596 matches
-
puterea maritală: ea are dreptul să dobândească, să înstrăineze, să stea în justiție fără controlul bărbatului. În Elveția, Codul Civil din 1907 dă femeii măritate o deplină capacitate civilă. În expunerea de motive a acestei legi, se spune: Căsătoria nu despoaie femeia nici de inteligență, nici de experiența afacerilor. Un observator atent ar putea să constate tocmai contrariul. În Italia, incapacitatea femeii măritate a fost suprimată prin legea din 17 iulie 1919. Este timpul să ne punem și noi în rândul
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
burlescă: bagatelizate, aceleași impulsuri se prezintă într-o poză comică, țipătoare, de scamatorie de bâlci, pe măsura universalei deriziuni ce domnește asupra „grămezii”. B. este un cinic, el susține negativul cu o stăruință în care se ghicește, nostalgic, reversul lui. Despuiată de măștile cvasifantastice care o ascund, de gesticulația absurdă ori simbolică, drama povestită e una a singurătății și a dragostei. Ramses Ferdinand Sinidis (alter ego al scriitorului) este străpuns, din spate, în inimă, cu o frigare și omorât pe o
BONCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285811_a_287140]
-
De aramă, de purpură steme / Peste paloarea grădinilor brumate, / Un sentiment nelămurit mă tot îndeamnă / Să vă iubesc mai mult decât pe toate. // Corola rece o mângâi în palmă. După-amiaza aceasta cât e de calmă! / Prin ceața toamnei pădurea se despoaie, / Departe se sting ecourile turmelor / Care coboară spre câmpie; / Cu fum împrăștiat prin iarbă / Ard frunze umede-n vie, / În zare cocorii se-neacă și dispar / În mările cerului fără hotar - / Și peste toate, ca o melodie, / Tulpinile se-nalță
BACONSKY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]
-
casei noastre moderne se profila clar pe albul zăpezii. Middlesex avea acum aproape șaptezeci de ani. Deși o prăpădisem cu mobila noastră colonială, Încă mai constituia un punct de referință, așa cum se și intenționase: un loc cu puțini pereți interiori, despuiat de formalitățile unei vieți burgheze, o casă concepută pentru un tip nou de ființă umană, care avea să locuiască Într-o lume nouă. Desigur, nu puteam să nu simt că acea persoană eram eu, eu și toți cei asemeni mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
își redobândește instinctiv echilibrul. Rostește șuierat, reușind cu greu să se stăpânească: — Jocuri avem și noi, da’ mai de soi. — Serios? se minunează de formă instructorul. Ce jocuri? Inflexiunile dureroase din vocea tânărului îl lovesc drept în inimă. — Luptătorii se despoaie de veșminte și sar printre săbii... Rufus nu vrea să se lase impresionat. Rânjește: — Așa, în curul gol? — Săbii ascuțite, gata să-i străpungă..., murmură Pusio mai mult pentru sine. Mai fornăie de câteva ori zgomotos. Doar nu te-oi
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
îl recunosc pe fiul adoptiv al împăratului. O șoaptă ca un val străbate primele rânduri. Câteva saluturi răsună ici și colo, mulți încearcă să le facă loc. După câțiva metri sunt nevoiți să se oprească. Trece un grup de victimari, despuiați până la brâu, trăgând după ei un taur alb, cu coarnele încoronate de frunze și încins peste burtă și gât cu panglici multicolore. Cei trei bărbați profită de culoarul format ca să avanseze și ei. Cu rând se întâlnesc cu un al
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Îi surâde deprimat și se întoarce către altar. Principele strânge între degetele-i noduroase turta de sacrificiu plămădită din făină și vin. Grăiește: — Aduceți victima albă, să o doborâm cu o lovitură în frunte. Pe loc, un grup de sclavi despuiați până la brâu apar cu cele trei animale. Coarnele taurului sunt aurite și prinse în continuare cu banda de purpură. În înghesuială și-a pierdut însă cordeluțele din jurul grumazului. Probabil că toți cei pe lângă care a trecut au încercat cel puțin
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
la mama dracului. Restul acelei memorabile după-amiezi l-au petrecut Încercând cu disperare să-i adune pe toți În autocar ca să poată fugi de acolo cât mai repede. Paznicii parcului Bai i-au găsit pe Wendy și Wyatt pe jumătate despuiați Într-o altă peșteră. Pe Rupert au fost nevoiți să-l salveze din vârful unei prăjini instabile, iar În timpul manevrelor, au fost distruse niște porțiuni cu plante protejate și picioarele unui zeu sculptat. Ca să se adăpostească de ploaie, Dwight spărsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Vechiul Mian? Și iată că orașul tot aici se afla. Urmele vechilor temple erau umbrite de un amestec fad de hoteluri Înalte, magazine cu un singur etaj și străzi lărgite și modernizate atât de rapid Încât pământul din jur fusese despuiat de orice fel de vegetație. Neoanele Înlocuiseră apusurile. Cu autocarul, prietenii mei trecură pe lângă clădiri joase cu verande lungi unde bărbați, femei și copii stăteau așezați pe scaune joase. O cățea pechineză gravidă stătea Întinsă pe un scaun verde de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
ghetele și ciorapii, în timp ce ea se înverșuna zadarnic să se apere, zbătîndu-se, încercînd să bată și să muște, aruncând cuvintele cele mai dureroase pe care nu voiam să le aud: - Te urăsc, brută! M-auzi? Te urăsc! Am aruncat-o despuiată sub plapumă. Când m-am apropiat apoi, am găsit-o fără mișcare, rece, fără opunere, dar și fără să se ofere ca altădată, indiferentă de ce se va întîmpla cu dânsa. Pricepând că împotrivirea ei nu putea să-i fie de
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Și-a trimis un an de zile, de peste drum de mine, sclipirile ochilor, ca doi pescăruși, în zadar. Și o dată, când am văzut-o în plin soare, am fost uimit de apariția ei minunată. Am che-mat-o și a venit umilă, despuiată de orice pretenție personală, fără nici un gând ascuns. O port acum pretutindeni cu mine și pun în ea sau iau din ea, ca dintr-o casetă, toate gusturile mele. Viața dintre noi i se pare un miragiu, cea mai mică
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
decât Louis Bouilhet și Max Du Camp care i-o ursesc pe Madame Bovary lui Flaubert. Și, mă rog, cei doi, cu gustul lor rafinat, l-au făcut să scrie o capodoperă. Dar i-au ucis șansele de a-și despuia inima în scris. A murit ca o celebritate, adică singurul lucru care nu a fost. Scrisorile lui sunt insuportabil de citit. Pentru că sunt mult, mult mai bune decât ar trebui să fie. Sunt o irosire, o irosire, o irosire. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
un foc atât de cumplit, Încât fosta soacră a Tatianei ar fi fost În stare să roadă și pietrele, ca să-și potolească vâlvătaia ce-i bântuia măruntaiele. Ospățul lua sfârșit În cămară, unde, ascunzându-se după o perdea, Stepanida se despuia de haine și, mâncând mierea cu degetele, Începea să-și facă semnul crucii, pornindu-se pe bocit. Chiar și oarbă fiind, Își păzea borcanele Închise În lada de zestre cum Își păzește o cloșcă puii, bodogănea umblând de colo până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
cortul unde alături de maimuțe se afla și un piton. Femeile de la oraș Își sulemeneau fața, de aceea gura lor aducea cu fundul de maimuță. Ajunse la senectute, În loc să se ducă la biserică, cotoroanțele creșteau câini, pisici și alte lighioane. Se despuiau de haine și umblau În patru labe printre ele. Mizeria era de nedescris. Unele se Împreunau cu viperele, alții cu cîini, cu hipopotami sau crocodili. În casa lor erau Sodoma și Gomora. Toate acestea lucruri i le povestise preceptorul, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
sau crocodili. În casa lor erau Sodoma și Gomora. Toate acestea lucruri i le povestise preceptorul, care stătuse În tinerețea sa În gazdă la o bătrână poloneză ce trăia În casă cu șaizeci și nouă de pisici. Seara bătrâna se despuia de haine și umbla prin casă În pielea goală, de se adunau la ferestre toți puștanii, strigând În gura mare fel de fel de măscări. Măcar să-și fi pus la geamuri obloane sau perdele; se pare Însă că bătrânei poloneze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
întors spatele. Cu cât se afunda mai mult în munți, cu atât mai mult scăpa de durerea cronică de cap. Naji nu-i lui în considerare interesul pentru Khidr, profetul, călătorul, Cel Verde; fratele lui ajunsese să fie atât de despuiat de credință, încât nu putea să-și mai închipuie că toții oamenii ascund multe fețe. Asemenea lui Khidr, Ahmad primise o afinitate pentru natură; el fusese ridicat dincolo de ținutul oamenilor pentru a primi iluminarea direct de la Allah. Nu exista nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
prinse de brumă și pe sclipirile argintate ale crizantemelor cum că ea și-ar fi cam terminat treaba și are de gând să ne sufle în creștet ploi multe și reci. Urmele pașilor În despletiri de anotimpuri copacii s-au despuiat de haina ruginie purtându-și semeți goliciunea cu sărutul soarelui lipit pe buze vântul își face de cap risipind pe fruntea plină de sudoare a pământului mormanul de frunze care înghite urmele pașilor. De o să vii De ai să vii
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
în fața mea doar amintirea tăcută și albă Colind din vârful muntelui încărunțit de spaimă peste noapte se tânguie vântul astmatic chiciură pe frunți de copaci în frisoane pe amurguri grele de nori și melancolii cu lumini abia licărite ce se despoaie cu grabă în fulgi cad amintirile rebele pribegită în lume cu doruri vijelindu-mi prin clipe mi-am găsit liniștea dar au rămas întrebările în casă valsează flacăra în soba cea veche înserarea inimii jăratecul din cuvânt o încălzește dar oare
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
un raport obiectiv, și pe Înțelesul altora, asemenea rezultate vagi. Dacă scriam că un mincinos a recunoscut că mințise, asta nu Însemna mare lucru. Trecînd din nou În revistă cele Întîmplate, realizam că singurul lucru palpabil era coapsa albă și despuiată de sub tejghea... senzația pe care mi-a lăsat-o În palma de care se lipise, parcă... CÎt despre celelalte parțiale fetei, chiar de trebuia să le reconstitui pe bucățele, nu-mi era greu dacă urma să le caut dincolo de perdeaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
într-un consens fripturisto-țuicăresc pe care „boboru” nu-l vede niciodată în mass-media. Pe fondul cu pricina, într-o pauză de chiuituri și tropăieli, am început o discuție în contradictoriu cu senatorul V. Dură de tot. Extrem de dură. Eu le despuiam partidul și conservatorismul lui de stânga, el mă ataca pe tema: așa te-au pus liberalii să gândești. Un ziarist de lângă el i-a dat un cot: - Dom’le, eu citesc ce scrie femeia asta, gândește cu capul ei, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
mi se va da crezare dacă voi spune că au fost violate călugărițe pe altarele bisericilor înainte de a fi sugrumate de pedestrașii germani cuprinși de veselie? Mi se va da crezare dacă voi spune că mânăstirile au fost devastate, călugării despuiați de veșmintele lor și siliți sub amenințarea biciului să calce în picioare crucifixul și să proclame că se închinau lui Satana Blestematul, că manuscrisele vechi din biblioteci au alimentat imense focuri de bucurie în jurul cărora țopăiau soldați beți, că nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
a jenei și temerii, a dorinței și râsului. Am urmărit totul prin strălucirea pornografiei mele. Și fetele i s-au supus ei, pornografiei. Locuitoare profesioniste ale orașului, erau bune cunoscătoare ale secolului douăzeci. Nu dansau, nu te ațâțau - nu se despuiau, nu în adevăratul sens al cuvântului. Își scoteau cea mai mare parte a hainelor, oferindu-ți o lecție de anatomie personali Una din ele și-a ridicat pur și simplu fusta, s-a așezat pe jos și s-a masturbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
clănțănea, în timp ce o labă moale arăta, arăta spre nord. În el intervenise o schimbare de natură fizică, un detaliu pe care nu reușeam să-l reperez. Zgarda, îi dispăruse zgarda. Un singur ceas petrecuse în junglă și fusese atacat, jefuit - despuiat de tot ce avusese, fără nume. S-a întors spre mine cu ochi apatici și s-a uitat într-o parte. Tocmai se pregătea s-o pornească ușurel spre forfota bulevardului, dar i-am lătrat numele cu toată puterea care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
sunt pure ficțiuni. Poeții, creatorii în general exprimă, tocmai prin convenția creației, ceea ce altfel, într-o situație dată, oricât s-ar strădui să numească, nu vor reuși decât să dea, cel mult, creații serbede, oarecari. Ficțiunea ordonează viața, exprimă esențele, despoaie realul de tot convenționalismul cotidianului, de falsitatea oportunismelor de tot felul, de emoțiile momentului, luminând ceea ce-i cu adevărat durere profundă, bucurie, iubire sau ură copleșitoare. Suntem, astfel, adevărați în ficțiune. Suntem reali în irealitatea proiecțiilor noastre. Cel puțin eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
spre pântece. — Se mai moare încă în România noastră scumpă din d-astea... Mă va privi atentă, studiindu-mă, încercând parcă tot să-și amintească ceva, orice, despre mine. Să mă scoată de undeva din cotloanele sufletului ei, să mă despoaie și să vadă ce păstrez, încă ascuns, la rândul meu, din timpul acela de demult. Va ofta. — Cred că a făcut aceeași facultate cu tine. Ați terminat cam în același timp. Poate chiar ți-o amintești. Voi întinde și cealaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]