1,125 matches
-
corespondență), îl cheamă la Iași (1911), ca subsecretar de redacție la "Viața românească" (Topîrceanu: conferința „Cum am devenit ieșean",). Odată cu stabilirea la Iași, activitatea la "Viața românească" și influența lui Ibrăileanu, Topîrceanu abandonează faza adolescentină a creației sale, cu romantismul desuet, sentimentalizarea excesivă și tendințele vădite spre filozofarea retorică, pornind spre noi orizonturi poetice. La despărțirea de adolescență invocă clemența criticii postume: Subsecretar, apoi secretar de redacție la "Viața românească", aflată sub influența lui Ibrăileanu, Topîrceanu cunoaște și colaborează cu scriitori
George Topîrceanu () [Corola-website/Science/297552_a_298881]
-
estetizant și importat de la "Sburătorul" lui Lovinescu. Din această perioadă din ajunul Primului Război Mondial datează parodiile după Ion Minulescu, Nicolae Davidescu - promotori ai "simbolismului" și ai "modernismului" - sau după Dimitrie Bolintineanu și Mircea Dem. Rădulescu, cu retorismul lor patriotard-sforăitor și idilismul desuet. Între 1912 - 1913, împreună cu M. Sevastos publică revista "Teatrul". În 1912 se căsătorește cu învățătoarea Victoria Iuga, cu care a avut un fiu unic, Gheorghe, dar căsnicia se va destrăma. Ulterior, se va înfiripa o poveste de dragoste discretă între
George Topîrceanu () [Corola-website/Science/297552_a_298881]
-
Centrul Național al Cinematografiei. Jurnalistul Cristian Tudor Popescu, doctor în cinematografie și profesor asociat la UNATC, considera "Vară sentimentală" drept un film cu caracter politic și propagandistic al epocii comuniste. Categorisind filmele lui Francisc Munteanu drept axate pe subiecte realiste desuete și pline de „schematism și artificialitate” , criticul Călin Căliman scria în "„Istoria filmului românesc (1897-2000)”" că filmul "Vară sentimentală" „preia un conflict «tipic» anilor '80, acela dintre bine și foarte bine, încercând să trateze cu zâmbetul pe buze un subiect
Vară sentimentală () [Corola-website/Science/328465_a_329794]
-
recentă. În sec. al III-lea d.Hr. împărații tind să se identifice zeilor: Septimius Severus și soția sa, Iulia Domna, sunt adorați ca Iupiter și Iunona. Cultul imperial este o inovație care marchează sfârșitul religiei romane tradiționale, constituind etapa desuetă a sa. Mircea Eliade afirma că dacă în epocă există ceva viu cu adevărat, apoi acestea sunt sintezele intelectuale elenistice, pe de o parte, și misterele, pe de alta. Pentru a frâna răspândirea masivă a creștinismului, scriitorii păgâni recurseseră la
Roma Antică () [Corola-website/Science/299887_a_301216]
-
propriile tradiții. Întreg ciclul de manifestări apare ca o scenă de spectacole și activități vivante, cu ateliere de creație „in vivo”, susținute de către creatorii și purtătorii autentici ai culturii populare tradiționale contemporane, neprelucrate prin „regizări academice" și nemalformate de interpretări desuete, de tip „Cântarea României” sau de altă natură „estetizantă” sau spectaculară. La fiecare ediție a Festivalului participă reprezentanții câte unui județ din Transilvania (inclusiv Banatul, Crișana și Maramureșul), Muntenia (inclusiv Oltenia și Dobrogea), Moldova (inclusiv Bucovina și Basarabia) și din
Muzeul Civilizației Transilvane „ASTRA” din Sibiu () [Corola-website/Science/314933_a_316262]
-
în domeniul literaturii. Astfel, el a fost influențat de spiritul timpului, existând referințe la Răscoala din 1907 și la mișcarea muncitorească din România, evenimente ce produc ecouri în conștiința intelectualității. Romanul a fost bine primit de critică, dar aspectul oarecum desuet al prozei a determinat criticii să-l omită de multe ori din analizele lor. Astfel, Cornel Regman constata în 1966 următoarele: „Fără să fi intrat în aria de penumbră care precede uitarea, romanul "Ion Sîntu" nu face parte însă nici
Ion Sântu () [Corola-website/Science/333924_a_335253]
-
parte cei scriind în același timp cu el. [...] Majoritatea prozelor lui Emilian Balanoiu sunt extrem de solid construite, mature, de o clasicitate absolut pozitivă, modernitatea fiind aici a destinelor, a temelor nu a realizării - , iar aceasta este o calitate. [...] Învie personaje desuete, dar «grele» de odinioară, recade în contemporaneitate, amestecă timpuri, locuri și perspective, cu o artă desăvârșită a contrapunctului". (Irina Petraș, "Cazul unui scriitor de excepție", în Contemporanul, Ideea Europeană nr. 5/2003);" ""...În «Un om aproape cinstit», autorul vizualizează cu
Emilian Bălănoiu () [Corola-website/Science/333333_a_334662]
-
scapă din mâinile unui ofițer prusac un grup de zece așa-zise persoane onorabile și respectabile, care obținuseră un permis de liberă trecere prin zona ocupată, în drum spre Le Havre din zona liberă. După ce își înfrânge sentimentele patriotice puțin desuete, ea admite să se culce cu ofițerul prusac. Numai că a doua zi, toți cei zece călători îi întorc spatele, așa că Bulgăre de seu se retrage, singură, într-un colț al diligenței, copleșită de disprețul unor ticăloși cinstiți. Experiența de
Guy de Maupassant () [Corola-website/Science/310249_a_311578]
-
Fear Of The Dark", desi nici acest album nu întrunește elogiile întregii critici. Într-un fel este explicabil, genul heavy metal s-a schimbat extrem de mult, devenind din ce in ce mai divers, iar o realizare precum "The Number Of The Beast" poate părea desueta în contextul actual. Plecarea lui Bruce Dickinson avea să pună din nou pe tapet zvonurile privind desființarea grupului, "confirmate" întrucâtva și de editarea în 1993 a celor două albume live, "A Real Live One" și "A Real Dead One", considerate
Iron Maiden () [Corola-website/Science/299940_a_301269]
-
omniprezente în casele usoniene. Mașinile nu erau parcate în vreun garaj, ci sub o structură foarte simplă, fără pereți dar cu un acoperiș. Diferite variante ale designului caselor de tipul "Jacobs House" sunt încă în uz și nu par deloc desuete. Cuvântul usonian nu are proveniențe foarte sigure. În cazul lui Wright, cea mai timpurie folosință a fost în 1927, conform citatului: Oricum, nimeni nu a fost capabil să găsească referirea lui Butler. John Sergeant scria, "S-a sugerat că Wright
Usonia () [Corola-website/Science/303882_a_305211]
-
din România, după cum atestă o situație a numărului de spectatori înregistrat de filmele românești de la data premierei și până la data de 31.12.2007 alcătuită de Centrul Național al Cinematografiei. Categorisind filmele lui Francisc Munteanu drept axate pe subiecte realiste desuete și pline de „schematism și artificialitate” , criticul Călin Căliman scria în "„Istoria filmului românesc (1897-2000)”" că respectivul regizor „se regăsește cel mai bine pe sine în ultimul film, «Duminică în familie»”. Criticul își argumentează astfel afirmația precedentă: „În narațiunea cinematografică
Duminică în familie () [Corola-website/Science/328520_a_329849]
-
vizuale", dar și datorită existenței a tot mai multor noi tehnici precum arta video sau arta conceptuală dificil de etichetat ca "plastice". De asemenea, conotațiile de superioritate privind artele decorative pe care termenul le moștenește din secolul trecut sunt astăzi desuete. Termenul de "arte plastice" se înrudește cu un altul, mai rar folosit, de "arte frumoase" sau de "belle arte", echivalent cu "beaux-arts" (în franceză) și "belle-arti" (în italiană). Echivalentul artelor plastice în limba germană este "Bildende Kunst". Limba germană nu
Arte plastice () [Corola-website/Science/306805_a_308134]
-
în domeniul nou al cinematografului, al "celei de-a șaptea arte". Căutările realizatorilor de filme au fost acerbe în direcția îmbunătățirii noii invenții, "cinematograful", și din cauza faptului că după o apariție pompoasă a acestuia, a început repede și căderea în desuet. Trebuia găsit ceva "nou" și "deosebit" care să atragă iarăși publicul în sala întunecată a cinematografului. Acest "nou" putea fi printre altele și "filmul "colorat"", sau cum va fi cunoscut mai apoi "filmul color". Drumul de la filmele ""colorate"" ale lui
Film color () [Corola-website/Science/299528_a_300857]
-
din România, după cum atestă o situație a numărului de spectatori înregistrat de filmele românești de la data premierei și până la data de 31.12.2007 alcătuită de Centrul Național al Cinematografiei. Categorisind filmele lui Francisc Munteanu drept axate pe subiecte realiste desuete și pline de „schematism și artificialitate” , criticul Călin Căliman scria în "„Istoria filmului românesc (1897-2000)”" că filmul "Zbor periculos" este „un alt film despre aviatori scris de un aviator”, concluzionând metaforic însă că „moara macină din nou în gol”. Criticul
Zbor periculos () [Corola-website/Science/325922_a_327251]
-
aproape nimic, dar avem ce comenta pentru că eroii lui Marin Sorescu vorbesc mult și cu miez dar, mai ales, au viziuni. Așadar, pînă la capitolul XI al cărții, ne aflăm într-o "vizuină din zilele noastre", cu ceva primitiv și desuet, ceva de "boîte", în compania Ursului care, deși nu bătuse Cartierul Latin, pictează cu o "pensulă grosolană dar sinceră, pentru că venea de la inimă (era stîngaci)" buchete întregi de Picasso (perioada bleu) pentru o Coțofană pe care o iubește cu focul
Povestea ursului din pădure by Ioan Holban () [Corola-journal/Memoirs/14174_a_15499]
-
a introdus noi infracțiuni în Codul Penal, precum cea de „răspândire de zvonuri”. Ruptura iugoslavo-sovietică a dus la o modificarea a politicii partidului. Criticile lui Gomułka a politicii sovietice cu privire la reunificarea Germaniei s-au dovedit limitate și de un naționalism desuet. Politica lui Gomułka de adaptare a socialismului la condițiile specifice țării - „Drumul polonez spre socialism” - nu a mai fost considerată viabilă. Stalin a hotărât să reia controlui ferm asupra PPR. În august 1948, Politburo l-a instala pe Bolesław Bierut
Partidul Muncitoresc Polonez () [Corola-website/Science/329443_a_330772]
-
dar cu un acoperiș. Deloc surprinzător, diferite variante ale designului caselor de tipul Jacobs House, încorporând toate elementele tipice ale "perioadei usoniene" a lui Wright sunt încă în uz, în bune condițiuni de folosire și nu par deloc a fi desuete sau inadecvate locuitului și. respectiv locului unde au fost construite.
Frank Lloyd Wright () [Corola-website/Science/298431_a_299760]
-
unui caracter înclinat spre pesimism și melancolie, dar vor imprima duritate, migală și exactitate viitoarei munci scriitoricești. În luna februarie 1832 Gustave intră ca extern la liceul din Rouen, căruia îi păstrează o tristă amintire pentru o anume educație romantică, desuetă, care împingea mulți elevi la viciu și adesea la sinucidere. Supraîncărcarea volumului de materii predate, învățarea mecanică îl dezgustă pe adolescent, care reface trăirile de atunci în pateticile pagini ale "Memoriilor unui nebun": "Mă mai văd așezat, pe băncile clasei
Gustave Flaubert () [Corola-website/Science/310075_a_311404]
-
Weber, consideră învățătura Sfintei Treimi a fi o formă timpurie și imatură a teologiei creștine, fantasmagorice și iraționale în caracter; pentru că credințele trinitariene apar după iudaism, așa cum se întâmplă în creștinism, Weber le consideră a fi niște regretabile întoarceri la desuete idei primitive (citat din Werner Stark (“The place of Catholicism in Max Weber’s Sociology of Religion”, Sociological Analysis 29 (winter), 1968, pp. 202-10) în Capitolul 24 din “The Blackwell Companion to Eastern Christianity” , redactat de Peter McMylor și Maria
Sfânta Treime () [Corola-website/Science/300218_a_301547]
-
cu actualul corp profesoral, nu doar "copii săraci și sceptici", ci aflat în plină dezintegrare intelectual-morală, degradat (majoritar!) până la ultima treaptă de servilism și corupție (morală și fizică!) dar, pentru un viitor imprevizibil...cine știe? poate că nu este DELOC desuet/inutil să reținem vorbele de mai sus, ale rectorilor "conservatori" (dar nu numai!), de mai sus...! 2. Tot la Antena 3, "pantalonarzii" retardați au dat, azi, 21 octombrie, o știre-bombă: ajuns, cu avocat cu tot, în casa uneia dintre victimele
Editura Destine Literare by Adrian Botez () [Corola-journal/Journalistic/90_a_405]
-
expozanților la Salonul din Champs Elisées ca elev al lui William Bouguereau și Gabriel Ferrier, el a povestit în amintirile publicate într-un interviu, mai ales de Jean-Paul Laurens. Acesta din urmă era în opinia pictorului român un artist puțin desuet ca viziune plastică și chiar rece ca realizare, dar era un deținător absolut al tainelor meșteșugului. Cu toate acestea Jean Paul-Laurens prin autoritatea pe care o avea la Academie a fost unul dintre artiștii de mare succes ai secolului al
Arthur Verona () [Corola-website/Science/308778_a_310107]
-
dispune emiterea unei frumoase monede de aur căreia îi dă numele său "louis d'or" (în română: "ludovic de aur"). Moneda "louis d’argent" (în română: "ludovic de argint"), care decurge din aceasta, este denumită "écu"; francul devine o monedă desuetă. Totuși, termenul de « franc » rămâne viu în mințile oamenilor; Molière, Boileau folosesc în scrierile lor cuvântul « franc » pentru « livră », ca și Madame de Sévigné în scrisorile adresate fiicei sale. Legea din 18 nivôse, anul III (7 ianuarie 1795) permite emiterea
Franc francez () [Corola-website/Science/313259_a_314588]
-
1814-1875). Această compoziție care surprinde țăranul în timpul muncii este rară în pictura românească din secolul XIX. În această perioadă nota dominantă a reprezentărilor care au ca subiect țăranul se înscrie în tipul de reprezentare grigorescian, cunoscut și criticat pentru idilismul desuet care ignoră tocmai componenta muncii din viața țăranului. Practic, pe tot parcursul secolului XIX predomină în arta plastică reprezentările înscrise în categoria estetică a „frumosului” înțeleasă în sens clasic. Privirea artistului este foarte probabil condiționată de percepția consumatorilor de artă
Reprezentări ale muncii în arta românească modernă ante-1945 () [Corola-website/Science/295672_a_297001]
-
rondel recent: Nu mai pot să beau solarul vin, / Soarele să-l sorb dintr-un pahar, / Cupa nu mai am cui s-o închin, / Strugurele-mi râde în zadar. Îmi pare bine că unui poet tânăr îi plac asemenea versuri desuete ca acele din volumul meu Salcâm uituc 7, adică o formulă clasică de poezie aparținând altei generații. Cu aceeași speranță într-o întâlnire apropiată, G.G. Ursu [Domnului Nicolae Ungureanu, Strada Roșiori, nr. 457, Brăila, cod 6100; Expediază: G.G. Ursu, București
Scrisori către poetul Nicolae Ungureanu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3965_a_5290]
-
asemenea tipografia lui Carol Göbl s-a extins și s-a mutat pe Strada Doamnei. Librăria Müller nu mai era una dintre cele mai importante din București, fiind depășită de librăriile Socec, Cartea Românească și Cioflec. Localurile deveniseră și ele desuete și au fost abandonate pentru altele mai noi. Cafeneaua turcească nu-și mai avea niciun rost; chiar la sfârșitul secolului XIX nu mai existau nici măcar nostalgici care să fumeze narghilea. Restaurantul, cafeneaua și cofetăria nu mai erau la modă și
Pasajul Român () [Corola-website/Science/305937_a_307266]