312 matches
-
de a scrie povești: e grea, foarte grea. Afară e vreme însorită de vară, din vale îmi vine zvon de glasuri și plescăit de apă; chilia mea e sus, și de la ferestruie văd un cot al râului și tineri țărani despuiați" sau, pe măsură ce înaintăm în poveste, "Carte, cărticică, a venit seara, am început să scriu mai ușor, râul nu-mi mai trimite decât freamătul îndepărtat al cascadei (...) poate că penița asta a mea n-a fost rău aleasă de maica stareță
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
intri tu, cată-ți de grijă. Furtună nu mă lasă să gîndesc Ce m-ar lovi mai mult. Dar voi intra. (Bufonului) Băiete, -ntîi. Tu sărăcie fără casă, Dar, intră. -Am să mă rog, și-apoi adorm. (Bufonul intra) Bieți despuiați nenorociți, oriunde-ați fi, -Ndurînd lovirea crîncenei furtuni, Cum capul gol și coastele ieșite, Zdrențele rupte, găurite v-apără De vremuiri că asta? O, m-am îngrijit Mult prea puțin de astă. Ia-ți leac, pompă: Expune-te, sa simti
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
soi de vagabonzi ai nopții, ajunși amândoi în pragul unei crize de nebunie care îi apropie de moarte, de abandonarea condiției umane. Iar Lear nu se recunoaște oare în Edgar, în zdrențărosul aproape gol care rătăcește fără țintă, în acest „despuiat și oropsit al sorții”, prezent în iconografia Evului Mediu ca una dintre posibilele figurări ale strigoiului 1? Fără îndoială însă, piesa în care „cumplita grozăvie a nopții” se desfășoară în toată amploarea și oroarea ei este Macbeth. Macbeth sau omniprezența
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
eleganța clasei sale fine și a modelului ce fusese pentru scurtă vreme. În noaptea aceea, când Îi privea din pat mișcările de animal delicat și perfect, Faulques se gândise că ea nu avea nevoie să fie luminată. Ziua ori noaptea, despuiată ori Îmbrăcată, lumina o urma peste tot, ca un reflector mobil Întors spre trupul ei. Încă se mai gândea la asta dis-de-dimineață, privind-o cum dormea, cu gura Întredeschisă și fruntea ușurel Încruntată, cu o dungă de durere aidoma icoanelor
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
un mers pe marginea prăpastiei, fiind, în ultimă instanță, mișcarea unor oameni închiși în propria lor patimă, nesăbuință ori durere, ce îi va conduce, fatal, către ceea ce autorul numește "tăcere"; în fond însingurare sau moarte. De aici și puținătatea decorului, despuiat precum la Miklos Jancso de orice element răzleț, nefuncțional: pereți pustii, mese pe care nu se află, niciodată, decât obiectele ce pot "vorbi", capabile să intre într-o horă a semnificațiilor, lădița cu bani a hangiului și lada cu odoare
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
poetul se întreabă dacă orice poezie poate să exprime stări spirituale profunde. Indiferent cum "sună" cimpoiul sau fluierul, durerea este "divizată". Piatra, de pildă, are revelație numai prin actul spiritual înalt ("piatra-n rugăciune"), huma, simbol al creației lumii, trebuie "despuiată", pentru a se ajunge la esențe iar "unda logodită sub cer" are profunzimi numai dacă se reflectă în nemărginirea cerului. Atribuind suflet unor obiecte (piatră, humă, unda mării), poetul simte comuniunea spiritului cu creația cosmică. În strofa a doua, se
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
că tipul cu care discuta nu e prea cool (nici cușăr și nici șic). C'est la grande classe, quoi!ffff. Am părăsit-o după un timp, deși mă atrăgea în felul ei. M-am îndreptat spre ultima. Cu totul despuiată era trista Pauvreté, (la noi e cunoscută drept Lucia-Sărăcia), că haină nu puteai numi acele zdrențe desprinse dintr-un sac. N-am apucat să stau la vorbă cu ea căci dinții-i clănțăneau de parc'ar fi fost gerul Bobotezii
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
complice și subversivă. Poeții au devenit, astfel, plămânii, prin care popoarele încercau să respire aerul, din ce în ce mai rarefiat, al libertății și să se salveze"65. Poezia subversivă a Anei Blandiana se poate spune că este singura poezie, aproape în totalitate, conceptuală, despuiată, în cea mai mare parte, de orice emoție, aceasta încadrându-se în ceea ce Alex Ștefănesu numește poezie de idei, "care nu se aseamănă prin nimic cu ideologizarea forțată din timpul comunismului, care a creat o formă de aversiune împotriva oricărei
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
face vizibil", "a face să apară". Producția este strâns legată de putere, vizibil și dorință; ea are "mania" evidenței, a conceptului și a cifrei, voind să transforme totul în raporturi de forță, deoarece, din pespectiva sa, totul trebuie spus, expus, "despuiat" de vraja secretului și a intimității. Conceptul de seducție este unul dintre elementele-cheie care desparte viziunea lui Baudrillard de aceea a lui Marx: "seducția este mult mai puternică decât producția"516 pentru că nu este de ordinul realului, al forței, ci
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
ne dezbrăcăm la piele; un doctor se ocupa de noi în camera de consultații, dar ușa s-a deschis și a intrat o soră medicală, o femeie pe cinste, de vreo treizeci de ani. Muream de rușine că mă vede despuiat, dar ea era obișnuită cu trupurile bărbaților, când a dat cu ochii de mine, a exclamat exprimându-și fără rețineri încântarea. Pe urmă a plouat cu confirmări că femeia aceea nu se înșelase în aprecierea sa. Am început să capăt
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/8582_a_9907]
-
lira-i fermecată (gândind, firește, la Orfeon), Maestrul se lasă curtat de „nesomnul din brazi și din spini” (Baladă munteană), doinind ca pentru sine: „5ătăcindu-mi cerc strein / visez numărul divin / vreme / dintr-o preadevreme / o dată / din niciodată / ca o frescă despuiată / de vremelnicia toată...” (Doină) La Mulți și Luminați Ani, Maestre! Stelian Țurlea 52 53 Iubiri trădate „Viitorul e o pagină albă... și e important ce vrei să scrii în ea...” (Stelian Țurlea) „Marile suferințe se pregătesc în surdină înlăuntrul sufletului
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
libertatea, iar Gicu (În timp ce vorbește) Încearcă să studieze - fără a reuși - prima pagină. Nu mai rezistă și izbucnește: Gore, mai ușor, fratele meu, mai ușor fiindcă nu pot să admir picioarele nesfârșite ale vedetelor. Ia uite, care mai de care, despuiată ca Eva lu` Adam, ba la plajă, ba-n balcon, ba la nuntă cu figuri, la firea și pandele sau la lis. Ce costum avea lis, fraților, strălucea. Îi place cu străluciri... Da` și oana, pampoanele Îi mai lipseau. S-
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
el și pe urmele proaspete ale femeii a ajuns la bordeiul din poiană... Ușa era numai înțânată. Așa că a deschis-o ușor. A coborât pe gârlici cu pușca pregătită... Focul duduia în sobă... Când a dat cu ochii de ei, despuiați și aproape că nu-ți dădeai seama de-i unul sau de sunt doi și pe deasupra în încăpere pluteau doar șoapte de dragoste și sărutări, i s-a făcut negru în fața ochilor... Încet, ca un lunatec, a ridicat cocoșul durdei
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
mistere rezolvate din viața elevilor... cunoștea fântâna atât de bine! Pan imperturbabil cânta melodii neauzite în timp ce silfidele extaziate îi mângâiau copitele, nepăsătoare la agitația din jur.... semizeul din bronz și acum face în ciudă trecătorilor, cântându-le din nai frumoaselor despuiate din jurul său și tratând cu indiferență capriciile anotimpurilor. Cealaltă latură a Teatrului era în stăpânirea unor decoruri uriașe din placaje, a naturii dezordonate din parc... castani, iarbă, molizi și un autobuz în agonie care acum își îndeplinea ultima misiune nobilă
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
Din acest punct de vedere, textul său este foarte aproape de exprimarea banală și prozaică, de gradul zero al unei formulări fără relief ornamental sau fiorituri sforăitoare. Din punctul de vedere al celor care gustă haiku-ul, acest stil despovărat și despuiat de podoabe este Însă, În sărăcia și lipsa lui de strălucire, unul sobru, modest și eficient. Căci, numai În acest fel, textul Își Îndeplinește cu brio rolul de vehicul verbal care ne aduce la fața locului pentru a ne pune
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
arunc, el râzând intră la duș, eu gol pe pat încerc să-mi amintesc, În picioare?! Și dacă mintea nu-i în stare să refacă filmul evenimentelor de astă-noapte încep să-mi analizez cu atenție fiecare părticică a trupului meu despuiat, dar membrele mele nu dispun de limbajul comun minții și orice ar putea pielea mea să-mi mărturisească rămâne undeva la nivelul tulbure al simțurilor, senzația fierbinte că fără grabă degete delicate se strecoară printre bumbii de metal ai blugilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ei Își petreceau vremea pregătind cîte ceva de mîncare pe o sobiță cu cărbuni pe care o așezaseră lîngă statuile de ciment de pe fundul bazinului ornamental. Mirosul de fasole bătută și paste cu mirodenii plutea În jurul statuetelor ce Înfățișau nimfe despuiate. În prima săptămînă, Jim a fost liber să vină și să plece cînd voia. Își Înghesuia bicicleta În lift, urca la etajul șapte și intra În apartamentul familiei Maxted printr-un geam deschis, cu plasă de țînțari, de pe balconul servitorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
sosit din Germania cu un rucsac și pantaloni de catifea reiată era mai străin decât un străin. Ca să atenuez aspectul meu exterior, îmi tăiasem barba sălbatică, mai mult dintr-un moft decât din motive de autostilizare existențială. Acum mă simțeam despuiat, de îndată ce au început să mă examineze. Surorile Annei, una un pic mai mare, cealaltă mult mai mică, au ușurat primii pași într-un context neobișnuit. Atunci când familia și cu mine ne-am așezat pe terasa dinspre grădină, ca într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
însuflețire. Toți fac așa. Uită-te la Britt Ekland, e tot timpul fotografiată cu tipu’ ăla care e destul de tânăr ca să-i fie nepot. Deși poate că e într-adevăr nepotul ei. Și nebuna ailaltă, aia care umblă peste tot despuiată, cum o cheamă? —Madonna, i-am propus eu cu prudență. Nu, nu, nu-i ea. Știi de cine zic. Are un tatuaj pe fund. —A, te referi la Cher, m-am lămurit eu. — Da, asta e, a zis mama. Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
prin zori, Se leagănă-n mrejele albe spre nori. Visează că este regina acum, Deși duce-n zbor un adio postum. -Priviți cum mă-nalț, cât de sus am ajuns! Mai are ceva, cineva, azi de spus? Copacul stă trist, despuiat și stingher, Cu crengile goale întinse spre cer. Ar spune ceva, dar rămâne tăcut, Se vaită adânc - câtă vreme-a trecut? Iar frunză coboară, trezita din vis Și moare încet, rătăcită-n abis.
Adio Postum by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83379_a_84704]
-
de susținere, prelinse în lungul grinzilor, despicate la nivelul acoperișului de solzii olanelor care crapă, înfierbântați, cu un pârâit de os frânt, și alunecă în stradă cu un pocnet sec, cu ochii țintă la țuguiul imens zbătându-se în incendiu, despuiat brusc de sobrietatea și grandoarea care-l făcuseră un reper în toată acea îngrămădire de case bătrânești și vile cu ziduri groase răsărite printre coroane largi de arbori seculari, un amestec de culori, forme și linii frânte întins până departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de susținere, prelinse în lungul grinzilor, despicate la nivelul acoperișului de solzii olanelor care crapă, înfierbântați, cu un pârâit de os frânt, și alunecă în stradă cu un pocnet sec, cu ochii țintă la țuguiul imens zbătându-se în incendiu, despuiat brusc de sobrietatea și grandoarea care-l făcuseră un reper în toată acea îngrămădire de case bătrânești și vile cu ziduri groase răsărite printre coroane largi de arbori seculari, un amestec de culori, forme și linii frânte întins până departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
stilistic al textelor kantiene, Herman Parret afirmă că, în ciuda faptului de a se fi declarat zgomotos împotriva limbajului figurat și a "modelor stilistice" și de a fi optat, în perioada operelor criticiste, pentru forma scolastica de prezentare ("arida", "seaca" și "despuiata" de orice "ornamente profane", cum scrie Menéndez Pelayo 23), gânditorul "iubește imaginile și comparațiile care trezesc imaginația cititorilor", ca, fără îndoială, "metaforele și ceilalți tropi prezenți în discursul său dau un "farmec" [Reizsamkeit] indiscutabil, de multe ori chiar poetic, scrierilor
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
milă sau ură. Mai exact, suscită un sentiment ambivalent Între milă și ură, compasiunea producând, În mod contradictoriu, indiferență. Această ambivalență este foarte bine descrisă de cuvântul ebraic hesed, care Înseamnă bunătate și compasiune, dar și rușine și crimă. Omul despuiat, fără drepturi și lipsit chiar de „dreptul de a avea drepturi”, căci acesta aparține doar cetățenilor naționali, care au dreptul la o viață politică, și-a pierdut până și singularitatea propriei persoane. Putem, la fel de bine, să simțim milă pentru el
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
margine, e mai sigur, cu copiii din ziua de azi nu știi cum te ia unul la mișto. Îi este frică mai ales de băieții cu coadă, a remarcat vreo doi, înfoiați, și de fetele alea râzând un pic prea despuiat. Ceva o frământă, totuși continuă să caute cu privirea. Are o ultimă ezitare. Dar nu mai poate, trebuie să întrebe, trebuie să afle, cu tot riscul, trebuie să știe. - Nu vă supărați... Se apropie de mine cu teamă, mă uit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]