290 matches
-
definită ca „modalitatea de răspuns neurovegetativ caracteristică unui individ supus unei stimulări nociceptive. Pănă la dispariția sa fizică, autorul se va opune categoric intruziunii de elemente mediaționale cognitive în modelul inhibiției reciproce. Acest model depășește, de altfel, cu mult cadrul desensibilizării, deoarece a fost implicat de către Wolpe în alte procese terapeutice: afirmarea sinelui, terapii sexuale, relație psihoterapeutică, etc. Evoluția terapiilor bazate pe expunere Desensibilizarea sistematică a lui Wolpe este probabil procedura cea mai studiată atât în plan teoretic cât și în ceea ce privește
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
intruziunii de elemente mediaționale cognitive în modelul inhibiției reciproce. Acest model depășește, de altfel, cu mult cadrul desensibilizării, deoarece a fost implicat de către Wolpe în alte procese terapeutice: afirmarea sinelui, terapii sexuale, relație psihoterapeutică, etc. Evoluția terapiilor bazate pe expunere Desensibilizarea sistematică a lui Wolpe este probabil procedura cea mai studiată atât în plan teoretic cât și în ceea ce privește modalitățile sale de aplicare. Variantele procedurilor de expunere In urma lecturilor, a reieșit destul de repede faptul că teoria lui Wolpe nu era corectă
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
trebuie să fie atent să suprime toate evitările subtile care pot apare, uneori, fără știrea sa. Două noi tehnici de expunere In ultimii câțiva ani, două noi tehnici bazate pe expunere au atras atenția atât clinicienilor cât și cercetătorilor. EMDR „Desensibilizarea și reprogramarea cu ajutorul mișcărilor oculare” este o formă de expunere prin care se cere subiectului să vizualizeze imagini negative, să-și fixeze atenția asupra reacțiilor fiziologice provocate de acestea, cât și asupra gândurilor care le însoțesc, determinând, în același timp
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
expunere prin care se cere subiectului să vizualizeze imagini negative, să-și fixeze atenția asupra reacțiilor fiziologice provocate de acestea, cât și asupra gândurilor care le însoțesc, determinând, în același timp, mișcări oculare. Rezultatele relative la eficiența acestei forme de desensibilizare sunt contradictorii. Unele sugerează că putem vorbi despre o ameliorare, altele nu confirmă acest lucru, iar alte rezultate nu demonstrează o eficiență superioară altor forme de expunere. Este nevoie, se pare, de numeroase studii pentru a preciza locul acestei tehnici
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
In această optică, comportamentul rămâne singurul obiect asupra căruia se concentrează reflexia și „locul” unde se infirmă sau se confirmă ipotezele. Ne putem aminti cum unul dintre părinții terapiilor comportamentale, sud-africanul Wople, nu ezita să utilizeze, în cadrul metodei sale de desensibilizare sistematică, imageria mentală și reprezentările simbolice, elemente pe care le-am califica astăzi drept „cognitive”. Opera lui Bandura aparține acestei variante. Cel de al doilea tip de cognitivism marchează o ruptură evidentă în plan epistemologic, deoarece acesta schimbă chiar obiectul
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
același timp, sau succesiv, toți determinanții conform modalităților adaptate și metodelor validate. Acestea trebuie să fie „croite pe măsură” în funcție de fiecare individ, și nu în funcție de o etichetă diagnostică. Atunci când este vorba despre o disfuncție erectilă, strategia poate conține metode sexologice, desensibilizări sistematice, restructurări cognitive și chiar de cuplu, formatul fiecăreia fiind modelat de vârsta, cultura, situația matrimonială sau starea de sănătate a subiectului. Schimbările produse unui determinant (atitudinea partenerului) pot favoriza schimbări în alt determinant (anticipare anxioasă a eșecului), ceea ce se
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
o întărire privind un fapt. De exemplu, pentru Marianne care suferă de agorafobie, terapeutul poate spune: „Imediat ce ați simțit o ușoară stare de rău în zona comercială, ați ieșit afară: este exact ceea ce trebuia să faceți. Intr-o terapie de desensibilizare este important ca răul să fie suportabil”. Această formă de întărire necesită, în general, puțin antrenament. Efectuarea unei întăriri asupra persoanei constă în întărirea uneia dintre calitățile sale. Reacțiile afective ale pacientului sunt, în această situație, mai puternice și de
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
tulburarea. Eficiența relativă a TCC și a farmacoterapiei a făcut obiectul unei meta-analize a lui Van Etten și Taylor, referitoare la 41 de studii controlate. In ceea ce privește reducerea simptomelor, TCC (incluzând și EMDR, Eye Movement Desensitization and Reprocessing sau desensibilizare prin mișcări oculare și retratarea informației) era global superioară tratamentelor medicamentoase (antidepresive triciclice, carbamazepine, inhibitori de monoamine oxydase - IMAO - , inhibitori ai recaptării serotoninei - IRS - , și benzodiazepine). Inhibitorii recaptării serotoninei erau mai eficienți decât TCC în cazul depresiei. Nu există, practic
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
pacient, contribuțiile cognitivismului și comportamentalismului sunt, în aceeași măsură, esențiale. Pentru a face o metaforă, traversarea Atlanticului cu o barcă cu pânze (de la țărmul bolii până la cel al vindecării) presupune momente de manevră intense (parâmă, vele, cârmă) ce permit avansarea (desensibilizare sistematică, expunere cu prevenția răspunsului), perioade în care, atunci când vântul lipsește, trebuie să luăm o pauză, sau altele consacrate studiului hărților, reparării avariilor și evaluării drumului parcurs (restructurare cognitivă). Persoanele care încep o terapie de tip TCC doresc adesea să
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
acestea să se producă sunt mai mici. Unele comportamente superstițioase (de exemplu, păstrarea unei labe de iepure) ajută, de asemenea, să se liniștească. La fel ca și strategiile de evitare, comportamentele de securizare participă la menținerea psihopatologiei împiedicând expunerea și desensibilizarea emoțională și contribuind la apariția efectului de ricoșeu al neliniștilor. Atitudinea negativă față de problemele de viață Un alt mecanism asociat tulburării de anxietate generalizată este atitudinea negativă față de problemele de viață. Dacă primele lucrări scrise se orientau mai degrabă despre
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
este necesar să i se acorde un anumit spațiu în cadrul tratamentului. Eficiența tratamentelor cognitiv-comportamentale Strategiile Literatura de specialitate prezintă protocoale heterogene de intervenție, cu mijloace variate, cum ar fi restructurarea cognitivă, expunerea situațională, expunerea în imaginație, expunerea cognitivă la neliniște, desensibilizarea sistematică, antrenamentul la relaxare, antrenamentul pentru rezolvarea problemelor, biofeed-back-ul și strategiile de gestiune ale anxietății. Combinarea strategiilor comportamentale și cognitive Gould, Safren, Washington și Otto prezintă o meta-analiză recentă a studiilor în ceea ce privește tratamentul tulburării de anxietate generalizată. Rezultatele indică faptul
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
cognitivă sunt reținute două ipoteze pentru a explica pacientului apariția și menținerea tulburării obsesionale și compulsive. Ipoteza extrasă din modelul comportamental Conform acestei ipoteze, gândul obsedant patologic este un stimul condiționat care n-a reușit să antreneze un răspuns de desensibilizare și care declanșează ritualuri interne sau externe destinate să neutralizeze impactul său emoțional. Subiecții obsesivi compulsivi ar întări ideile obsedante cu dorința de a le anula. Obsesia ar deveni patologică datorită mecanismelor perturbate ale desensibilizării. Ipoteza extrasă din modelul cognitiv
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
să antreneze un răspuns de desensibilizare și care declanșează ritualuri interne sau externe destinate să neutralizeze impactul său emoțional. Subiecții obsesivi compulsivi ar întări ideile obsedante cu dorința de a le anula. Obsesia ar deveni patologică datorită mecanismelor perturbate ale desensibilizării. Ipoteza extrasă din modelul cognitiv Conform modelului cognitiv extras din teoria lui Beck, obsesiile devin patologice datorită modului în care pacientul prelucrează informația. Un gând automat generat de o schemă cognitivă păstrată în memorie pe termen lung ar fi asociat
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
la fel de eficient să expunem graduat pacientul sau să-l expunem la situații foarte anxiogene; în plus, ierarhizarea situațiilor de expunere și expunerea progresivă diminuează situațiile de abandon pe parcursul terapiei și amplifică participarea activă a pacientului. Desfășurarea ședințelor Expunerea permite obținerea desensibilizării la situațiile anxiogene, în consecință ședințele nu sunt prea scurte, altfel riscăm ca anxietatea să nu se diminueze, deci problema să se agraveze. In timpul unei ședințe, terapeutul nu abordează decât câte o situație anxiogenă pe rând, și nu trece
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
mai detaliat posibil. Relaxarea permite intrarea în terapie și oferă pacientului un mijloc de a-și diminua răspunsurile neurovegetative. Ea oferă, în plus, un acces mai ușor la amintirile traumatizante. Metoda cea mai veche este expunerea la imaginile traumatizante prin desensibilizare progresivă. Această metodă consumă mult timp și este puțin eficientă. Utilizarea imaginilor video permite, de asemenea, o apropiere de situația respectivă, controlându-se ritmul prezentării acesteia, atunci când natura stresului o permite. Expunerea în imaginație este o metodă mai directă: este
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
personalizare, culpabilitate de a fi suferit un traumatism, iluzia unei lumi juste, stabile și securizante, și necesitatea de a se răzbuna. 6. Detașarea în raport cu traumatismul: cum să dezvolți un plan constructiv de viață în care traumatismul să piardă locul central? Desensibilizare cu ajutorul mișcărilor oculare și reprelucrarea informației Desensibilizarea cu ajutorul mișcărilor oculare și reprelucrarea informației constă în inducerea unor mișcări oculare (sacade) asociate unor senzații, imagini sau gânduri care au legătură cu traumatismul. Protocolul EMDR prezentat de către Wilson: 1. Pregătire: - discuție în legătură cu
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
traumatism, iluzia unei lumi juste, stabile și securizante, și necesitatea de a se răzbuna. 6. Detașarea în raport cu traumatismul: cum să dezvolți un plan constructiv de viață în care traumatismul să piardă locul central? Desensibilizare cu ajutorul mișcărilor oculare și reprelucrarea informației Desensibilizarea cu ajutorul mișcărilor oculare și reprelucrarea informației constă în inducerea unor mișcări oculare (sacade) asociate unor senzații, imagini sau gânduri care au legătură cu traumatismul. Protocolul EMDR prezentat de către Wilson: 1. Pregătire: - discuție în legătură cu evenimentul traumatizant; - identificarea unei imagini liniștitoare. 2
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
imagine și examinând cogniția negativă atașată acesteia; - examinarea unei cogniții pozitive și notarea validității acesteia pe scara VOC; - reexaminarea traumei, a senzațiilor fizice, emoțiilor, imaginilor și gândurilor, și evaluarea nivelului de suferință pe o scară de la 0 la 100. 3. Desensibilizare: pacientul are imaginea, cogniția, emoțiile și senzațiile fizice asociate traumatismului prezente în minte. Mișcările oculare și desensibilizarea propriu-zisă încep în acest moment. Pacientul urmărește cu privirea degetul terapeutului, care se deplasează dintr-o parte în alta a câmpului vizual. Pacientul
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
VOC; - reexaminarea traumei, a senzațiilor fizice, emoțiilor, imaginilor și gândurilor, și evaluarea nivelului de suferință pe o scară de la 0 la 100. 3. Desensibilizare: pacientul are imaginea, cogniția, emoțiile și senzațiile fizice asociate traumatismului prezente în minte. Mișcările oculare și desensibilizarea propriu-zisă încep în acest moment. Pacientul urmărește cu privirea degetul terapeutului, care se deplasează dintr-o parte în alta a câmpului vizual. Pacientul efectuează o respirație după fiecare „mișcare completă” și observă ceea ce întâmplă. Apoi refocalizează imaginea, cognițiile și senzațiile
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
pe consumatorii din această ultimă categorie. Istoria terapiilor comportamentale și cognitive a dependențelor alcoolice Condiționarea răspunsului Condiționarea răspunsului este condiționarea clasică, pavloviană. Pornind de la acest model s-au dezvoltat tehnici terapeutice, cum ar fi metodele aversive, metodele de extincție și desensibilizarea sistematică a lui Wolpe. Metodele aversive au drept scop crearea unei reacții de aversiune (în general vomismentul) legată de alcool (vederea alcoolului, mirosul alcoolului). Pentru a crea aversiunea, s-au folosit produse chimice (disulfirame) sau travaliul terapeutic în imaginație. metodele
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
subiectului la situații care declanșează dorința de consum fără a avea posibilitatea de a consuma, sau doar aceea de a consuma un produs neutru. Scopul este acela de a constata o diminuare spontană și regulată a dorinței în prezența stimulului. Desensibilizarea sistematică are drept scop de a prezenta, într-o manieră progresivă, subiectului în stare de relaxare stimuli imaginari (paharul cu alcoolul preferat) din ce în ce mai puternici. Apoi, subiectul se confruntă în realitate cu aceste situații desensibilizate. Aceste tehnici sunt puțin folosite. Condiționarea
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
al AEMTC (Asociația pentru studiul, modificarea și terapia comportamentală). Fontaine și Rognant, 1986. Lindsley, Skinner și Solomon, 1953. Lazarus, 1958. Eysenck, 1959. Breger și McGaugh, 1965. Rachman și Eysenck, 1966. Kohler, 1929. Fontaine, 1978. Stimul-răspuns. Beck, 1970. El plasează aici desensibilizarea. Ullman și Krasner, 1969. Wolpe, 1976. Mahoney, 1974. Bandura, 1969. Ellis, 1962. Beck, 1970. Meichenbaum, 1977. Pavlov, 1927. SN→RN. SC→RC Expresie preferată celei de reflex condiționat, al cărui sens este prea restrictiv pentru a desemna un răspuns adesea
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
de a fi ridicol, de a deveni nebun, de a roși sau de a tremura, de a fi respins, de a eșua... Am putea să le calificăm drept ședințe de "descoperire" și de "învățare". Relaxarea, expunerea cu ajutorul imaginației, restructurarea cognitivă, desensibilizarea sistematică, expunerea cu prevenția răspunsului... Este normal că nu reușesc încă să iau metroul? N-ar trebui să mă preocupe faptul că încă mi-e teamă să nu roșesc în anumite împrejurări? Noțiune mai recentă în literatura clinică. Andrș, 2004
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
al., 1993; Ladouceur și al., 2000; Leahy, 2004; White, 1999. Ladouceur și Dugas (1999) subliniază eficiența acestei tehnici în tratamentul neliniștilor de tip 2. Ea poate să se dovedească profitabilă în aceeași măsură și pentru neliniștile de tip 1, în vederea desensibilizării reacției emoționale asociate imaginilor și consecințelor neplăcute, cu condiția de a o combina cu un demers de rezolvare a problemelor pentru a trata cauza care generează neliniștea. Vezi mai departe. Unii autori sugerează să se înceapă expunerea cognitivă cu neliniștea
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
dincolo” - indiferent din ce punct de pe glob l-ar privi cineva -, s-a scris și se scrie atît de mult Încît, paradoxal, s-ar putea ajunge să reținem foarte puține lucruri despre ea, să o cunoaștem deci cu aproximație, din cauza desensibilizării și a neantizării provocate de profuziunea informațională, și să ne Îndepărtăm, imperceptibil, de acea mirifică parte a lumii pe care am numit-o dintotdeauna Lumea Nouă. Deocamdată, nu există, undeva, un grup etnic, indiferent de dimensiunile lui, care să admită
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]