766 matches
-
unghiile ca să se țină, și apăsă până Îi străpunseră inima. Dar putea să suporte durerea. Durerea era necesară. Așa era În dragoste. Ultimele mele vești despre călătorii noștri cutezători, dar Înfometați, vi-i prezentau luptându-se cu plantele agățătoare și desișul junglei În drum spre Locul Fără Nume unde credeau ei că vor lua prânzul de Crăciun. Croindu-și drum prin pădure, au trecut pe lângă multe lucruri fără nume, viețuitoare pe care nu le-au văzut. Ei erau În schimb prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
abandonată. Sau ar putea insista asupra faptului că membrii tribului erau eroi și că nu trebuie pedepsiți. Dwight sări În picioare. —Bun, acum că avem un plan, spuse el, eu am de gând să-mi fac drum cu maceta prin desiș până ies de-aici. Mai vine cineva cu mine? Nu fi caraghios, spuse Roxanne. Dwight o ignoră. — Dacă reușesc să ies din pădurea tropicală undeva Într-un spațiu deschis, unde să putem fi văzuți de sus, e mult mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
drumul Înapoi? Dacă va cădea podul din nou? — Poate putem telefonăm acum și cerem ajutor de la oameni? sugeră Pată Neagră. Să telefonăm? Se scrântise? — Am uitat spus voi. Este atâtea miracole. Pată Neagră s-a Îndreptat spre marginea taberei În desișul de bambus, iar când a ieșit, a scos dintr-un sac un obiect lunguieț de plastic albastru: telefonul lui Glick. În entuziasmul lor, din dorința de a scăpa de acolo În orice fel cu putință, americanii nu s-au mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
firicel de sânge se prelinse pe tăiș. - Poate că e suficient, domnilor! se auzi o voce calmă, parcă obosită. Oșteanul care intrase În han tocmai când cei trei plecau apăruse parcă de nicăieri. Sabia apăsată pe gâtul domniței zbură În desișul codrului, iar unul dintre hoți se simți ridicat de la pământ și azvârlit Între bolovanii de pe fundul Bistriței. Ceilalți doi se repeziră asupra străinului cu săbiile scoase, dar acesta sări Între ei, le prinse Încheieturile și le strânse până scăpară armele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
că lupta riscă să devină sângeroasă și ascultă sfatul căpitanului, poruncind retragerea. Nu avea decât trei răniți, dar doborâse, prin lansările de săgeți, prin forța atacului și prin șansa surprizei, aproape optzeci de ieniceri. Tropotele haiducilor se pierdură repede În desișul codrului. Ienicerii rămaseră În aceeași formație de luptă, dar nimic nu se mai Întâmplă. Comandantul lor părea a gândi așa cum Oană spera să gândească. Anume că haiducii se simțeau covârșiți de forța turcească și Încercau să scape. Porunci desfacerea careurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
privi, În stânga lui, linia de atac a călărimii domnești. Perfect aliniată, cu caii struniți, așteptând semnalul. În spatele lor, nevăzuți, se aflau călăreții pârcălabului Vlaicu, de Hotin, iar mai jos, pe firul văii, călăreții pârcălabului Șendre, de Suceava. Jos, ascunse În desișul pădurii, răzeșimile. Vrâncenii hotnogului Nechifor țineau dealul care Închidea zarea spre miazăzi. Nu mai era mult. Se scurgeau clipele calculate pentru ajungerea mesajelor. Unul după altul, În limbajul păsărilor, sosiră semnalele de primire a poruncilor. Oană Își aminti, fără voie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Soarele ardea nemilos încă de la primele ore ale dimineții. Aveam o pălărie de paie luată în ultimul concediu de la Năvodari și o rochie din pânză, subțire, cu bretele. Stăteam la umbră, la marginea pădurii. Îmi era teamă să intru în desiș unde era răcoare, pentru că nu știam niciodată când va veni „madam Tălmaș”, cum îi spuneau toți. Într adevăr, a venit și în ziua aceea pe la ora 12:30. Se pare că rochia roșie și pălăria de pai nu puteau trece
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
Ajunși dincolo de viitoarea poartă, din care se ridicase doar puțin mai mult decât fundamentul, urmară o scurtă porțiune pe strada bătută, pentru a o coti mai apoi spre nord de-a lungul unei poteci de țară ce se Întindea printre desișuri și tufișuri, urcând ușor pe la poalele unor coline mărunte. La ieșirea dintr-o pădurice de stejari, În fundul unei văi, le apăru În sfârșit În fața ochilor locul pe care Îl căutau: o mare arie circulară de vegetație arsă, din care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
fierbinte și deodată avu sentimentul că nu mai este singur. Ceva mai departe , în umbra clară a unei stânci zări un scafandru . Totul fusese atât de neașteptat, încât Codrin se gândi imediat la Robinson Crusoe . Își aruncă iarăși privirea către desișul copacilor , imaginându-și insule în care iubirea era curată , departe de orașe suprapopulate . Briza mării aducea valuri fine , molcome printre pietrele plajei . Nimic nu se întâmpla , totul părea în așteptare . Avea deja certitudinea că cineva se uita de undeva la
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
adormi. Nu a dormit decât foarte puțin, dar când s-a trezit a simțit un miros de parfum și se gândi că, poate, o fată a trecut pe acolo . Porni ușor pe prima cărare pe care o întâlni și prin desișul de tufe auzi ciripitul unei păsărele . Deodată se auzi un clopot în depărtare . Bătu exact de trei ori . Codrin urcă încet cărarea în pantă și ierburile erau din ce în ce mai dese . Ajunse curând la o poartă închisă cu
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
o zi anume în special; erau niște căni de aluminiu și niște undițe și niște curele pe o pătură. Era după masa; ne aflam la picioarele munților Ozark, departe de drum, în pădure, lângă o pășune. Acolo sus era un desiș de conifere mai joase, iar deasupra erau copaci mai înalți, și terenul care se întindea dedesubt. Din cauză ca apa nu era bună la gust, am pus în ea whisky. Vremea era caldă, aerul lucea, norii erau albi și grei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
monumentele... și, în sfârșit, piramida înăbușită de mărăcinișuri și de arbori ceiba... pietre enigmatice despre care lumea nu știa nimic, nici despre civilizația care le lăsase în urma ei (toate acestea se petreceau prin 1840, parcă)... ruinele unui oraș părăsit în desișul junglei ca epava unei corăbii misterioase în fundul mării... de unde venise? de ic naufragiase?... desenatorul plin de noroi, cu mânuși în mâini și cu capul îmbrobodit ca să se apere de țânțari, făcând schițe, chinuindu-se să reproducă fizionomia unui idol ironic
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
privire bănuitoare. Și dacă nu miroși a pulque, ai putea fi crezut chiar nebun. Dar, probabil, nu e doar febra nopții de vină. Am ațipit câteva minute și m-am trezit speriat. M-am visat în junglă. Alunecam într-un desiș încîlcit, tulbure, printre fluturi mari și liane-surori, crescute pe aceeași rădăcină, îmbrățișate incestuos. Erau și șerpi, dormind cu gura deschisă, ca în sculpturile vechi, pe trupul zeului vântului, care șuiera într-un fel de tub. Se făcuse noapte și mă
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
să se târască prin iarba înaltă, evitând să strivească melcii pe care ploaia îi scosese la suprafață și a căror greutate încovoia firele de iarbă. Se strecură pe sub niște rugi de mure și pe sub un arbust de iederă, în adâncul desișurilor, pe lângă vechiul teren de tenis năpădit de bălării, acolo în hățișul unde sălășluiau vulpile. Adam, ca și bunica lui, știa de vulpi, dar nu sufla o vorbă. Pe sub movilițe de pământ fin desțelenit, se aflau vizuini cu intrări largi, întunecoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Gabriel pe o tavă de metal, își trase pardesiul pe umeri și ieși în grădină. Pajiștea de lângă casa Belmont, largă și presărată cu copaci, începea să se îngusteze în dreptul Papucului, ajungând până la o meandră de verde ce se pierdea în desișul de copaci și de tufișuri din capătul grădinii. Aici se afla și un hangar, un loc pentru ars buruienile, și un spațiu care fusese pe vremuri un teren de tenis. Mai supraviețuiau și rămășițele unei grădini de zarzavat. (Bătrânul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
dintre cele mai naturale. Asemănarea cu sutele de alte scorburi ale arborelui impuse o fixare de repere foarte amănunțită. Remarcase deja că într-o parte unduia o preerie nesfârșită, (situată poate chiar deasupra hangarului subteran). În partea opusă se întindea desișul pădurii venusiene. Gosseyn își fixă niște repere și o porni în lungul crengii masive. După vreo 75 de metri, aceasta se încrucișă cu o altă creangă enormă, a unui alt arbore. Văzând-o se înfioră de plăcere. Cățăratul în copaci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
avut ocazia să Întrezărim aceste lucruri despre care am auzit vorbindu-se și despre care aflăm acum ce Înseamnă. Nu sîntem nici pe departe niște eroi moralizatori din amintirile unui filozof bătrîn: conceptele dîrze ale conștiinței sînt destul de lălîi În desișul minții noastre. De fapt, pentru acest funcționar al statului comunist, sîntem norma, sîntem un fel de semipreparat, pur și simplu ne-a halit fără efort. Am bănuiala că nu sînt singurul. Orînduirea a plantat Între noi cu succes un rahat
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
dumneavoastră, tovarășu’ caporal Portocală, Îi răspunde, mutînd un pic accentele, Csabi, un ungur simpatic. — Ridică picioru’ răcane și lasă comentariile, privirea În față, salută, unu-doi-trei-patru, țipă el iritat cînd, În cele din urmă, Înțelesul cuvintelor răcanului Își croiește drum prin desișul minții lui... Pe loc stai! La stîn-ga! Pe loc repaus! SÎntem pe o alee În spatele dormitorului. Îl scoate pe răcanul nesincronizat și vorbăreț din formație și Îl pune să bată singur pas de defilare În fața noastră. Csabi nu pare un
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
lui Kiki, ca să se mire ce de pietre colorate sunt pe lumea asta; le ținea cîteva zile Înșirate pe masă, apoi le strîngea și le arunca pe furiș Într-o rîpă din spatele casei. Umbla la Întîmplare pe cărările muntelui, prin desișuri și surpături, căuta fără să mai caute, ca unul care nu mai avea ce găsi. Deocamdată, nu văzuse nici un turn pe unde cutreierase. Întîlnise doar cîțiva munteni care Îl priveau bănuitor. Nu prea avea figură de geolog. De aceea, dacă
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
zicea. Aha, Înseamnă că totuși cauți ceva! exclama celălalt și pleca mai departe aproape vesel. Dar, de cele mai multe ori, nu se Întîlnea cu nimeni. CÎnd auzea voci sau pași de oameni, părăsea cărarea, făcea un ocol, sau intra Într-un desiș și aștepta. După ce omul sau grupul de oameni se Îndepărtau, se reîntorcea În cărare, Își relua urcușul. Alteori, lăsa cu totul căile folosite de cei care urcau sau coborau, pentru a escalada versanți abrupți și bolovănoși sau pentru a rătăci
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
camufleze cu pietriș și niscai praf, avînd grijă să arunce resturile de pămînt cît mai departe, pe cîmp. După aceea se Întoarse În locul unde Își ascunsese bicicleta și pe care și-l alesese drept punct de observație, undeva Îndărătul unui desiș de cătină, la cîteva sute de metri mai la vale de intersecție. Își puse puloverul, fiindcă Între timp aerul se făcuse rece, apoi scoase din rucsac binoclul și un sandviș. Șoseaua era puțin circulată, rar de tot treceau vreun tractor
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
pășind mult aplecat, Încercînd să se ferească astfel de tăișul rece al aerului. În cele din urmă, cărarea pietroasă pe care urcau se pierdu printre alți bolovani albi și umezi. Pesemne că mai devreme plouase. Curînd, ajunseră la marginea unui desiș de jnepeni, unde Vic se opri și așteptă pînă cînd Pablo, care rămăsese În urmă, se apropie Îndeajuns, ca să-i poată vorbi. Pentru a-l Încuraja, sau pentru a fi mai convingător, Îi puse o mînă pe umăr. Era un
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
de plante care cresc în voie, de-a valma, alcătuind laolaltă un colț de rai în care poetul meditează și își scrie cărțile. Gândurile îi sunt acompaniate de cântecele sutelor de păsărele care și-au găsit loc pentru concert în desișul de verdeață. Și pentru ca activitatea creativă să-i fie stimulată și susținută, prietenul meu a avut ingenioasa idee de a planta, prin cele mai umbroase și tainice desișuri câte o măsuță primitivă și bănci însoțitoare cu două-trei locuri. Singurătatea și
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
cântecele sutelor de păsărele care și-au găsit loc pentru concert în desișul de verdeață. Și pentru ca activitatea creativă să-i fie stimulată și susținută, prietenul meu a avut ingenioasa idee de a planta, prin cele mai umbroase și tainice desișuri câte o măsuță primitivă și bănci însoțitoare cu două-trei locuri. Singurătatea și liniștea de codru îi sunt perturbate doar de cotcodăcitul celor două găini pe care le are în proprietate și care își anunță zgomotos darul pe care îl oferă
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
care își anunță zgomotos darul pe care îl oferă zilnic stăpânului lor. Ouă mari, cu coajă rezistentă pe care poetul le consumă cu plăcere și respect pentru cele ce i le dăruiesc. Cocoșul, un porumbac infatuat, își poartă consoartele prin desișuri în orele fierbinți ale miezului de zi, le cheamă la festinul oferit de stăpân, cântă cu ardoare pentru a stimula hrana și a ușura siesta celor două nedespărțite tovarășe ale sale. Își găsește, totuși, timp și pentru a dialoga cu
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]