1,233 matches
-
al doilea cerșetor se apropiase de primul și părea că Între cei doi izbucnise o ceartă. Parcă recunoștea glasul lui Giannetto care Îl insulta pe celălalt pentru că Îi cotropise teritoriul. Apoi cei doi se apucară să se păruiască, Într-o devălmășie de mâini și de picioare. Dar primul Învinse repede: cu un răget, se aruncă asupra noului sosit, lovindu-l cu un șut puternic Într-o parte. Acesta strigă de durere, În timp ce aluneca la pământ, ținându-se cu mâna de coasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Extraordinara greutate a obiectului Îl impresionă. Femeia aceea trebuie că știa cu adevărat secretul fabricării aurului, dacă Își putea permite să abandoneze o asemenea avere Într-un cufăr nepăzit. Aruncă repezit pe jos conținutul lăzii, căutând alte bijuterii. Amestecate În devălmășie printre prețioasele tunici de mătase și de in se aflau duzini de asemenea podoabe. Cufărul era arca unei comori. Îl răsturnă, vărsându-i pe dușumea Întregul conținut, care se Împrăștie de jur Împrejur, strălucind. În turnul acela se găsea comoara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
niciodată că nu pot trăi fără să fiu Îndrăgostită mă Încăpățînez cred utopic că Îmbătrînirea și moartea Încep cînd privirile celorlalți nu ne mai caută mîinile lor nu ne mai ating viața grețoasele ei obligații trăim Într-o fundătură În devălmășie cu trei patru prieteni ne cunoaștem și pe față și pe dos pînă la exasperare cum să mai aprinzi curiozitatea tentația am nevoie de neprevăzut ca de aer o petrecere o călătorie un scurt concediu miracolul se poate produce oricînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
avait un cal cu șapte capete e coadă del arginto, plus o sabie cu onze tăișuri e mâner format din pizdă de albină. Asta îi sperie-n așa măsură pe oamenii del nisipado, că fură brusc cuprinși de panic și devălmășie, care oricum îi caracteriza din naștere. Chaos era atât de mareones, încât arabon păreau că-s terminați și urmau să cadă într-un chasm profondo, iar leur șefones era complètement désorienté, urlând la sui armates de s’organiser e d
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
date în folosință, devenite, în urma unei folosiri îndelungate, proprietate individuală, recunoscută local de cei care cunoșteau situația concretă, trecută apoi și în acte de cancelari. Cei care, locuitori ai satelor fiind, aveau, pe lângă izlazuri, păduri, imașuri, fânețe, ape, folosite în devălmășie, și loturi de arătură, vii, livezi, casa cu siliștea din jur, s-au numit răzeși, așa cum au fost locuitorii din Filipeni, Fruntești și Mărăști. Studiile pe teren au arătat că toponimia minoră este mult mai bogată în satele foste răzășești
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
era dator cu un număr de zile de clacă, cu zeciuiala din produse, cu zile de reparat (meremet) la iazuri, mori, curtea boierească, cu alte daruri și corvezi. în satele de răzeși, țăranii aveau loturi proprii, dar stăpâneau și în devălmășie (pădurea, izlazul, apele), situație care s-a menținut până la începutul secolului al XIX-lea. Ieșirea din indiviziune a unor coproprietari s-a făcut în Filipeni și în Fruntești, ca peste tot în satele răzășești din Moldova, la cerere, după formula
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Filipaș cât și urmașii săi au avut calitatea de boieri, care au putut să rămână făr dregătorie, locuind la moșie, transformându-se, din punct de vedere social, în mazili, neamuri și răzeși. Faptul că acest Gavril Dunavăț stăpânește moșia în devălmășie, nu trebuie să surprindă. Au fost și moșii boierești stăpânite răzeșește, fără să se știe cu precizie unde este partea fiecăruia. Satul în care au locuit Gavril Dunavăț cu rudele sale și urmașii săi era așezat pe cursul mijlociu al
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
fac parte din instituția „megieșilor”, a „oamenilor buni și bătrâni”. Din proprietatea urmașilor lui Filipaș, după cum rezultă dintr-un act de întăritură din anul 1585, de la Petru Șchiopul, domnul Moldovei,dat lui Cozma Dunavățu, satul și moșia Filipeni, stăpânită în devălmășie, ajunge în stăpânirea lui Pătrașcu al III-lea logofăt și a soției sale, care cumpără părțile de moșie de la toți răzeșii din Filipeni dar și de la cei care locuiau în alte sate (Oțelești, Zlătari, Obârșia), după care, la începutul secolului
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
să aibă voie a-și face toată trebuința hranei pe acea moșie și neoprindu-se de către stăpânii moșiilor.” La acestea se adaug Așezămintele pentru păduri ale lui Alexandru Moruzi și Mihai Șuțu din 1792 și 1794. Pădurile erau folosite în devălmășie; fiecare locuitor putea lua liber lemne de foc, de construcție, să pască vitele, să crească porcii, să facă lăzuiri și curături. Proprietarii au vrut să reglementeze exploatarea pădurilor, impunând „pădurile oprite”, limitând în aceste „păduri oprite” pășunatul vitelor și creșterea
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
cu loc de pășunat și cosit. Legea rurală din 1864 a avut în vedere ca satele să aib și izlaz, loc de păscut vitele. Locuitorii din Lunca (o parte dintre ei!) au fost împroprietăriți cu 20 hectare păscătoare, folosită în devălmășie. Cele 20 ha păscătoare, situate în partea de apus a satului, ar fi trebuit să fie date comunei dar, dintr-un tabel întocmit în 1929, aflăm pe urmașii celor care au fost împroprietăriți cu loc de pășunat în 1864: însă
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
famelic al lui Fermín. L-am văzut clătinînd din cap În tăcere. — Fills de puta, murmură el. — De la ce sînt cicatricele acelea, am Întrebat eu. Tăieturi? Doctorul Baró tăgădui, fără să-și ridice privirea. Căută un pled prin rufăria În devălmășie și Își Înveli pacientul. — Arsuri. Omul ăsta a fost torturat, explică el. Semnele astea le face o lampă de sudură. Fermín dormi vreme de două zile. CÎnd se deșteptă, nu-și mai amintea nimic: credea doar că se trezise Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Nobel: Mihail Diaconescu, Florentin Smarandache, Mihai Prepeliță, dar și umbrele slugărniciei Guvernului român în fața obrăzniciilor autonomiste, peste care trece raza de aur a „Punților de lumină într-un veac cu noapte mare”. Noua carte a Marianei Cristescu, „Timpul iubirilor”, în devălmășiile unui timp prezent, reconfirmă o reală personalitate în domeniu, cu sentimentul deplin al clipei reîmbogățite de acea necesară vocație salvatoare. Mai ales în ziua de azi, când tot mai mult se adeveresc cuvintele poetului Grigore Vieru: „Ca să fii român trebuie
CĂRŢI NOI-MARIANA CRISTESCU TIMPUL IUBIRILOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 976 din 02 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364386_a_365715]
-
somn/se poate trezi fiecare -, /din coajă vieții nici unul, /niciodată. (SAlf, 113 sq.). Se mai semnalează - de către Ștefan Aug. Doinaș - «că increatul nu e un tărâm aparte, ci viața însăși, în inepuizabila ei naștere; [...] cu Omul-Fantă - cronologic, a noua elegie - Devălmășia eu - lume e refăcută»; «în Elegia a zecea, identitatea subiectului cu lumea e afirmată răspicat (Organul numit iarbă mi-a fost păscut de cai etc.), dar - pentru a fi mai grăitoare - e resimțită ca un morb metafizic (Sunt bolnav nu
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (1) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363457_a_364786]
-
un agent sanitar. “ Locuitorii acestor sate, așa cum subliniază autorii, nu au venit din neunde, ei s-au stabilit aici venind din nomadism, acceptând, în final, situația vieții sedentare.” În toate satele comunei Șușani, pământurile se stăpâneau și se munceau în devălmășie, nu aveau un stăpân anume. “ Interesante sunt paginile capitolului “Învățământul, Educația “, în care se subliniază avantajele celor care beneficiau de învățătura cărții. Aceștia erau odraslele de preoți “ sau ai unor locuitori mai cu stare.“ Un loc aparte ce ne atrage
FILE DIN ISTORIA COMUNEI ŞUŞANI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 996 din 22 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360919_a_362248]
-
babă comunistă, cum m-a numit recent un student de-al meu îndopat, ca și mulți alții din generația lui, cu etnobotanice, Pepe, Oana, Irinel sau Monica. Tinerii de dreapta au tendința de a repeta greșelile mai vechilor de stânga. Devălmășia dintre valoare și nonvaloare nu poate ține o veșnicie, dar nici nu poate fi anihilată printr-un gest teatral, așa cum se așteaptă de la oamenii de cultură. Nu știu la ora asta nici dacă România mai are viitor. Dacă ne vom
INTELECTUALII CA REPER de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367376_a_368705]
-
să învețe scrierea în limba română, limba maternă devenind un instrument de comunicare, de circulație internă generală. Lupta pentru eliberarea din rumânie (șerbie) dusă de țăranii rucăreni spre a deveni din nou stăpâni pe părțile lor de moșie deținute în devălmășie, acțiune pornită de la începutul secolului al XVII-lea, eliberare care a avut loc în acest sat prin hrisoavele domnești din 28 decembrie 1633 și 25 iulie 1641, apoi lupta de a-și meține moșia răscumpărată și înstrăinarea unor delnițe din cauza
325 DE ANI DE ŞCOALĂ RUCĂREANĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 186 din 05 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367047_a_368376]
-
a noastră. Ce s-ar mai putea reabilita acum după o viață terminată dintr-o rațiune rătăcită într-o lume clădită strâmb? „ZE MA ȘE YEIȘ - asta-i ce a rămas” era intitulat articolul. S-a întâmplat să găsesc în devălmășie prin care trecuse biblioteca, două volume necitite ale lui Nicolae Breban, căruia îi restituisem și acum întregul raft deși scrisul lui e inegal apreciat valoric. „Sensul vieții” era în bibliotecă de câțiva ani și nu-l citisem! Ce-i drept
VARĂ FIERBINTE de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348636_a_349965]
-
cerului. Am pășit smerită, ca într-o catedrală naturală, a cărei maiestuoasă sobrietate întrece gândirea omenească. Am continuat drumul către nord, când, pe neanunțate, am primit răsplata. De departe mânăstirile se iveau din mijlocul pădurilor ca cetățui albe pierdute în devălmășia vegetației abundente. Periplul a cuprins mai multe sfinte lăcașuri într-o continuă vizită, fără oprire. Am amețit de atâta frumusețe religioasă, de parcă aș băut din apa tare a sfințeniei! Ce să admir mai întâi? Bolțile de la intrare, cărările pietruite și
CĂLĂTOR PRIN BUCOVINA DE ELIZA ROHA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1326 din 18 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349434_a_350763]
-
Sub Vii, La Bălți, La Gloduri, Pitioaia, Braniște, Șesuri, Furnicar, Răchiți, Sighileti; toate exprimă particularități locale delimitate doar de plasarea teritorială. Înainte ca oamenii să înceapă sa își sape propriile fântani, existau așa-numitele fântâni obșesti, care erau folosite în devălmășie de către toți locuitorii satului: Fântâna Satului, La Ciurgău, Fântâna Pintii. Localitatea Chelința nu a existat dintotdeauna în același areal teritorial, pe parcursul timpului, cunoscând câteva metamorfoze geografice. Conform „Istoricului Comunei Ulmeni”, publicat în Arhivele Statului Baia Mare, preluat după Petri Mor („Monografia
CHELINŢA, UN SAT DIN ŢARA CHIOARULUI de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362029_a_363358]
-
de colo. Dar poți să radiografiezi Duhul? Pot fi fotografiați îngerii? Poate fi descris inefabilul? Da, acel “ceva” - poate fi “prins” în cuvinte simple, scrise pe azurul privirii. Montate sau nu, fărâmele de vitraliu, pot fi citite pe bucățele, în devălmășie. Împreună, alcătuiesc segmentul numit viață. Cu toate ingredientele. Materia parcă își pierde greutatea când poetul îi smulge sufletul vieții. Îngenunchere. Sărutatul pământului. Îmbrățișarea aerului. Pășitul pe valuri. Stavilă cascadei din creierul munților. Ce? Un vers. Atât. Poate schimba Universul. Răsturna
POEME DE DUH. CÂTEVA GÂNDURI DE DUH de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1256 din 09 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365471_a_366800]
-
de a vorbi în câteva demersuri devenite, ulterior, publicistice (și în „Tribuna învațământului”). Acum - iată, sunt incorigibil - am să îndrăznesc iar, cu aceeași stânjenire a aceluia insuficient de potrivit să o facă, să dau glas impresiilor mele de beneficiar (“în devălmășie”) al albumului monografic “Românii din jurul României în imagini”, acesta fiind donat dascălilor și elevilor Școlii din Miroslăvești la foarte puțin timp de la tipărirea lui. Cu atât mai dificilă mi-i întreprinderea, cu cât impresiile mele modeste au ca obiect, de
UN ALBUM MONOGRAFIC CARE FACE...UNIREA de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 974 din 31 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366634_a_367963]
-
împărtășise cu „frisoane” trâmbițata schimbare a „vieții și muncii țărănimii” colectiviste! Ofensiva „cu alai” și îmbrobodeli meștesugite, cu o retorică demagogică și cinică, completată de o „recuzită” cu insinuări transparente la forță și constrângeri dintre cele mai felurite, mimarea unei devălmășii aparent tradiționale - cu o dominantă obștească fără cusur - în care se cocheta respectarea cu sfințenie a „micii gospodării” „pusă pe butuci” de altminteri, în zonele de munte (cel puțin la mine în Munții Muscelului) înregistra o „cavalcadă” derutantă și ofensatoare
AMINTIRI DE LA COLECTIVIZAREA DOBROGEI...(I) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 336 din 02 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351461_a_352790]
-
în pagină. Dar poți să radiografiezi Duhul? Pot fi fotografiați îngerii? Poate fi descris inefabilul? Da, acel “ceva” - poate fi “prins” în cuvinte simple, scrise pe azurul privirii. Montate sau nu, fărâmele de vitraliu, pot fi citite pe bucățele, în devălmășie. Împreună, alcătuiesc segmentul numit viață. Cu toate ingredientele. Nu lipsesc însă din notațiile diurne, mâhnirile adânci pricinuite de absența persoanei iubite. Jurnalul trădează sufletul poetei în toată splendoarea nudității lui. Materia parcă își pierde greutatea când poetul îi smulge sufletul
CRONICĂ LITERARĂ LA VOL. ELENA M. CÎMPAN, JURNALUL NEFERICIRII , EDITURA NAPOCA STAR, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 456 din 31 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354848_a_356177]
-
Publicat în: Ediția nr. 301 din 28 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului INTEPRETĂRI SCRISUL CA JERTFĂ DE SINE ȘI ELIBERARE DE UMBRE Melania Cuc, Iisus din podul bisericii, Cartea din scrisori, Editura Limes, Cluj-Napoca Pentru Melania Cuc, punctul în infinitul devălmășiei ideilor - este echivalentul Cuvântului de început din Geneza 1,1 care nu putea veni decât de la Dumnezeu. Și Nașterea de Carte -în explicația autoarei care deschide volumul, este aidoma unei creații divine, adică prefacere din punct și linie în semn
INTEPRETĂRI. SCRISUL CA JERTFĂ DE SINE ŞI ELIBERARE DE UMBRE. MELANIA CUC, ISUS DIN PODUL BISERICII (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356447_a_357776]
-
1870) și cu volumul Prima Verba (1872), poetul se vrea îndrumător de școală și 9 înființează un obscur Cenaclu „Junimea”, care, cu tot zgomotul pe care încearcă să-l facă, trece aproape neobservat. Doar revista „Luceafărul” (1880 - 1919) iese din „devălmășie”, de numele ei fiind legat primul val al simboliștilor. Dar, mereu necugetat, de un egocentrism maladiv, după o lectură în Cenaclul „Junimiiˮ și relații protocolare cu Titu Maiorescu, Macedonski îl atacă vehement, ca și pe Alecsandri, de altfel, pentru că a
FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370749_a_372078]