608 matches
-
vorbea: — Nu cumva ești Iwamuro Nagato? — Ba da, stăpâne. Iwamuro Nagato era echipat În armură completă și purta sabia cea lungă. Totuși, Nobunaga Încă nu Îmbrăcase armura și dansa În ritmul tamburinei pe care o bătea doamna de onoare. Părând descumpănit, Nagato privi cu Îndoială În jur. Mesagerul care adusese comanda de a pregăti calul seniorului era pajul acestuia. Toți erau epuizați de nesomn, iar pajii aveau nervii Întinși la maxim. Nu cumva era vreo greșeală? Nagato se Îmbrăcase În grabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
au stabilit baza la Castelul Sunomata. Chiar acum, trec râul Kiso! Tatsuoki, care, de obicei, privea lumea din afară cu o indiferență deplină, deveni isteric când, În sfârșit, fu silit s-o ia În seamă. Sfătuitorii lui erau, și ei, descumpăniți, fiindcă Încă nu luaseră contramăsurile cuvenite. — S-ar putea să fie o minciună, Își tot repeta În sinea lui Tatsuoki. Clanul Oda nu poate aduna o armată de zece mii de oameni. Până acum, n-au putut strânge la un loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
trebui să existe nici o nemulțumire. Devotamentul nostru nu trebuie să aibă nimic de-a face cu vârsta. În ceea ce mă privește pe mine, cred că, dacă e vorba ca succesiunea să se aplice corect, moștenitorul trebuie să fie Seniorul Samboshi. Descumpănit, Katsuie scoase o batistă din kimono și-și șterse sudoarea de pe gât. Ceea ce afirma Hideyoshi era, Într-adevăr, legea clanului Oda. Nu putea fi acuzat de a face opoziție doar de dragul opoziției. Un alt om pe al cărui chip se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
observa nimic neobișnuit. Se apropia un călător singuratic. Părea suspect, iar un soldat din unitatea de recunoaștere alergă Înainte și-l reținu. Amenințat și interogat de iscoade, omul se grăbi să vorbească, dar cei care-l amenințau fură, În curând, descumpăniți. Dacă mă Întrebați de l-am văzut pe Seniorul Hideyoshi pe drum, ei bine, da, sigur că l-am văzut. Azi În zorii zilei, În regiunea Fuwa, și nu doar trecând prin Tarui. — Cam câți oameni avea? Nu-s sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Eroina noastră se arătă mult prea tandră față de soțul prietenei sale, și se povestește că alesul putu să vadă cu proprii ochi amploarea nefericirii sale. Amanții surprinși fugiră. Soțul înșelat se puse pe urmele lor, dar inutil. Fu revăzut posomorât, descumpănit, căutându-și Euridicea și cerând-o ecourilor din jur. În sfârșit, află din ziare că soția sa făcea deliciile Odessei, unde se dusese să facă băi... rusești. Nefericitul, nemaiputând rezista, sincer îndrăgostit de infidela sa, ceru să-i reintre în
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
cincizeci de ciomege și că vor fi decimați după aceea. Acest ordin inoportun e smuls peste tot de către soldați. Colonelul vine în fugă; adună trupa, companie după companie; întreabă care sunt reclamanții: "Noi toți" se răspunde într-un glas. Șeful descumpănit se retrage. Cazul devenea grav. Prințul, avertizat, se urcă pe cal. "De ce să vă răzvrătiți, băieții mei, le spune el; ce anume cereți? Nimic pentru noi, totul pentru Alteța Ta. Ce vreți să spuneți cu asta? Alteța Ta a semnat
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
că tu ai desființat revista?" "Nu". În avion, la întoarcere, m-am gândit la ce dracu' să fac. Ne-am dus cu Bujor la Leonard la o discuție în trei, l-am informat și el a rămas un pic așa, descumpănit. Vizavi de biroul lui era atunci biroul lui Floareș, omul de propagandă. Îl cheamă: "Tovarășe Floareș, tovarășul Tompea a venit de la București și mesajul este: fără scandal, fără probleme". Da, dar este revoltător ce se întâmplă. Vă avertizez că este
[Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
a mezelurilor și conservelor de la Sweetbreads. Lumea este oripilată de vești, dezvoltînd nevroze canibalice. Presa, poliția și opinia publică privesc, cu siderare și, totodată, cu mînie mocnită, către detectivul surmenat. Nici o analiză, nici o urmă nu par să confirme oribila mărturisire. Descumpănit, Flint recitește declarația lui Wilt. Găsește incongruențe strigătoare la cer și incompatibilități pe care nici măcar un polițist începător nu le-ar fi trecut cu vederea. Mai mult, hîrtia a fost semnată, în bătaie de joc, "Little Tommy Tucker" ("orfanul cerșetor
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
întreba în marginea insuccesului propriu: "ce poate face un om de stat cu un popor de speranțe care a pus uneltele acțiunii în cui?". Preluînd mingea la fileu, Al.Cistelecan răspunde în ton mucalit: "Păi fără îndoială că rămîne cam descumpănit în prima clipă, dar în a doua ar putea cere un popor mai apt pentru misiunea încredințată". Rareori îl putem surprinde pe Al.Cistelecan în beatitudinea unor admirații totale. Avem a face atunci cu destinderea musculaturii supusă la efort în
Stil caragialesc (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7910_a_9235]
-
auzit glasul soției lui. Își aprinsese o țigară și îi tremura puțin mâna în care o ținea. - Ei l-au văzut, iar tu nu. Cum poți fi atât de sigur că se înșeală? Străinul s-a uitat la soția lui descumpănit. - Chiar tu le-ai cerut să-ți povestească despre lucruri neobișnuite, a adăugat ea. Nimeni altcineva decât tu. - Bine, bine, a răspuns el sec. Eu nu încerc să arăt decât că, de multe ori, simțurile ne înșeală. Toate astea mă
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
cu un pas, își pironi privirea asupra unei alte pânze: ,E într-adevăr în formă Paraschiv, și tabloul acesta îmi place!" A urmat o pauză de fracțiunea unei secunde: Nu e de Paraschiv, e de Mihai Sîrbulescu" preciză Gherasim, iremediabil descumpănit în fața acestui qui-pro-quo plastic cu totul neașteptat (nu e vorba de o anecdotă; faptul s-a petrecut întocmai: mi l-a relatat chiar Bernea). Expoziția a stârnit nedumerire. Nu în presă, unde subiectul în esență a fost ocolit, ca un
Paul Gherasim a împlinit 80 de ani! by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11464_a_12789]
-
Nu prea gust orientările “pragmatice” de azi. Și nu-mi inspiră nici o stimă progresul tehnologic care e însoțit de regres interior. Am fost în America, hotărât să nu mă las influențat de prejudecățile șovinismului european. Și m-am întors foarte descumpănit, pregătit să înțeleg mai bine “Lumea Veche”, chiar dacă și în ea e, cel mult, pitoresc hamalul napolitan care, într-o toamnă de prin anii ^70, stătea rezemat de un perete, în gară la Napoli, fredonând “O, sole mio”, iar când
Octavian Paler by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14335_a_15660]
-
altceva își dorește Urmuz, decât să arate liniile unde construcția comică stă să crape. Să surprindă momentele în care, peste mecanismele perfect controlabile, peste rolurile prescrise, haosul își face jocul, și să treacă mai departe. Lăsându-ne să ne întrebăm, descumpăniți, cea fost asta, cu junghiul râsului oprit când se pornea mai bine. Nu alta i-a fost rețeta de viață, demonstrativă în registru minimalist, dacă se poate spune așa. Un caz închis, ca și strania dispariție a lui Algazy & Grummer
Doi coțcari by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6183_a_7508]
-
ou de lebădă sub învelișul căruia se află un avorton hidos, nimeni altul decât Gottfried, fratele Elsei, care reușește să-și rupă cordonul ombilical (o sfoară lungă ce-i iese din ombilic). Reprezentația se termină în acest fel, lăsând spectatorul descumpănit, agresat și șocat. In ceea ce privește aspectul muzical, lucrurile stau cu totul altfel: la Bayreuth se face muzică, chiar dacă unele voci actuale nu pot fi comparate cu acelea din trecut. Orchestra a sunat impecabil sub bagheta unui tânăr dirijor care
„Lohengrin“ la Bayreuth by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/6036_a_7361]
-
frânte, mi se părea că ajunsesem în stare de piftie" - și se mai folosește încă, în limbajul familiar: "Am ieșit din mașină și am început ascensiunea. Eram deșurubat..." (cafeneaua.com). În registrul familiar-argotic, a-i cădea alimentarea înseamnă "a rămîne descumpănit": "Ce-i, băieți, v-a căzut alimentarea? Haideți înăuntru, că noaptea e lungă și proști sînt mulți" (Cușnarencu, 1983). De la mașinărie ajungem ușor la mașină. Dintre mijloacele de transport moderne, cel mai mult au alimentat imaginarul popular trenul, tramvaiul și
Omul-mașinărie și "bateriile sufletului" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9104_a_10429]
-
fiecare curs. Doar că, fără putința de-a fi rău, și de-a da niște tipuri certe de gogomani curentați de cultură sau, mai curînd, de frivolitate, lipsit (oare?) de răbdarea de-a fi măcar bun fizionom, Olăreanu ne lasă descumpăniți. Categoriile pe care le desparte sînt cam aceleași de la orice curs la Litere, însă acelea din ultima iarnă a anilor '40, purtînd cu ele moda unei "socializări" la Universitate niciodată repetabile, meritau un condei mai gros. De fapt, precizările astea
My way by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10491_a_11816]
-
după ce a examinat, crâncenă, vreo doi pacienți, întreabă): Unde-i? TANASÂCU (intervenind iute, din teama ca, pe neașteptate, vreunul dintre colegii săi să nu se trădeze, așa cum, de fapt, se întâmplă în fiecare dimineață): BÂRBAZÂMO CEKA? OLIMPIA (pentru o secundă descumpănită): Aââh?... RAFAEL (naiv, senin, debordând de amabilitate. Evident nu face decât să Ťtraducăť replicile afazice, de neînțeles pentru ceilalți, lătrate de Tanasâcu): Zice că ce să fie? TANASÂCU (lătrat): HÂP HÂPA? RAFAEL (Ťtraducândť candid): Zice că pentru ce îți bagi
La ospiciu by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10308_a_11633]
-
ridicat ochii; tocmai rupea un plic mare în patru părți egale. Poate că știa de preferința soțului ei pentru băieței. - Mă grăbesc, am spus. Cât îmi dați pe ele? Domnul Hobmeier s-a rezemat de perete. Avea aerul unui om descumpănit. - Nu pot să fac una ca asta, a spus el, n-am cum să vând gioarsele astea. Nu mai scap de ele niciodată. - În șase luni vin să le recuperez de la dumneavoastră. A oftat și mai adânc decât prima oară
Arnon Grunberg Istoria calviției mele by Gheorghe Nicolaescu () [Corola-journal/Journalistic/9218_a_10543]
-
Poemele de față fac parte dintr-o voluminoasă culegere de versuri care urmează să apară la Editura Polirom anul acesta. Pietrele Pietrele pe care le aruncăm, le aud cum cad prin ani, limpezi ca lumina zilei. În vale, faptele clipei, descumpănite, galopează, strigând din vârf de copac în vârf de copac, dar amuțesc în aerul mai rarefiat decât cel al prezentului, și alunecă, precum rândunicile, din vârf de munte în vârf de munte, până ce dau de platourile cele mai depărtate, de la
Tomas Tranströmer by Dan Shafran () [Corola-journal/Journalistic/13939_a_15264]
-
poate să nu-și găsească orizontul, și atunci va continua să scrie așa cum o face acum. Oricum, Această lume nu e o concluzie arată că Dan Iacob își poate păstra echilibrul chiar și atunci cînd, în țarcul singurătății, se simte descumpănit. Halkionic și vacilant, Dan Iacob e un depresiv sincer.
Ieșirea din cărți by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3530_a_4855]
-
Pavel Chihaia, autorul Blocadei, evocă atmosfera anilor literari imediat postbelici și pe unul din protagoniștii lor cei mai interesanți, eseistul Petru Comarnescu. A jucat un rol benefic la începutul carierei tânărului Chihaia, venit de la Constanța "cu multe iluzii", dar și descumpănit, neștiind exact pe ce drum să apuce. Generosul Comarnescu îl ajută să-și găsească o slujbă în Capitală, îi citește manuscrisele, îi face mai târziu o prefață pentru Blocada. Sunt reproduse câteva scrisori ale tânărului Chihaia către protectorul său căruia
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7610_a_8935]
-
Fiind vorba de proza românească interbelică, o scurtă cronologie 1940-1990 "marchează" evenimentele (aproape toate nefaste) ale celor cinci decenii scurse de la finele ultimei conflagrații mondiale. Informații de ordin ortografic și fonetic au darul edificării oricărui cititor care s-ar întreba, descumpănit, cum Dumnezeu se va fi pronunțând un cuvant precum "Costică" sau "Tepeneag", iar notele de final îl orientează pe același cititor în geografia, obiceiurile și momentele din istorie la care povestirile trimit direct sau doar aluziv. La nivelul conținutului, materialul antologiei
O fantomă bântuie America... by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/18126_a_19451]
-
Nu știu cum reacționează un copil la lectura cărții, dar personajul micului prinț are ceva nespus de trist, în felul său de a se ivi pe neașteptate în calea povestitorului, cerîndu-i imperios să-i deseneze o oiță. Micul prinț e singur și descumpănit, îi plac apusurile de soare, baobabii și trandafirii, și deși călătorește în lumea întreagă, cunoscînd un rege, un om de afaceri, un vanitos, un bețiv, un lampagiu și un cărturar, învățînd cîte ceva de la fiecare, taina iubirii o descoperă pe
Parabola micului prinț by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16515_a_17840]
-
Mă prind, pentru Majestatea Voastră aflu răspuns la orice întrebare!” strigă Arthur, uitându-se mai atent la regină. “Nu cred, ricană regele. Întrebarea este următoarea: Ce vor femeile?” Din nou, rumoare în sală. Chipul reginei era de piatră. Arthur păru descumpănit. Toată lumea părea descumpănită. “Mergi!” spuse regele, sumbru, și-l concedie, excedat. Și Arthur merse înapoi, în ducatul său de baștină. Aici începu să întrebe în stânga și-n dreapta ce vor femeile. Răspunsuri, vorba-ceea, câtă frunză, câtă iarbă. Făcu un adevărat
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
Majestatea Voastră aflu răspuns la orice întrebare!” strigă Arthur, uitându-se mai atent la regină. “Nu cred, ricană regele. Întrebarea este următoarea: Ce vor femeile?” Din nou, rumoare în sală. Chipul reginei era de piatră. Arthur păru descumpănit. Toată lumea părea descumpănită. “Mergi!” spuse regele, sumbru, și-l concedie, excedat. Și Arthur merse înapoi, în ducatul său de baștină. Aici începu să întrebe în stânga și-n dreapta ce vor femeile. Răspunsuri, vorba-ceea, câtă frunză, câtă iarbă. Făcu un adevărat studiu de marketing
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]