1,116 matches
-
face concurență lui Einstein în materie de notorietate obștească. Un bolnav de paralizie amiotrofică progresivă, țintuit într-un scaun cu rotile, și care se încăpățînează să dovedească lumii că mens sana in corpore sano e o brașoavă rătăcită în buchiile desuete ale unui dicton latinesc. Poți avea o minte genială chiar și într-un trup muribund, atîta doar că excepția pe care o reprezintă Hawking poate da naștere unui fenomen mediatic tot atît de disproporționat ca cel căruia i-a căzut
Bietul Einstein by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8045_a_9370]
-
subestimează ceea ce este efectiv discursul în cauză, care, el, e în măsură a proba prezența literară în formula particulară în care aceasta se poate împlini. Distincția între "critică" și "literatură" e una oțioasă, stînjenitoare, ținînd de un didacticism tot mai desuet. Într-o epocă a mixturilor tot mai frecvente, cu insolite rezultate caracteristice, ale genurilor și speciilor, la ce bun să le departajăm, invocînd identități formale ce au încetat a mai ține la "puritatea lor"? E. Lovinescu a militat pentru autonomia
Fondul existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8048_a_9373]
-
foarte mulți, perseverează în chipu-ți, plopu-ți, timpu-ți, și mă mir că nu-i deranjează cum sună!). Mai mult reproș nu v-aș aduce, deocamdată, căci pastelul dvs. poate fi perceput mai degrabă ca o poezie de dragoste, care și desuetă fiind, poate impresiona pe aceea căreia i se adresează. Dar cred că am îndrăznit prea mult: "Stimată doamnă ce astăzi îmi ești verde,/ Trecând pe lângă tine îți simt parfumul fin/ Ce-mbată trecătorii și printre nori se pierde./ De-aceea
Poemul și scrisoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7859_a_9184]
-
sau că, poate, citesc cărți cu vocabular la fel de sărac și de previzibil. De fapt, îmi spun, foarte rar mai văd pe cineva deschizând o carte într-un autobuz. Din ce în ce mai rar și cu din ce în ce mai mare fereală, ca și cum ar face un gest desuet și reprobabil. Ca și cum ochii s-ar fi dezvățat să vadă literele scrise și mintea s-ar fi dezvățat să mai citească texte literare. Câteva stații mai încolo năvălește un grup (sau, mai degrabă, o haită) de vreo 20-30 de lucrători
Să nu vinzi pianul! by Mirela Stănciulescu () [Corola-journal/Journalistic/7863_a_9188]
-
găsit în situația dificilă de a încerca să definească termenii injurioși, propunându-și să stabilească nuanțe semantice și diferențe. Desigur, etichetele folosite de cercetători și de lexicografi reflectă în primul rând diverse grade de prudență față de subiect, fiind eufemisme (adesea desuete), formule neutre sau disfemisme preferate de practicile discursive ale momentului: „femeie ușoară", „femeie de moravuri ușoare", „femeie imorală", „femeie stricată", „prostituată" etc. Dicționarele introduc adesea diferențieri destul de artificiale: de exemplu, bașoldină este înregistrat cu trei sensuri în G. Volceanov, Dicționar
Imaginea femei by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6760_a_8085]
-
pe acele direcții socotite de manageri ca fiind semnificative pentru dansul actual. În funcție de ceea ce am avut prilejul să urmărim s-a putut constata că conceptualismul a devenit o modă, o dogmă, care socotește că tot ceea ce este în afara lui este desuet. Această artă conceptuală face să primeze ideea, concepția operei asupra formei sale concrete. Or, conceptul fiind treapta cea mai înaltă a abstractizării se situează exact la polul opus concreteții creației artistice, materialității ei, indiferent de domeniu. De unde impresia de sărăcie
Sub pecetea efemerului by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/7897_a_9222]
-
melancolii" îl trăgeau frecvent "în luminișul reveriilor, făcîndu-i scrisul, din ascuțit și alert, mătăsos și duios". Și o altă probă de superlativ absolut: "Jurnalul lui Liiceanu reabilitează scrisul ca sens, ca armonizator al ființei. El nu pledează într-o cauză desuetă, ci expune un caz de scris salutar. Nicio mărturie contemporană - cel puțin românească - n-ar fi putut avea greutatea celei a lui Gabriel Liiceanu". Nici mai mult, nici mai puțin. Să fie autorul Ușii interzise, ne interogăm cu candoare, un
Stil caragialesc (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7910_a_9235]
-
melancolii" îl trăgeau frecvent "în luminișul reveriilor, făcîndu-i scrisul, din ascuțit și alert, mătăsos și duios". Și o altă probă de superlativ absolut: "Jurnalul lui Liiceanu reabilitează scrisul ca sens, ca armonizator al ființei. El nu pledează într-o cauză desuetă, ci expune un caz de scris salutar. Nicio mărturie contemporană - cel puțin românească - n-ar fi putut avea greutatea celei a lui Gabriel Liiceanu". Nici mai mult, nici mai puțin. Să fie autorul Ușii interzise, ne interogăm cu candoare, un
Stil caragialesc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7932_a_9257]
-
se implica, de a se refugia între cărți, Gabriel e împins pe culoarul fascinant-primejdios al decoperirii unei identități pe care n-o bănuia. Prima rană conștientizată e aceea a pierderii limbii - emigrați în Franța, părinții săi vorbesc exclusiv "o franceză desuetă", deprinsă în lungi ani de exersare încrâncenată. În compensație, Gabriel își descoperă talentul de a învăța repede și la un înalt nivel performativ o diversitate de limbi străine. Plăcerile vieții nu reușesc să vindece însă rana "limbii interzise". Nici femeile
Pariem că normalitatea există? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7421_a_8746]
-
și le împrăștie (corect, n.n.)/ iar tu faci din poezie i-a spus pianista/ un soi de chewing gum ultramerikan/ cu chipsuri picante și gust veșnic mentolat (fals, n.n.)/ crap a izbucnit atunci beatnikul/ fără ironie viața ar fi o desuetă prăvălie/ fetițo ia aminte la ce-ți spun acum binevoitor și deloc răstălmăcitor/ ce vrei tu din prăvălia asta nefastă/ sunt dantele panglici mătăsuri curele/ eu vreau în schimb altceva vreau doar cuvintele limpezi/ căzute direct din stele pricepi/ vreau
Submarinul poetic by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7805_a_9130]
-
nu știam de ce anume, cum nici acum nu știu. Dispăruse-și din peisajul aglomerat, după un debut frumos în 1968, în Luceafărul și Astra, colaborând apoi în revista noastră. Cărțile tale de versuri, cu niște titluri impresionante pentru anii aceia, Desueta noblețe (1975), Cavalerul din dreptul soarelui (1979), Leoaica adormită (1984). Citez din succintul text despre tine, din DGLR al Academiei Române: "Volumul de debut [...] celebrează ieșirea din adolescență și relativa instalare în maturitate. Somnul, zăpezile figurează domeniul unei revolute purități. Primele
Poemul Și scrisoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7835_a_9160]
-
focul este mereu amenințat cu stingerea acvatică, iubirea este fatidic pândită de melancolie, de înaintarea vremii, cu universala-i disoluție: "Acum când știm/ că trupurile noastre vor deveni/ Mai transparente/ E timpul chiar de noi să râdem,/ De gândurile noastre desuete (...) Dă-mi un sărut și-atât,/ Aroma de smochine coapte a buzelor/ Mi-ar fi de ajuns./ Acum e timpul să tăcem/ Cum n-am tăcut o viață-ntreagă,/ Să ascultăm cum se preface/ Statuia cărnii noastre-n iarbă (Acum
Poezia retro by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7690_a_9015]
-
s-a modificat și el. Este un ideal ușor, suav, de vară. Idealul nostru este unul light. Fără grăsimi, dulciuri, nicotină, alcool. Dar și fără patimă. Nimic nu ne clădește pe dinăuntru, fiindcă, nu-i așa, încrîncenarea noastră ar fi desuetă... Trăim o epocă foarte fancy, trendy, cool, on-line. Dar și trăirea noastră, și simțirea noastră sînt din ce în ce mai off-line. Cultura a rămas așa, doar ca un head-line. E, mai mult, cultură de consum. Citim și noi ceea ce se cumpără. Cărțile fundamentale
Tabloide sau cărți? by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Journalistic/7284_a_8609]
-
a destăinui și altora povestea bilețelelor de dragoste cu care știu că ați fost răsfățată o viață întreagă? A.R.: Da, nu mi se pare că dezvălui intimități dacă povestesc despre bilețele. Soțul meu era un romantic incurabil, un sentimental desuet. Îmi aducea mereu flori (chiar și după decenii de mariaj) și-mi strecura bilețele dulci, zaharoase, sub pernă, sub farfurie, în buzunarele capoatelor sau legate de gâtul cățelului nostru. Acum, foarte recent, când se împlinește un an de la dispariția lui
Antoaneta Ralian: „Rafturile cu cărțile mele – conserve de timp, de tinerețe, de emoții” by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/7299_a_8624]
-
din anul 1068 și stricta contemporaneitate (semnificative sunt eforturile autoarei de a instala internetul într-o locuință privată din comună) dă scrierii un aer de ușoară melancolie. Acest spirit de vagă tristețe, ce planează asupra faptelor celor din vechime, poate desuet, este principalul element capabil să sugereze o posibilă analogie cu romanul lui Crnjanski. Avem de-a face cu poeticitatea de factură mittereuro-pea-nă a unei lumi care se sfârșește de nostalgia după niște rosturi ale vieții care nu vor mai fi
Biruința celor învinși by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7317_a_8642]
-
e "zbenguită" de clopote. Celor doi îndrăgostiți le este dat să trăiască "orgasmul universului/ în îmbrățișarea lui cu neantul/ și țâșnirea fierbinte a luminii/ care ne spală obrajii". Acest intimism viforos, retorica hiperbolică aplicată liricii erotice, de sorginte romantică, cam desuetă pentru mileniul în care am intrat, poate să placă sau nu. Sunt imnuri ale iubirii, după model Ioan Alexandru sau Ion Gheorghe, executate de o fanfară de stradă cu toate instrumentele, inclusiv alămuri. Eu unul aș prefera mai mult intimism
Intimism viforos by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7644_a_8969]
-
pe străzi lăturalnice și se extaziază în felul lui Cârlova în fața ruinelor de la turbina chezaro-crăiască de pe Bega. Între timp totul s-a schimbat: ani, avânturi, credințe, purități. Cei de atunci s-au pierdut definitiv. Le pot spune azi, în felul desuet romantic al lui Pruncuț: Ťadio umbre vechiť" (p. 178). Inteligente și foarte bine scrise, eseurile lui Daniel Vighi oferă importante prilejuri de meditație (mai mult decât interesante sunt incursiunea în istoria Transilvaniei din perspectiva istoricilor maghiari sau gândurile despre lumea
Violon d’Ingres? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7477_a_8802]
-
mine și lume. (Saer, 77). În consonanță cu Saer, Blandiana condamnă situația din țara ei dar, în ultimă instanță, reflectează asupra condiției umane și a momentelor ei de inflexiune - inocența, căderea, lașitatea, eroismul - și asupra morții satului care a devenit desuet în Europa din epoca globalizării. Totuși, nu aș dori să închei această prezentare fără a aduce în discuție optimismul existent în Proiecte de trecut. Cartea se încheie cu o nuvelă bazată pe o imagine de factură epică: "biserica moartă" despre
Ana Blandiana și nostalgia originii by Francisca Noguerol () [Corola-journal/Journalistic/7479_a_8804]
-
mult pe contemplația melancolică și ceremonioasă, chiar și când clamează stări de neliniște, se află oarecum la distanță de reflexiile artificiale, problematizării și structurii livrești. Adevărat că în lirica Anei Blandiana "meditațiile", atâtea câte sunt, pun uneori stăpânire, cu sensibilități desuete ori trâmbe retorice, pe confesiunea când vibrant-afectivă, când numai prinsă în alint. Dar aceasta presupune efortul de a distila emoția, căci poeziile "eseistice" nu fac altceva decât să atârne ca un lest enunțiativ într-un câmp ce se vrea al
Confesiune continuă by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7136_a_8461]
-
Săulescu), profesoară de limba română și care ascultă unul dintre hiturile de odinioară ale Mirabelei Dauer. Cântecul nu emite pretenții filozofice, el oferă ca majoritatea poncife sentimentale îmbrăcate în câteva metafore uzuale, material din care se fabrică retorica erotică ușor desuetă a unei alte generații. De altfel, cum și mărturisește, tânăra nu este interesată de cuvinte și numai curiozitatea soțului agasat o determină să-i ofere o explicație filologică, o lecție sumară de poietică. Logica poeziei sfidează cum se știe pe
Polițist, dubitativ by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7163_a_8488]
-
lege. Așadar, niciun titlu executoriu și nici alte măsuri prevăzute de lege (cum ar fi cazul ordinului de protecție) nu pot fi aplicate decât în lumina acestor noi prevederi procedurale, fiind exclusă o abordare de tip manu militari, anacronică și desuetă. ... 9. Având în vedere că norma prevăzută la art. 23 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 217/2003 face trimitere la o noțiune caducă, se încalcă dispozițiile art. 1 alin. (5) din Constituție în componenta sa privind calitatea actelor normative
DECIZIA nr. 655 din 15 decembrie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/267368]
-
Cosmin Ciotloș Doar o nefastă confuzie ne facem să credem că lucrurile vetuste sînt totodată desuete si că, dacă o valoare aparține altei epoci, ea trebuie neapărat să fie uzată moral. În realitate, o valoare e desuetă dacă a iesit din obisnuința unei comunități, în vreme ce, pentru a fi vetustă, aceeași valoare trebuie să fie acoperită de
Codul onoarei politice by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5985_a_7310]
-
Cosmin Ciotloș Doar o nefastă confuzie ne facem să credem că lucrurile vetuste sînt totodată desuete si că, dacă o valoare aparține altei epoci, ea trebuie neapărat să fie uzată moral. În realitate, o valoare e desuetă dacă a iesit din obisnuința unei comunități, în vreme ce, pentru a fi vetustă, aceeași valoare trebuie să fie acoperită de patina trecutului. Din acest motiv, sunt idei vetuste care nu au căzut defel în desuetudine, cum tot așa sunt idei recente
Codul onoarei politice by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5985_a_7310]
-
modei. Și cînd ceva vechi nu mai e la modă, însușirile lui devin clasice, adică încărcate cu latența revenirii în vogă. Și astfel, chiar pătrunse de demodare, reperele clasice au o valoare de așteptare. De aceea, a apăsa pe trăsătura desuetă a unui spirit nu înseamnă a-i sublinia insignifianța, ci doar a-i arăta conul de umbră în care a fost așezat. Căci sunt autori a cărora pregnanță, cu toate că a rămas intactă, se află în afara atenției prezente: ei sunt ocoliți
Codul onoarei politice by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5985_a_7310]
-
a fost așezat. Căci sunt autori a cărora pregnanță, cu toate că a rămas intactă, se află în afara atenției prezente: ei sunt ocoliți nu fiindcă și-ar fi pierdut însemnătatea, ci fiindcă oamenii nu se mai pot ridica la înălțimea ideilor lor. Desueți fiind, ei sunt în inadecvare cu epoca, și vetuști fiind, ei sunt clasici sub unghi cultural, dar în amblele cazuri, ei rămîn vestigii care pot la un moment dat să-și recapete vigoarea. Cartea lui Manoilescu e vetustă prin epoca
Codul onoarei politice by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5985_a_7310]