. Eliade remarca legătura dintre calitățile atribuite de către popor mătrăgunei și "ierbii fiarelor" (în unele zone, însușirile mătrăgunei le are floarea de ferigă 434): calitatea de a facilita treceri, intrări (descuie lacăte, ajută nașterile etc.), rămășită evidentă a riturilor de trecere. Ea face parte dintr-un lung proces de asociere (luna, oceanul, scoicile, perla, voalul - spuma mării care a creat-o pe Afrodita - mătrăguna, iarba fiarelor), bazat pe aceeași logică folclorică
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
că-ți stă norocul. (26) Cine cerne toată ziua, nu mai mâncă mămăliga. (26) Încetul cu încetul se face oțetul. (27) Ce-i mai plăcut se mâncă la început. (27) Ce-i mai bun se lasă la urmă. (28) Banul descuie toate ușile. (28) Cinstea nu se poate obține cu bani. (29) Cine-și ține hainele neîmbrăcate le are doar pe jumătate. (29) Haina-n cui ținută o ai vreme multă. (30) Sănătatea-i cea mai mare avere. (30) Sănătatea goală
[Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
prin verbul regent și care este atribuită, ca o caracteristică dinamică, subiectului sau complementului: „Casele cresc în pădurea de pini / albe sau ca șofranul, / lucind pe coline.” (L. Blaga, 181), „Și ieșind iute cu dânsa afară din chilie îl auzii descuind ceva, încuind ceva, și iute se întoarse cu ea plină...” (C. Hogaș, 238) În legătură cu acest conținut semantic, complementul predicativ prezintă două variante: • complement predicativ nominal, expresie a însușirii sau calității subiectului (complementului) privită în contextul desfășurării acțiunii verbale: „Mă trezesc
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
În piept s-a desfăcut”, „pasul ca un cuvînt, geam deschis / CÎmpul Între coaste plug sau pian”, „Noaptea despletire albă...”, „În ținutul amar, ochean glasul tău”, „sufletul peste cupole despletit”, „sînul se deschide porte-feuilles”, „se desfac stele”, „arterele mi le descui ca mănușile”, „Intră În mine ca un tren În gară” - sînt doar cîteva spicuiri din cele zece poeme ale Invitației la bal. La rîndul lor, cărțile următoare abundă În astfel de imagini ale unor multiple și permanente deschideri ce fac
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
locutor pare situat mereu la o răspîntie de drumuri, În centrul unei simbolice roze a vînturilor: „drumuri se-ncrucișează ca ochii”, „obrazul tău desface lungi cîmpuri de secară”, „zboruri Întretăiate În cremene cum lănci”, „spre tine-n peisagiu mi-am descuiat ferestre”, „glasurile-n aer desfășură-un covor / basarabean”, „sapă-n mădulare și-n ochi un coridor”, „trupu-ntreg spre tine e-ntins precum un pod”, „aerul se desface În vorbele ca lăzi”, „glasurile-n seară se schimbă precum gărzi”... O strofă
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
formulare a lui M. Beardsley, notează că „nu există metafore În dicționar, ci numai În discurs”, insistînd asupra caracterului predicativ al metaforei. CÎnd, În Invitație la bal, citim versuri precum: „Surîsul Îl porți ca pe un alpenstock”, „Arterele mi le descui ca mănușile”, „Trenul politicos a jucat fotbal”, „Afișe dinții tăi, mîinile tale articole de toaletă”, - vom remarca, după un prim moment de contrarietate, că asocierile ce generează comparațiile sau metaforele nu sînt tocmai absurde, atît doar că trăsăturile comune ale
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
să se ducă la un moment dat până la părinții ei cu o treabă, și lasă casa pe mâinile bărbatului. Îi dă cheile celor douăsprezece cămări, de unde duhurile - servitori scoteau mâncare, și-l roagă să nu încerce, doamne ferește, să o descuie pe cea de-a douăsprezecea. În lipsa femeii, tăietorul face o inspecție prin cămări. În unsprezece dintre ele, descoperă minunatele provizii din care trăiau de atâția ani; munți de orez, de zahăr, de sare și așa mai departe. Uitând de recomandarea
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
provizii din care trăiau de atâția ani; munți de orez, de zahăr, de sare și așa mai departe. Uitând de recomandarea femeii (căci nu pot să cred că a fost vorba de curiozitate la un bărbat adevărat! Ă, încearcă să descuie și a douăsprezecea ușă. Nicio cheie nu se potrivește; una e prea mare, alta e prea mică. Totuși, într-un târziu, o cheie din șirag intră în broască. Înăuntru, nimic. Doar pe peretele din fundul cămării goale, o fereastră. Lipindu
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
alături de securea și fierăstrăul lui. Nu poate fi considerat basmul acesta o metaforă pentru critică? Tăietorul de lemne fiind criticul, femeia privighetoare e opera. Atât timp cât se mulțumește să primească hrana din cele unsprezece cămări de provizii fără neapărat să le descuie, criticul întreține iluzia artei, metamorfoza realului într-o imagine eternă, a privighetorii într-o fată cu obraz alb sub umbrela de soare. A douăsprezecea cămară, cea goală, conține secretul; a-l vulnera înseamnă a-l risipi. Există totdeauna în artă
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]