790 matches
-
aceeași disperare. Cum dintre tot ce ți se impune acesta este cel mai rău lucru. Nu doar să fii cum te fac, ci să ai senzația că îți dictează. Dacă nu ești aliat cu cineva puternic, cu siguranță ajungi să disperi până la urmă și gura ta ajunge să bea sânge. Paslavici a ieșit afară pe verandă în halatul ui albastru și m-a întrebat cu blândețe dacă nu voiam ceva de băut. Ba da, am spus. Eram foarte îngrijorat în privința acestui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
zece, străduindu-mă, acum cât am pe pagină aspectul fizic al lui Seymour, să găsesc o cale de a-l înfățișa ca atlet și sportiv, fără a-i irita prea mult pe cei ce detestă sporturile și jocurile fizice. Sunt disperat și scârbit, zău așa, constatând că nu pot începe capitolul ăsta fără o scuză. Întâmplător, fac parte dintr-o catedră de limba și literatura engleză care numără printre membrii ei cel puțin doi poeți moderni, a căror faimă tinde să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
Și totuși, iar la această concluzie am ajuns pentru a suta oară, eram complet neputincios. Și totuși, reluând lucrurile pentru a o suta și una oară, nu puteam să nu mă gândesc la Honor și, având toate motivele să fiu disperat, undeva, printr-o fisură minusculă, se strecura o rază de speranță care transforma labirintul întunecat al gândurilor mele haotice într-un crepuscul palid. Firește că mintea mea se întorcea neîncetat, fascinată, la aspectul incestului. Chiar m-am dus la bibliotecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
-l văzuse pe George plutind inecat. Și acum, era stăpânită de convingerea că lui George i se întâmplase ceva groaznic. — George era într-o stare teribilă, spusese Gabriel. — Eu l-am găsit destul de mulțumit de sine, îi răspunsese Brian. — E disperat, știu eu, haide măcar să-i telefonăm, te rog. Brian formase numărul de telefon al lui George, dar nu primise nici un răspuns. Și atunci Gabriel îl implorase să se ducă până la George, să vadă dacă nu cumva înghițise, voit, o doză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ploi, ale Cirenaicii, dar ce au ei în comun? Ce anume propovăduiesc ei care să poată constitui o școală structurată, coerentă și demnă de acest nume? Din nefericire, nimic. Mai rău: Hegesias, de exemplu, trece drept un pesimist înnăscut, un disperat de primă clasă cu retorică eficace și perfidă, în așa măsură încât i se pune în seamă o epidemie de sinucideri care l-a determinat pe Ptolemeu să-i interzică învățăturile. Nu prea vedem cum Hegesias și ai săi pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
viziunea lui asupra lumii. Câteodată, când el și Sheba vorbeau sau se uitau la tablouri, el se ridica brusc, se ducea la fereastra atelierului și comenta forma norilor sau purpuriul amurgului. Odată, într-un moment care trebuie să fi fost disperat, a pus mâna pe materialul aspru al draperiilor muștar ale atelierului și a zis, „interesant material“. Pentru mine e destul de evident că aceste izbucniri de vorbe spirituale și mirări erau cum nu se poate mai calculate. Prin asta nu vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Habar n-aveam că era pacienta ta și că de-aia a trebuit să fugi așa seara trecută. Cred că locul e cotropit de ziariști. Trebuie să fi fost Îngrozitor. —Numai puțin. Cred că sunt miliarde de paparrazzi pe-aici, disperați să-i facă o poză când iese din spital. Dar nu era pacienta mea. A, pardon, păreai atât de agitat când ai plecat. Am presupus și eu... Nu, era altceva. Părea complet epuizat. —Sam, tu ai mai dormit În ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
cugetare profetică? România va învăța de la Rusia bolșevică, peste doar câțiva ani, cum se poate distruge o societate în temeiul unui nou „ideal de împrumut“, de această dată integral fals. Dar Emil Cioran nu este singurul intelectual român care a desperat din cauza „destinului nostru minor“ și a profețit sfârșitul unui regim epuizat sub raport social și politic. De unde concluzia că ideile regeneratoare nu sunt întotdeauna produsul energiilor vitale. Într-o țară în care trecutul este „timp fără istorie“, disperarea față de destinul
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Considerații de profesionist al pedagogiei, posesor al unei vaste experiențe în acest domeniu și pregătit să abordeze critic realitățile respective. Un aer melancolic plutește peste unele pagini, scrise pesemne la contactul cu aspecte deloc entuziasmante ale lumii noastre. Autorul nu disperă însă, găsind mereu o cale de transgresiune a impasului. Lumini și umbre se îngemănează peste tot, dar sfârșesc prin a nutri un discurs pozitiv, născător de speranță. O meditație preambulară despre lipsa de răsplată a muncii educatorului, înscrisă ca moto
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
Țuțea - „cet ami génial”. Suferă, încă de acum, de insomnie și, spre sfârșitul vieții, va justifica filosofia lui de viață prin această maladie atroce care l-a urmărit permanent. Suferă, de asemenea, de trândăvie, nu-i place să scrie, e disperat, nu mai crede într-o ierarhie a valorilor, în modele și, pentru a denunța toate acestea, începe să se confeseze, în scris, bineînțeles. Scrie, în fine, ca să nu se sinucidă. Scriitura lui Cioran este de la început un spectacol intelectual și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286266_a_287595]
-
îi detestăm pe străini, biete ființe care s-au realizat” (22 februarie 1991 Ă 582). Or, poziția aceasta, a detestării străinilor, este înainte de toate poziția lui Cioran, care nu-i implică deloc pe români. În fine, de observat și altceva. Disperat de neputința românilor de a fi și de a face istorie, Cioran le neagă violent, în tinerețe, rațiunea de a fi. Timpul i-a vindecat această ură, dar dacă într-o vreme transformase anonimatul în orgoliu, acum tonul alb ascunde
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
totul pentru a se despărți, Cioran acordă imposturii (și, prin urmare, ipocriziei) nu sensul unei mistificări deliberate, ci expresia existențială a unui neajuns. Vidul pe care și-l radiografiază este consecința acestei neputințe de a fi ceva. În fața acestei fatalități, disperă și, uneori, privește cu acea seninătate definitorie pentru umor, care e, deopotrivă, detașare și ruptură de sine. În fond, lipsa de convingeri, de credințe, de crezuri atrage după sine o desubstanțiere a sinelui până la conștiința propriei stranietăți. E dezamăgit că
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
sincere cu oamenii, își spune, cu siguranță că m-aș fi lipsit de ideea de Dumnezeu” (I, 161). Așa, rămâne să se salveze căutându-l pe Dumnezeu. Căutând harul extazului. Dacă trăiește singur, ca în pustiu sau în peșteră, Cioran disperă: „Aproape nu mai pot înainta în deșertul meu, mă simt complet steril, blocat în punctul cel mai de jos al ființei mele. Doar harul ceresc mă mai poate salva. Cu condiția să am puterea să-l implor sau măcar să-l
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
o viață plină de fericire, este activ și se raportează în permanență la valori universal valabile. Valori adevărate non negociabile. Un om puternic învață să negocieze cu stresul. Încearcă să-l controleze și să-l înlăture. Înainte de a ajunge să dispere, va cauta o cale de a ieși din dificultate. Greutățile îl vor căli și îl vor face o persoană mai bună care să aprecieze la adevărata valoare tot ce viața îi oferă. Un om care nu știe cum să-și
Manual de citire rapidă by Silviu Vasile () [Corola-publishinghouse/Science/1653_a_2982]
-
ajutat de un coleg care se angajase și el pentru aceeași treabă, dar la Botoșani, și la rândul lui nu știa să cânte la clarinet. Timp de câteva luni am umblat cu buzele umflate din cauza suflatului în trompetă și eram disperat că nu reușeam să trec de do2. în anul următor am ieșit cu formația de copii la un concert, în parc. Era destulă lume, părinții copiilor, bunicii, etc. După ce am repetat noi de vreo trei ori cele două piese învățate
Festivalul Internaţional de Fanfare by Aurel Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1310_a_2193]
-
urmă Karli va muri și mai înainte de asta o să mai avem încă un punct culminant. Știți ce este aia, un punct culminant? E ca o duminică în iad, este contrariul unui banc, o presimțire veselă a sfârșitului. KARLI (începe să dispere): Nu mai vreau în nici un iad mai mare. EA: Ia te uită, iubire, găgăuță ăla mai crede încă în iad. EL: Trebuie să recunoști, comoara mea, că azi te-am dus la cel mai bun spectacol pe care îl poate
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
ploi, ale Cirenaicii, dar ce au ei în comun? Ce anume propovăduiesc ei care să poată constitui o școală structurată, coerentă și demnă de acest nume? Din nefericire, nimic. Mai rău: Hegesias, de exemplu, trece drept un pesimist înnăscut, un disperat de primă clasă cu retorică eficace și perfidă, în așa măsură încât i se pune în seamă o epidemie de sinucideri care l-a determinat pe Ptolemeu să-i interzică învățăturile. Nu prea vedem cum Hegesias și ai săi pot
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
poate convinge bătrânul tată. Dar decizia ei nu poate fi respectată, trebuie să rămână în tabăra grecilor, unde Diomede o curtează insistent. Până la urmă o va câștiga, nu fără ca femeia să regrete, cu durere, trădarea pe care o comite. Troil, disperat de pierderea celei îndrăgite, cunoaște un deznodământ identic cu cel din Il Filostrato. Rolul acordat destinului este primordial, zeița Fortuna guvernează totul și nimeni nu poate scăpa influenței ei pozitive sau nefaste.963 Întâlnirea lui Troilus cu Cresida este asemănătoare
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
din aceeași familie cu Eddie Mars și Clark Brandon), condiționând preluarea cazului de simpla găsire a lui Les Valentine. Acesta, un jucător înrăit, scrisese o poliță în valoare de o sută de mii de dolari, iar apoi dispăruse. Lipshultz e disperat pentru că lipsa banilor fusese observată de patronul clubului, care-i dăduse un ultimatum pentru a acoperi pierderea. Cazul pare simplu, chiar banal, dar ițele se încurcă: Les Valentine se dovedește a fi chiar ginerele milionarului Blackstone, iar soția acestuia, Muffy
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
precedent, devin din nou dependenți și descoperă că nu mai reușesc a doua oară. Este valabil nu numai pentru cititorii cărții, ci și pentru cei pe care-l consiliez. în urmă cu câțiva ani, m-a sunat un bărbat. Era disperat. Ca să spun tot adevărul, plângea. Mi-a spus: „Vă plătesc o mie de lire dacă mă puteți ajuta să nu mai fumez o săptămână. Știu că dacă supraviețuiesc o săptămână voi fi în stare să mă las", l-am răspuns
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]
-
acționând că un mediator între Franța, Spania și Vatican. Cu toate acestea, visa mult mai mult decat poziția de nunțiu papal. Victor Cousin, în lucrarea Secret History of the French Court under Richelieu and Mazarin scria:"se simte ca este disperat pentru că este înconjurat doar de persoane timide și mediocre: găsește energie, fermitate și consistentă numai în Franța".<footnote Victor Cousin, Delisser și Procter, Secret History of the French Court Under Richelieu and Mazarin, Victor Cousin, Delisser and Procter, Londra, 1859
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
retragă rușinos pe Muntele Mare. "Atât a fost de brav Roman!" râd de el locuitorii din nord est. "Când vorbesc documentele, armele ar trebui să tacă!" repetă plin de înțelepciune Majestatea Sa Keops al XXIX-lea, regele din Rolanda (Rülland), disperat că se află descoperit, întrucât tocmai acum glorioasele sale armate se găsesc departe în sud, unde au fost trimise să anexeze Republica Zo'kuku. Documente străvechi dovedesc fără putință de tăgadă că Republica Zo'kuku aparține de drept Rolandei. (15
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
psihologie a milogelii”, cu cunoscuta „pasivitate și așteptare depresivă”; iar „oboseala, lehamitea și lentoarea noastră ancestrală sunt dușmani mai redutabili decât clasa politică”. Preiau din mesajul doctorului Covic: „criza societății civile este mai dăunătoare decât toate celelalte; dar să nu disperăm, este multă, multă nevoie de oameni ce pot dinamiza spiritele și găsi soluții”. Nu stau mai bine nici cei de peste Prut. Profesorul Ion Negură, de la Chișinău, Îmi relatează: „De fapt, eu văd un pic altfel situația: «eternitatea moare la sat
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
că aceste evenimente trebuie să fi avut repercusiuni mai ales asupra țării dvs., știm foarte puțin despre acest lucru. Și cu toate acestea, acum urmează să vă decideți dacă trebuie să rămâneți sau nu la Chicago! Poți într-adevăr să disperi în Europa, dar nici nu aș putea să mi-i reprezint pe Eliazi ca americani! În pofida tuturor dificultăților, vă integraserăți atât de bine în mediul parizian 1. Unul dintre unchii mei a plecat în Statele Unite la vârsta de 30 de
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
căuta. Acum, fiind pe patul de moarte, Dion simțea că a venit momentul să-i dezvăluie ceva mult mai important. Îi mărturisi așadar că și pentru el acea întâlnire din oază a fost un adevărat miracol, deoarece și el era disperat și în criză. Și el se simțea nefericit și neîmplinit, incapabil să se ajute de unul singur, de aceea pornise și el la drum după ajutor. În noaptea când s-au întâlnit în deșert și Dion era în căutarea unui
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]