476 matches
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > MAMA A PLECAT LA CER Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 838 din 17 aprilie 2013 Toate Articolele Autorului Un vultur despletește-o noapte nouă Un corb desface aripi peste soare O cucuvea își taie somnu-n două Și mama nu mai poate...astăzi moare... Și am lipsit de lângă ea când luna Abia șoptea pe-o margine de lume E dusă mama pentru
MAMA A PLECAT LA CER de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 838 din 17 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345907_a_347236]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > IELELE Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1174 din 19 martie 2014 Toate Articolele Autorului a coborât primăvara prin văi și prin munți despletită în râuri de ape fuge nebună prin nopți stelare și-amestecă blând văzduhul albastru cu ochiul din noi mâinile noastre vin înapoi și se-mpreuneză sub razele lunii dar ne-mpiedică un râu pe al cărui mal sub stele joacă-n
IELELE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1174 din 19 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347903_a_349232]
-
grei, ce-i arunca adâncul plângând în ochii mei. și când a despărțire o rază-ncet pierea, și roșu era cerul, bronzată glezna mea, cu buzele încinse de dor și așteptare, am sărutat lin marea, o castă sărutare. mi-am despletit lung părul, ca vântul să mi-l bată să uit ce-a fost durere, să uit ce-a fost odată. logodna din principiu se va porni în zori când undele albastre vor deveni viori. dar pașii fără știre mergeau pe
CRISTINA EMANUELA DASCALU de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1275 din 28 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347482_a_348811]
-
prin timpan să-mi răsune, să-mi curețe, vindece rătăcirile și durerea... aud bucuria dar... am închis o clipă poarta. a fost teama trecătoare de săbii încolăcite în jurul durerii. noduri peste noduri s-au născut. noduri marinărești... învăț să le despletesc încrâncenarea. flori de piatră cresc în jurul crucii pe care o port. nu știu să le aranjez sub forma unei piramide solide. ridic mereu brațele prea devreme. melcul mi-a spus că vrea să-și vândă cochilia. îi caut versuri potrivite
CĂLĂTORIA MELCULUI (POATE 2) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 732 din 01 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348777_a_350106]
-
de atâta mult iubire ce ne-a fost-a ... AMĂGIRE ... ne ucide clipă arsă, la fel lacrima ce varsă mai incet și mai încet ... o iubire de poet ce există-n fiecare până când ... lumină moare ... GEM FRUNZE... Gem frunzele toamnei despletite pe ălei ... Sângele doare trecând dincolo de mine în trupul tău atât de aproape încât umbră lui mă spală de păcatul de a te fi cunoscut. Gândurile mele te mângâie în somn, în somnul acela care nu mai vine, care doar
CLOPOTE SURDE (POEME) de LELIA MOSSORA în ediţia nr. 759 din 28 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348872_a_350201]
-
se împleteau cosițele fericirii, observă că clinchetul clopoțeilor se auzea din ce în ce mai îndepărtat. Abia apoi își puse întrebarea:,,Ce se întâmplă?” Realiză într-un târziu că a fost pierdută din sanie și acum era cufundată în noianul de zăpadă. Noaptea își despletise deja fuiorul, iar în acel întuneric înfricoșător albul ce sclipea deasupra pământului o orbea parcă, o făcea să-i lăcrimeze ochii. Zgomotul fulgilor de nea răsuna în inima sa împletind un fir de teamă peste alaiul visului de mai înainte
MOVILA MIRESII, SATUL MEU, RĂDĂCINA MEA... de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 407 din 11 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346742_a_348071]
-
cât vom oferi mai des afecțiune aproapelui, cu atât vom fi mai fericiți, mai implicați, mai energici și parcă uităm să mai îmbătrânim! De fapt, sufletul ne este din ce în ce mai tânăr, mai înțelept, mai interesat de adevăratele valori ale vieții. Să despletim din suflete frigul singurătății și al izolării de lume, să-l legăm de sania iernii și să o împingem pe pârtia timpului hăăăt! departe... Să ne încărcăm brațele de flori și mărțișoare ale iubirii, respectului și admirației și să le
SOL VOIOS DE PRIMĂVARĂ de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346795_a_348124]
-
trimiteau comandanții lui? - Dacă-mi spui, o să știu, și dintr-o mișcare s-a urcat deasupra ei. Ia zi-i afurisito! De ce?... - Ca să fiu alături de tine. Leana reușește să se desprindă din strânsoare, se ridică și, cum părul îi era despletit ca al rudăreselor, îl prinde cu mâna, apoi i-l trece pe la mustața lui Costică. Îl apasă pe grumaz și-i spune prin hohote de râs. - Pentru asta... Ești mulțumit? Acum trecuse ea deasupra, și-l gâdila în apropierea buricului
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
al acestei lumi nu mă lovi vântule adu-mi timpul de aur, adu-mi acele vremi când fugeam prin serile mistice de mână cu iubita prin amfiteatrul raiului și mi se părea că toată lumea e numai a noastră când o despleteai ca pe-o zână, răspândind fuiorul părului peste sufletul meu în acea dimineață a iluziilor nu mă lovi vântule cu spicul de ploaie al acestei toamne lasă-mi fântânile cu izvoarele limpezi să calc pe cumpenele lor s-aud cum
ELEGIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 658 din 19 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346435_a_347764]
-
fierbinte, din aducerile aminte, cuib de gânduri și cuvinte, despre noi și cele sfinte. Despre ce puteam sa fim, mai-nainte să vorbim. Ne prefacem în tăceri, cu privirile spre ieri, vitregiți de primăveri. Vară cu miros de pâine Vară despletită-n holda pârguită, sângerând de maci, pentru cei săraci, pentru buni și răi, credincioși și atei. Pentru bobul sfânt, veșnic legământ, crescut în pământ. Te-or culege mâine, tu miros de pâine, vatra luminând, chipul mamei blând, șoptind un descânt
PRINTRE ANOTIMPURI de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348277_a_349606]
-
Acasa > Poeme > Rasfrangere > RĂDĂCINI DE GÂNDURI Autor: Mirela Stancu Publicat în: Ediția nr. 944 din 01 august 2013 Toate Articolele Autorului Mă îngrop în propriile-mi simțuri Cu părul despletit în pământ... Cu brațele-mi amorțite de lanțuri, Suprim orice cuvânt... Nu suport greutatea răbdării, Furtuni de fluturi răscolesc pe alocuri, Viermuiesc clipele disperării, Destram orice vis în rădăcini de gânduri... Pe pulpe-mi se stâng freamătele ploii, Ușor atingând
RĂDĂCINI DE GÂNDURI de MIRELA STANCU în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/348402_a_349731]
-
Ediția nr. 323 din 19 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului POEZII DE AL.FLORIN ȚENE Între două speranțe Sunt singur în barcă legănat de vânt Rotesc stelele valsuri și perinițe, Silueta ta a rămas difuză pe mal Și luna își despletește pe mare șuvițe. Înaintez în noapte înspre nici-unde Nu știu dacă la alt mal mă așteaptă o speranță Dar îmi este sufletul o barcă pe unde Și visul rămâne în urmă o zdreanță. Vâslesc în neștire fără busole Și nesfârșitul
ÎNTRE DOUĂ SPERANŢE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348426_a_349755]
-
cad, Cu rodul arborilor îngemănându-mă, Rădăcinile se satura pline de seva În culcușuri moi de soare cald; Pe culmile sufletului focuri mai ard, Încă mai ard... Uneori vine vremea cuvintelor, Alteori coboară din munte vraja pădurilor, Aburi de viață despletind marile, Cu ruga sufletului mereu călător, În miere și chihlimbar crengile mor, Străine mai mor...
CUVINTE PENTRU PĂDURE de CAMELIA PETCU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348520_a_349849]
-
ne-am simțit puternici Împreună, de neînvins era voința noastră De a sparge zidul, a crea o veșnică fereastră Să curgă lumina din ceruri către noi Înălțător, sub semul împletirii în șuvoi. Eu sunt lumina ta, sunt nebănuitul cristal Te despletesc și recompun, sunt liedul tău final. TE CĂUTAM, DOAMNE ! Te căutam departe, în galaxii uitate Ca pe un extaz, un trubadur în noapte Miracol, fulger, suflu mult chemat Te căutam nedumerită, pe înserat Te ghiceam în mirările sângelui În pâcla
CÂNTECUL IUBIRII – SONETE (2) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 808 din 18 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345304_a_346633]
-
anticomunistă, dar încet-încet n-au mai luat în seamă acele scrijelituri,nici n-au mai tăiat plopul acela imens așa cum se hotărâse inițial), privind hăăăt departe înspre Reni, sau adâncurile învolburate ale Dunării, anafoarele furioase ce se împleteau și se despleteau jos la rădăcinile plopilor albi și rămuroși ce înfruntau , parcă, ca niște coarne gigantice cursul de neoprit al fluviului. Își înfășură picioarele în niște oghele colorate, apoi și le îndesă în cizmele de cauciuc mult prea mari pentru el, luă
O TOAMNĂ CA ATÂTEA ALTELE..., AUTOR IOAN GHEORGHIŢĂ de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376779_a_378108]
-
suspină câte-o floare În mătase lăcrimând, Vântul treieră prin boare Bobul de nectar plăpând. Clipe-au înghețat în stele Conturând nemărginiri, Se strecoară prin inele Focuri ce aprind iubiri. TĂCEREA DINTRE NOI Grăit-a, iar, tăcerea dintre noi! A despletit o ramură de toamnă, Tu mă privești cu ochi străini și goi; Misterul la tăcere mă îndeamnă... Cuvântul rătăcit până mai ieri S-a stins, nevindecat, printre suspine Când ochii îți zburau spre nicăieri Tăcerile se risipeau în mine. Nu
POEMELE IUBIRII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377922_a_379251]
-
tăcerii ce s-a dărâmat Va mai porni acuma către tine, Același dor rămas nevătămat Fiorul dintre noi va întreține. Tu mă privești cu ochi străini și goi; Misterul la tăcere mă îndeamnă, Grăit-a, iar, tăcerea dintre noi, A despletit o ramură de toamnă... UN VIS Mă duce gândul peste ape Tresar sub picături de rouă, Și lacrime încep să-ți sape În suflet... A-nceput să plouă. Și plouă raze de credință Plouă din cerul tău senin.. Se naște
POEMELE IUBIRII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377922_a_379251]
-
dezmățul! Cine mă vede așa să amuțească și să sluțească până la Rusalii când numai dansul călușarilor îl va scăpa de povara ce va cădea pe capul său în această noapte a vrăjilor! Cotoroanța își aruncă straiele și basmaua slinoasă, își despleti părul și rămase în pielea goală. Din traistă scoase un craniu, oase de mortăciuni, coloană de pește, gheare de pasăre pe care și le trecu pe rând printre pântece, bolborosi cuvinte neînțelese și țopăi diabolic în jurul focului. Luminile flăcărilor îi
VII. SOLII ADÂNCURILOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377919_a_379248]
-
PESTE TIMPURI Prin vene sădite din timpuri sacre, Rădăcinile-mi cresc și-mi aduc putere, Prin destin, lacrimile s-au topit, din durere. Cerul pare amorțit în atâta cădere, Și totuși nu există moarte, fără plăcere. Rădăcini atârnate de temple, Despletesc sufletele noastre, de moarte, E atâta lumină și atâtea destine, Călătorind prin tărâmuri încercate, A lumilor luminate. Tată, vino acum de rupe lanțurile toate, Pomul iubirii are acum roadele coapte. COPACUL MEU Fiecare om își are copacul său, Hrănit din
POEME DE SUFLET (1) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376521_a_377850]
-
îi devora viscerele.... XXXIII. CAPCANA DESTINULUI, de Silvia Giurgiu , publicat în Ediția nr. 2176 din 15 decembrie 2016. Peste satul încă adormit, zorile își revărsară lumina difuză și șovăielnică cu discreție și grijă. Printre stejarii falnici și neclintiți, soarele își despleti pletele de aur, dezmierdând cu voluptate natura înlăcrimată. Cocoșii își însoțiră strigătele matinale cu bătăi de aripi prelungi, pentru a risipi umbrele tainice ale nopții, cuibărite încă în ochii somnoroși ai viețuitoarelor de tot felul. Satul se trezea în fiecare
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
zilnică. În curând porțile se deschiseră pentru a elibera în poiana întinsă, turme gălăgioase și ... Citește mai mult Peste satul încă adormit, zorile își revărsară lumina difuză și șovăielnică cu discreție și grijă. Printre stejarii falnici și neclintiți, soarele își despleti pletele de aur, dezmierdând cu voluptate natura înlăcrimată. Cocoșii își însoțiră strigătele matinale cu bătăi de aripi prelungi, pentru a risipi umbrele tainice ale nopții, cuibărite încă în ochii somnoroși ai viețuitoarelor de tot felul. Satul se trezea în fiecare
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
cerbii. Sub arc de cer senin sfidez minute stinse, Pe file-ngălbenite se-amestecă cerneluri, Din vechi fotografii surâd de iarnă ninse Figuri cu chipuri șterse, proscrise-n gări de cețuri. Vibrează cânt de nai în țurțurii verzui, Un gând se despletește din caier de ninsoare, Cu geana unui fulg aș scrie, dar n-am cui, Iubirea-i ațipită-n miresme de scrisoare. Referință Bibliografica: DIN CAIER DE NINSOARE / Ines Vândă Popa : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1468, Anul V, 07
DIN CAIER DE NINSOARE de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376640_a_377969]
-
care l-a mai potolit a fost inventarea unei celule a societății, familia. Un fel de minciună a sexelor, pentru că omul, bărbat, sau femeie, tot visează, tot privește spre alceva, tot are dorinți imposibile, viziuni cu băieți și fete alergând despletiți prin câmpiile dragostei. Iubirea însă rămâne acolo unde îi este locul. În zâmbetul copilului ce își privește mama care i a dăruit viață, în imaginația visătorilor de sublim ancestral, în cei ce sunt înzestrați cu darul legendei, al poveștilor cu
INVENȚII LINGVISTICE de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375115_a_376444]
-
și care cu președintele. La intrare Mitu Sachelarie cerșind: - Dați-mi și mie niște bani, să iau pâine. - Îți cumpăr eu două pâini. - Mai bine, o țuică. Înăuntru, așezat într-un colț cu vioara pe genunchi, Zărăzărică al lui Vâjâitu despletind romanțele sărăciei. Cântă penibil de strident, dar asta e. Îmi aduce cafeaua o fată tânără cu genunchii goi, în timp ce eu mă uit gânditor spre tavan. Cred că nici ea nu se simțea prea în largul ei, că i-a scăpat
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET, 13 de ION UNTARU în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375274_a_376603]
-
toate vopsite în culori. Plec grăbita pe străzile vieții mele. Surâd timid timpului pe care il tiu de braț. Admir cu nesaț frunzele despletite ale copacilor, Sunt o trecătoare stinghera plină de îndrăzneli rotunde, Ce răspunde la fiecare surâs. Îmi despletesc părul în azurul toamnei, Vreau să fur din visteria ei, Tot ce-i dulce și ușor amărui. Îmi deschid brațele Cu ele cuprind orice frunză, Care cade în delir. În treacăt i-am întins mâna toamnei, Iar ea mi-a
PLIMBARE DE TOAMNǍ de CARMEN MARIN în ediţia nr. 1729 din 25 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372250_a_373579]