456 matches
-
de la curs, de pasăre, atacantul său. Aproape și-a izbit lama de a mea. Am privit înspre el, i-am văzut panica din privire și m-am bucurat. Nu mai putea evita următoarea baliză, portocaliul a lovit roșul, un sunet detestabil. Într-o clipă barca lor s-a răsucit în culoar, au pierdut o bătaie, iar după aceasta aveau nevoie de cinci sau șase să reintre în ritm. Da", am spus, și în vreme ce pregăteam un nou sprint intermediar, a fost ca și cum
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
duse la dulapul din hol, scoase mănușa soțului ei și o pelerină veche. îl ajută pe Lanark să se îmbrace, iar după aceea el plecă. Căzuse zăpada, dar ploaia măruntă o transforma în zloată. Rămăsese în pat pentru că alternativele erau detestabile, iar acum o apucase pe străzi pentru că somnul devenise un pericol, alegînd străzile în care zloata era mai măruntă. Ajunse încă o dată în piață. Ferestrele de la parter erau luminate într-o clădire de pe una din laturi, și de acolo veneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Fără să fiu întrebat dacă țin să devin statuie. ― Ai dreptate. Eu îți explic, însă, ce s-a întîmplat. În clipa în care tu ai coborât de pe soclu pentru a îngenunchia în fața inchizitorilor ne-am simțit, cu toții, trădați. ― Am devenit detestabil. ― Ai devenit ca noi, Galilei. Temător, grijuliu cu viața ta, gata să spui ce ți se cere să spui. Chipul tău nu ne mai putea fi atrăgător, deoarece ne arăta tot ceea ce, în sinea noastră, detestăm în noi sau ne
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
să i se aplece de această stupidă manie pro-braziliană. De ce Brazilia? Din câte știa, Brazilia era o țară de rahat, populată cu cretini fanatizați de fotbal și de curse auto. Copleșită de violență, corupție și mizerie. Dacă exista vreo țară detestabilă, aceea era tocmai Brazilia. — Sophie! exclamă Bruno cu avânt, cred c-o să-mi petrec vacanța În Brazilia. O să mă plimb prin favellas Într-un microbuz blindat. O să-i văd pe micii asasini de opt ani care visează să ajungă gangsteri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Of, Doamne, OK ! zic și Înhaț pixul de la curier. O să semnez. Dar sînteți vă rog amabil să-i spuneți că asta nu Înseamnă că-l iert, și nici că n-ar fi un om extrem de cinic, de fără inimă și detestabil, care se folosește de ceilalți și, În afară de asta, dacă Jemima n-ar da o petrecere mîine, florile astea ar ajunge drept la coș ? În clipa În care termin de semnat, sînt roșie la față și respir greu, și pun un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
să creadă, să-și arate colții și să urască. Atâția oameni au vrut să mă creadă! Indiferent ce s-ar spune despre dulcele miracol al credinței care nu se îndoiește, consider capacitatea pentru o astfel de credință înspăimântătoare și absolut detestabilă. Germania Răsăriteană întrebase politicos guvernul Statelor Unite dacă nu cumva s-ar fi putut să-i fiu cetățean. Nu existau dovezi nici într-un sens nici într-altul, deoarece toate datele privitoare la mine arseseră în timpul războiului. În caz că eram cetățean de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
să-și picteze întreaga mască de război. — Hugo, a zis el ridicând o mână. Hugo Fine. — A, îmi amintesc, a spus ea dându-și seama, dezamăgită, că acest cavaler cu vorbe blânde și batistă curată era agentul imobiliar și soțul detestabilei Amanda Hardwick. După dezamăgire, a urmat sentimentul de uimire. Bărbatul arăta cu totul altfel decât își aducea ea aminte. Cândva atrăgător, acum ar fi trebuit să se bărbierească. Fosta lui spilcuială era acum mototolită. Ochii îi erau injectați, iar dedesubt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
așa, pe măsură ce dimineața din ziua întâlnirii se scurgea, Alice s-a apucat, plină de hotărâre, să paseze legumele pentru Rosa. Și-a jurat să nu se miște din Vechea Morgă. Din când în când, ridica ochii de la obligația ei cea detestabilă și se uita pe fereastra bucătăriei, ca să vadă că ploaia de dimineață se oprise, iar norii se risipeau, dând la iveală cerul de un albastru sclipitor. Avea să fie o zi numai bună pentru o ieșire. Iar Rosa, care momentan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
alte filme cu pirați și corsari nu i-au pus nicio problemă (cu surcouf și cu sindbad marinarul m-a identificat imediat), piratul Jack sparrow i s-a părut puțin neclar, uneori curajos și alteori laș, uneori simpatic și alteori detestabil... Pe scurt, prea complex, prea contorsionat, prea contradictoriu. Incompatibil, deci, cu mine, deși, deși... eu rămîneam perfect compatibil cu interpretul rolului, cu Johnny Depp. De altfel mama a ținut să mi-o spună : „Johnny e totuși un mare artist, ca
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
de o înălțime considerabilă, ocupând spațiul celor două caturi laolaltă. O scară de lemn cu două suișuri laterale forma un soi de piramidă, în vârful căreia un Hermes de ipsos, destul de grațios, o copie după un model clasic, dar vopsit detestabil cu vopsea cafenie, ținea în locul caduceului o lampă cu petrol cu glob de sticlă în chipul unui astru. Lampa era stinsă, în schimb o altă lampă plină de ciucuri de cristal, atârnată de înaltul tavan, lumina tulbure încăperea. Ceea ce ar
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
te mai sforța așa, Simion, și fii serios, îl fulgeră Aglae. - Am să vă spun o veste interesantă, zise Stănică, ceva cen-ați știut. Otilia se va numi în curând domnișoara Otilia Giurgiuveanu. - Vai! făcu Aurica, așa ca în fața unei enormități detestabile. Aglae deveni lividă, și după câteva clipe de amuțire izbucni către Stănică, ca și cum el ar fi fost vinovatul: - Ce-ai zis? Costache vrea să adopte pe Otilia? Niciodată!Cît trăiesc eu, niciodată. Doar mai sunt legi în țara asta, mai
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ironii. Asupra unei astfel de fete, nu putea avea nici un fel de autoritate, seriozitatea ei îl paraliza. Oricât compararea i se părea jignitoare, se gândea la Georgeta. Aceea părea și ea emancipată, liberă în mișcări, protectoare și avea și ea detestabilul tic de a-l apuca de bărbie ca pe un copil. Și, cu toate acestea, în ochii ei se citeau o totală neîncredere în puterile ei feminine și un respect nesfârșit pentru bărbat. Nimic în purtarea Otiliei nu era agresiv
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
isterizat și zburlit al Mozambicului se zvârcolea, din toate nodulele, ori de câte ori te încumetai să-l atingi c-o instalație de izopropan. Nicicând în istorie un trib mai puțin numeros și antipatic de minerale nu s-a luptat, c-o mai detestabilă furie telurică, pentru gloria de a nu fi picurată, peste el, nici o moleculă de izopropan... Un barbar. Un amplasament geologic neinstruit și păgân. ...Era în urmă c-o lună și zece zile... Împlântasem totuși în solul ostil fundațiile noastre. Ancorasem
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
nu pot să realizeze în ei nici o formă de transfigurare. Cel mai mare dispreț pe care îl pot avea pentru un om este să-l consider sănătos. Sănătatea brută, organică - adică o sănătate iremediabilă - este tot ceea ce poate fi mai detestabil la un om. Și când mi se va obiecta sănătatea din grație sau entuziasm, voi răspunde că acestea preced oarecum sănătatea, că ele reprezintă două modalități de viețuire care determină felul sănătății. Ele sublimează în așa măsură faptul organic, încît
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
o astfel de viață extazurile, viziunile și nebuniile? Unde mai există suprema nebunie, unde mai există voluptatea autentică a răului? Căci voluptatea negativă din încîntarea pentru muncă are ceva din mizeria și platitudinea omenească de fiecare zi, dintr-o meschinărie detestabilă și periferică. De ce nu se hotărăsc odată oamenii să lichideze cu munca de până acum și să înceapă o altă muncă, în care să nu mai găsim nici o asemănare cu genul de muncă în care s-au risipit? Oare a
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
tari și ipocrizia pot ajuta o ascensiune, la ce ne-ar putea folosi o cumsecădenie colectivă? Ce este omenia? A da omului ceea ce este al omului. Setei mele de conflicte în lumea aparențelor nu-i pot găsi un antipod mai detestabil decât omenia. Dacă i-aș dori României să trăiască în pace și la răcoare, m-aș bucura și eu de omenia noastră și m-aș asocia la un elogiu comod și plat. Decât însă o bunăstare nesemnficativă, mai bine o
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
la porțile templului familial. Simțul datoriei primează În raport cu simțul erotic. Pasiunea n-are pentru Heliade nici o justificare dacă nu duce spre altar (cămin). Odată instalată În celula familiei, pasiunea Îmbracă veșmintele datoriei. Pentru spiritul romantic asta ar echivala cu un detestabil eșec. Pentru Heliade este o Împlinire sacră. El Înnobilează, astfel, conjugalilatea și face din ea figura dominantă a vieții afective. Mitul poeziei lui nu este Don Juan, nu este, pînă la capăt, nici Tristan (mitul pasiunii devoratoare). Este mitul cuplului
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
stradă, apoi se opriră față în față în postură de convorbire, fără a-și spune totuși nimic, în fine, schimbîndu-și poziția mâinilor de la spate în buzunare, se întoarseră cu G. Călinescu aceeași lentă indiferență. Lui Ioanide îi făcură o impresie detestabilă. Unul din ei îi aruncase o privire cinică din niște ochi spălăciți, agravați de o despicare a buzei de sus. Arhitectul intră în curte și urmări de acolo pe suspecți, care merseră până la capătul celălalt al străzii, apoi, foarte tihniți
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
își compuse o fizionomie așa de filozofică, încît toată lumea, afară de Ioanide, care alegea unele părți mai dure de friptură și le punea cu grijă alături pe marginea farfuriei, aprobă pe Pomponescu prin gesturi (Gonzalv, privindu-l, făcea simultan un gest detestabil: își ștergea foarte serios buzele de sucul fripturii cu miez de pîine). Toți păreau a se regăsi în această condiție fatală, care îi obliga să nu producă ceea ce se aștepta de la ei. Ioanide se agasa când auzea astfel de teorii
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
informații ce nu te privesc, el personal n-ar fi făcut o asemenea faptă pentru nimic în lume. Însă afectarea lui împotriva lui Ioanide era așa de mare, încît îi surâse gândul ca Gonzalv să facă pe propria-i răspundere detestabila gafă. Gonzalv nu respinse misiunea, cu atât mai mult cu cât Conțescu era de puțină vreme bolnav de un icter mai degrabă ușor, pe care însă el, Gonzalv, îl interpreta ca pe un semn de agravare a funcțiunii tuturor organelor
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ajute la dezvinovățirea lui, îl arată, prematur, lui Ioanide, care începu lectura imediat. Iată conținutul caietului:1 "Drumul pe care mi l-am ales în viață este plin de primejdii, de aceea socotesc necesar să explic pentru orice eventualitate £Acest detestabil jurnal scoate legitime exclamații de oroare din partea lui Ioanide, care nu ne dau deplină satisfacție morală, întrucît Ioanide însuși, cu toate intențiile lui, este încă un om de mentalitate burgheză. Am crezut totuși că, în scopul de a înțelege timpul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
am ocupat de băiatul ăsta!") Din această concepție fundamentală derivă un nou drept, pe care, de voi avea condiții prielnice, îl voi formula în calitate de jurist: dreptul corporației celei mai tari, celei mai tinere. Întemeiat pe vaga doctrină a drepturilor omului, detestabilul pașoptism interzice orice atingere a individului numai pentru motivul că are aparență de om, fără a se întreba dacă aparține unei corporații tinere. Astfel, a arunca de pe Tayget un infirm devine delict. O sumă de instituții perimate dăinuie în jurul acestei
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
la nevoie și a găsi o altă orientare, la care îl ajutau legăturile lui cu tabăra germanofobă. Ioanide ascultă totul cu un amestec de tristețe și silă. I se părea o comedie de prost-gust, de resortul romanelor senzaționale celor mai detestabile. Arhitectul avea o concepție sublimată despre viață și refuza din câmpul realului tenebrosul și absurdul. Nu era "serios", după el, ca cineva să se ascundă în cimitir, iar agenții să deschidă focuri împotriva cavourilor pentru a prinde un șnapan căruia
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
lui în altă parte?" Ioanide ar fi voit să spună toate aceste lucruri lui Botticelli, dar nu voia să deschidă el vorba. Îl cunoștea pe Butoiescu: ar fi fost în stare să nege c-ar fi gândit ceea ce pretindea Ioanide. "Detestabilă tensiune mută, mai gândea arhitectul, cauzată de confruntarea unui temperament deschis cu unul mocnit." Ioanide înțelegea dialogul zilnic în acest mod firesc: "Domnule arhitect, mari ticăloși, vor să vă pună piedici." "Vezi-ți de treabă, Botticelli, simple mizerii!" " Ce-o să
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
fac să ne temem, să fim furioși sau vulnerabili" (p. 204). Stimulii urii sunt, în general, acele lucruri care ne fac să ne simțim neajutorați și șubrezi. Când urâm, simțim o nevoie imperioasă să scăpăm de ceea ce ni se pare detestabil: "ochii noștri devin pumnale, inima ne e plină de fiere, vrem să rănim, să umilim, să anihilăm obiectul urii noastre, să urlăm, să-l facem bucățele" (Holmes, Holmes, 2001, p. 115). În principiu, nu-i putem urî "decât pe cei
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]