820 matches
-
nu mă făcea mai mândru și mai nefericit decât să știu asta. Cumințenia pe care o căutasem, izvorâtă din convingerea unicității splendide a corpului meu (și, mai ales, a minții care îl patrona), se-oprea aici, la porțile concrete ale desfrâului. Adolescența mea se desfășurase prudent și selectiv, nimic nu se risipise și nimic nu fusese primit pe degeaba, iar aventurile multiple și spumoase al căror erou mă consideram puteau foarte bine fi doar o variantă palpitantă a minții mele divizibile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Nu multă vreme va trece până când vom avea război la hotarele noastre. Și la ale voastre. - Signor capitano, spuse Gianluca Fontanelli, vă asigur că Veneția nu este amenințată, În acest moment, decât de primejdiile bogăției, ale voluptății și, uneori, ale desfrâului. Forțele sale terestre și maritime, trebuie să recunoașteți, sunt invincibile. - Nimeni nu e invincibil, din păcate... murmură Oană. Abia se stinse ecoul vorbelor sale, că Francisco văzu cum chipul prietenului său se Întunecă. Gianluca mai ceru vin și se declară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
sărbătorilor, pe care capitalul egoist și străin le răpește săracului, lipsa de învățătură a bietului cler de jos și a celui de sus, apatia cu care biserica stă în fața cestiunilor sociale, păgînizarea instituțiilor, legilor și a organizației muncii, camăta și desfrâul moravurilor, lipsa unui învățămînt ecleziastic într-o țară unde atâtea episcopii și atîtă preoțime există de sute de ani, iată cestiuni cari ar trebui să preocupe pe prelați; nu însă dacă cedarea Basarabiei și răscumpărarea drumurilor de fier e sau
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
un ban roșu măcar? Astăzi nu poți încredința unui ministru ceea ce puteai încredința odinioară unui țăran. Iar Dumnezeul romînilor? A fugit din bisericile pustii și din inimele ciumate și în locu-i a intrat dracul negrei specule, al luxului și al desfrâului, al precupețirii sudorii și sângelui național. [19 noiembrie 1881] {EminescuOpXII 410} ["TOATĂ PRESA AUSTRO-UNGARĂ... Toată presa austro-ungară ocupîndu-se de mesajul cu care s-a deschis Corpurile noastre legiuitoare, începem prin a reproduce articolul ce-l consacră "Pesther-Lloyd" pasajului privitor la
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
va fi viciată în mișcarea ei, care trebuie să stea în legătură bine determinată de relațiuni de reciprocitate cu celelalte. Traducând această comparație luată din mecanică în termenii vieții statului, vom vedea lesne că frâul prea lung, ca să nu zicem desfrâul, lăsat partizilor, punerea mecanismului statului la discreția lor esclusivă a fost cauza de căpetenie a compromiterii intereselor statului în afară și-nlăuntru. În aparență legalitatea cea mai perfectă a domnit, Camerele se convocau regulat la epocele prescrise în Constituțiune, mesagele domnești
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
poate conveni tuturor care nu sânt roșii, adică tuturor acelora cari pe lângă partid și interesele acestuia mai admit și ideea statului, admit îndreptățirea de existență și de activitate a opoziției, admit în fine un control mai sever din partea Coroanei, când desfrâul partizilor, păstrând numai coaja legilor și goala aparență, calcă făgăduințele făcute nației în ajunul alegerilor, fac tocmai contrariul de ceea ce au promis mandanților lor și trec totuși de reprezentanți ai voinței legale și sincere a țării. C-un cuvânt lucrul
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
de ministeriu prin {EminescuOpXI 123} surprindere, noaptea, fără ca proiectele respective să fi fost tipărite și împărțite deputaților, fără discuție, fără examen, fără nimic. Dacă, în aceste clipe îngreuiate de evenimente, îndrăznim a implora Coroana să-și exercite prerogativele față cu desfrâul irupt în partidul de la putere, n-o facem, o declarăm cu sfințenie, nici în interesul partidului conservator, nici pentru căderea pur și simplu a roșiilor. Departe de noi orice gândire egoistă, orice umbră de ură sau de patimă de partid
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
unde onorile militare se fac cu arma încărcată. Dar paragrafi constituționali de drept public? Aceștia să motiveze retragerea roșilor de la putere? Aida de! Doar nu trăim în țara ingenuităților! Dreptul public (cu factorii lui esențiali) stă rece și nepăsător în fața desfrâului patriotic ca o statuă de marmură în mijlocul unui teatru de farse. În afară de zidurile acestui {EminescuOpXI 370} stabiliment trece mulțimea deziluzionată, sărăcită, căreia i s-a răpit aspirațiile ei cele mai sfinte, începînd cu credința în altarul creștinătății și sfârșind cu
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
bună "entente cordiale" *. [ 31 decembrie 1880] {EminescuOpXI 460} {EminescuOpXI 461} {EminescuOpXI 462} {EminescuOpXI 463} ["DECI, TRADUCÎND ACEASTĂ COMPARAȚIE... "] 2264 Deci, traducând această comparație luată din mecanică în termenii vieții statului, vom vedea lesne că frâul prea lung, ca să nu zicem desfrâul, lăsat partidului așa-zis liberal, punerea mecanismului statului la discreția lui a fost cauza de căpetenie a compromiterii intereselor statului în afară, a fost cauza pentru care "simpla formalitate", după propria dumnealor espresie, a recunoașterii independenței, au costat de mii
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
Nürnberg. Pentru C., producerea faptelor istoriei este efectul unor dorințe, ambiții, interese și decizii individuale sau chiar al unor defecte omenești, ceea ce reduce existența la o manifestare a răului sub feluritele forme ale luptei oarbe pentru avuție și putere, ale desfrâului, egoismului biologic, cruzimii și ale altor debordări instinctuale. Viziunea sa este foarte joasă, îngustă și superficială. Dar în privința înțelegerii realului și a concepției despre literatură, prozatorul atinge limita infantilității în romanele de aventuri - Cenușă și orhidee la New York (1969), Groaza
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286413_a_287742]
-
de-a doua fază, mai lungă și mai dificilă, intervin tocmai acele elemente de factură confucianistă: realizarea armoniei în familie, între clase, în societate; eliberarea fiecărui individ de tarele sale morale, actuale. Invidia! Ura! Lăcomia! Egoismul! Venalitatea! Necinstea! Lenea! Îmbuibarea! Desfrâul! Pornirile primitive, instinctuale... Și multe, multe altele... Trebuie să se ajungă în final la acea salbă de virtuți ale omului ideal. Dragostea! Cinstea! Altruismul! Empatia! Dreptatea! Cumpătarea! Ascetismul! Iubirea aproapelui! Respectarea în toate a principiului "ce ție nu-ți place
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
hipnotizată ar fi căzut pradă "infecției". Ca să nu mai vorbim despre "monstruozitățile" poetice, sfidând "paciența hârtiei" ori de influența schopenhaueriană, filosoful german fiind decretat "îngerul rău" al poetului. Tot din unghiul "literaturii bolnave" denunță și Aron Densusianu cultul eminescian ca "desfrâu libidinos". Dezordinea din viața poetului s-a transferat operei, incoerentă, întruchipând prin "înnodare de strofe" "o lume bolnavă și haotică", locuită de "confuziune". S-ar cuveni să observăm că polemicile din jurnalele epocii, iscate în jurul lui Eminescu, vizau mai puțin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
iar experiența lecturilor o reliefează. Tânăr fiind este preocupat de adevărul raportat la profunzimea sentimentelor de dragoste. Experiențele erotice îl face să tragă concluzii pesimiste: "Iubirea e ridicolă atunci când e falsă" (858) sau "Aș putea zice că mă pândește calea desfrâului" (854). Cât privește perspectiva devenirii viitorului critic și teoretician literar, se pare că s-a ajuns deja la acea capacitate de disociere a valorilor, de raportare la o concepție proprie. Autorul jurnalului nu ține cont de aprecierile autorizate, la modă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
propunând această situație-problemă, iscând firesc comentarii, ne întoarcem, de fapt, la întrebarea Dvs. de final: "De ce ocheanul imagologic eminescian (splendidă sintagmă n.n.) dezvăluie astăzi goala noastră rezistibilitate?" De ce? Tot Eminescu a răspuns: civilizația vorbelor, negustoria de principii, fuga de muncă, "desfrâul naturilor catilinare" / "nulități catilinare", caracterele "arare" etc. Și lista poate fi lungită... Și nu în ultimul rând "neunirea obștească", cum zicea Kogălniceanu, mesianicul nostru pozitiv (după formula impusă de G. Călinescu). Venind vorba de Kogălniceanu, un mare spirit întemeietor, apărând
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
nici o viață omenească; dimpotrivă, falsitatea este rea, pentru că nu provoacă nenorocire și confuzie Într-un singur caz, ci pentru că subminează În general Încrederea În oameni”. Tot astfel stau lucrurile dacă ne referim la modestie și stăpânire de sine, față de exces, desfrâu și dezmăț - care Înjosesc, distrug viața individuală, influențează nefast viața altora și provoacă degenerarea urmașilor. În aceeași tendință teoretică de formulare, de Întemeiere a eticii teleologice, Paulsen ia În considerație succesiv recunoașterea subiectivă a meritelor persoanei cât și aprecierea obiectivă
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
omenească; dimpotrivă, falsitatea este rea pentru că nu provoacă nenorocire și confuzie Într-un singur caz, ci pentru că subestimează În genere Încrederea dintre oameni. La fel și modestia și stăpânirea de sine sunt bune pentru că acționează În sensul conservării vieții, excesul, desfrâul și dezmățul sunt rele În primul rând pentru că Înjosesc și distrug viața individuală, iar apoi au influențe nefaste În viața altora și În același timp provoacă degenerarea urmașilor. Modul de a acționa și calitatea voinței considerată obiectiv sunt bune sau
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
ceva, și acel „ceva” a venit târziu, ca o declarație de iubire din înalt, pentru toți cei care privesc cu insistență cerul. Păcat că în timpul nostru nu se poate contempla bine cerul noaptea, din cauza norilor groși, dar mai ales din cauza desfrâului iluminării, de parcă omul și-a făcut „constelațiile sale” pe pământ. Îmi place să văd orașele luminate din avion, dar când sunt pe pământ vreau să văd corpurile cerești, așa cum au făcut mereu oamenii de-a lungul eonilor, „visând” la ceva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
speranța că pot să o zăresc o clipă. Sunt convins că noblețea tablourilor se datorează numai firii blânde a soției sale. Pictorul - am să spun acum tot ce simt - nu e altceva decât un negustor deștept, dornic de beții și desfrâu. Când are nevoie de bani ca să-și satisfacă poftele, încropește un tablou pe care-l vinde la un preț exagerat, făcând pe marele artist și înșelându-i pe colecționarii de ocazie. Singurele lui „calități“ sunt nerușinarea mitocanului de la țară, încrederea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
sine, că-l consideram imoral, însă artistul acela, pe jumătate nebun, nu, efectiv nebun, mă înspăimânta. Hotărât oarecum să renunț la iubirea pentru ea, am încercat să-mi canalizez flăcările din sufletul meu spre altă țintă. Necugetat, m-am dedat desfrâului cu tot felul de femei, care erau disponibile. O luasem atât de tare razna, încât și artistul m-a privit dezaprobator într-o seară. Voiam să mă eliberez de farmecul pe care-l exercita soția lui asupra mea, să scap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
nu-i al soțului, mama și copilul vor fi sfinți atâta vreme cât mândria ei este sclipitoare. N-am luat în seamă vechea etică... cu bună știință. Rezultatul va fi satisfacția unui copil bun. Presupun că ai dus-o tot într-un desfrâu de când nu ne-am mai văzut. Femei și bărbați care mugesc „ghilotină, ghilotină“. Nici prin cap nu-mi trece să te rog să renunți la felul ăsta de viață. La urma urmei, o fi ultima zvâcnire a propriei tale lupte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
înapoi, Doar voi râde suprem, nevăzut, neprivit. Numai voi veți primi dorul meu nesfârșit. 10 octombrie 2011 Cântec de suflet Eu cânt de iubire ca despre o jale, Primesc fericirea, cu toate-ale sale Și spun că-n impozit îmi caut desfrâu Și cred că n-am gură și trup pentru frâu. Guvern de doi bani, promițând eden fals, Etern invitând irealul la dans, Fentând și istorii, și hărți, și chemări, Probabil și vise străpunse de stări. Guvern predispus la greșeli și
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
din vis și amor, Să puneți și soarta-n balanța ce-o vreți, De sunteți în stare și dacă puteți. Eu cânt de iubire ca despre o jale, Primesc fericirea, cu toate-ale sale Și spun că-n impozit îmi caut desfrâu Și cred că n-am gură și trup pentru frâu. 13 octombrie 2011 Lor, poeților... Postum, voi scrie versuri aiurite Despre-o melancolie infinită, Cu tine, incomensurabilă iubită, Supusă unor jertfe nesfârșite. Atunci când răscolesc nemernicia Mă simt mai vesel decât
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
de pești și de plante acvatice?! În sfârșit, intrigă faptul că pictorul n-a introdus în paradisul lui Tlaloc nici o femeie și n-a arătat nici o preocupare pentru frumusețea trupului. Singurul lucru care există din belșug este apa. Un adevărat desfrâu acvatic. Pe țărm, alte personaje prind fluturi, culeg fructe și flori, cântă, discută, accentuând impresia de paradis copilăresc, în care totul se scaldă în apă sau se oglindește în ea. Dacă paradisul omului din Teotihuacan arăta astfel, înseamnă că viața
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
de o înțelegere greșită, vizibil orchestrată de dușmanii și de adversarii săi: ea datează din acea perioadă. Neînțelegerea dăinuie. Pentru că nici al doilea epicurism, așa cum n-a făcut-o nici primul, pe care-l umanizează și-l rafinează, nu revendică desfrâul, plăcerea dincolo de orice măsură, indexarea oricărei practici conform satisfacției grosiere a animalelor. Campanienii recuză asceza austeră și dificilă a Magistrului în aceeași măsură în care refuză lăsarea în seama plăcerilor facile. Excesul le convine mai puțin decât definirea unei noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
se plimbau prin oraș, Como i-a cumpărat lui Kiki o duzină de cutii de chibrituri. Pe fiecare cutie era poza unei alte fete goale, Într-o poziție ademenitoare, deasupra căreia scria, cu litere roșii: VINO CU NOI IN LUMEA DESFRÎULUI!... - și, dedesubt, un număr de telefon. Deși nu știa Încă să citească, Kiki observase că fata aceea cu sînii goi poartă ochelari de soare și-l Întrebase de ce Îi ține deasupra frunții, iar Como Îi răspunsese că din cauza norilor. Seamănă
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]