359 matches
-
și mai mustăcioși pe care copilul îi văzuse vreodată. Fratele său Gerrit, care se înecase cu două veri în urmă, era și el acolo, plutind, cu părul fluturând nemișcat, și privindu-l cu ochi goi, mari și senini. Hainele lui destrămate erau pline de lintiță și de melci de râu. Rădăcinile sălciei se rășchirau împrejur ca niște vene întunecate, și păreau că pulsează. De-afară se auzeau sunete estompate, o voce caldă spunea cuvinte neînțelese, dar însoțite de inflexiuni care-nsemnau liniște
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
îndreaptă-ți privirea către imaginea asta sfântă și imploră iertarea păcatelor tale. O să vezi că, la fel ca întotdeauna, o să-ți facă bine. Dând frenetic din mâinile strânse ca niște gheare și din genunchii murdari, ce-i ieșeau prin țesătura destrămată a rasei, Inisius începu să se târască îndărăt prin praf, cu privirea îngrozită ațintită în sus, către chipul divin, nesfârșit de adânc, care îl fixa din icoană. — Nuuuuu! Nuuuuu! Mereu la fel! Mereu la fel! Nu e drept, nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
susținut, stârnind un foșnet continuu. Mici luminișuri lucind în verdele crud al ierbii se deschideau pe neașteptate, însă coloana le traversa aproape gonind ca să se arunce de îndată în desișul pădurii. Traseul era atât de întortocheat și coloana atât de destrămată, încât Sebastianus nu găsea deloc ocazia să o vadă în toată lungimea sa. întrebă un burgund care era consistența detașamentului îndrăzneților războinici cărora le datora libertatea și află astfel că era vorba de o forță de aproape două sute de bărbați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
sfârșit de noiembrie, două care mari încărcate cu gospodăria meșterului plecau de la Național spre bariera Păcurarilor, luând drumul spre Târgul Frumos. Ziua era cenușie, peste dealuri golașe, pe deasupra întinderilor uscate se învăluiau stoluri de ciori și în înălțimi alergau nouri destrămați. După-amiază începu să fulguiască ninsoare și vântul se coborâse mai jos. Amurgise când am ajuns la Târgul Frumos. Toată iarna am vegetat, meșterul se ținea întruna de chefuri, de cărți și deseori își bătea nevasta. Spre primăvară, am plecat cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
vinul amar al existenței mele, în gâtlejul ei, apoi îi voi spune: „Iată viața mea!“ Cine m-ar fi văzut ieri ar fi văzut un tânăr debil și bolnav, dar astăzi ar vedea un bătrân cocoșat, cu părul albit, ochii destrămați, buză-de-iepure. Mi-era teamă să privesc afară, pe fereastră, teamă să mă văd în oglindă. Pretutindeni zăresc umbre, multiplicate la nesfârșit... Și totuși, pentru a-i explica mai bine viața mea umbrei mele rupte în două, trebuie să povestesc ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
aminte de dinainte de a-l auzi. El și femeia se ghemuiesc la pământ. Șira spinării îi zbârnâie de frig. Un al doilea firicel plutește în aerul încremenit. Apoi încă unul. Fibrele de păsări se prind și se îmbină- o țesătură destrămată care se țese la loc. Din toate punctele cardinale apar fire, iar cerul purpuriu e săgetat de vinișoare negre. Aripile se îngrămădesc și se împletesc, alunecă sau patinează iar în sus, înainte să se încolăcească din nou într-un ciclon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
obținut a fost să mă simt și mai ruptă de tot ce se întâmpla în lume. Nu recunoșteam nici un personaj din telenovele. Nu înțelegeam poveștile. Și când găseam o emisiune la care mă puteam uita, era întotdeauna despre o relație destrămată și era întotdeauna prezentată ca o tragedie. Știam că era vital să continui să mă iluzionez că divorțul meu nu e o tragedie, ci o întâmplare nefericită inevitabilă, pe care și eu și Mark o vom depăși cu siguranță. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Cei care își păstraseră capul pe umeri sunt lichidați rapid. Deodată, o explozie îngrozitoare alungă întunericul din cele mai ascunse unghere. Pentru o clipă parcă se face ziuă. O coloană uriașă de flăcări apocaliptice roșii, galbene și portocalii sfâșie întunericul destrămat al nopții. Explodase una dintre autocisterne. Urmează alta, asurzitoare, apoi încă una ce dă senzația eruperii unui vulcan. Un tunet înspăimântător se ridică spre bolta cerului ca apoi să se prăbușească peste toți cei din defileu, plesnindu-i cu unda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
trebuit să mă angajez. Am fi făcut o grămadă de bani. Ți-am spus eu. Hainele pasagerilor, Încă elegante pe vremea aceea, Își arătau totuși uzura: pălării care nu fuseseră puse pe calapod de luni de zile, tivuri și manșete destrămate, cravate și revere pătate cu sos. Pe trotuar, un bărbat ținea În mâini o pancartă scrisă de mână: MUNCĂ - aSTA - VREAU - NU - MiLĂ - CINE - VrEA - SĂ - MĂ - AJUTE - SĂ - GĂSESC - O - SLUJBĂ. - 7 - ANI - ÎN - DETROIT. N-AM - BANi. - M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
sufletul meu... Autobuzul se oprise din cauza unei nunți. Apoi, în Focuri, am așteptat ca niciodată, vreun ceas și ceva, o ocazie. Lica era vânătă, Tamara nu s-a putut abține să nu ne ducă la o cârciumă din satul ăla destrămat... și am ras, în trei, o sticlă de votcă. Lica a mai vrut o gură și-am cumpărat eu, galant, înc-o sticlă. Eram deja ușor piliți. Tamara îmi tot băga mânuța subțire în buzunarul paltonului și-mi strângea „fatalusul“ ritmic
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
fi bănuit că poate trăi un om... Poate că asta gândeam și atunci, în ziua plecării din tabără, privindu-i pe cei doi cu un zâmbet care din nou nu-mi ieșea disprețuitor, cum aș fi vrut. Sau poate că, destrămat încă interior de revelația nopții trecute, simțind încă vertijul acelei teribile scufundări urmate de fantastica înălțare, nu mai puteam decât să privesc în gol, fără gânduri și fără dorințe. Ar fi fost oricum greu să mă adun, căci de la un
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
bucăți, bilete de tramvai, brațe de păpuși de cârpă, metri întregi, jilavi, de hârtie igienică. Un cub, pe o față a căruia se vedea o coadă de curcan, iar pe alta un uger de vacă. Corzi de chitară, ruginite și destrămate. Gina se întorcea din când în când spre mine, cu un zâmbet senzual și fățarnic. Aerul se densifica, iar prin bălțile care ne ajungeau acum până deasupra gleznelor înotau prorei orbi cu pielea transparentă și mânuțe de om. Deasupra noastră
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
atât cât să-mi ajungă pentru birjă și pentru cameră. Aceste câteva ruble care, într-o lună, ajungeau cam la patruzeci, apăsau foarte greu asupra vieții mamei mele. De ani buni, umbla într-un palton cârpit în fel și chip, destrămat și urât mirositor, purta ghete cu tocuri strâmbe și tocite, din cauza cărora cred că o dureau atât de tare picioarele ei umflate. Când avea bani, mi-i dădea plină de bucurie, în timp ce eu îi primeam cu expresia de dispreț îngăduitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
neamestec, își redeschide evantaiul și, tot făcându-și vânt, cu un gest leneș și grațios, se ridică din jeț și se apropie cu pași înceți de canapea. Se va dedica numai obligațiilor ei de amfitrioană, prinzând cu îndemânare ochiurile conversației destrămate. — Știi, domnule Ialomițeanu, cum s-au petrecut en grand lucrurile la Mamornița ? Regele se afla în promenadă pe Dunăre și, auzind știrea cu intrarea rușilor, s-a întors, alertat, deși regina insista s-o continue... Fapt pentru care, de altfel
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
la întrebare, ar trebui să-mi amintesc cum arătai acum doisprezece ani. Femeia scapără în colțul gurii un zîmbet ascuțit. "De ce-am trăit cu impresia că era frumoasă, ba chiar fermecătoare?" se întreabă el, simțind gustul amar al iluziei destrămate. La lumina zgîrcită a becurilor cocoțate în înaltul cerului, femeia din fața lui i se pare un cenușiu monolit de tăcere și răceală, asemeni serii acesteia, cu șfichiuiri de vînt aspru și strat gros de mîzgă pe trotuare. "De ce-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
în viața cotidiană a multor locuitori ai planetei. Însă omul contemporan trăiește o profundă criză interioară. Oamenii încearcă să se detașeze de o întreagă serie de probleme: stres, bani, griji, prea multă sau prea putină muncă ori familii și prietenii destrămate. Unele persoane însă încearcă să se detașeze definitiv de lumea reală. Ele nu se pot lupta cu viața reală și consumă droguri pentru a experimenta și a-și crea o lume fantezistă. Consumul de droguri este o problemă complexă, de
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
ai vrea nemurirea numai pentru a nu o întrerupe. Sau de-ai găsi un mormânt în care s-o continui, să mori nesfârșit în dorul de a muri! Căci nici un amurg marin și nici o melodie terestră nu pot înlocui creșterea destrămată și poezia evanescentă a muririi. Nicăieri mai mult ca în paturile vechi ale hotelurilor provinciale sau în priveliștea brumată a bulevardelor nu ești mai legănat de sugestiile stingerii și mai dispus să guști dintr-un moment final. Prin moarte devine
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
o bardă. Învață voluptatea de-a acorda ideilor spațiul unei clipe, de-a iubi ființa fără a-i îngădui un rost, de-a fi tu însuți fără tine. Din așteptările visătoare în mijlocul naturii, privind cum aripile unui vultur ating broderia destrămată a norilor. ... Și închipuindu-ți c-ai zburat - cu inversă altitudine - spre adâncurile vieții, c-ai mângâiat cu aripi de nemîngîieri un cer de drojdie, neîndestulător setei tale de străfunduri. Câți pot să spună: "eu sânt un om pentru care
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Păcat, murmură Iulia în urma lui. Nu știe ce să mai facă cu banii și unde mai pui că e în căutarea unei noi soții... Ce spuneai despre o masă uriașă din tuia? o presează Trio, insensibil la chinurile acestei idile destrămate înainte de a fi început. Curiozitatea a izgonit teama și îi dă ghes. Nimic nu egalează în splendoare o masă cu tăblie vărgată din lămâi de Libia montată pe un picior de fildeș. Când aude de un asemenea obiect, parcă-și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
când apăreau prin ea arborii din fund, alteori totul se confunda Într-un abur albicios, alteori ghemotocul masiv fumega În mijlocul poienii, ascunzând vederii noastre ceea ce se Întâmpla și lăsând degajate marginile și cerul, unde continua să strălucească luna. Mișcările palelor destrămate ale norului erau bruște, neașteptate, ca și cum ar fi ascultat de impulsul unei suflări capricioase. M-am gândit la un artificiu chimic, apoi am reflectat: ne aflam la circa șase sute de metri altitudine deci era posibil să fie vorba de nori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
capătul părului ei grețos de galben, care arată ca paiele slinoase, total futut de vopsele ieftine. O târfă cu cafele, țigări și valium. Pe undeva există o fabrică care le scoate pe piață. O faci la stânga la capătul bulevardului Viselor Destrămate. — Nu știu ce implică asta... se miorlăie ea. Se uită Într-un hău peste care nu poate vedea de fapt, orbită cum e de disperare și medicamente. — E o mică aventură. Ca În orice aventură, te duci Într-un loc diferit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
pe care nu i-am cunoscut niciodată. Pe atunci, avea cine să spună povești sepia, despre magazine care azi nu mai există, despre copii care au crescut mari și bătrâni care s-au stins între timp, despre străzi rebotezate, mariaje destrămate și orașe în care n-am călătorit niciodată. Din poveștile fotografiilor colecționate de Frederic Bonn n-a mai rămas decât câte un pasaj rupt din context, ceea ce adâncește deopotrivă misterul și nevoia de a recrea trecutul în imaginație. „De fiecare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
lasă în genere copiii în țară cu bărbați educați să fie tați abstracți. Copiii aceia rămân relativ de izbeliște sau cu bunica. Iar pentru femeile care într-adevăr câștigă și rezolvă problemele financiare ale familiei, rezultatul este adesea o familie destrămată, cu copii lăsați aiurea și needucați, adesea cu bărbați care lenevesc și beau. Dacă pleacă bărbații, femeile preiau de regulă copiii și vârstnicii din familie. Dar în foarte multe cazuri pleacă femei. Nu există un sprijin foarte serios legat de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
de somn, împleticindu-se. Arăta ca vai de el, cu un surtuc verzuliu ponosit și cu niște ițari arnăuțești pe care, la genunchi, cândva fuseseră brodați cu fir negru doi zimbri. Acum, din zimbri nu mai rămăsese decât niște ață destrămată. — Dormi, ai? - făcu Sima-Vodă. Vasâle se uită tâmp la Vodă, apoi își descleștă cu greutate buzele: — Boruncă, Băria-Ta! Ce zici, mă? - nu înțelese Sima-Vodă. — Boruncă, Băria-Ta! - repetă Vasâle. Abia acum își dădu seama Sima-Vodă că feciorul e beat mort. — Poruncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
și vest. Schemele complicate, divizate mărunt În trei culori - roșu, albastru și verde - Îți lăsau impresia că nu fuseseră executate cu prea multă Îndemînare. Întocmai ca pe hărțile anatomice, unele locuri arătau ca niște fire Încîlcite, altele ca niște țesături destrămate. Și, colac peste pupăză, au fost prinse cu ace pe ele și niște stegulețe triunghiulare de culoare crem ce reprezentau linia ferată de centură administrată de guvern și ramificațiile secundare. Clădirea se găsea Într-o zonă mai dărăpănată a orașului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]