1,251 matches
-
cei cinci care nu erau ai ei. Oricum, era prea solicitată de treburile casei ca să mai aibă timp de gingășii. Anii aceia au rămas totuși în amintirea Anei, care și-a idealizat și adorat retroactiv tatăl, ca o vreme a desfătărilor: Samson o ridica sus- sus ca s-o vadă lumea, era înzestrat pentru muzică și dans, cânta din gură și din tilincă, juca sprinten hora. La 26 noiembrie 1920, Samson cel voinic a murit însă și el de cancer la
Mămăligă, sarmale și răcituri à la Regina by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6413_a_7738]
-
reflecțiile fiindu-i rafinate atunci cînd sînt inspirate de incidentele de peste zi, dar comune atunci cînd sunt făcute în marginea ideilor altora. Altfel spus, cînd își descrie viața, Ciocârlie e surprinzător, dar cînd comentează nuanțele altora e previzibil. E o desfătare să-i urmărești scăpările și greșelile, dar e prilej de sațietate să-l vezi comentîndu-l pe Rousseau sau Proust. O carte rafinată care rezistă prin episoadele în care, intrînd în pielea neajutoratului, autorul se pune pe sine în împrejurări amuzante
Algor senectae by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4800_a_6125]
-
mobil îl revoltă. Pe scurt, lumea athonită îl chinuie prin disconfort, asprimea condițiilor trezindu-i năbădăi existențiale. Și ca orice estet care nu are apetență pentru deus absconditus, Dan C. Mihăilescu admiră natura și își găsește refugiul în ea. Singurele desfătări îi sînt date de concretețea sălbatică a locului, fauna și flora părîndu-i-se mult mai frumoase decît smalțul șters al icoanelor vetuste. Senzația pe care ți-o lasă e că cele mai bogate clipe i-au fost prilejuite de contemplarea cuiburilor
Pe drumuri de schit by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5000_a_6325]
-
dintre întrebările neliniștitoare ale literaturii: de unde acel ceva care îndeamnă la călătorii fără scop? Răspunsul poate fi neliniștea artistului, împreună cu obligația reușitei pe care numai străinătatea o imprimă, de vreme ce acasă, prin integrare firească, nu invită la nimic altceva decât la desfătare și pesimism. Dacă se poate sau nu supraviețui prin scris, rămâne de... trăit. Supărat pe toată lumea, mai ales pe establishment-ul cultural, Vasile Baghiu a scris un roman despre drumurile abandonate ale existenței. Planuri de viață acomodează cititorul în spații
Resemnări profesioniste by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4404_a_5729]
-
un dublu, Tache Ionescu, un posibil alter ego- Caragiale îndrăgostit de Zoe în ipostază de creație a sa. Mă opresc aici cu amănuntele, deși ele sunt cât se poate de incitante, pentru a nu deconspira avalanșa de „surprize” oferite spre desfătare de Eugen Șerbănescu. Categoric A doua scrisoare pierdută nu e o parafrază după ediția princeps, ci un text autonom, original, cu gândire și viziune proprii, care m-a făcut să mă gândesc la ceea ce scria Mircea Eliade în Istoria religiilor
A DOUA SCRISOARE PIERDUT| sau TRENUL TOGOLEZ NU OPREȘTE LA PARIS Comedie post-caragialiană în patru acte (fragmente) by Eugen Șerbănescu () [Corola-journal/Journalistic/4434_a_5759]
-
un narator din această stirpe, greu de acceptat ca verosimilitate. Cititorii scriitorului năsăudean nu vor fi, de bună seamă, surprinși nici de genul literar abordat, nici de imaginarul revărsat în narațiuni. În scrisul lui Dan Coman (auto)ironia, umorul, și desfătarea ludică prin grotesc și morbidețe definesc o structură artistică complicată. În primul roman, Irezistibil (2010), Dan Coman prefera să motiveze contrapunctic un anumit nivel din Așteptarea lui Mălaicu-Hondrari, anume toxicitatea narcisismului social. Cu cel mai recent roman, el se găsește
Literatura loser-ilor by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4567_a_5892]
-
atmosfera creează o unitate pe care martorii vremurilor o pot oricând recunoaște în amintirile personale. Întotdeauna atrăgătoare la acest tip de roman sunt premedită rile. Copilăria își păstrează farmecul în primul rând datorită premeditărilor. Ele sunt motoarele ce duc la desfătările memoriei esențializate. Adrian Chivu a înțeles foarte bine mecanismul și ne-a oferit o poveste dinamică, la firul ierbii, a dezechilibrelor armonioase din copilăria anilor ’80. Nu-i scapă nimic din paradigma vârstei, poate doar desfășurările pionierești - oricum, absurdiste pentru
Comunismul light by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4368_a_5693]
-
și homosexuali. Anormalitatea capătă sens în afara „savanei” umane, la fel misterul obsesiei își pierde temeiul. În Captivul, eliberarea de constrângerile sociale se producea printr-un spectacol terapeutic al nebunilor, orchestrat de doctori. În Do Not Cross, pădurea e scena posibilității desfătării. Titlul romanului sugerează o dublă interdicție: Nu treceți se adresează omului fiară din civilizație, ce întreține starea de captivitate prin tabuuri, dar și celor din afara interiorității (metafora pădurii ca sondare a inconștientului). Toate celelalte personaje apar, în viziunea naratorului, ca
Terapia captivității by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3513_a_4838]
-
stârpi neregulile și abuzurile mediului clerical al capitalei. A luat măsuri aspre împotriva clericilor care țineau în locuințele lor călugărițe, împotriva clericilor care se îmbogățeau de pe urma preoției, împotriva clericilor care duceau o viață nevrednică de preoți, care erau robi pântecelui, desfătării și desfrânării, care trăiau ca niște paraziți și lingușitori (...) a poruncit să fie ajutați săracii și văduvele (...) A zidit spitale pentru bolnavi, case de adăpost pentru bătrâni și săraci ...18 A reorganizat spitalele și ospiciile orașului mergând până la a încerca
Sfântul Ioan Hrisostom - păstor de suflete. In: Anul XVII (LXXXIII), Nr. 7-12/Iulie- Decembrie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Memoirs/172_a_492]
-
diluează aici într-un soi de eu social cvasidisponibil, dar care ascunde - și o face foarte bine - abilitatea sustragerii. Căci interviurile au în comun nota de disponibilitate - retractilitate a păltinișanului. Din vorbă-n vorbă reconstituie portretul unui iubitor cumsecade al desfătării. Ce mi se pare atipic la Andrei Pleșu, cel din interviuri, e o anumită plăcere a prudenței suspendate. De obicei, diplomația și, firește, cutuma dialogului în sine presupun înțelegeri sau, cine știe, restricții biografice. Andrei Pleșu are nevoie să iasă
Imprudențe supravegheate by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2900_a_4225]
-
ispitei imprudenței. De oriunde pornește vreun răspuns, el ajunge să lase deoparte precauția discreției. Ca și cum un mecanism interior se răsucește imprevizibil. Sunt convins că există o tainică frivolitate a celui care renunță la prudență. Scopul, firește, e, cum aminteam, o desfătare. Iar într-un plan mai înalt e vorba și de un proces maieutic. Andrei Pleșu nu răspunde pur și simplu. El dă sfaturi, definește, teoretizează spontan, ține prelegeri pedagogice. Cade în monologuri socratice. Dacă Față despre față era un manual
Imprudențe supravegheate by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2900_a_4225]
-
și gestul în sine e la fel de ridicol și absurd ca toate celelalte. Mizează, în toate, pe veridicitate. Iar proza scurtă îi oferă șansa perfecțiunii stilistice. Șlefuită „până obții scânteierile unei perle”, orice proză scurtă e în sine o lume a desfătării superioare. Din nefericire, stilul nu mai e la căutare: „fără stil, care-i depășit fiindcă n-are absolut niciun sens într-o lume frivolă, nu mai deranjează cuvintele imprecise, sintaxa de balamuc, tempoul fracturat, fraza cu barbă, scrisul ca la
Explozii controlate by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3053_a_4378]
-
Toată gama ludicului absurdist. Iar dacă nu-ți pregătești nedumerirea la tensiune maximă, riști să ieși spășit din caruselul lingvistic organizat de acest desăvârșit artificier. Cărțile lui nu sunt, se-nțelege, populare. Nici printre criticii literari. Urmuzian și plonjând în desfătări specifice unui Boris Vian, Florin Toma reușește să contrarieze în orice formulă. De pildă, primul său roman, Moștenirea familiei Bildungsroman (2005), recrea o atmosferă metatextuală prin fabricarea unui fals roman de familie. Memoria exploata frontierele suprarealiste, prin ingenioase subterane ludice
Povestiri despre boală și cuvânt by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2965_a_4290]
-
i se permite să mai calce vreodată pe bordul vreunei nave. Moare în 1984. Recitite azi, cu chipul marinarului-poet în față, versurile sale îmi spun mai multe decât odinioară, în mica mea copilărie. Marea mea închipuia atunci un paradis al desfătărilor jucăușe. Spuma mărilor era pentru mine o încântare, din păcate prea trecătoare. Pentru matelotul, mai apoi elevul-ofițer de bord era o amenințare continuă, o primejdie de înfruntat. El își scria poeziile "din jocul nesfârșit al valurilor furioase și amenințătoare, de
Din spuma mărilor... by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/15420_a_16745]
-
-i ci doar o încropire virtuală cum se întîmplă cînd nu mai știi să spui și nici nu se perindă fără umbră iar tu îți pierzi viața ca să-i dai de urmă. Sufletul omului e pricină de-nvecinare cu treimea sfîntă-n desfătare și nici un semn nu ni-l arată decît prin moartea literei transfigurată. Pericol de moarte poezia Pericol de moarte poezia și sufletul perindat prin intermundii amenințare de exterminare a clipei în casa de lemn pocnind din toate încheieturile și din
Poemul și scrisoarea by Gheorghe Simion () [Corola-journal/Journalistic/10650_a_11975]
-
bucuria lecturii a dispărut, în locul ei apărînd tristețea discernămîntului critic. Nu mai trăiești cartea, ci o evaluezi, nu o mai citești pătimind-o la propriu, ci o judeci analizînd-o la rece. Urmarea e că patima se preschimbă în chin, iar desfătarea lasă loc plictisului. Iar în fața plictiselii, leacul cel mai eficient e rafinarea ochiului celui care citește: nu te mai preocupă acțiunea, ci felul în care este descrisă, nu te mai încîntă povestea ca atare, ci tehnica de care face uz
Patima lecturii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10668_a_11993]
-
experimentat. Trilogia lui D. Țepeneag e un deliciu pentru filologi și, desigur, nu numai pentru ei; în orice caz, virtuozitatea narativă a prozatorului, performanțele lui speculative solicită un cititor inteligent și cu mult umor, pe măsura textului epic. E o desfătare a limbajului postmodern, o plăcută naturalețe a artificiului creator, constând în alternanța firească a deconstrucției narative cu reconstrucția și regenerarea ficțiunii. Ironic și auto-ironic, oniric și realist, politic și livresc, autoreferențial până la narcisism și deschis spre realitate până la reportaj și
Postmodernismul la lucru by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10175_a_11500]
-
căci pe drum trec puzderii de cocii pline vârf de cucuruz și curcubete. La fiecare gospodărie găseai în ștălog curcubete amestecate cu fân și mirosul reazem de fân proaspăt te îndemna să lași baltă totul și să te trântești spre desfătare. Cam pe la toate gospodăriile orice nichipercea se trezea să ascundă tărtăcuțe în podrum. Acolo căsăpeau bietele tărtănici ca să-si facă curcubee și cred că gloria lor, a bostanilor, era să fie aleși să ajungă curcubee, nu lături, în vălău, la
Montrealul din sufletul meu sau Noaptea curcubeelor. In: Editura Destine Literare by DORINA MÃGÃRIN () [Corola-journal/Journalistic/101_a_266]
-
simboluri existențiale (sângele, singurătatea, moartea). De altfel, drama comunității are în centru neputința alegerii între singurătate și - cuvânt necunoscut celorlalți - însingurare. Tabloul degradă rilor din Ținuturile joase poate fi complet numai prin accesarea sensurilor cuprinse între aceste cuvinte cheie. Singura desfătare imaginată rămâne clipa privilegiată a depărtării „înainte ca oamenii să se înrăiască”. Un stigmat ultimativ ce redimensionează drama ratării. Cititorii vor fi martorii unei naratoare ce expune cu luciditate eșecurile unei ființe care se mulțumește cu puțin dar nu primește
Herta Müller. Înaintea poieticii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3840_a_5165]
-
apoi să se hrănească din cenușa ideilor. La fel ca toate cărțile lui Octavian Paler, Calomnii mitologice dezbate tensiunile dintre clipă și contestarea ei, o anulare paradoxală ce hrănește o singurătate definitivă. Bucuriile lui Octavian Paler nu sunt nicăieri triumfătoare. Desfătarea lui, chiar pornind din biografeme promițătoare, trece prin filtrul mitologic, redefinit existențialist, pentru a sfârși în antipatia conștiinței deformatoare. Logosfera lui este un acvariu în care se proiectează obsesiile nevindecate. Ai impresia că Octavian Paler e atât de intoxicat de
Savoarea observației ratate by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3879_a_5204]
-
înțelegînd, la lăcașurile Cucoșului să suisă (precum mai denainte s-au pomenit), unde pășune de biv, ape limpedzi, izvoare răci, grădini cu flori, livedzi cu pomi, pomi cu roadă și roadă de toată dulceața avea, în fel de fel de desfătări și în divuri, în chipuri de dezmierdări viața își petrecea. În scurt, să zicem, în toată negrijea și liniștea să afla“ (Partea a IX-a). Atunci cînd își desenează autoportretul, autorul începe să fantazeze. Chiar dacă execută tabloul cu presupusă distanțare
Barocul pe malul Bosforului: DIMITRIE CANTEMIR by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4073_a_5398]
-
glacial al eseului fără emoție, de aici impresia de cercetare minuțioasă făcută de un spirit căruia virtutea înfiorării îi repugnă. Mișcîndu-se în orizontul implicit al credinței de ordin creștin, volumul nu transmite o emoție și nu trezește un sentiment, în afara desfătării subînțelese de ordin estetic. Volumul e ca un laborator aseptic în care dialectica nuanțelor nu stă pe un filon afectiv. Grija de a nu cădea în dulceața omiletică a predicilor patetice l-a împins pe autor la o analiză de
Receptivitatea pericopelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4095_a_5420]
-
Rotaru. Adrian Popescu este prezent și cu un poem dedicat acelui loc și acelor întâmplări: „Am ieșit la marea visată,/ în spate se-ntinde prăfoasă Asia mică,/ în față Samosul grecilor,/ noi, între ele, cu trupuri greoaie de/ orientali/ dedați desfătărilor,/ ba chiar preaplini de osânza poftelor lumești,/ cu excepția a vreo doi sau trei dintre noi,/ supli, ca poemele lor.” De asemenea, publică valoroase grupaje de versuri Ion Mircea, Ioan Moldovan, Adrian Alui Gheorghe, Anca Mizumschi, Paul Vinicius, Constantin Iftime. Sunt
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3956_a_5281]
-
origini aristocratice dar moartea tatălui și sărăcia determină lupta pentru a câștiga un statut social onorabil. Și mai aprigă este căutarea unui rost al propriei vieți. Tentațiile se ivesc și el le cedează cât să-l îmbogățească peste măsură cu desfătări unice, dar le pune capăt și se întoarce de unde a plecat. Este tiparul ce se repetă pe parcursul romanului, încât se transformă în stereotipie melvilliană. Partea povestitorului Călătoriile i-au dăruit lui H.M. tot: subiecte din belșug, modele de povestași, exercițiul
Când personajul se numește Herman Melville by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/2839_a_4164]
-
din piesele lui Caragiale. Numai așa am văzut-o pe Efimița în negligé, exercitînd ritualuri casnice cu Leonida, ba chiar posedată de "Galibardi", pe Zoe făcînd strip-tease și alegătorii privind Basic instinct la adunarea electorală. Epistolele personajelor lui Caragiale promit desfătări în întîlniri secrete cînd "mangafaua pleacă la Ploiești" sau "venerabilul la întrunire". Dar ce se petrece între cocoșei și puicuțe rămîne la fantezia lectorului sau a punătorului în scenă. De o pudoare vecină cu a clasicilor e G. Călinescu. Jim
"Amorul e un lucru foarte mare" by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/10315_a_11640]