314 matches
-
pătată îi va spune: — Mă cheamă Brandon. Și apoi va aștepta. Și ea îl va rosti: Brandon. După care, desigur, se fut. Ea, răbdătoare și delicată. Madonă și târfă. Cu picioarele ei lungi, antrenate la yoga, desfăcute în fața acestei aschimodii despuiate și ridate. Ea, altarul și ofranda. N-a arătat niciodată la fel de frumoasă ca atunci, lângă pielea lui îmbătrânită, pătată, brăzdată de vene. La fel de puternică nu s-a simțit niciodată ca atunci, în timp ce el saliva și tremura deasupra ei. Și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
lalele, hortensii și trandafiri, un osuar de gladiole, iar crucea care se Înălța deasupra purcoiului proaspăt, movila Însăși, va dispărea sub uriașul stog care exala miasma putridă a liliacului veștejit. Când va interveni poliția, zona distinsă a cimitirului era deja despuiată, prădată, „de parcă trecuse un nor de lăcuste“, cum va scrie presa (Rotte Fahne va publica un articol nesemnat În care vor fi expuse atrocitățile poliției, care arestase și hăituise douăzeci de marinari). „Scoate‑ți pălăria“, Îi zise Bandura interlocutorului său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
timp incert, pe imense Întinderi ale continentului european până la Ural și până după Ural, ca și În cele două Americi, cu numeroși protagoniști și cu milioane de morți, pe fundalul unui peisaj sinistru). Numai că acest capitol, jalnic schematizat și despuiat - asemeni știrilor abstracte din reviste, unde esența faptelor se reduce la intrigă - s‑ar putea deci comprima astfel: Conspirația sau rădăcinile prăbușirii societății europene va fi concepută undeva, În Franța (după cum afirma, pe bună dreptate, Krușevan), În ultimii ani ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
plângă lemnul pus pe strung Când hohotit, când mai prelung Căci două bețe, seci oloage Ard potolit în patru doage. MARIA SPRING Cu altul pe o bancă bătută la un nuc, De țigle arse târgul roșea până departe; O toamnă despuiată, un vânt de balamuc Se călăreau la vale pe ierburi multe, moarte. Și cel căzut cu capul în pălmi, pe vis năuc, De-atîta lâncezire scăpase un trabuc, Muc desfoiat și umed la capătul subțire: Din sufletul acelei amiezi de-ngălbenire. Lumina
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
o urmezi. Te-ai gândit la ceva plăcut. Văzuseși undeva o poză, într-o revistă, poate o știa și ea. Te-ai ridicat din așternut ca un adevărat bărbat. Erai un arc. Chiar aveai un tremur ușor. Ai urmat-o despuiat și caraghios, îți era puțin jenă. O ființă deosebită, o femeie care merita să faci destule pentru ea. Deschizând ușa, ți-a strigat din prag. Arăta spre etajeră, spre aparat. „Fără chestii din astea! Nu-ți lași, aici, nici un lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
lumina blițului unui aparat foto, la lumina brichetei noaptea, la lumina zorilor strecurați printre bețele de răsărită, proiecta relativul într-un concret fără limite. Neliniște, curiozitate, spaimă, senzație, emoție, extaz! Lacătul lăzii de metal în care taică-său ținea comoara despuiată ceda la prima atingere. Inima, cât un purice. Între înger și demon, Dumnezeu nu a tras hotar, ci doar a lăsat o dâră de lumină să curgă. Lada căptușită cu fericiri. Aleluia! Ochi să ai pentru a le cuprinde pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
libertatea, iar Gicu (În timp ce vorbește) Încearcă să studieze - fără a reuși - prima pagină. Nu mai rezistă și izbucnește: Gore, mai ușor, fratele meu, mai ușor fiindcă nu pot să admir picioarele nesfârșite ale vedetelor. Ia uite, care mai de care, despuiată ca Eva lu` Adam, ba la plajă, ba-n balcon, ba la nuntă cu figuri, la firea și pandele sau la lis. Ce costum avea lis, fraților, strălucea. Îi place cu străluciri... Da` și oana, pampoanele Îi mai lipseau. S-
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
NESTINS FUMEGA ȘI CLOCOTEA. PE MARGINILE GROPII, DINTR-UN MORMAN DIN ACELAȘI VAR IEȘEAU CLĂBUCI ÎN AER LIBER. CÂND DRUMURILE AMBULANȚEI SE TERMINAU, TĂRGILE ERAU ADUSE ÎN ȘIR ȘI DE PE ELE ALUNECAU PE FUNDUL GROPII, APROXIMATIV UNELE LÂNGĂ ALTELE, TRUPURILE DESPUIATE ȘI UȘOR STRÂMBE, CARE, ÎN ACEEAȘI CLIPĂ, ERAU ACOPERITE DE VAR NESTINS, APOI DE PĂMÂNT, DAR NUMAI PÂNĂ LA O ANUMITĂ ÎNĂLȚIME, SPRE A PĂSTRA LOC OASPEȚILOR CARE MAI URMAU SĂ VINĂ. A DOUA ZI RUDELE ERAU INVITATE SĂ SEMNEZE ÎNTR-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
vezi șolduri goale, buricele fetelor te privesc din mijlocul unor abdomene chinuite de foame, femeile sînt mereu flămînde, femeia-șnur, un iaurt, o chiflă, apă cu lămîie, nu mai ai de ce să apuci, Berg, niște schelete, revistele sînt pline de femei despuiate, și ce dacă? Nu Îi mai impresionează nici pe puști prea tare, tot mai mulți, Berg, tot mai mulți trec În tabăra homo; inimile nu mai bat ca altădată nici cînd văd un mort, televiziunile livrează la domiciliu sosuri cu
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
cum și lui i se Închid, plăcut, ochii. Dimineața, cele trei componente sorbeau, liniștite, cafea cu lapte, fumau. Vorbeau puțin, băuseră, noaptea - după un somn de nici un ceas -, aproape o sticlă de whisky; Helga și Maricrisa, deosebit de vesele, Îi cîntaseră, despuiate, lui Thomas ceva la vioară; rostiseră numele unui compozitor necunoscut, o scîrțîială imbecilă; muzică dodecafonică, explicaseră ele, pricepute. Prestația fusese Întreruptă de cîteva lovituri, Înăbușite, În perete. Ann izbea, probabil, cu pumnul. Era o zi senină, soarele pătrundea prin una
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
ea o putere, numai că Rusoaica ar fi nimicit orice suflare, doar lut și piatră arsă ar fi rămas. Cine se credea? Plăcerea; pofta; pofta de orice fel avea ceva irațional: cum ar fi putut cei doi, Thomas și Ann, despuiați, prinși În spațiul acela strîmt, să se arate Înțelepți? Bărbatul făcuse un pas, Încercînd să se retragă, doar simulase, poate. Ar fi putut să o apuce pe Ann de subțiori, era un atlet, și, ridicînd-o, aproape fără efort, să o
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
adolescente, Îmbrăcămintea devenea un accesoriu tot mai incomod. Nițel sucit, Thomas Începea, tot În gînd, să le acopere coapsele cu fuste ceva mai potrivite, chiar și pulpele; În ultima vreme, și gleznele; drapa În rochie lungă, de seară, cîte o despuiată, așezîndu-i la bretea o crizantemă; dintr-o fîță, aproape că făcea o zeiță. Altora, mult prea dezinvolte, cu buricul gol, le trăgea, dintr-o mișcare, cîte un tricou ce acoperea pîntecul, le scotea cerceii din nas, sîrmele din buze, din
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
de ani ; frumoasă iarăși, ca odinioară, curtată, discoteci, pentru că Îi plăcuse dansul, baruri, aproape la fiecare colț de stradă cîte unul, nu ca pe vremuri, niște crîșme nenorocite, mai mult pentru drumeți și cheflii; la televizor, filme deocheate, numai cu despuiați, reviste porno la fiecare chioșc, da, bunico, acum să te fi văzut! L-a lăsat În plata lui pe rege; un radical din sudoarea ultimelor zvîrcoliri ale acestuia era imprimat În așternut, În lemnul patului, Thomas Îl adulmecase; particule invizibile
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
ar fi trimis direct În iad pe dezmățații din oștirea sa, ar fi putut; nu era el trimisul lui Dumnezeu printre muritori? Dar se vedea bine că Antonia nu era Casandra, Într-o Troie bîntuită de armate de Elene aproape despuiate vara; ele stricaseră mai toate rînduielile, momindu i pe proștii de bărbați, parcă nu-l vedea ea pe Thomas? Doamne, ce Îngeraș fusese acesta odată, pe la trei-patru anișori, bun de pictat pe tavanul tuturor bisericilor din lume, ce mai, era
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
sau, poate, o neașteptată Înțelepciune ori pocăință? Doar un pasaj. CÎnd, după menopauză, dorința revenise, aproape insuportabil, Antonia s-a surprins pe sine. A ales abstinența; uneori, vara, se uita invidioasă la grupuri - haite, cum le socotea - de fetișcane aproape despuiate, bete unele, din doar cîteva guri de bere, În zilele Încinse; copile ce nu supărau pe nimeni Își trăiau scurta lor adolescență după cum vedeau la surorile mai mari ori la televizor, În visele ce le invadau somnul agitat, cînd se
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
omisiune, numele; În Anglia fuseseră proteste de stradă cînd ajunsese Pontiful acolo; Antonia putea fi socotită Înger, fie și unul al apocalipsului, Îngerul negru, chiar Îi zicea, de la o vreme, În sinea lui, Thomas. Uită-te, Antonia, liniștită la toți despuiații din filmele pe care le vezi pe ascuns! Mai bine, decît să vezi filme de groază, acolo moare lume vinovată, nevinovată, un măcel! În pat se luptă doar doi, un bărbat și o femeie, de obicei, uneori chiar trei - și
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
ieșiți de-acolo. ― Să ne plângem la Companie, murmură Parker către Brett care ieșea din cufărul lui deșelat. Mai bine ne-am plânge direct lui Dumnezeu! ― E tot aia, grăi Brett supraveghind semnalizatorul slab de pe panoul congelatorului său. Abia dezmeticit, despuiat, cu corpul încă ud, se pusese pe treabă. Putea merge zile întregi cu un picior rupt, dar nu putea să suporte o funcționare proastă a aparatului său de reanimare. Dallas făcu un pas către compartimentul central al ordinatorului. Peste umăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
că de fapt nu Daisy e în cameră, ci Finn. Imediat îmi îndrept spinarea, scot degetul din gură și iau mâna de pe fund, apoi bâlbâi un „Scuze... Am crezut că e Daise...“ Finn se zgâiește la mine. Mă simt complet despuiată. În cele din urmă, îmi vin în fire la gândul că port bikini, nu chiloți. Dar tot mă simt roșind. Dacă mă reped în camera mea, scena va părea și mai penibilă. Cred că cel mai bine ar fi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
sexuale aferente, suprapuse, interpuse și mai ales seduse de picioarele Mamei. Mioara și le mângâia pe ale ei, amintindu-și cât s-au șlefuit în cadriluri, valsuri și tangouri roz, în rock-uri chimono, în menuete îmbrobodite și twist-uri despuiate, desferecate și învolburate, câte volute a făcut stângul, câte degajări, dreptul, când lovea cu furie controlată, precum Pele mingea tăblia ușii, în urma acestor picioare care plecau, fie timid, fie hotărât, cele tinere de ce, nu știa! în salturi de ciută, cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
prin zori, Se leagănă-n mrejele albe spre nori. Visează că este regina acum, Deși duce-n zbor un adio postum. -Priviți cum mă-nalț, cât de sus am ajuns! Mai are ceva, cineva, azi de spus? Copacul stă trist, despuiat și stingher, Cu crengile goale întinse spre cer. Ar spune ceva, dar rămâne tăcut, Se vaită adânc - câtă vreme-a trecut? Iar frunză coboară, trezita din vis Și moare încet, rătăcită-n abis.
Adio Postum by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83379_a_84704]
-
este greu voinicului... Al lui Cocostârc s-a făcut ghem, urlând ca un leu... Todiriță a ridicat ciomagul, să lovească încă o dată, dar și-a dat seama că individul nu va mai mișca în urma unei alte lovituri... Femeia, îngrozită și despuiată, nu găsea foanțele cu care să și acopere goliciunea... ― Unde sunt copii, nenorocit-o? - a reușit să articuleze Todiriță. ― Laaa... - a prins să scâncească femeia. ― Unde? ― Petruță îi la mamaia, iar Tudora îi la vară-mea Ileana... ― Care va-să-zică, copchiii
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
de patruzeci de ani, nu prea chipeș, totuși nu urât, căci avea trăsături destul de frumoase, numai că erau puțin prea mari și îi dădeau un aspect diform. Nu purta nici barbă, nici mustăți și fața lui mare, bine rasă părea despuiată. Avea părul roșcat, tăiat foarte scurt, și ochii mici, albaștri sau cenușii. Avea o înfățișare banală. Nu mă miram acum că dna Strickland se simțea puțin jenată de el. Nu era deloc o carte de vizită frumoasă pentru o femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
o încântare să trăiești în mijlocul lor, zise dl Van Busche Taylor. — Da, sunt fundamental decorative! — Asta e și una din convingerile mele cele mai profunde, spuse dl Taylor. Marea artă e întotdeauna decorativă. Ochii lor se opriră asupra unei femei despuiate care își alăpta copilul în timp ce lângă ea îngenunchea o fetiță arătându-i sugarului indiferent o floare. Stând într-o poziție dominantă deasupra lor era o babă zbârcită și ciolănoasă. Aceasta era Sfânta Familie în versiunea lui Strickland. Am bănuit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
din nou, dar atunci te sfătuiesc să te regulezi ca lumea. Altfel să știi că nu primești nimic de la mine. O sută de mii de rugăciuni și mirosul unui coit sub chipul meu. Pe pântec. Am rămas așa, pe jumătate despuiată, părăsită, rece. Da, pe la spate, ca să știi toate amănuntele. Și spălată. Cu costumul lui Benjamin agățat în fața mea, ca să-l văd. Fără să plâng, fără violență. Și nu pe bani. Iar duminică am făcut, de disperare, tot ce se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
care duse la luptă și Roland și-a învins adversarul, ceeace nu a putut împiedica însă ca între cei doi să se lege o prietenie care a dăinuit toată viața lor . Roland era atât de sărac încât umbla uneori aproape despuiat . Băieții îl iubeau foarte mult și patru dintre ei i-au adus într-o zi niște pânză pentru a i se face haine . Doi aduseră pânză albă, iar ceilalți doi, roșie . Această împrejurare l-a inspirat pe Roland în alegera
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]