754 matches
-
pâraielor și în apropierea izvoarelor. Condițiile climatice optime din căldarea văii Neagra sunt determinate în mare parte de pădurile compacte care în Carpații Orientali ating altitudinea maximă. Începând cu pădurile de fag și terminându-se cu pădurile de molid și desișurile de jneapăn și zâmbru, sau chiar direct în golul subalpin, ca cele de pe Izvorul Călimani, și astfel accentuează mai mult scăderea temperaturii, umiditatea solului și a atmosferei bazinului văii Neagra, favorizând răspândirea zâmbrului. Un rol deosebit în conservarea aproape
PLAN DE MANAGEMENTdin 14 iunie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/274583]
-
spp., Salix spp., Alnus spp., Acer spp., Tamarix spp., Quercus robur, Quercus pedunculiflora, Fraxinus angustifolia, Fraxinus pallisiae, liane. Speciile de plop de talie mare domină de obicei coronamentul prin înălțimea lor. În zonele mai joase salcia alba domină biocenoza, formând desișuri de nepătruns denumite renisuri. 10. Specii caracteristice Specii de arbori: salcie albă (Salix alba), salcie plesnitoare (Salix fragilis), plop alb (Populus alba), plop negru (Populus nigra), ulm de luncă (Ulmus laevis), arbuști: soc negru (Sambucus nigra), sânger (Cornus sanguinea), calin
PLANUL DE MANAGEMENT din 27 iunie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/287437]
-
două săptămâni după părăsirea cuibului. 5. Perioade critice Aprilie - iunie 6. Cerințe de habitat Este o specie care se găsește în păduri cu exemplare mature de stejari, carpeni, ulmi și fagi bătrâni și un amestec de zone deschise, pajiști și desișuri, dar poate fi observată și în parcuri mai mari cu arbori bătrâni. Limitele altitudinale la care cuibărește specia sunt determinate de prezența habitatelor cu stejar sau gorun și sunt localizate în principal între 200 și 600 m. Se hrănește atât
PLAN DE MANAGEMENT din 23 ianuarie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/284152]
-
mai roșcată. Își contruiesc cuibul la înălțime mică de până la 2 m, în arbuști mici, dar uneori și la înălțime, în arbori. Construcția cuibului începe la sfârșitul lui mai, iar cuiburile sunt construite pe o mare diversitate de arbuști, desișuri și arbori, totuși, pentru construirea cuiburilor, preferând porumbarul (Prunus spinosa) sau măceșului (Rosa canina) din marginea corpurilor de păduri, dar și salcâmul (Robinia pseudocacia), nucul (Juglans regia) și plopul (Populus sp.) de pe marginea drumurilor sau chiar în livezi de
PLAN DE MANAGEMENT din 23 ianuarie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/284152]
-
depărtare. Cuibul arată ca o ceașcă voluminoasă, pufoasă fiind format din frunze și fire de iarbă, căptușit la interior cu fire de păr și rădăcini foarte fine. Este construit de femelă și amplasat pe sol, de obicei în mijlocul unui desiș de urzică sau printre crengi ori rădăcini uscate, fiind foarte bine camuflat. Ponta este depusă în luna mai și este formată de obicei din 4-5 ouă, mai rar 6, clocite numai de către femelă timp de 13-14 zile. Ouăle au
PLAN DE MANAGEMENT din 23 ianuarie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/284152]
-
zile, în tot acest timp ei fiind hrăniți de către ambii părinți. 5. Perioade critice Mai - iunie 6. Cerințe de habitat Habitatul preferat de către această specie este reprezentat de păduri umede de foioase, cu arbori bătrâni, adesea în alunișuri, desișuri de vegetație abundentă din apropierea apelor. Apare în zonele antropice, precum sunt parcurile și grădinile din localități ce au zone de vegetație densă. Hrana privighetorii de zăvoi este constituită în principal din nevertebrate (furnici, melci), fructe (soc sau coacăze) și
PLAN DE MANAGEMENT din 23 ianuarie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/284152]
-
în: Ediția nr. 1858 din 01 februarie 2016 Toate Articolele Autorului DRUM PRIN VIAȚĂ Am străbătut pădurea,pe poteci abia zărite Și-am reușit deunăzi s-ajung în luminiș, Și-au mai tăcut fantomele urâte, Ce m-alergasera nebune,prin desiș. Ce soare și miros îmbătător Și flori și tril de pasarele, Deasupra,azurul cerului,încântător, Un colț de răi,cu viorele. De s-ar putea din crâng să nu mai fugi Să stai cu fericirea, Sa simti,s-auzi,al
DRUM PRIN VIATA de EDI PEPTAN în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377518_a_378847]
-
ta strabate depărtări Un pas ne leagă printre cuvintele înlănțuite Ale unei lumi de-a pururi învechite. UMBRELE CAILOR În noaptea acelei judecății nesăbuite, Umbrele cailor care tropoteau Păreau tridimensionale la lumina lunii hilare, Ropotele lor încălzeau semicercuri stelare, În desișul acesta ecoul se pierdea în zare. Mă pierdusem în abisul Pădurii spânzuraților, Un semn al durerii, a umbrelor împământenite, A unor suflete chinuite de remușcări zdruncinate, De ce atâtea tristeți păzite și nemărturisite? A unor chipuri care cândva au fost zidite
UMBRELE CAILOR (POEME) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377505_a_378834]
-
iubirii, Deși am devenit o amintire neștearsă, luminând a ta viață, Căldură pentru o inimă înțeleaptă. Mă vei pierde, din lumea aceasta mare, Cu sentimente mult prea banale. Mă voi ascunde din hibernările decimale, Nu vreau, să mă pierd în desișul amorțit, plin de tăceri. Când eu te caut, inima îmi este plină, Cerul îi senin, deși viața îmi este un chin, Mult prea mult, pentru o iubire așa mare. DOR DE ȚARĂ Mi-e dor de lacrima visului, de glasul
UMBRELE CAILOR (POEME) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377505_a_378834]
-
în sat, că și așa afară stătea să se întunece, să mai dăm niște telefoane la București, să aflăm ce mai zic și ei și să le solicităm toate cele necesare. Am ascuns bine instrumentele cele mari și grele în desișurile din apropiere ca să nu fim nevoiți să le cărăm cu noi și am plecat cu gândul să revenim cu forțe și cunoștințe proaspete. Am avut noroc, căci la Institutul din București am mai găsit și după program pe cineva pe
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (6A) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2006 din 28 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378909_a_380238]
-
ani, și pădurea se vindeca din rana pârjolului, era iarăși pădure întinsă, cât țineau depărtările. Dacă ar fi avut cineva ochi și urechi prin aceste păduri fără de sfârșit, ar fi văzut că ele nu erau lipsite de ființe mișunând în desișul lor. Mai pe lângă mlaștini, sau pe lângă pâraie, puteai vedea căprioare și cerbi păscând în voie puțina iarbă neînghițită de întunericul pădurii. Pe colțurile stâncoase ale munților înalți priveliștile erau ceva mai vesele. Pădurea pierdea tăria, apăreau copaci mai pricăjiți. Iar
PĂDUREA ŞI OMUL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1852 din 26 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379903_a_381232]
-
povârnișurilor, se vedeau niște ființe mari, întunecate, cu coarne puternice, cu greabăne fioroase deasupra. Erau bourii. Puteau fi și rudele lor mai cenușii - zimbrii. Fiecare vietate a pădurii își avea rostul ei, avea propriile bucurii, dar și temeri în acest desiș de nepătruns. Nicio vietate nu se putea simți în deplină liniște, nici lupul, nici ursul, nici bourul, nici zimbrul. Cele mai pribegite, de bună seamă, erau căprioarele. Un singur lucru era cu adevărat de temut în această lume a pădurilor
PĂDUREA ŞI OMUL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1852 din 26 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379903_a_381232]
-
căutase de treabă prin pădure, prefăcându-se că trebuie să aducă lemne. Îl înțelegeam foarte bine: el era sortit să rămână mai departe acolo, pe munte, singur-singurel, ascultând cariile din grinzile pereților și vânturile, furtunile, ploile sau zăpezile fluierând prin desișul pădurilor. L-am așteptat în fața cabanei. Simțind ceva straniu în atitudinea mea, Hector, câinele cel negru și flocos apăru de nu știu unde și se înfățișă la picioarele mele, târându-și coada și scâncind. Parcă simțea și el că trebuie să ne
FINAL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379958_a_381287]
-
ALBASRE (5B) Autor: Viorel Darie Publicat în: Ediția nr. 1992 din 14 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Puterea razei albasre (5b) Până la urmă s-a dovedit de mare folos felinarul lui Mihăiță, căci altfel ar fi fost groaznic să străbatem desișurile pădurii, să pășim peste copacii doborâți, peste râpi și văgăuni. Aveam și norocul că, deși ramurile brazilor erau încărcate cu multă ninsoare, pe sub copaci zăpada nu era prea mare și se putea merge lesne. Începusem truda cea mare de a
PUTEREA RAZEI ALBASRE (5B) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379951_a_381280]
-
lucioasă are? Și ce cornițe ! - Da, puiule, Dumnezeu a făcut creaturile Sale să fie minunate, să te bucuri când le vezi în pădure. Să fie lumea cât mai frumoasă, să vină copiii cu drag s-o vadă ! Căpriorul dispăru în desiș. Dar ceva foșni printre tufe. A, nu fusese decât o pasăre, un sturz. Pasăre vioaie, pestriță, se topi și ea repede în tufăriș. Mai încolo, copilul se aplecă și luă în mână ceva de jos. - Ce e asta, bunica ? - E
CU BUNICA LA FRAGI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2315 din 03 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379963_a_381292]
-
pădurea cu stejarii scârțâitori și pensionarul așezat la coada umilinței și-mi continui drumul spre nicăieri. Poate voi întâlni acel Bine mult râvnit și căutat de toți românii până și peste mări și țări, la zile lumină depărtare. Ies din desișul codrului și dau peste o poieniță plină cu tineri care dansează. Par a fi fără nicio grijă. Este doar o părere. De undeva se aude o muzică, care te înfioră. Ea conduce pașii tinerilor fără locuri de muncă, fără viitor
DRUMUL CĂTRE NICĂIERI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2316 din 04 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380065_a_381394]
-
În plimbările lor, câinele mare ciobănesc, Ianoș, îi însoțea adesea și devenise prietenul nedespărțit al copiilor. Străbătuseră împreună potecile pădurii de multe ori înainte de căderea zăpezii și bunicul le dezvăluise multe taine ale codrului și ale viețuitoarelor ce trăiau în desișuri, în scorburile copacilor și în vizuini, sub rădăcinile arborilor bătrâni. Făcuseră împreună câteva adăposturi pentru păsărele și puseseră nutreț pentru căprioare și cerbi. Cu atât mai mare era acum bucuria copiilor în prag de sărbători când așteptau ca pe jar
JOCUL FULGILOR DE NEA de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381798_a_383127]
-
pădurea cu stejarii scârțâitori și pensionarul așezat la coada umilinței și-mi continui drumul spre nicăieri. Poate voi întâlni acel Bine mult râvnit și căutat de toți românii până și peste mări și țări, la zile lumină depărtare. Ies din desișul codrului și dau peste o poieniță plină cu tineri care dansează. Par a fi fără nicio grijă. Este doar o părere. De undeva se aude o muzică, care te înfioră. Ea conduce pașii tinerilor fără locuri de muncă, fără viitor
DRUMUL CĂTRE NICĂIERI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381840_a_383169]
-
Pe el, cel mai bogat și respectat din urbe! Tot mormăind și gemând, își târâia năuc supliciul, nebăgând de seamă c-ajunsese taman în Crâng. Se bucura că zorile nu veniseră și spera că nu fusese zărit... Se-afundă în desiș la odihnă și chibzuială... * -Minunată zi! Însorită și nu atât de înăbușitoare ca cea de ieri! Vezi dac-am pornit-o la drum dis-de-dimineață?! Răcoarea zorilor ne-a iscat și dorința, și rezistența călătorului! Nu credeți?! -O, da! întări monosilabic
HAVUZUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381905_a_383234]
-
adevărat iad pe acest pământ. Pe când Dacii sub Burebista primeau biruri de la puternicii Romani poporul vulturilor cum se numeau locuitorii acelor meleaguri din oceanul indian, înarmați cu sulițe și pumnale, ca și Dacii de fapt, întindeau câte o mână din desiș și înhățau câte un marinar alb oprit pe acolo ca să umple butoaiele de apă ale corabie. Alt carne nu ar fi avut iar stomacul cere. La vulturii care-i înconjurau nu puteau ajunge. Ce mai. Dacii erau un popor viteaz
PĂMÂNTUL VULTURULUI de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381938_a_383267]
-
apărea câte o vită nu prea prosperă, câteodată vreo doua-trei oi, sau vreo capră. Păsări nu erau prin curte, dar erau destule prin Deltă, trebuiau doar vânate. Mult mai mare animație era pe terenul de pășunat de la marginea satului, de lângă desișul de maquis. Acolo, pe imașul de pășune, se vedeau multe vite la păscut, sau câte-un vițeluș zburdalnic alergând cu coada pe sus. Apoi, apăreau o mulțime de copii alergând după vite, ori, cel mai adesea, jucându-se. Dincolo de aceste
FĂCLII PE NIL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1487 din 26 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382046_a_383375]
-
și fără să vreau aș urca pe piscurile lor sărutând-le pe fiecare în parte. Terminat m-aș prăbușii în valea pântecului tău speriat de atâtea atingeri și când aș ajunge la originea lumii aș fi cu totul pierdut în desișul suspinelor rostite necontrolat. Referință Bibliografică: MARNA, cartea dragostei, fragment / Anghel Zamfir Dan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2353, Anul VII, 10 iunie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Anghel Zamfir Dan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
MARNA, CARTEA DRAGOSTEI, FRAGMENT de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380409_a_381738]
-
trage izvoarele limpezi ale inspirației, din câmpiile înverzite ori din nopțile cu “lună luniță/ ca o aluniță”, “lună lunișoară/ ca o tămâioară/”, din mirosul frunzelor de nuc ori din freamătul mestecenilor, dar mai ales din codru! „M-aș ascunde în desișul pădurii,/ printre crengi uscate,/ m-aș aciui/ ca o ciută fugărită de glonț/ încolăcindu-mă în juru-mi/ mi-aș acoperi fața cu părul/ m-aș face una cu frunzele,/ una cu viețuitoarele speriate/ una cu lutul reavăn/ cu zăpada căzută
EDITURA SEMNE 2015// AUTOR DORINA STOICA de DORINA STOICA în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380496_a_381825]
-
necazul și-a lui apăsare. Așteaptă, supuse, să fie călcate De tălpile fine și vindecătoare, Când iarba și rugul se-nchină, uscate, Și cântă un imn spre o zi viitoare. Când noaptea-și trimite străjerii de stele De pază-n desișuri ce tremură sumbre, Lumina din tainița inimii mele Ucide sclavia stăpânelor umbre. Cărările inimii-s, azi, luminoase, Că umbra se-ascunde în noaptea adâncă Și visele îmbobocesc, preafrumoase, Ca floarea-de-colț pe nevrednica stâncă. Pseudonim literar - Bonnie Mihali Referință Bibliografică: Cărările
CĂRĂRILE INIMII de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379605_a_380934]
-
sa de a se exila de lume, în liniștea naturii, a pădurii: Ia-mă de mână și du-mă în verde, / Să uit și să iert micimea umană, / Sărută-mă lung, de parcă m-ai pierde, / Și-apoi să mă lași desișului hrană.” Însă, după acest rămas-bun, revine cu o ultimă dorință și cu speranța revederii...: „Mă lasă-n pădure, dar ia-mi, până pleci, / Toată iubirea de foc de pe buze... Când căuta-mă-vei sub umbrele reci, / Te voi primi cu
LA BRAȚ CU IUBIREA PRIN LUME de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381475_a_382804]