1,671 matches
-
angajată la publicația „Cravata roșie”. În perioada 1958-1967 va fi lipsită de drepturi civile și de dreptul de a semna în publicații, în urma unui proces care i se înscenează, incriminată fiind ca „dușman de clasă”. Se angajează ca muncitor necalificat, desenator etc., iar din 1968 devine funcționar, până la ieșirea la pensie, în 1983, apoi secretar literar al Uniunii Scriitorilor. Cele dintâi cărți, Confidențe și Despre copilărie, îi apar în 1957. Mai colaborează la „Luceafărul”, „România literară”, „Tomis” ș.a. I s-a
SALAJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289442_a_290771]
-
Melcon Șahighian, mic negustor, și frate cu regizorul Ion Șahighian. Face cursul primar și gimnaziul la „Sf. Iosif”, dar este nevoit, datorită falimentului afacerii tatălui, să întrerupă școala. Dă, de foarte devreme, piept cu viața. Lucrător într-o fabrică, funcționar, desenator, corist la Operă, tânărul nu își neglijează totuși studiile, pregătind în particular examenele de liceu. Va ajunge și el să predea ore de desen la o școală din capitală. Debutează pe la 1920-1921 cu cronică plastică, iar în literatură în 1924
SAHIGHIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289433_a_290762]
-
județele Teleorman și Dolj (1906-1909), avocat în baroul din Prahova (1910) și Ilfov (1923), portărel-șef la tribunalele din Buzău, Brașov și Alba, funcție din care demisionează în 1934, ulterior practicând avocatura la București. Din 1947 și-a pierdut vederea. Desenator și poet, debutează în 1897, cu versuri, la „Foaia pentru toți”, în timp ce revista „Moș Teacă” îi publică prima caricatură. În 1903 se afla la Paris, frecventând boema din Montparnasse. O caricatură, iscălită Est (din E de la Eugeniu și st din
STEFANESCU-EST. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289909_a_291238]
-
Teatrul Național din capitală. Debutează în 1923, la „Naționalistul” (Iași), unde este și prim-redactor, la fel ca și la „Svastica Iașului” și „Cuvântul studențesc”. A făcut reportaje, a semnat cronici teatrale și cronici plastice, omul de teatru fiind un desenator înzestrat, cu o înclinație pronunțată spre caricatural (cum spune singur - într-un interviu acordat lui Ion Biberi - cu o „viziune caricaturală și tragică a vieții”). A deschis, de altfel, mai multe expoziții cu desene satirice, atrăgându-și prețuirea deosebită a
SAVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289518_a_290847]
-
situație care îi va marca existența -, și secția de regie scenică de la Conservatorul de Artă Dramatică, absolvită în 1950. A fost asistent de director de scenă și regizor la diferite teatre (1950-1960), apoi instructor artistic la Institutul de Arhitectură (1960-1962), desenator tehnic (1962- 1966), secretar de redacție la revista „Moda” (1966-1968). Debutează la o emisiune radiofonică, în 1938, cu piesa de teatru Copiii de la țară și copiii din oraș, iar editorial cu traducerea romanului Marchizul de Saffras de Jules de la Madelène
SFINŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289659_a_290988]
-
o săptămână mai târziu revista lui C. Alexandru (Alessandre), caricaturist cunoscut în epocă, a fost suspendată. Se pare că publicația, replică autohtonă a celebrei gazete satirice franceze „Le Charivari”, ar fi fost redactată, sub pseudonimul Rudolf Ivăncescu, de Radu Ionescu, desenatorul C. Alexandru fiind director doar cu numele. Câteva Apreciațiuni literare periodice îl arată, de altfel, pe redactor familiarizat cu viața culturală din București. O Cronică trece în revistă evenimentele politice, scoțând în evidență ridicolul și demagogia unor politicieni sau lipsa
SARIVARI ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289500_a_290829]
-
Caragiale, V. Alecsandri, N.T. Orășanu, G. Topîrceanu, N.D. Cocea. Pentru a-și diversifica aria colaboratorilor și a subiectelor, U. deschide concursuri în colaborare cu Secția de satiră și umor a Uniunii Scriitorilor, la care sunt chemați să participe scriitori și desenatori neprofesioniști, sau pe anumite teme, ca, de pildă, „Luptăm pentru pace! Să demascăm pe imperialiștii americano-englezi, ațâțători de război!” De altfel, războiul rece a fost mulți ani calul de bătaie al rubricii „Din zona dolarului”, în care sunt prezentate dintr-
URZICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290393_a_291722]
-
G. Călinescu), „Revista româno-maghiară” ș.a. Publică și transpuneri din limba maghiară (din poezia lui Ady Endre ș.a.). S. a rămas în amintirea contemporanilor ca o fire contemplativă și timidă, un om cu existență extrem de discretă, „marginală”, cvasiboemă. A fost funcționar, desenator tehnic, corector etc. la diverse instituții, redactor la „Îndrumătorul cultural” (1955-1960), apoi, spre bătrânețe, paznic la Oficiul Farmaceutic al Capitalei. Trimite sporadic, în special traduceri, la „Flacăra”, „Contemporanul”, „Gazeta literară”. Debutează editorial târziu, în 1969, cu volumul Cântec pe zare
STRAVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289975_a_291304]
-
România intră în război, P. urmează Școala de Ofițeri din Botoșani, obținând gradul de sublocotenent în Regimentul 12 Infanterie. Ia parte la luptele la la Mărăști și Oituz, fiind rănit. În 1920 vine la București și se angajează redactor și desenator la „Revista copiilor și a tinerimii”. Deține cronica artistică în cotidianul „Ora” (1921). Prima piesă de teatru, Ciuta (Premiul Asociației Criticilor Dramatici, Premiul „I.L. Caragiale”) i se reprezintă în septembrie 1922 la Teatrul Național din București, apoi la Teatrul Național
POPA-15. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288917_a_290246]
-
de Limbă Italiană din Sibiu, iar în 1949 obține diploma de absolvire a Institutului „Nicolae Amira” (arte industriale) din București. Târziu, în 1978, obține și atestatul de ziarist profesionist. Ocupă de-a lungul anilor mai multe funcții: profesoară de desen, desenator decorator la Ateneul Român, bibliotecară la Sibiu. Debutează cu poezie în „Gazeta Sibiului” (1941) și colaborează cu versuri la „Flacăra Sibiului”, „Tribuna Sibiului”, „Arcade”, „Transilvania”, unde semnează și critică literară, „Drum nou”, „Steaua”, „Tribuna”, „România literară”, „Scânteia”, „Luceafărul”, „Ateneu”, precum și
PREDA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289001_a_290330]
-
pentru un portret al Americii Latine, București, 1966; Scriitori latino-americani, București, 1966; Nepoții șarpelui cu pene, București, 1967; Priveliștile lumii, București, 1967; Profiluri hispano-americane contemporane, București, 1968; Ochean simplu, București, 1972; Individualitatea literaturii latino-americane, București, 1973; Labirintul, Cluj-Napoca, 1974; Răzvrătirea desenatorului de cercuri, Cluj-Napoca, 1974; Ultima călătorie a lui Ulise, Cluj-Napoca, 1976; Solstițiu de iarnă, Cluj-Napoca, 1977; Timpul și furtunile, București, 1978; Omul bântuit de cuvinte, Cluj-Napoca, 1980; Tatuajele nu se lasă la garderobă, București, 1982; Geneza, Cluj-Napoca, 1983; Românii și
PACURARIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288604_a_289933]
-
1982; Geneza, Cluj-Napoca, 1983; Românii și maghiarii de-a lungul veacurilor. Paralelisme, interferențe, convergențe și contradicții în cursul istoriei, București, 1988; Întâlnirea, București, 1989. Traduceri: Méliusz József, Cântec despre anul 1437, București, 1948; Exerciții pe texte de Villon, în Răzvrătirea desenatorului de cercuri, Cluj-Napoca, 1974; Antologia literaturii precolumbiene, îngr. și pref. trad., București, 1973. Repere bibliografice: Radu Stanca, O antologie românească de pe alte meleaguri, T, 1942, 1; Emil Giurgiuca, Versuri din Transilvania nordică , „Dacia”, 1942, 8; Victor Iancu, Scrisul românesc în
PACURARIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288604_a_289933]
-
Tomuș, „Ochean simplu”, T, 1972, 8; Radu Cârneci, „Ochean simplu”, ATN, 1972, 9; Poantă, Modalități, 70-75; Felea, Secțiuni, 150-154; Al. Balaci, „Antologia literaturii precolumbiene”, CNT, 1974, 5; Vasile Igna, Un eveniment editorial: „Antologia literaturii precolumbiene”, TR, 1974, 13; Al. Andrițoiu, Desenatorul de cercuri, RL, 1974, 26; Nicolae Balotă, Glose la poezia lui Francisc Păcurariu, F, 1974, 9; Mircea Iorgulescu, „Ochean simplu”, LCF, 1974, 40; Laurențiu Ulici, „Labirintul”, CNT, 1974, 42; Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Demersul unei conștiințe lucide, RMB, 1975, 21 februarie; Alexiu
PACURARIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288604_a_289933]
-
Dagerman ș.a., iar din română în suedeză versuri de Ileana Mălăncioiu, Al. Lungu ș.a. A fost distinsă cu Premiul Uniunii Scriitorilor (1973, 2000) și cu Premiul „De nio”, acordat de Fondul Academiei Suedeze (1989). Este și artist plastic (pictor, gravor, desenator) - cu expoziții personale de pictură și gravură în Elveția și Suedia. Ceremonie de iarnă este o carte unică în creația poetei (Mircea Martin), prin spontaneitatea, forța de irupție a lirismului. Debutul, valoros literar prin forță și prospețime, printr-un limbaj
MELINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288085_a_289414]
-
, Emil (24.VII.1949, București), prozator. Este fiul Georgetei (n. Voicu) și al lui Ștefan Mladin. A absolvit în 1976 Institutul de Educație Fizică și Sport din București. Lucrează ca desenator tehnic, asistent de imagine la Televiziunea Română, antrenor de înot. Debutează editorial în 1990, cu romanul Yesterday. Colaborează la revistele „Contemporanul - Ideea europeană”, „România literară”, „Caiete critice”, „Literatorul” ș.a. Yesterday este o pastișă stângace după romanele de consum occidentale, în speță
MLADIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288195_a_289524]
-
dar de unde-o fi scos pomenita imagine? Poate că din același loc, de unde predecesorul său în materie de știință a balenelor, Desmarest și-a scos unul dintre avortonii săi - adică dintr-un desen chinezesc. Iar cît de fanteziști pot fi desenatorii chinezi, ne-o arată limpede ceștile și farfuriile lor. Ce să mai spunem despre balenele desenate de zugravi pe unele dintre firmele care se pot vedea pe străzi, deasupra dughenelor negustorilor de ulei? Ele sînt îndeobște niște balene tip Richard
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
nici a zecea parte din experiența englezilor în acest domeniu și nici a mia parte din experiența americanilor, francezii au furnizat și unora și altora singurele imagini finite, capabile să sugereze adevăratul spirit al vînătorii de balene. în majoritatea lor, desenatorii englezi și americani de balene par a se mulțumi să prezinte latura mecanică a lucrurilor, bunăoară profilul exterior al balenei, ceea ce - sub raportul efectului pitoresc produs - echivalează cu schițarea profilului unei piramide. Pînă și Scoresby, pe bună dreptate celebrul vînător
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
un cercetător pasionat al vieții și operei acestor artiști. Atras de insolit, articolele sale pe teme literare (despre Ion Barbu, Mateiu I. Caragiale) sunt construite în jurul amănuntului necunoscut îndeobște, dar întotdeauna revelator. Altele sondează tărâmul de întrepătrundere a artelor (Arghezi desenator, Rolul și contribuția lui Bolintineanu la înființarea și dezvoltarea artelor plastice în Principatele Române). La vârsta senectuții, debutează în proză cu volumul Jaf în dragoste (1993), prefațat nu întâmplător de un poet, Ștefan Aug. Doinaș. Textele, de mică întindere, sunt
BREZIANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285881_a_287210]
-
al lui Gheorghe Bălăiță, funcționar comercial. Urmează, un timp, cursurile Institutului de Cultură Fizică și Sport din București (1953-1955). Este absolvent al Facultății de Filologie, secția limba și literatura română, a Universității „Al. I. Cuza” din Iași (1967). Lucrează ca desenator tehnic, profesor suplinitor, instructor metodist, iar din 1964, ca redactor și apoi redactor-șef adjunct al revistei „Ateneu” din Bacău. După mutarea la București, devine secretar al Uniunii Scriitorilor (1979), apoi director al Editurii Cartea Românească (1980-1989) și redactor-șef
BALAIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285566_a_286895]
-
poate să fie din cauza faptului că a pierdut în fața răbufnelii de impurități care au apărut pe parcursul antrenamentelor. „Dacă rămân aici, cu siguranță voi muri“ Hosoi Shinichi (născut în 1965) Locul nașterii: Sapporo. După ce a absolvit liceul, pentru că voia să devină desenator de manga, a plecat la Tokio. Aici a învățat la o Școală Postliceală de Arte, dar după o jumătate de an a abandonat. Era liber profesionist, a dat peste secta Aum Shinrikyō și a devenit membru. La început, a lucrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
pentru a crea o versiune comică de douăzeci de pagini a cărții Jakata sutra. Am făcut trei capitole din carte și i-am arătat-o superioului meu - Kibe Tetsuya. Am atașat o notă care suna așa: Am luat lecții de desenator, iar dacă asta mă va ajuta să găsesc drumul mântuirii, aș dori să fiu transferat.» De la Kibe nota a ajuns la Matsumoto Tomoko. Nu mă așteptam să iasă ceva. Nimeni nu se mai comportase atât de egoist și eram sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
care se va prăbuși cu aripi arse, cu suflet mocirlos. Aveam un astfel de mare, fascinant fluture pe un timbru, acasă, între lucrurile păstrate cu avariție, precum comorile fără de preț. Marele meu fluture doar se prefăcea că plutește. Îi înghețase desenatorul avântul, dăruindu-i, în schimb, o șmecherie de la imprimare, încât te făcea pe tine, privitor, să crezi că el zboară întruna și să amețești privindu-l. Iar uneori, să cazi rob amăgirii lui. Părea că te lua cu el și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mai știu cât adevăr descopăr, câtă minciună strecor. Mă fascinează doar veșnicia acestor locuri pe unde mi-e dat să umblu, să mă trec. Venise Eftimiu, vizibil marcat de întâlnirea cu Moartea de pe catafalcul din holul Facultății. Mai era cu desenatorul Demian, cel care făcuse grafica la Gândirea de pe vremuri. Am făcut o notiță despre acea întâlnire și am dat-o la Viața studențească. A apărut și, nu știu din ce impuls (m-o fi sfătuit cineva?), m-am dus să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Gligorie Cornescul a fost un excelent zugrav”<footnote A scrie, în vechime îmsemna a zugrăvi footnote> și un talentat sculptor în piatră și marmură și se pricepea la multe lucruri. Acest Gligorie Cornescu a fost un om deosebit de înzestrat: ,,architect, desenator de mare talent, proiectant îndrăzneț și restaurator priceput, cum și un om de gust ales”<footnote Victor Brătulescu, Arhitectul moldovean din secolul al XVII-lea, Gligorie Cornescul, în: „Mitropolia Moldovei și Sucevei”, nr. 9-12, anul XXXVII, Iași, 1961, p. 701-702
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
spiritualitatea și asceza profundă a acestor pusnici. În ambrazura ușii prin care se intră în pronaos, în dreapta, este pictat Samson în luptă cu leul, iar în stânga David cu capul lui Goliat în mâna stângă. Ambele scene arată talentul de mare desenator al pictorului. Impresionează realismul puternic care a scos în evidență masa musculară a lui Samson și efortul depus de acesta pentru a doborî fiara care voia să-l sfâșie, precum și trăsăturile capului lui Goliat, ținut de David în mâna stângă
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]