670 matches
-
adevărate, Nu știu a-l desluși, of, minunate. Nu știu cum a-nceput deodată totul, Însă iubirea sincera și-arată rodul. Dintr-un sărut pe-obraz, nevinovat, Simțul ni s-a trezit, ne-am atașat. Azi ne e greu a sta mult despărțiți, Sigur de Sus noi doi ne-am fost sortiți. Referință Bibliografică: Talisman / Maria Cristina Pârvu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1894, Anul VI, 08 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Maria Cristina Pârvu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
TALISMAN de MARIA CRISTINA PÂRVU în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377999_a_379328]
-
dincoace de Prut, am descoperit două repere pentru generația liceenilor și studenților, două modele care pun în slovă grai liric românesc, două tinere creatoare de poezie autentică prin care edifică un pod lingvistic și spiritual între cele două țări încă despărțite: Ana Maria Gîbu din Dorohoi și Alexandrina Vlas din Bălți, Basarabia. Despre prima domnișoară am avut inspirația și onoarea să scriu în urmă cu vreo doi ani, să o cooptez în una dintre antologiile de colecție ale editurii Națiunea, să
SĂ READUCEM ROMÂNIA MARE LA FOSTELE HOTARE” – ALEXANDRINA VLAS DIN BASARABIA de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1654 din 12 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379617_a_380946]
-
-l are anticitatea, va fi un instrument destul de bun pentru dezvoltarea inteligenței lor. Ceea ce nu ne convine așadar în maniera d-a vedea a organului guvernamental este confundarea acestor sfere deosebite, este amestecul învățămîntului clasic cu cel real. Sferele trebuiesc despărțite odată pentru totdeauna, precum se desparte facultatea de medicină de cea de drept. Desigur trebuiesc împuținate liceele, desigur trebuiesc școli reale. Dar numai nu confuzie și amestec între sfere cu totul deosebite ale activității inteligenței. Scopul practic al învățămîntului real
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
se retrag, toți fiii lui Urizen numaidecît Se strînseră-n groși nouri, lăsînd urgia lui Luváh Mînia să-și reverse pe el însuși și pește Omul Veșnic. Deodată jos căzură ei cu toții în Spațiu neștiut, Adînc, oribil, fără Capăt, de Beula despărțit, departe dedesubt. 535 Chipul Omului a devenit nedeslușit, deschis durerii Într-un îngrozitor neant flămînd, și nimeni în ținuturile sale nu poate ca să meargă 48. Ierusalim, Emanația să, a devenit ruină, Micuții ei uciși sînt pe la colț de străzi 49
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Înălțat la cea dinții intrare-a sălii lui Urizen. Cînd Urizen se-ntoarse de la nemăsuratele-i călătorii și trude, Coborînd, ea lîngă el se așeza, în mantiile-i83 Luminoase-nfășurîndu-l. Uimit și Încurcat privi Întunecoasa-i silueta care acum de el fusese despărțita; se-nfioră și amuțit rămase 205 Pînă ce mîngîierile și lacrimile ei îl readuseră la viață și la bucurie. Două voințe-aveau, două intelecte, iar nu ca-n vremurile de demult. Această simți Urizen, și în tăcere se-afundắ în tristă meditare
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
sînge închegat, luptînd ca să fim izbăviți din lanțuri. Ea se lupta-n zadar; dar nu la fel Urthona se luptă; fiindcă eu, țîșnind, 105 Albastră umbră,-ntunecoasă, groaznică, ieșit-am în văzduh din Nările Lui Enion ce răsuflau, de Enitharmon despărțit. Urlat-am de durere. Și te-am privit cum putrezeai pe Stînci. Din mila am plutit deasupră-ți; și străjuit-am leșu-ți groaznic Din fața Vulturilor Mîncători de Stîrv 124 ai afunzimii; și-atunci de ce-mpotriva-mi 110 Să te minii, care
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Mîntuit în Mistuire nu putea intra. Atuncea prins-au Plugul fiii lui Urizen; îl scuturară De rugina vremilor; toate podoabele-i de aur și argint și fildeș Iar străluciră peste nemărginitul cîmp unde toate noroadele Se-ntunecară că Țarina în despărțitele cîmpii părăginite în care buruiana 295 Triúmfă în ruina-i; ei luat-au hamurile De pe zidurile-albastre ale cerului, răsunînd clinchete de stele, împodobite Cu minunată artă, pe care îngerii o cercetează 317, lucrarea Demonilor Cînd Cerul și cu Iadul luptară
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
cel Veșnic Șezu cu bucurie la ospăț, și vinul Veșniciei 620 Fost-a adus aici de flăcările lui Luváh toată ziua și noaptea toată. Și Mulți Oameni Eterni șezură la sărbătoarea cea de aur să vadă Chipul de femeie acuma despărțit. Cutremuratu-s-au în fața grozăviei Născute nu pentru desfătarea și-amuzarea Omului, ci pentru ai sorbi toate puterile. Plîns-au cînd își văzură umbrele; își spuseră unul altuia: "Acesta e Păcatul: 625 Aceasta-i lumea Generării;" își amintiră zilele de-odinioară
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Se joacă-n ale sale surîzătoare raze dînd spre a crește semințele vieții, Si proaspătul Pămînt în raze răspîndește zece mii de mii de izvoare ale vieții. Urthona înviat-a în puterea să, acum el nu mai este 850 De Enitharmon despărțit, si nu mai este a lui Los năluca. Au unde-i Spectrul Profeției? unde himerica Fantasma? Plecat-a: și de pe Zidurile năruite Urthona se înalță În toată-a să putere de demult că să-ntocmească-armura cea de aur a științei 339
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
în abis. Doar Spectrul lui Urthona va cădea pînă la Enion, cea din Abis (Vala, I, 507-524). Tharmas îl va privi pe Urthona căzînd, moment în care Urizen va cădea în Ulro, "Spațiu neștiut,/ Adînc, oribil, fără Capăt, de Beula despărțit, departe dedesubt" (Vala, I, 533-534). Acesta este, in sinteză, mecanismul căderii, în care momentul crucial este închiderea Porții Limbii, care pare a aminti de episodul heteroglosiei, încurcarea de către Dumnezeu a limbilor Pămîntului cînd oamenii au încercat să construiască turnul Babel
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
domni că un monarh;/ Acolo nu domneai; acolo încă domnească-nvingătorul tău,/ Așa cum hotărît-au sorții bătăliei, plecînd din/ Lumea Nouă, cea din care s-a izgonit prin propria-i osînda,/ Cu tine de acum nainte-mpartă domnia/ Peste lucrurile toate ce despărțite sînt prin hotarele-Empyreului,/ Cetatea Lui pătrată, de-a ta orbiculara Lume.") "Cetatea cea pătrată" aparține, așadar, lui Dumnezeu, în vreme ce "Lumea orbiculara" aparține lui Satan. 77 (ÎI, 169) TRIUNGHIURI, CUBURI: Platon arată că atomii nu sînt materie propriu-zisă, ci forme geometrice
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
podoabe" de aur, argint și fildeș: "Atuncea prins-au Plugul fiii lui Urizen; îl scuturară / De rugina vremilor; toate podoabele-i de aur și argint și fildeș / Iar străluciră peste nemărginitul cîmp unde toate noroadele / Se-ntunecară că Țarina în despărțitele cîmpii părăginite [...]". Astfel, semnificația să este una compozita: este un instrument al războiului (este de fier) "intelectual" (este ținut de mînă puternică a lui Urizen, cf. Vala, ÎI, 119; și are podoabe de aur), dar și al războiului arhetipal-"bipolar
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
viens! Je ț’aime). Gaston și Hélène încearcă să evadeze, dar sunt recapturați. Act III. Tabloul 1. Haremul palatului. Hélène, închisă în harem, urmărește dânsul concubinelor. Emirul sosește și îi spune că dacă cruciații vor ataca, ea va fi decapitată. Despărțita de iubitul ei, desfide moartea (Que m'importe la vie /Mes plaintes șont vaines!). Se aude zgomot de luptă și Cruciații sunt deja în Ramla. Gaston, care reușise să scape, intră în harem s-o caute pe Hélène. Din păcate
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
cu porumbeii spioni... (pauză lungă) Gh. P. unu: Și? Gh. P. doi: Mi-a spus, simplu, rîzînd, că a știut din prima că amîndoi mințim..., dar că pentru el asta n-avea importanță... Pentru el, important era să ne știe despărțiți, suspicioși și înfricoșați... Asta era misiunea lor...; să ne bifeze ca pe niște "obiective cuminți", adică plesnind de frică. Gh. P. unu: ...Da, așa e... Și, totuși, nu înțeleg de ce trebuia să te înfricoșeze pe tine...! Gh. P. doi: Îți
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
o „erezie a vieții elegante”, iar lui Musset i se pare că vede În dandy, la 1831, un superficial, un amator de cai și câini, un egocentric fără de suflet. Ce se petrecuse În fond? Apele dandysmului francez nu erau Încă despărțite și limpezi, cum, de altfel, nu se va Întâmpla niciodată În chip radical. Iar cei care le tulbură sunt În primul rând tinerii scriitori și artiști. La 1830 plutea În aerul Parisului duhul unei duble răzvrătiri, ideologic oarecum contradictorie. Simplificând
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
aici, Într-o nouă paradare. Întâi: În armata scriitorilor-oșteni au intrat, spre marea noastră surprindere, și câțiva dandy. Byron, Cravan, Custine, D’Annunzio, Drieu La Rochelle, Maiakovski, d’Orsay, Vaché, semn mai mult decât limpede că apele nu sunt clar despărțite atunci când e să cântărești eroismul războinic. Chiar dacă faptele de bravură ale lui Vaché sau Cravan nu vor atinge niciodată ecoul gloriei lui Cervantes sau a colonelului Lawrence, de pildă. Chiar dacă pe câmpul de luptă dandy-i nu uită nici măcar o
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
adevărat "superior" care era comunismul. Socialismul se caracterizează deci, prin puternice remanențe burgheze legate de poziția muncitorilor față de mijloacele de producție; o dezvoltare economică de ansamblu slabă; lipsa de libertate a ființei umane și inexistența (încă!!!) a omului nou, complex, despărțit definitiv de atavismele trecutului său de mii de ani. Oricât de porniți au fost împotriva trecutului, "tovarășii" și-au dat seama că nu pot ajunge direct din feudalism în comunism, adică nu pot impune dintr-o dată "binele" general asupra "răului
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
către Rai (vezi C. Brăiloiu, 1981; I. Ciubotaru, 1999; I. Ghinoiu, 1999; S. Larionescu, 2000; S.F. Marian, 1995). Alte texte vorbesc despre traversarea unei ape uriașe, traversare care implică o confruntare cu figuri mitologice psihopompe: bradul, șoimul, vidra, șarpele: Sufletul despărțit./ De multe mâhnit/ Pleacă și se duce,/ Marea o ajunge./ Vinea marea, mare/ Vine-n turburare/ Greu urlând/ Și urducând,/ Toate spăimântând, ș...ț/ Iar În râpa mărilor,/ Unde-i bradul zânelor/ Trecătoarea apelor/ Sufletul stătea/ Și mi se ruga
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
opération par laquelle est généré le sens, tandis que le processus de la métaphorisation est exprimé par l'hiatus introduit dans le texte par ce graphème. " Notre traduction.) 1387 V. Idem, p. 138 : " Versul nu este deci alcătuit dintr-o propoziție, despărțita în două de semnul de pauză, ci din două propoziții, între care linia instituie o despicătura care este, în termeni blagieni, locul misterului, al minus-cunoașterii, semnul de pauză fiind de altfel unul și același cu semnul minus din matematică. Par
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
limbii primare, protosau străromâne, premergătoare despărțirii celor patru dialecte (daco-, megleno-, istro-român și aromân). În ceea ce privește limba "străromână", cele mai tipice trăsături ale limbii române se găsesc în toate dialecteleîn epoca de formare a limbii române, strămoșii noștri nu erau încă despărțiți, exista o comunitate geografică în continuitate a celor ce vorbeau această limbă. În epoca menționată, încă nedivizată în patru dialecte, dăinuia (exista) limba străromână. Dezvoltarea în același sens a dialectelor (cele patru) presupune o comunitate geografică pentru (a) străromâni, a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și voievod, adică conducător militar. Întemeierea statelor medievale românești a însemnat trecerea de la "țară" (terra) la stat (regnum).1 De ce au fost două state românești ? În legătură cu întemeierea statului, la români, se pune problema: de ce au fost două state medievale, rămase despărțite timp de secole ?! Nu este vorba la noi despre o împărțire pe provincii istorice, republici sau landuri, ca în Italia sau Germania, ci de o dualitate statală medievală românească. Una din cauzele despărțirii, consideră Panaitescu, a fost aspectul geografic al
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a gândit, s-a gândit... IONEL Cum fulgii-n mii de lături Tot cad, s-așază-n pături! În strai de nuntă strălucit Cerul natura a-nvelit. [ECO] Învelit, învelit... IONEL Dar eu și cerul iarăși În chin suntem tovarăși, Căci, de mirese despărțiți, Suntem cu dorul logodiți. [ECO] Logodiți, logodiți... PARTEA A TREIA VÎNTUL Ieșiți dar voi frunze Și semănături Țreziți-vă cânturi în lanuri, păduri Eu brazii îi scutur, În aer mă scald, L-încarc cu miroase, Cu sufletu-mi cald. Și tot
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
gândit, s-a gândit... IONEL Cum fulgii de zăpadă S-așază în grămadă! De lume ceru-i îndrăgit Și-n strai de nunt-o a-nvelit. ECO Învelit, învelit... IONEL Dar eu și cerul iarăși La chin suntem tovarăși Căci de mirese despărțiți, Suntem cu dorul logodiți. ECHO Logodiți, logodiți... DORUL (alt; recitativ) Un om pe culmea mea senină, de unde caut lumea preste tot? Păstorul turma ce-și lasă e-al meu de acum pe vecii vecilor. La ce visezi mâhnit așa? IONEL
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
drept de-a moșteni părintescul scaun de domnie. Având Constantin Tichus soție legiuită cu cununie, bulgarii făcură ce făcură ca să despartă căsătoria aceasta, iar drept dovadă și spre a liniști pe-mpăratul Teodor [î]i trimiseră la Constantinopol pe nevasta despărțită, pentru a slăbi toate scrupulele ce le-ar fi avut contra propunerii lor. Împăratul se și-nvoi într-adevăr, predete pe fiica sa Irina pentru a se face căsătoria propusă și de atunci încoace fu pace si liniște între bulgaro-romîni
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
declară că e gata a cădea la învoială printr-un tratat de pace și de amiciție, cu condiția însă de-a i se restitui soția sa întîia, esclusiv legitimă care de atunci petrecea închisă la Niceea. Împăratul încuviință propunerea; soția despărțită, acum eliberată, a lui Terteres se întoarse la Tîrnova, iar el se obligă de-a trimite imediat pe sora lui Asan pe teritoriu romeic ca să dispuie împăratul de dânsa cum va voi, o făgăduință pe care o și împlini în
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]