588 matches
-
despre o înfrângere a PCI la „referendum”1tc "26 iulie 1974. În ce sens să vorbim despre o înfrângere a PCI la „referendum”1" Citind răspunsul „oficial” al lui Maurizio Ferrara la intervenția mea referitoare la Pannella, am fost total descumpănit. Așadar, era adevărat. Întreaga polemică a lui Ferrara în numele PCI-ului împotriva persoanei mele se baza numai pe extrapolarea unei fraze din textul meu (Corriere della Sera, 10 iunie 1974), frază receptată literal și simplificată în mod infantil. Această frază
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
sigur să... mă-nțelegeți... — Categoric. Domnul Braine Încuviințează Înțelegător. — Multe cupluri se abțin de la a avea relații sexuale În prima perioadă a sarcinii... Nu la sex m-am referit! zic uimită. Ci la cumpărături. — La cumpărături? Domnul Braine pare total descumpănit. — Încă n-am cumpărat nimic pentru copil, Îi explic. N-am vrut să atrag ghinionul. Dar, dacă totul pare ok, atunci pot Începe În după-amiaza asta! Nu-mi pot Înăbuși surescitarea din glas. Am așteptat și tot așteptat să Încep
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
să luăm cele mai importante decizii Împreună. Altfel, o să ne trezim că ne bate copilul și-o să ajungem să ne ascundem În dormitor, și n-o să mai facem sex niciodată! — Ce? — E adevărat! Am văzut la Supernanny! Luke pare total descumpănit. Zău că ar trebui să se mai uite și el la televizor. — Bine, bine, spune În cele din urmă. Putem hotărî Împreună. Mă rog. Dar eu nu pun contul copilului pe nu știu ce piață de capital În formare, cu risc crescut
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
nuvelă, exploatează gelozia paternă, care ia o turnură demențială, patologică și duce la întâmplări tragice. În general, sub aparențe inofensive, aproape banale, personajele lui S.-R. ascund un uriaș potențial de neliniște, de instabilitate interioară, transformându-se, subit, în indivizi descumpăniți, explozivi. SCRIERI: Andrei Braniște, București, [1913]; ed. Berlin, 1914; Propilee artistice, București, 1913; Istoria artelor, București, 1924; Necesitatea frumuseții, București, 1925; Martirolog profan, București, [1930]; Libertate, I-III, București, [1936]-1942; Bucureștii, metropola culturii (în colaborare cu Liviu Rebreanu, V.
SIMIONESCU-RAMNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289688_a_291017]
-
1981) principala luptă se dă cu inerția, U. analizând un univers închis, cu puține personaje, în interdependențe aproape maladive. Primul război mondial este urmărit din diferite perspective, cu spaima personajelor că nu înțeleg ce se întâmplă de fapt. Dezorientate, disperate, descumpănite, ele joacă mereu roluri, ceea ce le caracterizează fiind black hole-urile memoriei. Explicația disoluției conștiinței lor stă - crede romancierul - în renunțare: „Asta se întâmplă dacă oamenii pleacă”. Tragismul acestor indivizi mereu călători vine chiar din permanența dorului de ducă și din
URICARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290379_a_291708]
-
mâna pe umărul copilului, îl privesc pe tatăl său și îi spun: „Incetați să-l judecați, observați-i mai degrabă calitățile”. Terapeutul vorbește tăios și repetă cuvintele de mai multe ori. Terapeutul - Cum reacționează tatăl său? Xavier - Este mirat, pare descumpănit. Terapeutul - Ce spune sau ce gândește? Xavier - „Nu este adevărat, nu-l judecăm, îl iubim, este pentru binele său”. Terapeutul - Ce simte copilul acum? Xavier - Se ridică și surâde, se simte mai bine. Ipoteze După discuții și sinteză, terapeutul și
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
indici de evoluție a tulburărilor psihologice" Reticența (sau chiar rezistența) unor psihanaliști față de ideea unui diagnostic, ca și respingerea oricărei semiologii - asimilată unei ingerințe comportamentalist-psihiatrice sterile - sunt bine cunoscute. Partizanii acestei poziții vor fi, fără îndoială, surprinși și poate chiar descumpăniți citind două lucrări recente. Prima, Psyho-analytic Diagnosis. Understanding Personality Structure in the Clinical Process (Diagnosticul psihanalitic. Pentru o înțelegere a structurii personalității în procesul clinic), îi aparține lui McWilliams (1994), care desfășoară importante activități clinice, de formare și supervizare, și
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
care apar în confruntarea cu inevitabilul. Un alt exemplu de activism ne este oferit de echipele de educatori care uzează în mod intensiv de metode pedagogice sau educative destinate elevilor cu probleme la învățătură sau copiilor autiști, dându-le părinților descumpăniți iluzia „vindecării” copilului lor. De fapt, aceste echipe nu caută decât să mascheze angoasele tuturor. Relații cu alte mecanisme de apăraretc "Relații cu alte mecanisme de apărare" Atunci când activismul contracarează o pasivitate subiacentă sau chiar o depresivitate (Gut, 1993), el
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
Înainte, toată lumea mă vedea ca pe o persoană foarte amabilă, foarte blândă; eram practic incapabil să zic «nu», să mă opun direct cuiva, eram terorizat de violență; totodată, aveam uneori accese de violență și de furie incontrolabilă, care mă lăsau descumpănit, cu un sentiment intens de culpabilitate”. Analizatul își continuă reflecția despre el însuși, remarcând că acum reușește să-și apere punctul de vedere fără angoasă și că, în paralel, accesele sale de furie sunt mai rare. De asemenea, el se
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
ani, bine adaptat, a cărui mamă este o femeie insuportabilă, preocupată să-i strice efectiv viața fiului ei. La una dintre întrebările care urmează construirii satului: „Unde s-ar putea afla casa mamei dumneavoastră în acest sat?”, Charles se arată descumpănit și mărturisește că nu s-a gândit de fapt să-i construiască mamei sale o casă. După o pauză, el face o remarcă aparent fără legătură cu întrebarea anterioară: „Ia te uită, am uitat să fac un cimitir în satul
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
o mutră de țăran obtuz, dar plin de bună-credință. — Să le predau sovietului? Păi cum puteam să le predau? Ar fi cea mai mare pungășie! exclamă el făcând-o pe cel cu onoarea ofensată. Activiștii schimbară între ei o privire, descumpăniți. Cum așa, o pungășie? Ce vrei să zici cu asta? se miră inspectorul, îngroșând notele metalice din voce. — Păi veniți să vă uitați, tovarășe inspector! Și, profitând de zăpăceală, Nikolai îl prinse de cot și-l trase spre cal. — Păi
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
ci mentalitatea unor mari colectivități. Cu toată bogăția de date pe care le dă cu sârg din documentele vremii aflate în mari biblioteci și arhive, autorul citat nu are posibilitatea înțelegerii genezei, sensurilor și duratei crizei conștiinței, tocmai pentru că rămâne descumpănit atunci când piesele arhivistice (în ultimele decenii ale secolului) nu mai oferă prilej interpretărilor de istorie economică. Ce ne rămâne de făcut în acest caz? O istorie sociologizantă, una a ideilor? Probabil că și una, și alta. Kisfaludy Katalin, Mathias Rex
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
un șoarece, cel mai cunoscut fiind Mickey Mouse. Reducând la zero toate tentativele pisicii sau ajutându-i pe cei slabi, șoarecele întruchipează animalul inofensiv care triumfă asupra celor răi și favorizează, din acest motiv, jocul identificărilor. Copilul lipsit de apărare, descumpănit sau angoasat se regăsește în fragilitatea aparentă a șoarecelui și capătă curaj în ceea ce privește șansele sale de a ieși din situația dificilă în care se află. Rozătoarele (castori, hamsteri, cobai etc.) reiau simbolismul șoarecelui. Interpretarea este întărită, în cazul cobaiului, de
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
știu cu datorie să nu creadă c-au scăpat dacă l-ați omorât pe percitor. Unde nu s-a găsi parale vă ia vita și țoalele cu doba. Mergeți sănătoși și nu uitați ce zic ! Nehotărâtă, lumea rămase pe loc. Descumpănit și el, Zalomir se înscorțoșă și, prin ochelari, privi opac la oameni. Dând a lehamite din mână, ciungul porni cel dintâi. Ceilalți se mișcară, părăsind ograda câte unul. Expresia țiganului era jalnică iar toflogosul ridică respectuos căciula. Lăsându-și bărbia
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
de mânie cu cele de blândețe. Simte o moli ciune în genunchi. Are impresia că-i fuge pământul de sub pi cioare. Strânge din dinți și bâjbâie cu degetele după un sprijin pe tăblia mesei. — E vorba de magie, șoptește încă descumpănită. Se agață de brațul lui, rugătoare: — Magia este opusul protecției divine pe care se întemeiază puterea ta. Nu poți închide ochii. Chiar îi închide pentru o clipă, suspinând ostenit. Murmură apoi în surdină: — Acuza asta revine aproape întotdeauna în procesele
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
inerte, pe lângă corp. Începe să înțe leagă ce urmărește de fapt. Nu atât condamnarea unui dușman perso nal, cât să-l pună pe el în situația de a se implica oficial ală turi de ea. — Nu e cazul, murmură, ușor descumpănit. Nu și a revenit încă din mirare. — De ce nu? îl repede Livia. Augustus i-l arată din ochi pe cubicular, îndemnând-o să se stăpânească. — Dar e vorba de otravă! Repetă ca într-o incantație: — Otravă. Magie și otravă. Accentuează
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Pollio l-a sfătuit ca din prudență să nu des ființeze flota care i-a adus victoria la Actium... Se răstește impacientat: — Mai pe scurt, la cât se ridică toate astea? Luat prin surprindere, secretarul clipește de câteva ori, ușor descumpănit. — ăă..., există o serie de factori variabili și necunoscuți, răspunde șovăielnic. — Cât? își pierde împăratul răbdarea. Ianuarius se codește. În cele din urmă, rostește cu jumătate de gură: — Armata ne-a costat cel puțin 400 de milioane de sesterți anul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ilegale sau ale căror proprietari au decăzut din drepturi? Se ciocăne cu degetele în piept. — Și nu-și trage fiscul veniturile din taxele încasate în pro vinciile imperiale de procuratorii mei împreună cu guvernatorii respectivi? — Rezerve dintr-astea există, stăpâne, răspunde descumpănit Ianuarius. — Păi atunci? — Nu ajung... Dacă nu avem bani îndeajuns, să fie transformate stocu rile imperiale în monede! țipă Augustus. Secretarul suspină: — Am mări în felul acesta presiunea inflaționistă... Vinde atunci ceva din inventarul palatului, haine, vase din aur sau
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
la asta. Dacă cel din urmă dintre provinciali are posibilitatea să ceară ajutorul principelui cu condiția să fie cetățean, atunci sigur că Scribonius Libo o va face și el! Când îndrăznește în sfârșit să-și înalțe ochii din pământ, tresare descumpănit. Principele îl studiază, mohorât la chip. Dar ceva din mimica lui îl face să bănuiască că iritarea sa e îndreptată în acest moment mai degrabă împotriva lui Libo decât a lui per sonal. Nu înțelege de ce, dar prinde curaj: — Vine
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
n-are încă nici un nepot. — A mai zis, șoptește Trio cu glas pierit, că a chemat sufletul mamei sale Scribonia, fosta ta soție... Sub ochii lui îngroziți, fața principelui se metamorfozează într-o schimonoseală hidoasă. Îl doare ceva? se întreabă descumpănit. E furios? Pe el? Da’ de ce? Panicat, varsă iute otrava fără să se mai gândească: — I l-a arătat pe Drusus, fiul lui Germanicus, rozând de foame paiele din pernă... Înțelege în sfârșit că a depășit măsura. Deformat la chip
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
a venit la putere poporul roman nu mai are suveranitate în domeniul dreptului penal. Libo se zgâiește neîncrezător la el. — Ce vrei să spui? bolborosește tulburat. Cine are atunci pu terea? — Principele! râde gros Asinius Gallus. Se uită la mutra descumpănită a celuilalt. Greu de cap, bivo lul ăsta! Îl lămurește cu o bunăvoință condescendentă: — Toată justiția penală este în jurisdicția împăratului. Spre surprinderea lui, Scribonius prinde ideea din zbor: — Adică putem muta procesul la tribunalul principelui? în treabă plin de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
se ascund sub pietrele din inima ta? ar dori să-l întrebe Tiberius, dar își mușcă buzele precaut. — Poate, cu timpul, continuă Seianus, voi putea trece asu pra mea și sarcinile tatei, să-l mai scap de... Își înghite vorbele descumpănit. Și-a dat seama că l-a luat gura pe dinainte. Posomorât la față, ca întotdeauna,Tiberius Nero con tinuă să meargă, de parcă n-ar fi auzit nimic. Dar a auzit îndeajuns pentru a începe să se îngrijoreze. O mulțime
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cap: — Nu e genul. — Poate, totuși..., insistă Germanicus. Nu găsește altă explicație. — Rufus a primit cetățenia romană încă de pe vremea când comanda garda de corp a bunicului meu, regele Herodes al Iudeii... Îl vede pe roman mușcându-și buzele vădit descumpănit. Con tinuă: — Aici, la Roma, este instructor la școala de gladiatori condusă de Vittelius și Curtius Atticus... Pe neașteptate, ochii i se umplu de lacrimi: — Adică era... Hohotește cu palma peste față: — Nu cred că mai e în viață... Romanul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
proscrierea creștinismului. Întâmplarea cu pricina fusese impulsul ce dusese la persecuția care arunca perspective sumbre asupra întregii activități misionare din Japonia, dar iezuiților le convenea acum să uite acest lucru. Dar... ce răspuns să trimitem la Ōsaka...? se arătă Diego descumpănit. Am putea să le scriem iezuiților să nu-și mai facă griji în privința mea, scrâșni misionarul printre dinți dând din umeri. Pentru că în curând o să părăsesc Edo și o să mă duc în Tōhoku. În Tōhoku? Fără să răspundă, misionarul îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
știam să mânuim decât arcul și săgețile. De vreme ce suntem soli, cred că n-ar fi rău să cunoaștem ce e bun în țara lor și să adunăm cunoștințe folositoare de la ei. Nici n-am zis că e rău. Pe fața descumpănită lui Tanaka se vedea limpede că nu se aștepta să fie contrazis de cineva mai tânăr. — Dar am zis că ești flușturatic fiindcă plimbi de colo colo pe vas și te minunezi prostește de toate uneltele străinilor. — E adevărat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]